Prietenul meu C. este ceea ce as numi eu un tip fericit si norocos. Omul isi traieste visul. De ce spun asta? Pai va explic in cateva cuvinte. Acum vreo sapte-opt ani a descoperit kitsurfing-ul. Si de atunci, isi petrece cateva luni pe an (nu exagerez deloc) cu zmeele lui, prin diverse colturi ale lumii.
Stie pe de rost orice cotlon din lumea asta, unde există apă si bate vântul. Din cand in cand il sună Busu, sa-l întrebe chestii despre vreme, vânt si norii de tip cumulus.
Programul lui e asa: vara doua luni de kiting, in Turcia sau pe undeva mai aproape de Romania. Iarna se cară în locuri cu climă calda si vânt puternic. Tot cate doua luni. Restul timpului si-l petrece asteptând sa plece din nou.
Acu’ sa nu ma întrebati de unde are bani sa facă asta. Are!
Vreo două veri in urmă, pe cand era in Turcia, s-a împrietenit cu un alt rider, băiat finut, de Bucuresti. Dragos, pe numele lui.
Si cum omul gospodar isi face vara sanie, s-au apucat sa organizeze o plecare pentru iarna care urma. Nu era timp de pierdut, sase luni, ca maine trec.
Prin urmare, cei doi imblanzitori de zmee, au gasit de cuviință sa dea o fugă in Kenya, la Mombasa. Cică e cald, ieftin si bate vântul tare de tot. O fi, nu zic, p-ăstia nu e bine sa-i contrazici.
Si, asa cum va ziceam, timpul a trecut rapid de tot si cei doi Fat-Frumosi moderni, s-au urcat in avionul de Mombasa. S-au hlizit, s-au luat de stewardese, au făcut tot felul, sa treacă timpul mai repede.
Pe cand se pregăteau de aterizare, lu’ asta al meu, nu stiu ce-i vine si arunca o intrebare:
– Bai Dragos, tu esti norocos de felul tău?
Ala parcă intrebarea asta o astepta.
– Cine ma, eu? Sunt tatăl si mamăl norocului. Un fel de Piţurcă la puterea a zecea. Eu nu pot sa merg sa mai cumpăr pâine, ca-mi cade cate o hartie de 100 de euro in cap. Daca ma asez pe un pepene crud, se coace instantaneu….
Acestea fiind zise, prietenul C se da pe spate multumit. In conditiile in care si el este un alintat al zeitei Fortuna, înseamnă că vor pleca din Kenya cel putin ca vice-regi.
Bun, au ajuns la Mombasa si s-au instalat pe insula unde trebuiau sa-si petreacă urmatoarele doua luni.
A doua zi dimineată, hop pe plaja, ca era nerăbdarea mare. Se pun cei doi pe umflat kite-urile. Acu’ o fi fost doar o întâmplare nefericită, dar zmeul lui „the lucky man”, a binevoit sa bubuie prelung si sa-si dea obștescul sfarsit. Da-i si du-te cu el la reparat, in Kenya, pe dreapta. Pana la urma a rezolvat, dar zmeul ăla n-a rezistat mai mult de oră, in niciuna din zilele care au urmat. Se molesea, ca gingiile octogenarilor, după câte o oră de folosință.
Cam dur inceput de vacanță pentru tatăl norocului, nu? Stati asa ca nu e tot.
Peste câteva zile, din apa, prietenul C il vede pe Dragos tavalindu-se pe plaja. Parea ca se joacă în nisip singur. Nu se juca. Il intepase un arici de mare in talpă si se zvarcolea de durere. Hai că până la urmă au rezolvat-o, cu vraciul unui trib Masai din apropiere. I-a scos ala acele otrăvite din talpă. Doar că nu pe toate. Au mai rămas cateva care s-au infectat. Adică niste zile de vacanță duse pe apa Sambetei. Nu fiti carcotasi ma, se mai întâmplă. Doar că nu v-am zis incă tot.
