Prima oară a fost Adi. Adi era un tip brici, pe genul chirurg așa, care visa meserie. N-am să uit niciodată cu câtă emoție l-am așteptat, cum m-am întrebat dacă vine sau nu vine, dar, mai ales, cum aproape că mi-au dat lacrimile de bucurie când în sfârșit a venit, cu nici jumătate de oră mai târziu de ora fixată. Dar ce mai conta? A venit.

O vreme am fost fericit. De fiecare dată când aveam nevoie, îl sunam pe Adi și Adi venea, prompt, serios, exemplar, de aveam impresia că l-am prins pe bărbosul suprem de-un picior.

După care, într-o bună zi, Adi și-a făcut firmă și-a dispărut din peisaj. Sau, mă rog, n-a dispărut, dar de fiecare dată când aveam nevoie și-l sunam, nu avea timp. Am suferit o vreme, a durat ceva, dar până la urmă am reușit să accept că relația mea cu Adi s-a terminat și trebuie să fac cumva să merg mai departe.

Și-a apărut domnu’ Gaciu. Și domnu’ Gaciu era tare, mai pe genul poet și vrăjitor, dar unde punea el mâna, rămânea aur curat în urmă. Era o plăcere să-l privești cum trage din țigară și să-i asculți poveștile în timp ce mâinile lui pricepute îmi reclădeau speranța că se poate. Dar, mai ales, îmi dădeau speranța c-o să rămână lângă mine pentru totdeauna.

M-am liniștit și simțeam că în sfârșit sunt pe drumul cel bun și nimic nu se mai poate întâmpla. Până într-o bună zi când l-am sunat pe domnu’ Gaciu și din telefonul meu s-a auzit sec: „Abonatul apelat are telefonul închis sau…”.

Nu, domnu’ Gaciu n-a mai reapărut niciodată în viața mea. Din când în când mai sun la vechiul lui număr de telefon, cu speranța că s-a întâmplat vreun miracol. Dar miracolele nu apar când vrei tu.

După domnu’ Gaciu au venit și-au plecat mulți, dar numai eu știu cu ce eforturi îi găseam și cum nici nu apucam să mă atașez emoțional de ei, că dispăreau în locul ăla unde se duc ei când se duc.

Vă zic, există puține lucruri mai dezamăgitoare și decepționante decât ce simți în ziua în care suni la numărul ăla de telefon păstrat cu sfințenie, numărul salvator de vieți, și din partea cealaltă auzi „abonatul apelat…” sau „număr inexistent”. Dacă ești mai slab de înger poți sa faci naibii și o semi-depresie după așa ceva.

De altfel, vă dau și dovada supremă. Am avut multe relații în această viață, dar n-aș paria nici 10 bani pe faptul c-aș mai avea în agenda telefonului toate numele si numerele de telefon ale fostelor. Pe când numerele meseriașilor cu care am interacționat vreodată le pot găsi la orice oră în câteva secunde.

De-aia zic că de suferit am suferit pentru fiecare dintre ei. Au fost momente frumoase și unice, eram printre puținii muritori de rând care aveau în agenda telefonului numărul unui meseriaș care să fie în stare să te scoată la lumină, dacă e să apară vreo problemă urgentă de genul țeavă spartă, wc înfundat, instalație electrică fumegândă sau alte mici plăceri d-astea care reușesc să-ți dea viața peste cap când nu ai în agendă un număr de telefon salvator.

Lucrurile erau atât de grave și sechelele atât de profunde, încât nu mă înduram să dau numerele meșterilor oricui. Nu, serios, nu glumesc. Dacă avea cineva nevoie de vreun meșter, înainte de toate îl întrebam pentru ce problemă, ce i s-a întâmplat.

Iar dacă mi se răspundeau chestii de genul „mi s-a înfundat chiuveta” sau „picură o țeavă la baie”, nici nu mă gândeam să furnizez vreun număr de telefon. Cum adică să-l deranjez pe maestru sau să mânii zeii instalațiilor doar pentru atâta lucru. Nici măcar eu n-aș fi sunat pentru așa ceva, aș fi așteptat să se mai strice ceva ca să îndrăznesc să sun. Da, da, exagerez un pic, dar foarte puțin, să știți.

Și asta este îngrijorător, oameni buni, este îngrijorător pentru că se pare că trăim niște vremuri extrem de complicate în care este mult mai ușor, infinit mai ușor, să găsești un specialist în fizică cuantică decât un meșter care să se priceapă să-ți dea o mână de lavabilă pe hol, patru găuri în perete sau un instalatgor care să-ți desfunde scurgerea la duș, atunci când chiar îți arde buza.

Dar, mai ales, un meșter care să și vină în ziua și la ora la care ți-a promis că vine. Altfel, poate să se priceapă el la orice, că nu e de vreun folos.

Acestea fiind zise, întrebarea vine de la sine: voi aveți așa ceva? Și dacă da, dați numerele de telefon ale meșterilor celor care au nevoie? Sau le păstrați doar pentru voi?