Frate, am crescut si eu animale in aceasta viata. Caini, ca sa fiu mai exact. Stiu si inteleg exact ce responsabilitati implica asta. Dar cel mai important este ca, odata ce ai bagat in casa un animal, fara indoiala din acel moment el devine un membru al familiei cu drepturi depline. Ba chiar si mai mult de atat. Ca poate nevestei ii mai spui ca azi n-am chef sa ma misc din pat, te descurci singura daca ai nevoie de ceva. Da’ cainelui nu poti sa-i zici javră, ia arde-o tu singur prin parc, ca azi ma fute o leneeee… Vrei, nu vrei, mort-copt, patrupedul trebuie sa iasa afara. Ca sa nu va mai povestesc de Billy, care stia cu precizie de ceasornic cand vine week-end-ul. In orice alta zi a saptamanii ieseam din casa si imi vedeam de treaba fara nicio problema. Dar sa fi incercat sa plec undeva sambata sau duminica, fara sa-l scot pe el? Mama, mama, cat scandal iesea. Circ facea. Se punea in usa, urla, se ridica in doua labe. Sa mor eu daca mint macar un cuvant. Doar ca nu putea sa vorbeasca si sa ma ia la trei pazeste boss, unde cacat crezi tu ca pleci intr-o zi cand nu te duci la munca, fara mine, ha? Exact cum va spuneam, membru al familiei cu drepturi depline, ba chiar si mai mult de atat.
Trec peste acest aspect si presupun ca n-ai mai avut niciodata vreun animal, esti la prima experienta de acest fel. Dar creier, inainte sa ti-l iei, ai avut? Sa te informezi si tu ce presupune asta? Sa te gandesti daca poti, daca vrei, daca-ti permiti? P-astea n-ai putut sa le faci? Ca e simplu sa zici aaa, ce maimutica draguta, vreau si eu una! Dar sa intelegi ce presupune s-o ai, s-o cresti si s-o pastrezi, iti cere sa pui un pic la lucru chestia aia pe care tu o ai pe umeri dintr-un singur motiv, sa nu te ploua in gat. Ceea ce nu e cazul tau, oricine ai fi tu, cel/cea care ai pus acest anunt:
Eu eram copil cand am citit „Singur pe lume”. Bai frate, daca n-am plans si nu am jelit cand a murit Sufletel, de se rupea camesa pe mine (acu’ eu traiesc cu impresia ca stiti cine era Sufletel, nu mai trebuie sa va povestesc ca era maimuta lui Remi). Si atunci cum dracului sa inteleg cand vad vand maimuta jucausa si isteata? Da’ pe ma-ta de ce n-o vinzi ma? Sau ea nu e jucausa si isteata? Cu „jucausa” nu stiu ce sa zic, da’ „isteata” nu e sigur, ca daca era, nu te mai facea pe tine.
Ah, da, sa stiti ca nu sunt complet retard. Pot sa inteleg motivatii de genul o dau, pentru ca, din diverse motive, nu mai puteam s-o pastrez. Si „diverse” se poate inlocui cu orice: nu-mi mai permit; nu mai pot sa am grija de ea; nu mai vreau; nu ma mai lasa sotul/sotia; am fatat nascut si mi-e frica sa nu vada barbatu-meu ca ala micu’ seamana leit cu maimuta; sunt statut si cand o vad in curu’ gol prin casa, mi se scoala etc. Absolut orice motiv pentru care nu mai poti s-o tii este valabil si ti-l iau in considerare. Se poate intampla, n-ai ce sa-i faci. Ce nu accept eu este cu totul altceva: cand apar situatii de genul asta, faci orice sa-i fie bine animalului. Adica faci tot posibilul sa-l dai intr-un loc unde stii ca o sa fie iubit si bine ingrijit. Nu ceri 1600 de euro pe el!!! Ca atunci nu ma pot gandi decat ca esti un cretin (sau o cretina), care pe langa ca nu si-a putut asuma sa aiba grija de un suflet, mai vrea si bani in schimbul lui. Si cine vinde suflete pe lumea asta, o s-o suga de la necuratu’, pe cealalta. Eu, cel putin, asa sper.
