Cred ca prin clasa a saptea eram, cand am fost in tabara la Cheia (de Prahova). Nu stiu cum naiba ma pricopsisem eu cu treaba asta smechera. Cred ca Prietenul Valjean a facut lobby puternic de tot, sa merg cu el, ca sa nu fie singur si stingher. Cert este ca m-am dus. Nu mai tin eu minte mare lucru din ce s-a intamplat pe acolo, in afara de plictiseala groaznica din timpul zilei si foamea ingrozitoare care m-a bantuit pe toata perioada sederii, dar vreo trei lucruri mi-au ramas intiparite clar in minte:
Unu. Am vazut Rambo. Filmul. Cu Stallone. La video. Doar pentru evenimentul asta si tabara ar putea fi considerata o reusita. Rambo, bai!!! Cred ca nici macar nu realizati ce inseamna, nu? A fost filmul de referinta al catorva generatii. Daca tineti minte, la Revolutie (chestia aia din Decembrie ’89) ne aratau astia la tv niste tipi care luptau cu „teroristii”, legati cu bandane la cap, exact ca…Stallone, in Rambo, da. De-aia ziceam, numai faptul ca am vazut filmul asta si tabara putea fi considerata un succes.
Doi. Sa retineti de le mine urmatoarea chestie. Degeaba iti cari dupa tine echipament de scuba-diving (ochelari de scafandru, „labe” si teava de respirat), la MUNTE! Va zic eu, este absolut de pomana. Sansele sa faci scuba intr-un lac glaciar sunt un pic mai mici decat cele de a va duce intr-o excursie cu prietenii pe Luna. In schimb creste enorm probabilitatea sa bagati un singur picior (care vreti voi, dreptul sau stangul, nu conteaza) in apa aia rece ca zapada carbonica (un fel de gheata, da’ un pic mai rece) si sa simtiti cum vi se opreste inima in piept.
Doi bis. Daca totusi va incapatanati sa faceti un salt in echer, pentru ca „ce bine arata apa asta, nu-i asa”, aveti grija sa purtati un costum de baie in culori de „pamant” (variatiuni de maro), pentru ca instant si foarte usor, te vei fi scapat pe tine. Si caca si pipi. De-aia ziceam, macar sa nu se vada, ca mirosul ramane.
Trei. La treispe ani nu ai creier in cap. Si nasol este ca nu realizezi treaba asta si nici nu crezi pe nimeni care ti-o spune. Ca sa intelegeti… Una dintre supraveghetoare, profesoara de franceza, si-a adus nepotul (in varsta de vreo patru ani) cu ea in tabara. Iar ala micu’ era un pic dezaxat mintal, pe genul ca nu se putea desparti de matusa-sa. Iar daca aia disparea totusi cateva secunde din raza lui vizuala, incepea sa zbiere cu toata puterea „Mama Lili, Mama Lili”. Strigat care crestea in intensitate, cu o progresie geometrica, pana aparea femeia din pamant, din iarba verde. Si atunci credeti-ma, nu ai nici un motiv pentru care s-o rogi pe „Mama Lili” sa-l lase pe nepot cu voi, in drumetia pe care preconizati s-o faceti, prin padure. Dar noi, am rugat-o. Si femeia l-a lasat cu inima usoara, ca doar eram ditamai flacaii si puteam sa avem grija de un mucos de patru ani. Teoretic. Practic, l-am luat pe dilimandrosul ala mic cu noi si dupa ce am inaintat suficient de mult prin padure, ne-am strans in jurul lui si i-am spus „fraiere, ai belit-o, Ma-ta Lili a plecat si te-a lasat cu noi. N-o s-o mai vezi NICIODATA”! Iar in momentul in care proaspatul orfan de matusa s-a intins pe jos, batand cu mainile si picioarele in pamant, in timp ce scotea un urlet agonizant „Mamaaaaaaaaaaaaaaa Liiiiiiiiiiiiiiiiiiiili”, am luat-o toti la fuga lasandu-l acolo.
Trei secund. Va dau cuvantul meu ca nu mai tin minte daca ala micu’ a mai revenit din padure. Probabil ca da, altfel mi-as fi amintit de niste anchete de-ale militiei. Dar ce pot sa va spun este ca, daca s-a intors, a facut-o pe propriile-i puteri si abilitati de orientare. Pentru ca noi nu ne-am mai intors dupa el. E funny sa fii cretin la treispe ani, nu?
Patru (da, stiu ca am zis doar de „trei”, dar credeam ca va bucurati pentru un mic bonus). Nu te duce NICIODATA intr-o tabara unde urmeaza sa-ti fie supravegetor profesorul de muzica. Chiar cel caruia i-ai facut farsa cu oferitul marului, spalat in apa din vasul WC-ului. Nu te duce nici daca n-a aflat de farsa. Cu atat mai mult daca a aflat. Nu de alta, dar sa stii ca suporti mult mai greu decat eroii din filme, nuielele de alun pe curul gol. La fel, marsurile fortate de cate douazeci de kilometri (cu cantec – profesor de muzica, remember), arata mult mai bine la cinema. V-am zis, ca sa stiti.
Cam atat, in rest a fost plictiseala mare, va jur.
Amintiri dulci din tabere, sa vedem 🙂 tabara de mate unde am mancat caietele de foame ca sa raspandit mitul cum ca hartia tine de foame, nu pot sa confirm mitul dar macar mestecatul iti da senzatia ca manaci… partea mai neplacuta cand ghemotoacele de hartie vor sa iasa ca aia e mai dureros.