De pe insula unde se aflau cei doi eroi ai nostri, se putea ajunge la o alta, din apropiere. Pe apă, cu kite-ul. Treaba posibila doar cand era flux si crestea apa. La reflux, nu mai puteai. Scădea nivelul foarte mult si era plin de aricii de mare, mai sus pomeniti. Si nu mai avea niciunul chef de umblat cu acele alea in talpă, pe la vraci. Plus niste bancuri de corali, deloc prietenoase, care începeau sa-si scoată capetele crestate in cautare de călcâie desculte.
– Bă, eu ma duc pe insula ailaltă, zice Dragos, intr-o dimineață după ce se inzdravenise binisor.
– Du-te, du-te, dar sa vii repede ca incepe refluxul.
– Bravo ma, până la reflux ma duc si ma întorc de două ori.
Credeti c-a fost asa? „Norocul” l-a lovit din nou. Nu numai ca n-a reusit sa se întoarcă la timp. Dar a stat pe insula aia, patru ore, cu kite-ul înăltat. In plin soare, asteptând sa creasca apa.
Acu’ eu m-am interesat de ce nu l-a lăsat dracului de zmeu, ca sa se ferească de soare. Ntzz, nu putea. Cică tre’ sa fii bun, ca sa poti sa-ti înalti dracia aia singur. Iar Dragos al nostru nu era. Odata ce-l punea jos, acolo rămânea.
Asa ca a făcut o frumusete de insolatie, acompaniată de arsuri pe juma’ de corp, care l-a mai scos pe tusă doua-trei zile. Ziceti voi ca nu e norocos omul. Si inca n-am terminat!
Dragos, the luckiest man in the world, e pasionat de gătit. Pe genul master-chef asa. Seara, după ce se retrageau la hogeac, prietenul C se apuca de citit si Dragos gatea. Treaba buna.
Intr-o seară din asta linistită, cartea lui C e smulsă de o bufnitura groaznică. Sare asta din fotoliu si da fuga la bucătărie. Acolo, peisaj apocaliptic. Geamurile sparte, totul vraiste si Dragos zacand cu fundul in frigiderul deschis.
– Frate, ce-a bubuit, a mai ingaimat inainte sa se lase moale pe-o parte.
Norocosu’ dăduse drumul la cuptor, dar uitase sa-l si aprindă. Cand si-a adus aminte, a fost un picut cam târziu. Bine ca n-a murit nimeni.
Sa va mai zic? Ca n-am terminat. Practic nu a existat zi in care sa nu i se întâmple cate ceva.
Si-a cumparat omul niste mango rosii, speciale, pe care le găseai doar la băștinași. Si după ce, cu mândrie, strânsese vreo sase, i le-au furat maimutele din camera. Le-a zis îngrijitorul cum a văzut o familie întreagă iesind pe geam, cu cate două mango la subrat.
După care a hotărât să se răzbune pe maimute. A dat o mică avere pe niste otravă specială (de la războinicii Masai), făcută din tutun, pe care o puneai pe banane. Maimutele mancau si cădeau ca mustele.
Perfect. Nu numai ca nu au pătit nimic, dar maimutele naibii, păreau mai vioaie si agile ca oricand.
Mai erau vreo două pățanii, dar nu mi le aduc aminte acum. Ah, ba da. La întoarcere, pe Dragos il asteapta sotia, sa-l ia de la aeroport.
– Lasa dragă, conduc eu, ca si asa n-am mai pus mâna pe volan de două luni, a expediat-o Dragos pe locul din dreapta si a demarat în trombă.
A ajuns pana la sensul ala giratoriu, de langa „sosiri”. „Norocul” il lovise inca o dată. Avea ditamai pana.
Am ras bine de tot cand mi-a fost povestită. Dragos, sa trăiesti frate, si să ai grijă pe unde calci.
Auzi, ma, era „al’ mai norocos” sau „al’ mai destept” ?
@adi dobrescu, era si una si alta.
Spune-i prietenului C. sa ma ia pe mine cu el data viitoare. I-am mai zis, dar se face ca nu intelege:)
@JT, pai de ce nu-i spui tu?