Stati linistiti ca n-o sa ma apuc sa dau sfaturi pretioase pe aici. Pur si simplu am identificat cateva erori pe care le-am facut de-a lungul timpului, care acum mi se par hilare, dar la vremea aia nu gaseam nimic in neregula.
Sa zicem ca ti-ai deschis un blog. Felicitari! Din momentul acesta esti un scriitor al neamului si in curand o sa razi pe la colturi de Sadoveanu, Tutea sau fraierul ala de Eminescu. Dar pentru ca tu vrei sa afle si altii ceea ce ai de spus, te simti oarecum nedreptatit ca doar tu si prietenii tai sunteti la curent cu ceea ce debitezi. Si ai vrea sa fie multi, mult mai multi. Ei bine, acesta este momentul in care incepi sa faci greseli, in cautare de trafic cu orice pret. Si cum eu le-am incercat pe pielea mea, pe multe dintre ele, ma gandeam ca ar fi util sa va impartasesc aici cateva dintre cele mai frecvente printre incepatori.
-Nu spama! Eu va pot spune cel mai bine depre greseala asta. Am spamat mult si bine. Ce este spamatul? Pai in primul rand sa lasi comentarii pe bloguri de A-listeri, cu link catre articole de-ale tale sau ancora catre blog. Stiu, esti tentat sa o faci, altfel cum or sa auda cititorii de tine? Este o greseala, crede-ma, Chiar mare. Da, reusesti sa-ti aduci ceva trafic prin procedeul asta. Dar este ocazional. Toti cei care-ti vor veni asa, rar de tot se vor mai intoarce. Sunt pur si simplu curiosi, dar in momentul in care inchid articolul, au uitat de tine. In schimb, o sa reusesti sa enervezi pe toata lumea si dezavantajele sunt mai mari decat eventualele beneficii. Da, repet, tentatia e mare (eu cand lasam cate un link la Zoso, sarea traficul ca nebunul), dar e degeaba. Interesul tau este sa-ti vina cititori, pe munca cinstita. Sa apara cei care te descopera si-ti raman fideli. E greu, dar stii sigur ca sunt ai tai si te plac.
Alt tip de spamat este sa te asociezi diverselor grupuri de bloggeri de pe facebook si in momentul cand ai scris un articol sa-l publici simultan pe vreo sase-sapte (ca sa nu zic noua-zece) grupuri din astea. Evident, am facut si eu asta. La fel de evident, beneficiile sunt asemanatoare unei labe. Da, da, poate tu-ti imaginezi ca i-o tragi Monicai Belucci, dar sa stii ca tot o laba ramane. Nu intelegi? Uite, mai limpede: e ca si cum ai vinde masini si ti le-ai promova printre ceilalti vanzatori de masini. Da, poate ca unii vor aprecia ce ai tu la vanzare, dar niciunul nu o sa cumpere de la tine. Iti garantez ca obtii beneficii mai mari daca te alaturi unui grup de genul „culegatorii de corcoduse din Lapusa” si iti lasi articolele si acolo. Daca nici asa nu am fost suficient de clar…
-Scrie! Ce vrei tu, cat si cum te duce capul. Dar scrie. Daca nu scrii, vor renunta si cei pe care i-ai castigat deja. N-ai idee cat de repede uita oamenii. Iar cititorii de bloguri, cred ca sunt printre cele mai uituce fiinte de pe planeta. Ce sa mai zici ca sunt si ai dracului de selectivi (doar au de unde). Daca stii ca urmeaza o perioada in care n-o sa scrii, anunta! Spune ce se intampla cu tine, ca sa stie lumea pe cand te asteapta inapoi, cu articole.
Eu am facut o pauza de la scris. Nu mare, doar de vreo sapte luni. 🙁 Cand am reinceput, a fost infernal. Mai bine deschideam alt blog, cu alt nume, dar nu mi-a venit ideea.
–Respecta-ti principiile! Daca scrii numai despre ce este „politically correct”, atunci si vizitatorii tai vor fi tot asa. Asuma-ti punctele de vedere si scrie despre ele asa cum le vezi tu. Tot aici ar mai trebui spus ca este important sa ai puterea sa recunosti cand ai gresit. Toti gresim. Dar foarte putini sunt dispusi sa si recunoasca asta. Stiti cum se spune „numai prostul e consecvent”. Asa ca, daca cineva iti semnaleaza o greseala, analizeaza ce-ti spune si (daca are dreptate) un „mea culpa” ar da mult mai bine decat sa te contrazici pana in panzele albe.
-Share, nu like! Am vazut foarte multi blogeri (inclusiv dintre cei foarte cunoscuti), care-si dau like propriilor postari. Fratilor, va rog, nu faceti asta! Pare atat de penibil. Da, publica-l pe facebook si da-i share. Dar sa dai like unui articol de-ale tale, e prea mult, serios. Adica e clar ca iti place, din moment ce tu l-ai scris. Nu mai trebuie sa si arati asta in public. Sunt convis ca si pe tine insuti te placi, dar nu te pupi singur prin metrou si nu te maimutaresti in toate oglinzile intalnite in cale. Da, habar nu am, e posbil sa fie un reach mai mare, in cazul like-ului. Degeaba, pierzi mai mult ca imagine decat castigi prin afisari. Mult mai mult.
