Am vazut clipul asta la Arhi. Si apoi am citit si comentariile. Drept pentru care, ca sa nu las un comment kilometric acolo, o sa scriu cateva vorbe aici.
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=L9O8j9QPZc8&w=640&h=360]
NU CRED SI NU-I CRED pe niciunul dintre cei care au zis ca faceau la fel. Nu in tara asta. Si o sa incerc sa explic si de ce. Clipul asta este filmat intr-o tara nordica (nu stiu care, nu m-a interesat). Oamenii aia cred ca vedeau pentru prima oara in viata lor, un copil dezbracat, tremurand de frig. La noi este un fenomen cotidian, practic este o imagine atat de demonetizata, ca nici n-o mai sesizam. Si, mai mult de atat, multi dintre cei pe care ii vedem asa, o fac intentionat, cu scopul de a starni mila. Doar ca s-a exagerat atat de mult ca nici nu-i mai sesizam.
Nu mai tarziu de ieri a venit un cersetor la mine, sa-mi ceara niste bani, tragand dintr-o tigara. Era la limita dintre copilarie si adolescenta, dar parea suficient de bine facut, ca sa poata munci. Asta a fost prima si cea mai rapida evaluare pe care i-am facut-o. Apoi, mi-am zis ca poate chiar moare de foame si ar trebui sa-i dau niste bani. Din nou, nu am facut-o. Iar argumentul decisiv a fost tigara din mana lui. Pur si simplu nu l-am crezut ca moare de foame, cu tutunul in mana si in plamani.
Spuneau si dintre cei care au comentat la Arhi ca au incercat sa le dea cersetorilor si altceva in fara de bani. Voi ati incercat? Eu, da. Se uita cu scarba la orice altceva. Singurii care se bucura si de un covrig sunt batranii aia decent imbracati, care stau la usile magazinelor, neindraznind sa ceara nimic. Doar privirile lor dor.
Asa ca va rog sa nu-mi povestiti ca ati fi facut la fel. Ce va opreste s-o faceti? Sunt mii de copii din astia la noi pe strazi. Sunteti invitatii mei. Doar ca nici macar nu-i mai remarcati, iar daca o faceti stiti foarte bine ca sunt sanse mari sa nu fie treaba asa cum arata.
Imi pare rau, dar macar ca sunt sincer. Nu am fi facut la fel, nu pentru ca avem noi sufelete urate, ci pentru ca nu-i mai remarcam. Sunt prea multi. Sunt asa de multi ca deja consideram ca o picatura intr-un ocean cu apa, nu ajuta la nimic.
O sa va mai povestesc ceva. Desi mi-e rusine s-o fac. Dar v-o spun. Eram la carrefour, acum ceva vreme. In fata mea, la casa, era o batrana insotita de un copil. Aveau in cos niste tacamuri (da, sa stiti ca mai exista) de pui si paine. Doua pungi de tacamuri si doua paini. Nu le-au ajuns banii pentru ambele pungi si au fost nevoite sa renunte la una. Sa stiti ca faza asta s-a intamplat acum vreo 3-4 ani. De fiecare data cand mi-o aduc aminte, imi vine sa ma injur singur. Cat de cretin am putut sa fiu sa le las sa plece asa? Sa nu platesc eu diferenta pentru punga aia? Si sa-i iau si un dulce copilului ala (o fetita de maxim sase ani).
Dar, este asa cum va spun, chit ca ma aprobati sau nu. Suntem asa de obisnuiti cu saracia, ca nu o mai sesizam.
Si inca ceva, cred ca in niciuna din tarile nordice nu a rulat Filantropica.
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=HwdveCMWp4Q&w=480&h=360]
Cred ca trebuie sa ne gandim si la situata asta posibila din clip deoarece copilul arata destul de bine si nu intelegem ce le zicea oamenilor:
Era de-al lor, vorbea limba, poate se pierduse de maica-sa in mall si aia il cauta disperata cu S80-ul sau XC90-ul abia cumparat, etc.
Acolo nu prea sunt oameni ai strazii dintre ei. Aia care sunt ii distingi clar – au 2-3 caini cu ei pentru ca politia sa nu le faca nimic.
Deci copilul arata ok si nu venea el la ei sa le ceara ceva – este important.
Cred ca cel mai bine ar fi sa ne explice cineva ce discutau in clip.
Cat despre articol in sine – da, ai dreptate, la noi din pacate a devenit obisnuinta.
@alghenu, uite traducerea dialogurilor: http://www.reddit.com/r/videos/comments/1ybyy7/norwegians_reactions_to_a_lonely_boy_out_in_the/
Exact ceea ce ziceam – contextul este cu totul altul fata de articol.
Articol insa care e total adevarat din pacate
Ai vazut ca am zis articol si nu post 😉
@alghenu, am remarcat, da. Te maturizezi frumos. :))))
Oi avea eu priza la alți oameni sau experiente, dar eu cand am dat altceva decât bani (deobicei mancare) la un copil care cersea, am fost tot timpul impresionanta plăcut. Nu numai ca au mulțumit, dar au împărțit si cu alți copii.
@Vio, in Bucuresti?
