Doamna din imagine nu este nici grasa, nici slaba, nici inalta, nici scunda, nici frumoasa, nici urata. Nu este nicicum. Dar parca face tot posibilul sa arate ca nu mai reprezinta nimic, pentru ea insasi. Si ma intreb si eu ca omul, in ce moment al existentei sale o femeie considera ca a facut destul pentru societate si se lasa in dorul lelii? Se imbraca la repezeala (cu ce gaseste la indemana), se mai ingijeste din parti si isi trage o coafura pe care eu n-o pot descrie in niciun fel.

mihai_vasilescu_poza1

O observasem inca din metrou. Poate nu se vede in poza, dar nu are trasaturi urate. Si atunci? Ce-o mana pe ea sa se tunda asa si sa se imbrace pe stil maica-mea (care a iesit la pensie de zece ani)?

Nu inteleg si pace. Da, o sa ma luati cu „ce stii tu, poate are probleme cu parul si face tratament”. E foarte posibil, dar eu nu vorbeam strict de doamna din imagine. O folosesc doar ca exemplu, pentru ca am avut-o la indemana. Dar ca ea sunt cu miile, cu zecile de mii. Le vedem in jurul nostru peste tot. Si la ele ma refer. Doamnelor, cand si de ce se produce declicul ce va face sa considerati ca nu mai vreti nimic in plus de la modul cum aratati?

Da, m-am gandit si la alte argumente pe care mi le-ati putea da, in apararea ei. Iar cel mai important ar fi acela ca nu are bani. Dar pica. Pentru ca poza am facut-o in Pipera, unde doamna mergea la job. Ba mai mult isi cumpara cate ceva, de la un chiosc, sa aiba de rontaiala. Deci bani, atatia cati or fi, are. Pentru ca, sa vezi ce, si freza aia si ceea ce imbracase, au costat câte ceva. Impresia mea este ca pur si simplu n-o intereseaza. Si as fi vrut sa stiu de ce.

Poate ca n-am fost suficient de convingator. Si atunci o sa va arat si fotografia asta:

mihai_vasielscu_poza2

 

Pentru numele alui de sus, cum sa arati asa?
Eu cred ca este suficient sa te uiti in jur ca sa-ti dai seama cam ce ai de facut cu persoana ta. Nu-ti cere nimeni sa te imbraci de la marile case de moda si sa ai hair stylist personal. De altfel, nu prea am in jurul meu oameni care-si permit sa faca asa ceva. Cu toate astea se imbraca bine, de la magazinele in care ne permitem sa intram cu totii. Ca sa nu mai zic ca poti sa-ti cumperi si haine de la second-hand, la preturi de nimic (eu am cateva tricouri de la sh, de care sunt efectiv indragostit, le port ori de cate ori am ocazia).

Cat depre coafura celor doua „subiecte”, eu care nu am nicio legatura cu aceasta activitate, jur ca reuseam sa le tund mai bine decat ce ati vazut cu ochii vostri. Din bun simt. Poate mai greseam pe ici, pe colo, dar va garantez ca as fi reusit sa le dau o linie mai misto decat ce am surprins in imagini.

Da, stiu, sunt si barbati in aceeasi situatie. La fel de multi. Doar ca la ei este mai putin vizibil. Un barbat trebuie sa fie extrem de prost imbracat, ca sa-ti sara in ochi. Iar parul sa-l aiba de-a dreptul penibil, ca sa-l remarci. Noi, trebuie sa fim doar putin mai frumosi ca dracul, nu?

Ah, acum cand scriu, cred ca am gasit o posibila explicatie. De cate ori ati auzit voi o femeie, care sa-i spuna alteia „ce urat iti sta parul draga, trebuie sa faci ceva cu el”. Sau vreo constatare de genul: „fata, te-ai tuns, sa stii ca nu prea ti-a reusit. Trebuie sa alegi alta coafura”. Va zic eu: niciodata! Vor spune niste cuvinte de complezenta si cu prima ocazie o vor barfi pe proaspat coafata: „auzi fata, s-a tuns aia, dac-ai stii ce oribil ii sta”.

Pe cand barbatii sunt mai directi. Eu pot sa spun oricarui prieten de-ai mei: „coaie, nu stiu ce pula mea ti-ai facut la par, dar iti sta ca dracu’”. Iar de la ei primesc oricand acelasi tip de feed-back, daca e cazul.

Asa ca, da, ar putea fi una dintre explicatii. Care merge cand esti rupta de realitate si te crezi zeita frumusetii, dar nu ai pe nimeni in jur care sa-ti atraga atentia ca nu e chiar asa. Dincolo de asta, trebuie sa fie una mai profunda, pe care eu n-o intuiesc, pentru ca oglinzile nu mint si femeile au cel putin doua-trei in casa.

Ma lamureste cineva sau raman asa, ignorant?