Articol scris de Iulia.
…
Mai țineți minte când vă povesteam cum, dacă vrei să vezi cât de bine stai cu nervii capului, îți pui mașina la vânzare?
Eheheeeei, dragii babei, aia e pistol cu apă!
Să vedeți ce mișto e să îndrăznești să spui pe internet că ai de vânzare căței de rasă 🤦♀️
Moamă, să vedeți atunci cum se dezlănțuie jihadul „iubitorilor” de animale, care te fac troacă de porci că ai făcut câinii ăia numai ca să faci bani de pe urma lor și ești o jigodie fără suflet și meriți să mori în chinuri.
Aici trebuie să fac o mică paranteză: într-o oarecare măsură, pot să înțeleg și de unde vine ura asta împotriva crescătorilor. Și anume, de la nenorociții care țin zeci de femele, pe care le împuiază la nesfârșit, și care apoi vând pe olx te miri ce biete ghioarle pe post de câini de rasă.
Pui care, ulterior, dezvoltă boli, probleme de comportament sau, în cel mai rău caz, mor din te miri ce cauze sau sunt abandonați pentru că proprietarul nu se mai descurcă cu ei, financiar sau comportamental.
Ăștia nu sunt crescători. Ăștia sunt samsari de câini și merită arși pe rug încet. Împreună cu ăia care cumpără pui de la ei.
Pentru că și ăia sunt în aceeași măsură vinovați. Că e mișto să-ți dorești câine de rasă, dar nu mai e așa mișto să și plătești prețul pentru el.
Ei bine, haideți să vă povestesc un pic cum stau lucrurile din perspectiva mea, cu 2 precizări esențiale:
- Eu nici nu sunt, nici nu mă consider crescător. Da, sunt în proces de înființare a unei canise, lucru care, ce să vedeți, costă bani și implică timp și birocrație. Asta în primul rând. În al doilea rând, puii pe care i-a făcut Hanna acum sunt primul nostru cuib, așa că nu am cum să mă consider crescător. E ca și cum m-aș considera pilot de raliu a doua zi după ce mi-am luat permisul.
- Deși poate o să sune așa, nu vreau să se înțeleagă, din tot ceea ce urmează să spun, că mă plâng. Tot ce fac și am făcut sunt alegeri asumate și nu m-a obligat nimeni la nimic. Face asta lucrurile mai ușoare? Nu știu, o să vă las pe voi să trageți concluziile.
Revenind deci, la toți cretinii care au impresia că toți crescătorii de câini de rasă sunt niște samsari nenorociți, care se îmbogățesc de pe urma câinilor.
Haideți să vă povestesc un pic cam cum stau lucrurile la noi.
Până să aibă loc monta efectivă, noi am luat cățeaua asta. Pe Hanna. De la un crescător, care, la rândul lui, a trecut prin tot ceea ce urmează să povestesc.
Apoi, am început să mergem cu ea prin expoziții. Nu, nu pentru medalii și cupițe (că să nu vă imaginați că există vreun câștig material de pe urma acestor expoziții. Că nu există.), ci pentru că a) așa prevede legea – să ai un minim de calificative obținute în anumite tipuri de expoziții, ca să ai dreptul să montezi acel câine la un moment dat și b) pentru că ne-am dorit ca Hanna să fie arbitrată de cât mai mulți arbitri cunoscători ai rasei, care să ne confirme (sau, de ce nu, să ne infirme, că e și asta o posibilitate – nu orice câine de rasă trebuie musai să iasă un câine apt pentru reproducere) că se încadrează în standardele rasei, atât fenotipic, cât și temperamental, și că genetica ei merită dusă mai departe.
Cât ne-au costat expozițiile astea, de-a lungul celor 3 ani de viață ai Hannei, până a ajuns să aibă pui?
Well, o să vă spun doar atât: m-am apucat să pun pe hârtie costurile – taxe de înscriere, drumuri, cazări. M-am oprit cam după primul an de competiții, că deja sărisem binișor de niște mii de euro.
Apoi, pe lângă expoziții, vin testele de sănătate. Alți bani, altă distracție. Pentru că mi-am dorit ca puii noștri să fie sănătoși, să aibă o viață lungă și să le ofere viitoarelor lor familii mulți ani de conviețuire fericită împreună, nu presărată cu vizite la veterinar și nopți nedormite din cauza sănătății cățelului.
Booon. Am făcut toate astea, am decis că da, cățeaua merită montată. Am ales masculul și am început testările de progesteron, ca să stabilim momentul optim pentru montă. Alți bani, altă distracție.
Apoi monta. Masculul ales de noi se afla în Austria. Monta costă, drumul costă, cazarea costă.
Am făcut monta, am așteptat cu sufletul la gură să vedem dacă a prins. Că nu e obligatoriu să și iasă.
Ecografii, monitorizarea cățelei. Alți bani, altă distracție.
A venit momentul fătării. Momentul în care am stat toată noaptea lângă ea, momentul în care ne-am bucurat ca niște nebuni de fiecare pui viu și în care am stat și am încercat să resuscităm câte o oră fiecare pui care nu s-a născut viu.
Pentru că da, se întâmplă și asta. Oricât de bine și corect faci lucrurile, poți controla și interveni în natură doar până la o limită. De acolo…
A trecut noaptea fătării, am mers cu ea la veterinar, să confirmăm că s-a încheiat totul cu bine. Nu se încheiase. Mai avea pui în ea.
