Daca va ganditi ca o sa-mi dau cu parerea despre filme, va inselati. O sa-i las pe specialisti sa faca asta. Va pot spune doar ca mi-au placut vreo patru-cinci. In rest cred ca sunt prea putin evoluat ca sa pot intelege arta asta moderna si independenta. Desi nu pare, nu ma pot pricepe chiar la toate. 🙂 Ce voiam eu sa va zic, sunt cateva cuvinte despre public.

Am inteles ca acesta este primul an cand festivalul se organizeaza in Bucuresti, pana acum avand loc numai in Delta, la Sfantu Gheorghe. Iar din punctul meu de vedere, aducerea lui in Capitala este mai mult decat neavenita. De ce? Pai pentru ca in Delta s-ar fi dus numai cunoscatorii si hipsterii adevarati. Pe cand aici au aparut si alde neica nimeni, care in lipsa de alta ocupatie, au crezut ca ar fi cool sa dea o tura si pe la Anonimul. Treaba care a fost evidenta sambata seara. Daca in celelate seri gaseai locuri berechet, sambata nu mai aveai unde sa stai. In picioare sau direct pe iarba, ramanand singurele optiuni viabile.

Si nu ar fi fost nimic rau in treaba asta. Na, e normal ca sambata sa fie mai plin decat marti, doar e sfarsit de saptamana si lumea are chef de ieseala. Dar cand ma gandesc ca week-end-ul asta a fost prelungit (vineri zi libera prin lege), parca nu mai pare asa de firesc. De ce n-a fost la fel de multa lume si vineri? Exact din motivul pe care-l scriam mai sus, ca e „culeanu” sa treci pe la un festival de film cu accente hipsteresti, de-aia.

mihai_vasilescu_ANONIMVL

sursa foto

Pentru ca imediat o sa fiu catalogat drept rau sau nesimtit, va dau si cateva exemple, ca sa intelegeti ca am dreptate. Lucrurile stateau in felul urmator. In pauze fiecare facea ce voia si domnea o atmosfera de voie buna si relaxare, udata din belsug cu bere sau cocktail-uri. Iar cand incepeau filmele, iti gaseai loc pe unde puteai si incercai sa deranjezi cat puteai de putin persoanele din jur. Nu era exclus sa mai dai o fuga la toaleta sau sa mai iei un rand de bere, dar toate astea se intamplau in liniste. Iti cereai scuze din priviri, de la cei pe care erai nevoit sa-i deranjezi si primeai aprobarea lor tacita, eventual insotita de un zambet fugar. Ca sa fiu sincer, asta cu zambetele o pusesem pe seama faptului ca arat eu extraordinar de bine si populatia feminina se baga in seama cu mine. Dupa care am constatat ca e practica generala, fiind un fel de cod pentru „e ok, nu ma deranjezi deloc” si m-am dezumflat. 🙂

Ei bine, in tot peisajul ala tacut si civilizat, erau cateva grupulete care faceau nota aparte. La modul ca nu prea aveai cum sa urmaresti proiectiile daca stateai in vecinatatea lor. Pentru ca vorbeau tare si-i durea in pula ca lumea se uita la filme. Eu am nimerit de doua ori in vecinatea unor scursuri de acest fel si m-am abtinut cu greu, muscandu-mi buzele, ca sa nu-i intreb niste chestii. Nu-mi sta in caracter sa ma abtin, dar ma gandeam ca incepe scandalul si zau nu era cazul sa deranjez toata multimea aia care se afla la vizionari de scurt sau lung-metraje si nu la degustare de injuraturi. Asa ca am preferat sa sufar eu. Dar, pentru ca acum nu mai deranjez pe nimeni, pot sa le spun aici, ce aveam de gand sa le comunic acolo.

-Daca ai de gand sa faci o agapa cu bere, mici, vin si bancuri (multe din ele rasuflate, celelalte proaste), du-te in mortii ma-tii la o terasa, ca e plin Bucurestiul. Nu vad motivele pentru care trebuie sa vii la un festival de film ca sa faci asta. Adica le vad (dar sunt prea prost ca sa le si inteleg) e mult mai trendy sa spui ca ai fost sambata la Anonimul. Daca pomenesti de centrul vechi, nu mai reusesti sa impresionezi pe nimeni.