In provincie de obicei, e drept. Dar mi s-a întâmplat odată si in fata la Mega Image in Corbeanca (chiar l-am întrebat pe adolescent ce vrea de mancare din magazin si a zis orice si am văzut eu cum a mâncat jumătate din corn si din banana si restul le-a împăturit frumos si le-a pus in buzunar). Si altădată in fata la Lidl in Buftea, tot așa am văzut cum imparteau copii bananele bucurosi. Eu nu le dau bani, pt ca banuiesc ca nu ei se folosesc de ei si așa încurajez mafia care ii pune in strada de la început. Dar daca pot le dau ceva de mancare. Nu mi-a aruncat-o nimeni intre ochi … deocamdată. Se întâmpla rar, dar daca timpul imi permite, încerc sa intru si in vorba cu ei, sa aflu ceva despre viața lor, sa ofer o vorba buna sau o încurajare. Ignorandu-i, zic eu, nu rezolva nimic. Si sa nu mai vorbim ca fetita mea e praf cand vede oameni cersind, o afectează enorm ca cineva nu are bani „sa cumpere lapte”. Asta e alta drama.
@Vio, Buftea si Corbeanca sunt „aproape” București. In oras fenomenul are alta amploare si „industria” e bine pusa la punct. Oricum, e de apreciat ce faci si ca reusesti sa stai si putin de vorba cu ei.
Uite un articol recent care m-a pus pe gânduri vis a vis de subiectul acesta
http://www.slate.com/articles/double_x/doublex/2013/09/giving_money_to_child_beggars_don_t_do_it.html
Un comentariu legat de datul mancarii a fost acesta, si cred ca are parțial dreptate
” Part of the problem of giving them food is that we are still supporting the notion that they can get stuff by begging and therefore contribute to encouraging them to remain in this situation, and for those who are part of it as a family business (which many are), it gives similar rewards.”
Altcineva a comentat așa, si e adevărat ca e probabil mai bine procedat așa.
„I’ve been in situations where, if you are in a place for a while, you can find ways to build meaningful relationships, even for a short time. I used to take two little girls to school in Benares, India. They lived in a tiny, tiny little shack by the river with their father, who appeared to be an alcoholic. I would meet them in the morning, help them get ready, and take them to school. In Nepal my sister and I were inundated with begging street kids and we would sit down with them and she would pull gel pens out of her bag and draw designs on their hands. They loved it. In another place there were some older women with leprosy who begged, and I would sit and talk with them. They soon recognized me and would stop holding out their hands when I came by, as they knew I wouldn’t give them money, but I would give them love and respect. I was once standing with a woman in Dehli when a man walked up and offered to buy her baby. Thankfully, she refused. I still think about that, though. So heartbreaking.”
Exista copii care refuza jumatate de pizza, dar iti cer sa le cumperi o shaorma, copii care refuza fructe, dar iti cer tigari… Mai exista si batrani carora 5 lei le poate salva viata. Iti dau un exemplu: in ziua de Paste, anul asta, un domn de 40 si ceva de ani a fost externat de la spitalul județean din Braila. Nu a fost transportat cu ambulanta si nici nu avea bani la el. Locuia intr-o localitate de pe langa Braila, asa ca a plecat pe jos. Pe la jumatatea drumului a fost mancat de viu de cainii de la o ferma… Daca ii dadea cineva CINCI lei, ar fi fost in viata. Datorita celor care fac o meserie din cersit, nu mai ajutam oamenii care au cu adevarat nevoie de un mic ajutor. Eu nu mai dau niciun ban cersetorilor, dar sunt foarte atenta la ce se intampla in jurul meu, daca cineva nu are suficienti bani pentru a-si plati cumparaturile la magazin sau la farmacie, here i am. Chiar… m-am oferit sa ii platesc medicamentele unei doamne de vreo 70 de ani, in Bucuresti, dar a refuzat. Am insistat, dar a zis ca le cumpara dumneaei a doua zi. 🙂
Mi-am amintit de doua intamplari legate de copii care cerseau…
Pe vremuri lucram intr-un mare combinat, la poarta, fusese construit pe vremuri un cartier pentru cei veniti din alte zone sa lucreze la combinat, in perioada din care povestesc eu in acel mic cartier locuiau mai ales familii de romi.
In zilele de salariu, la poarta erau cativa copii care cereau bani, niciodata nu greseau ziua, chiar daca ziua de salariu pica in weekend, printre ei era unul care imi placea mai mult, stia ca intotdeauna ii dau ceva bani.
Odata imi spune, ce bine ca mi-ati dat bani, are mami cu ce sa cumpere pampers la ala mic…sa mor cand am auzit…ma gandeam la perioada in care era fiu-mio mic si spalam la carpe, si eu si barbatu-moi in draci, ne chinuiam sa le uscam, ca na nici caldura nu prea era…iar de pampers nici nu auzisem 🙂
Si ea in loc sa cumpere ceva de mancare pentru copii, prefera sa cumpere pampers, era clar mai comod asa….
De atunci niciodata nu i-ammai dat bani, erau cateva chioscuri la poarta, ii cumparam de acolo cate ceva de mancare…
A doua intamplare este legata de un baietel care venea acasa si cersea, cu vreo 4-5 ani mai mare ca fiu-mio, dar mic de statura pentru varsta lui, avea atat de mult bun-simt cand cerea, multumea intotdeauna, iar cand i-am dat odata niste mere frumoase din care ma asteptam sa muste cu pofta dupa cum se uia la ele, si a zis astea le duc acasa sa le mananc cu fratii mei,( erau sase la numar ) mi-a frant sufletul…
Odata a venit la cersit intr-o bluzita de trening si afara era iarna, batea vantul, ningea, atunci tin minte ca i-am dat o geaca de-a lui fiu-mio, ii era cam scurta la maneci, dar macar era groasa si avea gluga…dupa aceea a venit cred inca odata, de multe ori ma intreb ce s-o fi intamplat cu el in timp…