Nu ma luati cu poate a primit-o omul cadou si nu are nicio vina. Maimuta are doi ani si jumatate, lucru care ma face sa cred ca n-a primit-o ieri. Pana la urma, pot sa inteleg si situatia asta, dar cu atat mai mult nu ceri 1600 de euro pe ea, ci incerci s-o plasezi undeva unde sa-i fie bine. Moca! Ba le mai dai noilor stapani si toate lucrusoarele care-i erau ei dragi, doar-doar o ajuti sa nu sufere si sa se adapteze la noul camin mai repede. Eu ma intreb ce-o sa faca asta care a pus anuntul, daca ajunge in situatia sa nu-si mai permita sa-si intretina copilul? Il pune si pe ala pe olx?
Gresesc cu ceva? Are cineva animale de casa pe aici? Si daca da, pe ce bani le-ati vinde?
Bine ca maimuta e din rasa spider si nu macac. Ca ma cacam si eu pe el de bou.
@zorro, :))))) poate e vaca.
atunci ma cacam pe ea de vaca. 🙂
@zorro, :)))))))))))))))))))))))
Am o pisica culeasa de pe strada acu’ 4 ani. E dilie rau de tot : cu fiu-meu (de 10 ani) se bate parte-n parte – ce-i drept si el a chinuit-o-, cand ti-e lumea mai draga sare sa te sperie dupa colt de-mi cad rufele din mana, daca-o superi te alearga prin apartament si te musca de picioare, cand suna cineva la usa/interfon se duce la intrare si maraie…. ce sa mai zic! Da’ n-as da-o…e al patrulea membru al familiei… Cand are lectii la scoala despre familie, fiu-meu o mentioneaza mereu ca facand parte din familie.
Iar de asta cu maimuta… ce sa zic? Nu-i sanatos! Crede ca o maimuta e ca un caine/ pisica/ hamster… O fi ajuns criza la el si nu mai are bani de banane?!?
@Elena P, pai si ce, daca e caine/pisica/hmaster te desparti mai usor?
Nu, nu m-am hexprimat je tres claire. Reformulez : „Crede ca o maimuta e ca un caine/ pisica/ hamster… Ca oricine se baga la crescut un asa animal?” Vb dpdv al viitorului proprietar (cumparator).
@Elena P, asa, da, da…
Gaseste el o pitzi care sa o cumpere ca sa se joace copilul cu ea… Ce, cu celelalte animale nu se intampla la fel ? Catelusi pufosi, pisicute dragalase cumparate pentru niste copii rasfatati .
Am vazut o duduie, care ii cumparase progeniturii, un puisor de gaina, d-ala de o zi, doua. Pufosenie d-aia mica… Nu zic, s-au mai vazut cazuri cu oaratanii pe post de pet, dar copilul, in dragostea lui pentru piuitoarea aia mica, strangea puiul la piept, de-i iesisera astuia ochii ca la melc…
In alta ordine de idei, ma intreb cum poti creste un animal un an-doi sa sustii ca il iubest, sa vorbesti cu el chiar, iar apoi sa-l sacrifici, iar in timp ce-l devorezi sa-ti mai si amintesti de el. Bine, acum ma refer la purcei, vitei, iezi sau ce mai gasesti prin ograda unora.
Daca ai inima sa-ti vinzi animalul, inseamna ca esti total lipsit de suflet si in caz de necesitate poti sa vinzi pe oricine, mama, tata, frate, sora, prieteni.
@mada, asa-mi pare si mie.
Hmm, pai unii isi vand organele…
Neata! Am o pisica, pe care am cules-o de pe strazi. Nu numai ca nu as da-o altcuiva. Dar mi-as imparti cu ea ultima bucata de mancare. Cat despre vandut…
@badgirl, nu esti chiar asa de rea precum sugereaza numele. 😉
Sunt, dar cu oamenii. Animalele sunt mult peste ei si n-am de ce sa fiu rea cu ele.
@badgirl, absolutamente corect.
