O fi pacat?

Acum ceva vreme, unul dintre colegii mei, F., s-a hotarat sa tina post. Dar nu asa, ca amatorii si pacatosii de rand. Nuuuu, omul voia treaba serioasa. Patruzeci de zile scrie la cartea sfanta? Pai atat s-a bagat si el sa posteasca.

Bai fratilor, si a inceput chinul. Ca tipul e pofticios si mancau. Mai rau de atat, cand stia ca nu are voie, mai rau ii venea sa bea, manance si… alte activitati. Eu mai haleam cate o ciocolata, clefaind in urechea lui sau ingurgitam un profiterol, scotand sunete de incantare. Ma injura si pleca. Taras, grapis s-a scurs tot postul. Intrasem in saptamana mare. Deja mai avea doar la un colt si incepea potolul. Foarte bine, ca deja ajunsese sa viseze noaptea drob sau cozonaci si si-ar fi taiat o mana pentru o friptura de porceanu.

Pe buna dreptate era mandru de realizare. Aproape patruj de zile de abstinenta nu-s de colea. Era hotarat sa mearga la spovedanie si sa le arate el popilor cum se face treaba. Ce sa mai, inca doua tre-zile si se ipmrietenea de-a binelea cu dumnezeu.

Doar ca intre timp ajunsese de saliva si cand vedea bucatele de carne, uitate pe la bucatarie de cateva zile. Oasele de pui roase ii provocau vise in care se imagina devorand munti de aripioare. Simtea o bucatica de ciocolata de la circa jumatate de kilometru. Daca mancai mamaliga cu branza si smantana in fata lui, ii dadeau lacrimile. A plans usor, cand m-a vazut rontaind o bucata de bacon.

sursa foto

Ei bine, cam asa arata tabloul din creierul lui infometat, intr-o dupa amiaza cand o alta colega, M., intra in birou tinand in mana o punga imensa de napolitane. Bine, el o simtise inca de pe cand era in lift ca vine cu ceva dulce in mana. Nici nu intrase femeia bine, ca a luat-o la intrebari, cu priviri hulpave:

-Ce-s astea?

-Ce sa fie? Napolitane, nu vezi?

Lu’ asta-i curgea apa din gura de nu mai putea sa vorbeasca. A ingaimat printre valurile de saliva:

-Sunt de post?

-Bineinteles ca sunt de post. Am fost la intalnire cu astia care le produc (firma mare, nu dau nume) si am intrebat special daca sunt de post, ca si eu am tinut saptamana asta. Si mi-ai spus sa mananc linistita, ca nu au nimic de dulce.

Bai fratilor, nici nu terminase de vorbit, ca al meu coleg deja lichidase jumatate de punga. I se holbasera ochii in cap de placere si cand inghitea dumicaturile pe nemstecate, gemea usurel orgasmic. Deja cred ca intrase in Walhalla.

Si atunci a fost momentul in care pe mine m-a mancat adanc in partea aia pe care unii o numesc fund. In loc sa-mi vad de treaba mea, am luat punga de napolitane si am inceput sa citesc ingredientele. Zahar, faina de grau, grasime vegetala hidrogenata, cacao si alte minunatii din astea naturale. Cand era sa pun ambalajul deoparte, imi sare in ochi un ingredient mititel, dosit bine printre celelelate: zer! Pai cum asa frate? Ca eu stiam ca zerul e de la vaci, oi, capre si alte animalute din astea crescute pe langa casa omului. Si din nou, in loc sa-mi vad de treaba mea, slobozesc tare pe gura:

-Pai astea au zer in ele, cum mama naibii sunt de post?

Lui F. i-a picat fata si incerca sa scuipe iute ultimile bucati nemestecate din gura. Colega care le adusese, intra tare in mine:

-Du-te ma de-aici. Tu n-auzi ca mi le-au dat fetele de acolo si mi-au zis ca sunt de post.

Da’ eu stiam bine cu cine am de-a face. Dupa tot am simtit-o ca „baga in ele”. Ceva imi spunea ca nu intrebase pe nimeni nimic. Aruncase ea un ochi pe ambalaj si a tras concluzia ca sunt de post. Poate ca habar nu avea ce e zer-ul sau crezuse ca e ceva in alta limba. Si in loc sa zic „da ma, ai dreptate” (ca sa se linisteasca si colegul meu, saracul, care nici nu mai respira la gandul ca s-a cacat pe ea de abstinenta) mi-am continuat disputa.

-Tu nu intelegi femeie ca au zer in ele? Stii tu de la oaie, sau capra, sau vaca, sau bivolita. Prinzi ideea?

Frate si cand a inceput tipa sa ma besteleasca, nici nu pot sa zic aici. In toate felurile m-a facut. Ca asa sunt eu, ca niciodata nu cred nimic, ca ce motiv ar fi avut ea sa minta, ca de ce nu-mi vad de treaba mea, ca sunt un nesimtit, ca sunt un porc, ca sunt un nesimtit, ca sunt un nesimtit. Si concluzia era ca de unde pana unde sunt eu specialist? Ca daca ei asa i s-a spus de catre chiar cei care le produc, de ce m-ar crede pe mine? Pai pentru ca nu ti-au zis aia asa ceva. Nu aveau cum, din moment ce nu sunt de post. Ai facut tu pe desteapta, dar uite ca nu stii sa citesti sau pur si simplu minti si te-ai pisat de sus si pe cele patruzeci de zile de post ale omului asta. Acum intelegi ce zic?

N-aveai cu cine sa te intelegi, o tinea pe-a ei ca sunt de post. Da’ nici eu nu sunt ala care sa taca, mai ales cand stiu ca am dreptate. Si am hotarat sa rezolv mult mai scurt aceasta disputa. Am intrat pe net, am luat numarul de telefon de la cei cu napoltanele si am sunat.

-Buna ziua, am o nelamurire si va rog sa ma ajutati. Am o punga de napolitane produse de voi, in mana, vreau sa mananc din ele si nu-mi dau seama daca sunt de post sau nu, pentru ca am gasit si zer-ul printre componente.

Fata care mi-a raspuns imi zice ca nu stie sigur ce sa-mi spuna (receptionista, de), dar sa stau un pic in telefon ca imi da legatura la alt departament. Mi-a dat. Tot o fata. Repet intrebarea cu postul si cu zer-ul. Gagica imi raspunde instant:

-Nu, daca scrie zer pe ele, cu siguranta nu sunt de post.

-Stati o secunda, zic, am pe cineva aici care nu ma crede. Un moment, sa dau telefonul pe speaker, puteti repeta?

Si se apuca tipa de la napolitane sa spuna din nou, de data asta auzindu-se tare in tot biroul:

-DACA ATI CITIT ZER, PE AMBALAJ, NAPOLITANELE NU SUNT DE POST!

sursa foto

Am multumit frumos si am inchis. M-am uitat triumfator in jur, savurandu-mi victoria. Tacere in birou. Aia s-a ridicat si s-a carat, de nervi. Imi parea rau de colegul meu care se chinuise atat si atat se alesese praful de postul lui. Da’ i-am explicat eu ca dumnezeu sta pe un scaunel din ala mic, cu trei picioare si a vazut ca n-a fost vina lui. Ca pacatul va fi al colegei care ne-a mintit. Sau credeti ca doamne-doamne nu observa chestii din astea? O avea altele mai importante de facut? Hmmm, eu eram convins ca sta sa ne numere dumicatii.