-Pot sa inteleg ca ai un copil de nici sase luni si neavand cu cine sa-l lasi acasa, ai decis ca trebuie sa-l iei cu tine la festival. Nu e vina ta ca ai facut un bebe si tu esti moarta dupa filme. Ba chiar pot sa te respect ca ai puterea sa-ti satisfaci dorintele cinefile, in pofida faptului ca ai nascut de curand. Ai ales sa nu renunti la viata sociala odata cu aparitia lui si asta e ok. Dar nu este in regula ca l-ai carat pe ala mic acolo de pomana. La filme nu te-ai uitat (cel putin in intervalul de timp cat am suportat sa stau in preajma ta) si in loc sa lasi copilul sa doarma, preferai sa-l trezesti gadilandu-l si facandu-i tot felul de „ghigi-ghigi”. Las-o in cacat de treaba, ca pentru chestia asta puteai sa ramai si acasa, nu era nevoie sa stresezi atata lume. Si nici copilul nu parea prea fericit ca nu-l lasi in pace la ora aia (era trecut ce miezul noptii). De-aia ziceam, stateai frumusel acasa si ala micu’ dormea la el in patut. Win-win situation.

-Domnisoara grasa care se prefacea ca e la cautat de perne, pe care sa stea prietenii ei. Sa stii ca eu te-am urmarit si am vazut ca de fapt te-ai dus sa bagi repede in tine niste mici. Poate i-ai pacalit pe ei, dar eu care te urmaream cu privirea, asteptand sa ajungi si prin zona in care sedeam, ca sa-ti spun sa taci in pula mea, ca doua ore nu ti-a stat gura nicio clipa, te-am vazut cand ii infulecai. Sa stii ca nu e o rusine sa-ti fie foame. Groaznic devine cand iti e tot timpul. Dar te-as fi preferat cu gura plina si tacand, decat cu matele sunand a gol si plina de limbarita.

Hai ca m-am racorit. Cam astea le-am avut de reprosat nesimtitilor din public. In rest a fost ok, lume civilizata, hipsteri cu ghiotura si Irina Margaerta Nistor pe scena. Nu de alta dar era prima oara cand reuseam s-o vad in carne si oase. Si am avut flash-uri din copilarie. Cum auzeam in vreun film „fuck you”, tresaream si ma asteptam sa sara ea cu traducerea: „du-te dracu’!”.

Ah, da, era sa uit. De un singur lucru imi pare rau. Ca mi-a fost lene sa merg la o mercerie, sa caut nasturi de acelasi fel cu cei pe care organizatorii ii dadeau pe post de jetoane, in valoare de 2.5 lei. Era imposibil sa nu gasesc, pentru ca erau destul de comuni. Cumparam doua-trei sute de bucati si dupa aia faceam cinste cu bere si mici la juma’ din populatia prezenta la proiectii. Asta asa, ca sa dea jetoane adevarate data viitoare, nu nasturi verzi si bucati de carton decupate cu foarfeca. Si tot ca minusuri ale organizarii as mai trece si intarzierile. Decalaje intre orele la care erau anuntate filmele si cele la care incepeau in mod real. Dar pentru ca erai acolo sa te simti bine si nu te alerga nimeni, astea n-au fost deranjante. Ce nu mi-a placut intr-adevar a fost ecranul (din panza sau din ce era el). In vreo doua seri a batut vantul si cum panza aia nu era fixata foarte bine, se unduiau actorii aia pe ritmuri numai de ei auzite de break-dance. Iar cand adierile erau mai domoale, le tremurau doar buzele.

Cam astea au fost toate aspectele mai putin placute pe care ochiul meu ager le-a sesizat. Dar ele au fost nesemnificative, fata de cum s-a prezentat per ansamblu festivalul. Mie mi-a placut si pe prietenii mei i-am auzit spunand acelasi lucru. Asa ca la anul as merge din nou, chiar daca se intoarce in Delta. Nu de alta, dar e pacat si de tantarii aia cinefili, care se pregatesc de disparitie, in lipsa lui.

P.S. V-am pus aici lista completa a filmelor castigatoare de premii si reportajul difuzat de tvr, pe aceeasi tema.