1.600 de e(p)uroi nici macar nu e scump,numa ca e tembel sau e vreun nene de asta ce face el trafic cu animale exotice poate poate scoate si el de un „aifon” si o shaorma cu de toate,ca de astia sunt destui,lingai care ar duce si pe mamica lor de lant la targ pentru un leu in plus sa isi cumpere seminte iar din banii luati pe surioara lui,vanduta cu o saptamana in urma sa isi cumpere doi litri de Noroc sa mearga cu semintele,pe bunicuta nu o vinde ca tine la ea ca la ochii din cap si oricum nu ar primi pe ea nici de juma de mic fara mustar si paine
@radu, cand am vazut varsta maimutei, mi-am scos din cap ca e vreun vanzator de asa ceva. Ca astia nu aduc animale adulte. De-aia cred ca si-o vinde unul pe a lui, din casa.
Daca e o femeie si isi vinde ” maimutica” ei ma gandesc ca e cam scump, da e adevarat,posibil sa fi fost un moft si acu si-a dat seama ca de fapt trebuie sa fie responsabil ptr animal si el sau ea nu e responsabil nici ptr sine….mamica lui aia cu lantu la gat spre targ ii pune mancare in farfurie si il sterge la rat dupa ce termina,oameni care mananca,dorm se caca si abia stiu sa respire,cateodata te intrebi cum naiba au ajuns sa invete si asta,sa respire.
@radu, e posibil sa aiba notat undeva „inspira-expira”.
eu stau la curte,da cand ma stiu am avut caini si pisici si nu unul ci 4 caini si pesti si alte vietati,nu va spun ca doi dintre caini m-au facut dusman cu toata mahalaua ca le-au mai furat cate o gaina sau mancat noaptea oala cu bors lasata afara la racit dar…nu-i pot lega ca nu suport animale in lant si nici nu ma pot desparti de ei.
daca va uitati pe ,,AnimalPlanet,,sa vedeti ca se poate si mai rau de atat in privinta vandutului de animale exotice,
in concluzie …un mare cretin,din pacate nu singurul.
@daniela, da, de cretini nu ducem lipsa.
Bunicul meu o avut un cal (Laci il chema, fina ironie la adresa ungurilor…).L-o vandut la batranete (a calului) la tigani.O mai avut un caine credincios multi ani, la batranete (a cainelui) l-o dat cretinului de fiu-so (unchiul meu) sa-l duca departe de casa si sa-l lase acolo.Acuma va dati seama ca nici politica lui cu nepotii, de exemplu, nu era foarte diferita de cea fata de animalele proprii.Idiotul sta acuma singur, nu mai are animale, dar nici nepotii nu merg vreodata pe acolo.De unde si celebra zicala cum ca : „Roata nu e rotunda, este foarte rotunda!”.Eu am un catel, l-au lasat hingherii in sat impreuna cu altii (cred ca le-au fost mila sa-i omoare) si fiecare a luat cate unul acasa.Al meu e jumate labrador, jumate numai el stie ce, si catel mai ticalos ca asta n-am vazut.Totusi cand venim in sat, stie de la cativa kilometri ca sosim, si cand plecam urla vreo 2 zile ca si lupii, de nu doarme nimeni in vecini.
@Batranu’, bai eu ma cam sparg de ras la comenatariile matale. N-ar vrea domnia voastra sa se gandeasca la o intamplare faina, pe care s-o astearna aici sub forma de guest post?
Ma gandesc, si daca imi amintesc ceva care sa umple un articol, ti-l trimit pe e-mail.Multe am patit, daca le scriam pe hartie la vremea respectiva…
@Batranu’, perfect. Ai adresa de mail la „Contact”. Hai, scoate ce e mai bun din tine. 🙂
Eu am fost nevoita sa renunt la o pereche de perusi, dar i-am dat moca si cu toate lucrurile lor, sa nu le fie greu….. :-((((
@duma silvia, despre asta ziceam si eu. 😉
Am trait cu animale in casa (la bloc) de cand ma stiu. Caini, pisici si doua veverite. Si eu si parintii mei le-am considerat parte a familiei. Toate activitatile se planificau in functie de ele. Acum sunt eu parinte si sunt mandra cand imi vad baietelul ca ii considera pe Dak (retriver-ul) si Sono (motanul) fratii lui. Cum as putea sa vand un membru al familiei?
