Mă urc într-un taxi. Șoferul un tip uscățiv, tuns zero, slab mort, sub 45 de ani. Pornim.

-Cum merge? Așa sunt eu, nu prea pot să tac.

-Merge pe dracu’, răspunde scurt.

Acu’ nu că ar fi ceva nou. N-ai să vezi taximetrist pe care îl întrebi cum merge să zică „bine de tot, m-am umplut de cașcaval azi”. Mereu se vor da cu curu’ de pămant că merge prost. Ori au replica asta în fișa postului, ori le e frică să nu rămână fără bacșis. Mai degrabă a doua variantă. Dar omu’ meu avea ceva în privire de m-a făcut să-l cred.

-Păi?

-Stau de douășpatru de ore la volan. Și n-am făcut mai nimic.

Inițial am dat din cap a compasiune, dar mă gândeam la ale mele. După aia mi-a sunat ceva aiurea. Cum adică „douășpatru de ore”?!

-Ești de ieri la volan? De ce mama dracului?

-Trebuie să fac banii pe care i-am pierdul la ruletă. Îmi venise schimbul, dar l-am trimis acasă. Mai stau până-i strâng.

-Cazinou? Întreb.

-Căcat. Niciun cazinou. Joc la una din aia electronică, la Liberty. Am boală pe ea, fute-m-aș pe morții ei (mă scuzați, dar această a fost exprimarea în original). Eu am boală pe ea și ea are pe mine. Vrea să mă facă.

Mă mai uit o dată la el. Părea cât de cât normal. Se vedea că e nedormit, dar în rest ai fi zis că e om.

-Cum să te facă, dom’le, ruleta?

-Uite-așa bine. Avem o relație specială. Nu joc decât la ea. Când vrea îmi dă, când nu, își bate joc de mine, căca-m-aș pe ea. Mi-a tras-o de crăciun bine de tot și de atunci tot dau în ea sa ies pe plus. Nu vrea și nu vrea, dă-o-n gâtu’ mă-sii.

-Schimb-o! Joacă și tu la alta!

Se uită ăla la mine că la un omuleț mic și verde, cu antene în loc de ochi, aterizat din greșeala pe parbrizul mașinii lui.

-Cum să joc la alta? Să creadă nenorocita că m-a făcut?! Aproape zbiară la mine, cu ochii holbați de patimă.

-Atunci, lasă-te! Plătești ce mai ai datorii și faci naiba altceva cu banii.

Eu eram pus pe sfaturi din alea bune, de viață tihnită. Cred că nu aveam toți boii acasă. Atât i-a trebuit să audă.

-Cum să mă las? Nu pot să mă las nici dacă-aș vrea asta. Sunt bolnav după ruletă, joc de la paișpe ani. Nici nu apăruseră în România, când am început eu să joc. Am citit cărți despre ele, pe unele le-am desfăcut în bucăți. Ai văzut vreodată cum arată o ruletă desfăcută?

Am dat să răspund, dar întrebarea era pur retorică, nici nu a băgat în seamă tentativa mea nereușită de a deschide gura.

-Îți spun eu cum arată! Are niște furtunașe care suflă aer în dreptul fiecărui număr și dacă nu pică bila unde vor ei, fâsss bagă aer și o suflă de acolo. Știi cine a fost inventatorul ruletei? Jack Ruletă (jur că așa mi-a spus, nu înfloresc o virgulă). I-am citit cărțile, știu tot ce mișcă.

Pus la pământ de atâta informație neverosimilă (aia cu Jack Ruletă îmi tăiase respirația), reușesc să îngaim:

-Cu atât mai mult, dacă știi toate astea, de ce nu o lași naibii?

-CĂ NU VREAU! TOT O FAC EU PE NENOROCITA AIA!

Spre marele meu regret ajunsesem la capătul cursei. Dialogul era fascinant și halucinant. Îmi venea să-l scot la o bere, să mai aflu cum sta treaba. Da’ omul avea de recuperat banii, nu era timp de distracție. Zice sec:

-N-am să-ți dau rest.

Nu-i băi, nici măcar nu verificase dacă are sau nu. L-am crezut pe cuvânt, că de-acum eram apropiați. Știam deja atât de multe despre el, nu?

-Lasă-l naibii de rest. Pune-i lângă ceilalți și dă-i în cap nenorocitei!

I s-au luminat ochii. L-am mai auzit zbierând când închideam portiera:

-O să vezi, tot o fac eu pe curva aia!

Ce să mai zic? Te uiți în jur și ai impresia că oamenii sunt normali, dar de fapt fiecare are câte un stol impresionant de păsărele în tărtăcuță. Nici nu știi de unde sare iepurele. Exact ca la ruletă.

P.S. M-a dezamăgit cu Jack Ruletă al lui. Nu știam cine a inventat jucăria asta, dar m-a făcut curios și am căutat. Nțțț, mi-a scăzut brusc respectul pentru el. Ăștia zic că a inventat-o Blaise Pascal. Ce naiba, eu chiar am crezut că era pasionat și când colo, ditamai impostorul.

De-aia, bă, nu-ți dă. Te-a simțit că ești diletant și o desconsideri. Auzi la el, Jack Ruletă.

mihai_vasilescu_cazinou

sursa foto