2,087 cititori

Nu tot ce zboara se mananca

Guest Post by Ana R.

Nu stiu cum se comporta ilustrii nostri soti atunci cand ies pe afara ca baietii si scapa pentru cateva ore de fraiele casniciilor. Dar stiu ca zicala „ca scapate din lant“, sigur ni se potriveste si noua femeilor. Dupa iuresul vietii tumultuoase pe care o ducem, cu preocupari secatuitoare de energii si invartindu-ne toate in jurul familiei (a propos, ati observat ca intotdeauna cei mai mici membri ai familiei sunt cei care te lasa lat de oboseala?), atunci cand scapam de acasa si iesim cu fetele, ne comportam ca si cand ne-a lovit leuca petrecerii in cap.

Din cercul meu de prietene, cu care am studiat limba germana, sunt singura cu copii. Fetele sunt toate tinerele, frumusele, proaspat maritate si inca nedoritoare de urmasi datatori de batai de cap (exact din motivele pomenite mai sus). Dar la ultima ieseala, mi-am mai luat o prietena. Si ea mama a doi baieti destul de sturlubatici.

Am mers la un restaurant grecesc. Unde, dupa ce termina lumea de mancat, conform obiceiului locului, incepe dansul. Care dans era cu toata lumea cocotata pe mese. Noi toate, cuminti, discutam. Langa noi, o masa de tipi. Aia cand au vazut ca e loc de distractie, au inceput sa se zdrumice in ritmuri grecesti si bahice. Unul mai vioi sare la noi pe masa, cu intentia clara sa ne scoata din amorteala discutiei si intinde mana sa ne urce si pe noi, pe toate, langa el. Plin de incredere, intinde prima data mana spre mine. Iar eu ii raspund ca in locul lui nu as risca una ca asta. Ala rade si insista. Si ma ridic fratilor si ma cocot pe masa, urmata de fete.

Evident ca eram cu in cap mai inalta decat toti de la masa vecina. Ala se hlizeste si se declara infrant. Iar un pic mai tarziu incepe sa ne povesteasca despre motivul petrecerii lor: unul dintre baieti se insura. Cand a sarit mirele la noi pe masa, ne-am apucat toate sa il felicitam si sa ii spunem ca si noi suntem maritate si avem chiar si plozi. Nu le-a sunat chiar bine, ca s-au cam desumflat. Dar am continuat sa vorbim toti. Si din vorba in vorba il intreb daca are firma care sa ii filmeze la nunta si fotograf. Cu gandul sa imi fac un pic de reclama. Ala cand aude ca fac si asa ceva, devine brusc interesat si ma roaga sa ii dau cartea de vizita. Va dati seama ca in geanta de club nu aveam carti de vizita. Dar in mintea mea deja se profila un posibil client.

Intre timp fetele cele tinerele se dau jos de pe masa, obosite rupte. Cine ramane sa se agite? Evident doar noi mamele eroine, care topaiam de ziceai ca nu mai apucam asa ceva in veci. Ne durea pe noi in cot de restul lumii. Pe noi scria mare: dezmat fara copii! Ceea ce se intampla mai rar decat razboaiele moniale. Celelalte fete se uitau la noi de parca tocmai scapasem de la ospiciu, o combinatie de mila si compasiune se intrezarea in ochii lor . Cred ca le-am convins, dupa faza asta sa isi amane planurile parentale inca niste ani.

Incet, incet, lumea incepe sa plece. Si eu incep sa ma gandesc cum sa agat viitorul client si sa-i dau datele firmei. Ma duc la ospatar si ii cer un pix. Apoi pe unul din milioanele de servetele aruncate pe jos (mai nou, dupa criza, grecii nu mai sparg farfurii ci arunca in aer cu servetele, dar cu baxul), ii scriu aluia firma si numerele de telefon. Dupa care, extrem de simandicoasa, imi iau poseta, ma duc la masa lor, ii dau viitorului mire servetelul si plec. Celorlalti petrecareti evident ca le pica fata. Ia uite un viitor fost burlac, ce tocmai a primit numarul de telefon al unei gagici. Norocosul!

Jumatate de ora mai tarziu, petrecerea burlacior se muta in alte locatii, cu tot cu participantii masculi. Iar noi fetele ramanem la masa noastra. Intr-un final, dupa ce ne-am saturat pana si noi de zbantuiala, apare chelnerul sa ii platim. Avea un ranjet sugestiv in directia mea. Si dupa ce ii las bacsisul, ma intreaba (facand cu ochiul) daca mai am nevoie de pixuri sa imi scriu numarul de telefon. Ii spun ca i-l scriu si lui cu placere, in cazul in care se insoara. Ca mie imi plac tipii proaspat casatoriti. Ala da din cap a neincredere. Iar eu il sfatuiesc sa ia de buna ce zic, mai ales ca pe servetel scrisesem numarul de telefon al sotului meu, ce astepta cuminte acasa. Dupa privirea usor dezamagita, cred ca i-am stricat seara.

Mixed race woman offering phone number on napkin

sursa foto

9 de păreri la “Nu tot ce zboara se mananca

  1. Tumultoase, domnu’ Vasilescu!

    Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

  2. Eu dansam doar dupa ce beam alcool, treaz never. Dupa putin alcool dansam in ring, dupa mult alcool pe masa.
    Voi ati consumat alcool inainte sa va urcati pe masa?

    Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

    • @Preduca George, nu raspund la provocari :). Sa spunem doar ca au existat niste cocktailuri pe acolo.Au grecii astia un obicei prost si dau asa la intamplare niste sticle de Ouzo prin restaurant. Dar crede-ma ca beau apa toata seara si de topait tot topai daca se poate.

      Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

    • Te cred si imi place sa vad oameni care se pot distra si fara “ajutor”. Inca nu am ajuns acolo, dar nu mai am mult, maximum 20-30 de ani.

      Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

  3. @Preduca George, atunci cand apuci mai rar sa te distrezi sigur nu mai ai nevoie de nimic. Iar 30 de ani trec atat de repede 🙂

    Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

  4. Fain articol..Vorba cu “viata bate filmul” n-a fost emisa intamplator

    Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

    • @Gusi, ai dreptate, uneori il bate rau de tot :)))))

      Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

Sus

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.