4,992 cititori

WELL

Am mai povestit pe-aici c-am lucrat 15 ani în vânzări, după care mi-am descoperit vocația de băgător de seamă pe interneții patriei și-am reușit să-mi văd visul cu ochii. Mai precis să-mi scot definitiv din vocabular cuvinte și expresii precum „target”, „comandă”, P&L, KPI, „raport” și altele de genul ăsta care-mi dau coșmaruri și acum. Serios, mă mai trezesc plângând noaptea, pe motiv c-am visat că nu mi-am făcut targetul și iar nu iau comision luna asta. Lasă, nu mă invidiați, că acum au intrat altele: „buget”, „idei”, „campanii”, „feedback negativ” și „nu ești bun de nimic”, d-astea.

În fine, nu despre asta voiam să va povestesc, ci despre clădirea în care mi-am petrecut toți cei 15 ani. Un mastodont de construcție, toată numai din beton din ăla de buncăr anti-rachetă, localizat, ați ghicit, în Pipera. Normal, unde altundeva poate funcționa o corporație serioasă?

Continuarea

2,465 cititori

Foarte, foarte, foarte tare!

Îmi place să merg la film, la cinematograf. Dar, din punctul meu de vedere, niciun film de pe lumea asta nu se compară cu un spectacol de teatru. Dacă mă pui să aleg, de fiecare dată voi opta pentru teatru. Pur şi simplu este altceva. Altă experienţă, alte senzaţii, trăiri diferite. Cam aşa stau lucrurile în cazul meu.

Ei bine, alaltăieri seară am fost la cea mai tare piesă ever. Şi nu datorită subiectului, actorilor sau regiei. Nicidecum, deşi nu am ce să reproşez nici pe partea asta. Spun asta pentru că joi am asistat la ALTCEVA. La un concept de teatru diferit în totalitate de tot ceea ce aţi întâlnit până acum. Nu ştiu cum să fac să vă povestesc fără să dau spoilere care să strice surpriza. O să încerc totuși să vă zic câte ceva, dar reţineţi că ceea ce se întâmplă de fapt în piesă este mult, mult mai tare. Şi, din păcate, nu am cum să vă spun, pentru că n-ar mai avea niciun farmec, dacă vă duceţi s-o vedeţi.

Continuarea