-Citeaza sursa! Intotdeauna. Indiferent ce preiei sau folosesti de pe internet. Si asa esti la limita legalitatii, doar cu citarea sursei, dar macar pe asta fa-o ca lumea. Nu mic intr-un colt, nu undeva unde s-o stii doar tu. Asuma-ti ca ai preluat ceva din alta parte si da-i Cezarului ce-i al Cezarului. Cred ca nici tie nu ti-ar pica tocmai bine, daca ai descoperi peste ceva vreme niste chestii luate de la tine, fara sa pomeneasca nimeni, nimic. Eu luam poze de pe net, en gros. Dracu’ cita sursa. Dar lasa ca mi-am „luat-o” pentru asta. Poate voi incepeti cu dreptul.
Cam pe astea le-am facut eu. Or mai fi si altele, dar inca nu le-am constientizat, deci pentru mine nu sunt greseli. Ah, era sa uit, aveti aici un material OBLIGATORIU. De fapt, mai multe, printre care si erorile comune in blogosfera romaneasca.
Plictisitor. Am incercat sa citesc pana la sfarsit, doar sa gasesc ceva interesant, dar am cam pierdut timpul.
Aaa, si nu ii mai ridica in slavi pe Zoso si Arhi sau Archi – chiar nu cred ca e important sa-i pomenesti tot timpul…
@alghenu, păi eu cred ca ti-ai fi putut da seama din titlu ca nu prea ai ce sa citesti la acest articol. Asta daca nu esti cumva blogger începător. Sau ai devenit? Ca la ultima verificare nu erai.
Nu am de gand sa incep sa scriu. Am investit de ceva timp intr-un blog si acum tot astept sa „dea roade”.
Spuneam doar ca subiectul e plictisitor. Nici postul nu e stralucit, dar se pare ca ti-ai gasit ceva admiratori (sau mai bine zis admiratoare)…
@alghenu, esti un tip deosebit. 😉
@mihai vasilescu, nu sunt intru totul de acord. Eu asa te-am descoperit ca cititoare, prin linkul lasat la Cabral. Daca nu era linkul ala eu nu te vedeam in veci pentru ca ultimul loc de pe planeta unde as intra e pe blog la Zoso sau Arhi. Eu inteleg ca nu e elegant dar a fost eficient. La fel am descoperit personaje foarte interesante din linkurile lasate de alte persoane la tine pe blog. Eu cred ca e o metoda eficienta de a promova ceva ce merita atentia altor persoane.
@Ana R., atentie, nu am spus sa nu comentezi deloc. Am zis clar: nu spama!. Daca simti ca ai ceva interesant de spus, fa-o, dar nu doar ca sa-ti lasi link-ul.
@mihai vasilescu, mea culpa, am inteles acum la ce te referi.
Interesant. Uneori cochetez cu ideea de a-mi deschide un blog. O sa-mi salvez articolul asta.
@badgirl, da? M-as bucura. Sa anunti si tu daca ti-l faci.
@Mihai: Bune sfaturi, dar stii si tu ca nu poti fi mama tuturor…
In acelasi timp, e adevarat ca daca-ti bagi p… suficient, poti ajunge tatal lor!!!
m4nt13, :))))
🙂 Scuze pentru vulgaritate, dar e luni dimineata si sunt cu capsa pusa pe cativa idioti de la munca.
Si tocmai ma gandeam ce bine ar fi sa le tai putin capul, ca oricum nu le foloseste la nimic. Poate doar atunci cand ploua, sa nu le intre apa in gat!
@m4nt13, pai rupe-le capu’!
@Mihai: pai nu pot, ca astia sunt ca hidrele. Tai un cap si cresc doua! Asa ca mai bine le mai dau din cand in cand un sut in „protuberanta atarnacioasa”, poate nu se inmultesc.
@m4nt13, da, da. Asa e. Ai gandit-o bine. 😉
Not bad. Si eu as vrea sa scriu pe un blog. Poate candva…
@mada, nu vrei tu sa o contactezi pe @badgirl si poate faceti ceva bun impreuna. Aaa, la blog ma refer, ca sa nu ma intelegti gresit. 😉
Poate facem ceva bun impreuna. :))) Sigur te refereai la blog, nu? Pai sa ma contacteze mada, poate chiar facem. Si eu nu ma refer numai la blog. Sic!
@badgirl, pai da, voi faceti ceva bun impreuna, dupa aia povestiti si trimiteti frumusel aici sub forma de guest post. Cu poze! :)))
@mihai, pentru un guest post cu poze dupa „ceva bun” trebuie sa platesti.
@mada, negociem, da. 🙂
@mada, :)))))))))))))))
Am avut candva un blog si chiar am ramas surprinsa ca intr-un timp foarte scurt, m-am trezit cu comentarii si cu un numar mare de „urmaritori”, iar asta fara sa fac ceva anume, nici FB n-aveam pe-atunci, prietenii nu stiau de el… insa dupa un alt timp, am lasat-o balta, dupa un alt timp, l-am sters… am tot zis ca voi mai incerca, insa te-am gasit pe tine si am renuntat din nou la idee :))
@Scorpya Cristina, nu trebuia sa-l stergi. Aia e. Sper sa te multumesti cu ce scriu eu. 🙂
Mey mai este si uni care merge la bloguri de suces si lasa comenturi casa duca lumea la blogu lor de caca.
Sincer Mihai nu ii inteleg pe cei ca alghenu de ce pierd 4 minute din viata si 30 de cuvinte in loc sa citeasca si sa mearga mai departe, apreciaza omule sfaturile ca nu-i serial tv sa fie plictisitor sau interesant esti penibil sincer.