4,930 cititori

Cum stau lucrurile cu Ionuţ Gologan, românul condamnat la moarte?

De vreo câteva zile îmi apare obsesiv în news feed articolul care îmi spune cum îşi va petrece ultimele 24 de ore din viaţă Ionuţ Gologan, tipul pe care l-au condamnat la moarte autorităţile din Malaezia. O să trec lejer peste faptul ca este un text infect, care pare scris de cineva subdezvoltat mintal, pentru că în sinea mea chiar sunt convins că autoarea este foarte sumar mobilată la “mansardă”. Iar de unde nu este, nici dumnezeu nu cere. Vorbesc serios, nu ai cum să scrii:

“S-a aflat care va fi viața lui Gologan în ultimele sale ore de viață în închisoarea malaeziană”.

Sau: Continuarea

1,814 cititori

The Counselor…cea mai comedie dintre thriller-e

De obicei nu ma iau dupa notele filmelor. Poate ca de data asta ar fi trebuit sa fie un avertisment serios faptul ca imdb-ul dadea 5.2 si cinemagia, 5.1. Da’ mi-am zis ca nu stie lumea sa aprecieze un film bun. Asa ca m-am dus. Hmmm…

Din start, au pornit prost toate. Ne-am oprit sa mancam ceva, inainte de film. Tot prin Mall. La o chestie numita Steak House, parca. Aveau o tablita afara pe care scria mare „mananci pe saturate de la 20 de lei”. Pai ziceti frate asa. Hai sa mancam pe saturate. Mai ales ca, odata intrati, pe menu am mai gasit un slogan: „the best steak in town”. Asa ca ne-am luat cate un hamburgher, ca la mama lui, „madeinusa”. N-as putea sa exagerez si sa spun ca era „cel mai bun din oras”, dar pot sa va  spun, cu mana pe inima, ca era printre cele mai mici. O chiftea ridicola, subdimensionata, pe ditamai chifla. Asezonata cu niste salata, castraveti si doua felii de rosii. Cartofii, in schimb, erau multi. Continuarea

3,192 cititori

Sunt demiurgul copilului meu?…un fel de continuare a postului de ieri

Pentru ca postul de ieri se lungise prea mult, nu am mai avut cum sa termin tot ce voiam sa spun. Si asa mi-am auzit vorbe, ca sunt prea lungi articolele. Desi, puteam sa jur ca textelor mele (asa profunde si pline de substanta 🙂 ) li se potriveste perfect stravechea vorba a femeilor (de scurta poa’ sa fie cat de lunga), se pare ca nu e chiar asa. Prin urmare, am continuat azi.

Asa cum ma asteptam, m-ati intrebat si cum am procedat vis-à-vis de droguri. Ei bine, cred ca acest subiect de-abia de acum inainte devine de actualitate, in cazul meu. Corina (fie-mea) are 16 ani si jumatate. Pana acum nu s-a pus problema lor. Dar sunt convins ca de acum incolo se va pune.

Tot ce am putut sa fac pana la ora asta, dupa cum ii spuneam si cititoarei care a intrebat ieri, a fost sa ii bag un bucata joint, de maria-ioana, in gura. Continuarea