@Simona, sa inteleg ca la un moment dat pe la voi prin casa se zbenguiau in voie cel putin un caine o pisica si o veverita? WOW! De curiozitate, cum ati ajuns sa aveti veverita?
Simultan au existat doi caini, o pisica si doua veverite. Le-am gasit intr-o drumetie. Erau mici de tot si cred ca ramasesera fara mama. Le-am cules si le-am adus acasa. Domesticite sunt o bucurie sa le ai. Daca te obisnuiesti sa nu tii la vedere nimic din ce ar putea fi dat jos sau spart.
@Simona, aha. Ce misto.
Am fost nevoiti sa vindem puii catelei pe care o aveam cand stateam cu ai mei. O lupoaica frumoasa si desteapta. Mi se rupea inima cand veneau sa-i ia. A facut sase pui. Pe trei dintre ei i-am vandut, pe trei i-am dat pe preturi simbolice pentru ca se marisera si daca ii mai tineam mult, eu nu as mai fi avut cum sa ma despart de ei.
@Cruella, stiu ce zici. 🙁
Dincolo de fapt in sine, mie mi-a placut aia cu ma-sa care nu e jucausa. :)))))))
@Rossana, poate o fi fost, dar nu s-a jucat cu cine trebuie, daca a puit asa ceva. 🙂
Poate atat a dat pe ea cand a cumparat-o si acum vrea sa-si scoata banii.
@sporty, exact. Doar ca lucrurile nu merg asa. Ca nu iei un animal, il tii doi ani si pe urma il vinzi incercand sa recuperezi banii dati pe el. Asta incercam sa scot in evidenta cu articolul.
Pai poate nu avea maimuta de cand era mica. Poate a cumparat-o acum cateva zile si nu i-a placut modelu’
@sporty, nu esti chiar cel mai ascutit creion din penar, este?
Bine ai venit Capitane! Acum poti sa ne mai impartasesti si alte lucruri minunate? Ai idee daca Pamantul e rotund sau stii cumva daca apa este uda?
Ok, ok. Am inteles. Incercam si eu sa iau apararea celui care a pus anuntul. Nu sariti ca n-am facut nimic rau. Doar ma puneam si in pielea lui.
Sau poate a considerat-o o investitie mai buna ca aurul! A dat pe ea acu’ 2 ani vreo 2-3 sute euro, a crescut-o, vaccinat-o, o fi si educat-o si acu’ face profitul baban!!! Si asta e posibil, n-avem de un’e sti!
@Elena P, uite asa le dai idei astora cu vanzarea de actiuni. Sa vexi acum cum apar cu oprotunitati din piata de suricate si antiolpa pitica.
Noi nu suntem in stare sa tinem animale mari, ca nu suntem. De-aia am luat mai intai un canar, apoi ne-am zis ca i-o fi urat singur si i-am luat si-o canarita si dup-aia nu ne-am putut dezlipi de inca un canar, ca le zicea prea frumos, Si l-am luat si pe asta.
Acuma ma rog sa ne-ajunga numai astia, da’ nu bag mana-n foc.
Iar dragostea ptr ei e ca ptr orice membru al familiei restranse, ca ma vreo cativa carora le-as pune macar o piedica…
Am primit cadou de la prietena lu’ fi-miu un dictionar mare si interesant si-nauntru, pe-o foaie de hartie separata, ne-a scris vreo cateva randuri si a facut si-un desen cu toata familia, y compris si cei trei canari, pai nu?
Tocmai am venit din vacanta din Spania si asa cum am adus cate ceva ptr cei dragi, normal ca le-am adus si lor batoane cu seminte cu miere si vitamine. Nu ca n-ar fi si pe la noi, da’ nu puteam sa nu-i rasfat un pic dupa ce i-am lasat 10 zile cu fi-miu, care-i mai pragmatic, sa zicem, le da doar ce-i necesar, fara prea multe tandreturi.
