„Ballade pour Adeline” si noi

Dupa cum, probabil banuiti, nu sunt vreun critic muzical. Asa ca va voi descrie intalnirea mea cu Richard Clayderman, asa cum ar fi vazut-o cei mai multi dintre voi. Apoi o sa intram la Claudia, sa vedem cum a fost de fapt. 😉

Reintalnirea mea cu “Sala Palatului” s-a produs dupa foarte mult timp. Mai précis, ultima oara am fost acolo, pe cand rula “Titanic-ul”. Numai ca atunci nu am obervat prea multe in jurul meu, din cauza ochilor inrositi de plans. Hai, sa nu-mi spuneti ca n-ati bocit cand s-a prapadit Di Caprio, ca ne certam. Am pisat ochii eu, un monument de nesimtire… Ma rog, sa revenim.

De data asta am putut sa observ cat de norocos sunt, ca m-am intors la dimensiunile pe care le aveam pe atunci. Cu greutatea mea de acum cativa ani, nu as fi avut loc in scaun. Care scaune erau fix cele pe care le lasera in sala tovarasii Bobu si Dinca, la ultima intrunire a CC al PCR. Adica vechi, fratilor. Aroma de “vechi”, se simte peste tot in sala.

Pe langa toate astea, cred ca sunt si ghinionist. Exact ca la ultima mea iesire in scopuri culturalizatoare, personajele din jurul meu, au tinut sa-si faca simtita prezenta.

Stiam ca suntem un popor de tarani, dar zau daca simteam nevoia sa mi se mai demonstreze si cu ocazia asta. Incepuse concertul de un sfert de ora si lumea inca se foia in sala. Mai précis, cei care intarziasera. Si nu erau unul-doi. Nuuu, cohorte veneau. Eu nu inteleg asta si pace. Daca tot nu esti in stare sa respecti o ora de intrare, de ce sa mai fi lasat in sala. As scrie pe bilet “accesul interzis dupa ora inceperii spectacolului” si la revedere. Nu ai fost in stare sa ajungi la timp, te duci frumusel acasa. Ti-ai gasit.

Dar n-a fost numai asta. Nu ma consider eu ghinionist doar de la atat. In spatele meu era un cuplu, venit cu fetita (maxim patru ani) la concert la Clayderman. N-au avut oamenii cu cine s-o lase si nu puteau rata asa ceva, nu ? Da’ fetita aia s-a jucat (cu sonor) pe un telefon pe toata durata primei parti. Placut nu ? Dupa pauza, i s-a facut foame si a papat senvisut. Cu branzica. Apoi s-a linistit. Pana a trecut la alune, Scuze, nu erau alune, arahide am vrut sa zic. Am renuntat sa ma mai enervez cand aia mica mi-a scapat una dupa ceafa. Fara sa vrea, dar taricel. Buuuun, deci spatele mi-a fost bine asigurat. Cleof, cleof, fosnete de pungi si trosc pe ceafa mea. Ca doar suntem la concert.

In stanga mea erau doua “dulapuri” de sex feminin. Am ghicit asta dupa cum erau imbracate. Ca altfel aduceau binisor cu Piedone. Care vreti voi, primarul de la patru sau Bud Spencer. Pe acolo erau. Astea n-au mancat (de mirare, chiar). Cred ca erau la vreo dieta ceva. In schimb au vorbit. Gen, tot spectacolul. Cand nu vorbeau intre ele, vorbeau la telefon. Jur ca nu va mint. Eram pe punctual sa le f*t in gura, cand s-a intors una care statea cu DOUA randuri mai in fata si le-a zis sa taca. N-au tacut. Da’ femeia din fata era mai firava, se punea cu monstrii ?

Pot sa va spun in detaliu ce au vorbit, dar ar trebui sa scriu numai despre asta cateva pagini. Ah, uitasem, una dintre ele, in rarele momente cand tacea, facea poze cu telefonul. Si pentru ca telefonul nu era dat pe silent (da, i-a sunat TARE de cel putin trei ori) declansatorul facea zgomot cand fotografia. Am avut impresia ca se aude atat de puternic, ca tresare si Clayderman. Acu’ ziceti si voi, sunt eu cusurgiu ?

Cu cei din fata am rezolvat-o scurt. Au plecat la pauza si nici ca s-au mai intors. Na, aveau oamenii treaba.

Aia din dreapta au fost singurii normali. M-am infranat cu greu sa nu le strang mana, la sfarsit.

Despre concert ce sa va zic ? Hypnotique au fost ok, dar nu m-au dat pe spate. Dragut din partea lor ca n-au exagerat. Au cantat ce-au cantat si s-au mai dus si pe la casele lor.

Clayderman, demential. Nu ma asteptam. Am crezut ca omul e genul ala linistit, sta la pian si canta. Dar n-a fost chiar asa. A facut glume, a vorbit cu publicul, a mimat si o mica sceneta in care il deranja o musca (a propos, copilasul degraba pocnitor de ceafa de blogg-eri incepatori, s-a contrazis vreo zece minute cu ma-sa, daca aia e musca, albina sau tantar…eh). Pe scurt, pe mine m-a surprins. Cat despre relatia lui cu pianul ? Mi-a placut la maxim. Ti se ridica parul pe maini. Sper ca nu va asteptati sa va spun ce piese a cantat. Am recunoscut cateva (nici nu era greu, cover-uri de success), pe altele le-a anuntat el si ce n-am recunoscut, tot bine a sunat.

Ah, sa nu uit. A mai fost un scurt intermezzo. Un nene, Daniel Sinumaistiucum, a cantat la “ozn”. O fi avut un nume instrumental ala, dar mie-mi este complet necunoscut. Arata ca un “obiect zburator neidentificat” si domnul respectiv il pocnea cu palmele. Eu nu prea l-am gustat. Da’ nu trebuie sa va luati dupa mine. O fi fost ceva misto.

Pe la jumatate, m-am sms-uit cu Claudia, sa ma asigur ca n-a lesinat in sala. Nu lesinase. 😛

Cam asta fuse. Ma duc sa-mi mai bag o data “ballade”, ca prea o canta bine Philippe Pages asta (Clayderman ba, profanilor).