Pe la sfârșitul anului ’98, l-am prins pe Marele Manitou de un picior și nu i-am mai dat drumul. În sensul că l-am șantajat pe taică-meu emoțional până a cedat și-a fost de acord să mă ajute să-mi schimb mașina. Nu de alta, dar mi se luase de curățat carburator de Dacia 1100, aproape în […]

Daca a existat vreun lucru la care am visat, dupa ce am ajuns in Bucuresti, a fost sa am masina. Ma terminasera psihic distantele uriase (veneam din Valcea, da?) si mijloacele de transport in comun.  Zadarnic m-am milogit de taica-meu sa-mi dea Dacia lui. Mai degraba il rugam sa-si doneze un ochi sau o mana. […]