Si…sa-i vand? Pai cine-ar mai zbura prin balcon toata vara si prin bucatarie pe timpul asta?
@pusa p, misto aia cu fiu-tau care e mai „pargmatic”. :)))) Tare, m-ai facut sa zambesc.
Discutam cu mamele de la gradinita despre animale si una dintre ele povesteste ca ea a rezolvat problema animalului de casa cumparandu-i fetitei ei un hamster. Cand cea mica s-a saturat de animalut s-au dus in padure si l-au lasat. Foarte zambitoare spunea ca a fost adrenalina pura pentru saracul hamster pana a aparut uliul. Ii doresc pentru viata viitoare sa stea legata in lanturi precum Prometeu si sa vina uliul sa ii smulga cate o bucatica de ficat.
@Ana R., mama de la gradinita era o „frau” get-beget, nu? Pai de ce sa ne miram? Doar stim din istorie cam ce le poate capul nemtalailor cand este vorba de „adrenalina”.
@mihai vasilescu, dn cand in cand mai vezi cate un Adolf cum se iteste din personalitatea lor. Dar pe mine m-a socat faptul ca impreuna cu fie-sa a lasat hamsterul in padure, o fi fost o lectie pentrtu cand nu e copilul cuminte?
@Ana R., aoleu!!! Era si aia mica de fata cand l-au lasat in padure???
@mihai vasilescu, da, era si ea de fata. A precizat ca atunci cand a vazut uliul interesat de hamsterul lor au plecat acasa .
@Ana R., s-au convins ca l-au lasta pe maini bune si s-au carat. Popor de nazisti.
Si ei vin ( prin fundatii de protectia animalelor) sa adopte maidanezi de la noi si nu pot avea grija de hamsterii lor. Asta-i pe principiul cu ” vezi paiul din ochiul vecinului, da’ nu vezi barna dintr-al tau”….
@Elena P. asta avea ceva stramosi nazisti sigur. Adica ce exemplu a dat ea cu aceasta lectie propriei fiice? Cand ne plictisim de ceva il lasam in padure. Sa fereasca Sfantul sa ia o nota proasta la germana ca ea e urmatoarea pe lista.
Şi aici tot pisică luată de pe stradă, a fost dragoste la prima vedere, chiar dacă era întuneric. E neagră toată şi are ochi mişto, gagica. Deja s-au adunat 4 ani de cînd e membru de familie cu tabieturi.
Despre maimuţoi cu maimuţă acasă nu am ce spune.
@sebastianmihail, „maimuţoi cu maimuţă acasă”… :))))))))))))))))))))))))))))
Zice un americănos cândva: nu vă luaţi maimuţă, fiindcă spre deosebire de câine sau pisică, nu o poţi niciodată dresa cu adevărat. Dacă îi vine pofta să zbiere, să facă scandal, să ia un obiect şi să se joace cu el până îl rupe, să arunce cu rahat când se înfurie, o să facă asta fără să o poţi opri, ba chiar te mai ia şi pe tine la pumni sau te zgârie şi te muşcă până te bagă în spital.
Citeam povestea lui şi mă întrebam dacă maimuţa din exemplul lui nu avea şi bâtă de baseball în BMWul pe Bulgaria 😛
…in fiecare an adun pisici de pe strada si le „plantez” la mumamea in ograda,
nu imi dau seama de ce dar mai mult 2-3 ani nu rezista, ba crapa, ba dispar,
anul asta nu am gasit nimic, dar ultima achizitie de anul trecut din iarna, un motanel care avea vreun sfert de kg, ce imi mieuna pe sub masina in fata portii…….a crescut mare magar si a sarit de pe casa de la 8 m inaltime direct in cap…..a ramas cu ceva sechele, merge cu capul intr-o parte…..sper ca mai are 8 vieti ramase!
@FKT, cred ca si-a consumat mai mult de o viata cu saltul ala. 🙂
Mihaitza, tata, unii-si vand copchii, asa ca ce atata discutie…
@Adi, corect. Da’ si-i vând după ce i-au crescut vreo trei-patru ani?