Prima intalnire cu buda turceasca, eram mucosi rau abia invatati sa ne facem treba cap coada singuri si ia de acolo soc cultural, oricum nici dusuri nu aveau, sau nu ne-au lasat pe noi, asa ca mama dupa 10 zile ma bagat direct in baie impreuna cu toate bagajele, in halul ala puteam.
Si ultima tabara, cu cortul 10 zile in munti cu dirigul care era prof de geografie, baut numai apa minerala(pe care personal urasc 😀 ), acolo sa vezi mars fortat cu 25+ kg in carca si pe inserate esti inca pe latura unui versant de nu poti fixa nici cortul si oricum ai toate sansele sa te rostogolesti la vale, dar nu sa cantat ca nimeni nu mai avea forta 🙂 A fost ceva memorabil, macar pentru vreo cinci ani cat nu am putut sa inghit conserva de carne ca mi-a stat in gat.
@kalm-man, hai ca ai prins ideea. Eu hartie nu am mancat, dar nu mai aveam mult pana sa ma apuc de pascut. 🙂
…hmm saracul copil, traumatizat pe viata probabil ! sa va fie rusine, ca nu l-ati dus mai departe 🙂
@FKT, ba eram destul de departe. Habar nu am cum a reusit sa se intoarca. Copilul ala avea instinct de supravietuitor. :)))
…mult mai tarziu acest copil de 4 ani a aparut la TIVIU sub denumirea de Bear Grills „beutorul de pipi”…
@FKT, :))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))) Sa stii ca abia acum imi dau seama de ce figura lui Bear Grills mi se parea cunoscuta.
Doamne, saracul copil!!! Cum sa-i faceti asa ceva?
@mada, crede-ma, nu stiu. Ni s-a parut noua fun. Plus ca ne exasperase plodul ala cu oracailelile lui dupa ma-sa Lili.
Mama Lili era buna?
@zorro, daca te referi la ceea ce cred eu, raspunsul este „da”. Nu mai tin minte daca s-a intors ala micu’, dar stiu sigur ca Mama Lili era buna. Ce ti-e si cu memoria asta selectiva. 😉
Oare a existat vreo tabara pe vremea lui Ceausescu unde sa nu se fi facut foamea crunt?
@dr.dre, ma indoiesc. Eu pe unde fost era saracie lucie. Iar ce-ti puneau in farfurie, cu greu era comestibil.
da, a existat, numai ca trebuia sa cunosti locul, ma refer profii organizatori ca atunci te abonau la restaurantul/cantina unde se manca bine, Tusnad-Bai, iarna, stateam noi cateva ore si in clasa dar restul zilei afara la sanius, derdelus, patinoar si tot ce se putea, m-am/ne-am ingrasat cateva kile in 10 zile 🙂 dar asta a fost la ani dupa mancatul caietelor
@kalm-man, cred ca ai avut tu noroc. In ce an se intampla?
@dr. dre – ’83-’85 cam pe acolo, eram clasa 5-6 cand a fost faza cu caietele mancate, in urmatorii ani deja era huzur
Cum e farsa cu marul spalat in wc?
@Cruella, proful asta de muzica avea obiceiul sa ia fructe de pe bancile elevilor si sa le haleasca. De multe ori fara sa intrebe, sau era doar retorica intrebarea „asta e al meu, nu”? Am ales un mar care arata mega-bine, l-am legat de coada si l-am tinut cateva minute in vasul wc-ului. Dupa care l-am pus pe banca si am asteptat ora de muzica. Evident, marul a fost confiscat si consumat cu mare pofta. Dupa care a aflat toata scoala. Inclusiv dom’ profesor. 🙂
Eu am fost in tabara la Poieni Strambu 12 zile unde am facut foamea ca-n puscarie! Dimineata ne dadeau ceai de zahar ars cu paine uscata si felii de marmelada groase si negre ca smoala iar ciorba de varza aveam si la pranz si seara. ciorba de cartofi era ambrozie! dupa vreo 5 zile, ne-am pus cateva fete din camera sa trimitem parintilor vederi cu „salutari din Poieni Strambu” pe care am scrijelit cu un ultim efort ” murim de foame” ! a aparut o securista si ne-a paletat ,nebuna,certandu-ne ca am avut tupeu sa scriem asa ceva..nu stiu cum de ne-a expediat cartile postale dar ai mei, au venit cu corturile pt weekend si ne-au adus conserve si provizii cat pt un batalion..am fost foarte populara pana s-a terminat mancarea:)) Buda mi-o amintesc tare bine, clar ca era de tara,nu? din lemn, foarte adanca prin care te puteai delecta privind fiecare forma, curba si denivelare a sculpturilor..pica si lumina interesant printre stinghiile din lemn, si dupa cateva zile, aparuse si o pereche de papucei de plastic pe semne ca cineva isi bagase picioarele-n ea de treaba..
@luisa, cum, cum? Papucii erau ramasi la buda? Sigur n-a disparut nimeni dintre voi? Poate s-a aruncat in cacastoare…. :))))
MAMAAA, ce blonda sunt..nu m-am gandit la asta ! cu siguranta ca, daca disparuse una dintre noi, securista stiuse sa musamalizeze totul bine de tot!