Poate e o maimutica din aia smechera ca-n filmul ala de-o vindea stapanul si ea se intorcea si cu ceva hangarale de pe la fraierul care o cumpara 🙂
@Adi, ciordeală cu maimuţa.
Ma mai suparam pe raposata Sufletik cand mai gaseam din bomboanele Raffaello doar migdala, dar sa o dau/vand… neah, vorba aia cine a invatat-o sa manance de toate? 😀 Pe mai recentul membru al familiei (Tuchi – motanel) nu l-as da sub nicio forma, chiar daca, mi-a spart vreo 2 cani, mi-a daramat o mini biblioteca (de-abia aranjasem cartile prin ea :)) ) si cand ti-e lumea mai draga iti sare in spate… pe cuvant, Spiderman era copil de tata pe langa micul meu terorist 😀
@Scorpya Cristina, Sufletik, fiind? Caine, pisică, nutrie? 🙂
Ups… Sufletik fiind primul sufletel patruped miaunel avut.
In cazul meu ma simt ca o closca. Spun asa, pentru ca tocmai mi- a plecat un angajat, adica un pui. Va dati seama cum se simte o closca cand ii pleaca un pui! Nu stiu daca este exemplul cel mai bun, dar asa ma simt eu fata de angajatii mei. Eu sunt closca si ei sunt puii! A trebuit sa plece la un salariu mai mare caci deh……eu nu pot plati mai mult. Tot timpul simt nevoia sa ii protejez, nu permit nimanui sa se ia de puii mei, iar daca au crescut mari si se simt pe picioarele lor, nu am nimic impotriva! Nu am pretentii sa iasa la pensie de la mine. Dar sufar ingozitor cand pleaca cate un pui….ca asa e-n tenis! Luni imi va fi tare greu cand voi vedea biroul gol, asa sunt eu ma atasez de angajati, poate ca n-ar trebui, dar pentru mine angajatii sunt foarte importanti si nu glumesc!
@Carmen Sandu, băi ce mi-a plăcut cum ai scris. Jos pălăria!!!
@mihai vasilescu, multumesc, nu m-am straduit prea tare…am spus ce am simtit….ma rog si acum mai sunt afectata. Ma numar printre angajatorii carora le pasa de angajati, si ma atasez de ei. Asta pentru ca petrecem zilnic ceva ore impreuna, cu bune cu rele, cu clienti multumiti sau ne’! Stii cum e oricat de mult te-ai stradui nu reusesti intotdeauna. Na, ca ma intinsei la vorba! Dar, imi place sa scriu uneori ce simt…mai vars si eu pubela.
noi avem un caine gasit pe strada, un metis malamut extrem de frumos care abia dupa jumatate de an am descoperit ca este bolnav de epilepsie..este foarte greu cu el, ne-am chinuit sa-i controlam crizele, facea cate 3 pe noapte, si ziua tot asa ,ne trezeam de fiecare data sa-l tragem sa nu se loveasca de mobile, a avut si episoade de semi dementa combinate cu orbire de moment in care se urca pe fotoliu si sarea pe ziduri, nu ne recunostea si nici la stimuli nu raspundea..6 luni a raspuns la tratament iar dupa i-am modificat doza ca incepuse sa faca din nou..este extrem de greu cu un caine bolnav dar il iubim si nu ne-am gandit niciodata sa-l eutanasiem, cu toate ca toata lumea ne spune s-o facem.Dar, daca raspunde la tratament si inca n-a devenit leguma, de ce sa nu speram ca va trai normal atat cat se poate? Acum, ma intreb..cum se poate ca cineva care-si ia un animal fara probleme, vioi si sanatos, sa-l abandoneze din „motive obiective”? cum se poate sa-ti duci hamsterul in padure si sa-l urmaresti cum e devorat de ulii? Vorba cuiva mai sus: sper ca intr-o alta viata sa se reincarneze in Prometeu si sa-i smulga ficatul uliul ala in locul hamsterului !
@Luisa, ooo, bine ai revenit. 🙂