Cezariană de urgență. Alți bani, altă distracție.
Am venit acasă cu cățeaua operată. Am dormit săptămâni în șir, cu schimbul, lângă ea și pui. Cu treziri din 2 în 2 ore, ca să ne asigurăm că toți puii sug, că se hrănesc suficient și că, oricâtă grijă ar avea ea, nu se așază pe ei. Să ne asigurăm că sug prin rotație, de la toate țâțele, ca să nu facă cățeaua mastită sau alte complicații.
După vreo săptămână, cățeaua a început să se simtă rău, să vomite, să aibă scaune cu sânge.
Tratament pentru cățea, stat cu ochii pe ea ca pe butelie, să își revină, biberonat puii cu lapte praf din 2 în 2 ore. Iar dacă aveți impresia că laptele praf pentru copii e scump, căutați de curiozitate cam cât e laptele praf pentru căței.
Și asta doar în primele 2-3 săptămâni de viață.
Nu o să mai continui să vă înșir mai multe. Dar o să spun atât: dacă oricine are impresia că prețul pe care îl cerem noi pentru puii ăștia ne aduce vreun profit, îl invit pe la noi, să punem toate bonurile pe masă (că da, și eu sunt sado-masochistă și am păstrat fiecare bonuleț, fiecare chitanță și factură; așa, pentru cultura mea generală), să adunăm și să tragem linie.
Și apoi se trezește vreun rahat cu ochi să îmi explice mie pe internet că din cauza mea, oamenii nu mai adoptă maidanezi și eu și cei ca mine suntem de vină că oamenii cred că maidanezii nu merită să fie iubiți.
Bă, voi sunteți cretini în cap? Am băgat eu mâna în buzunarul cuiva și l-am obligat să cumpere pui de la mine?
Mereți în pla calului în primul adăpost și adoptați, că nu vă oprește nimeni. Orice câine merită să fie iubit și să aibă o familie. Iar dacă eu aleg să cresc niște câini de rasă, cu tot ce implică asta, nu înseamnă că DOAR câinii de rasă merită să fie iubiți.
Și știți ce mi se mai pare foarte mișto la genul ăsta de cretini? Că dacă aș fi crescut porci sau oi sau vaci, pe care să le vând, nu s-ar mai fi opărit nimeni. Că de o friptură se bucură oricine.
Dar pentru că cresc câini, huo, să mă alergăm cu furci și topoare!
Nu vă mai suport, bă, nu vă mai suport!
În urmă cu mai bine de 9 ani juniorul a dat 1500 de lei pe un pui de 8 săptămani de british, mi s-a părut enorm de mult, însă am primit acel pui cu toate asigurarile si certificatele de rasa pură, au trecut mai bine de 9 ani si Bella e încă sănătoasă, nu ne-a făcut nici un fel de probleme, e doar poate prea silentioasă pentru o pisică, uneori te întrebi doar unde dispare sau dacă nu ai închis-o pe undeva din greșeala(are obiceiul de a se ascunde prin toate cotloanele), vizitele regulate la veterinar și vaccinurile au fost facute fără excepție.
Comentariu beton!49
Nu pot decât să mă bucur pentru voi.
Din păcate, și la pisicile de rasă se întâmplă de multe ori aceleași r@haturi ca la câini – oameni care habar nu au ce fac (sau, mai degrabă, știu exact ce fac și îi doare în cot, îi interesează doar banii) vând pisici din monte vai steaua lor, ca apoi viitorii stăpâni să tragă ani în șir, împreună cu bietul animal, care nu are nicio vină.
Bună, Iulia!
Cred ca acești oameni idioți care comentează, s-ar lămuri pe loc dacă ar căuta pe facebook.
În toate postările tale cu concursuri si întâmplări zilnice pot vedea dragostea voastră pentru câini.
Câtă grija, seriozitate si dragoste puneți în această activitate.
Îmi apar des pe facebook anunțuri de pe grupuri de adopții.
Niște cetățeni cu probleme diverse (expuse in anunț) oferă propriul câine sa fie adoptat pe un grup de adopții.
Majoritatea comentariilor sunt:
* de ce il dați?
*blesteme si jigniri
*motive pentru care ar trebui păstrat
Nu pricep de ce oamenii sunt șocați ca pe un grup numit ,, Adopții animale ” sunt asemenea anunțuri.
Comentariu beton!22
Mda, aici trebuie să recunosc că și eu am o problemă. Adică ok, dacă există un motiv justificat, înțeleg că, pentru binele animăluțului, preferi să renunți la el.
Doar că, din postările care îmi apar mie, motivele „justificate” sunt, de cele mai multe ori, „ăăă, nu ne putem ocupa suficient de el” sau „ăăă, are nevoie de mai mult spațiu și noi stăm într-o garsonieră”.
Păi fmm, nu trebuia să te gândești la asta ÎNAINTE să îți asumi respectivul animal?!?
Bineinteles. Daca se poate revarsa nitica ura, atunci asa va fi. Iar pentru cinii de rasa, si cu gabaritul depasit, e si mai si.
Am avut dog(i) german(i) si am primit toate comentariile imbecile de pe lume, de la cit maninca si citi oameni s-ar putea hrani in loc sa hranesc un ciine pina la faptul ca ar fi partenerul meu de sex. Deh, in Ro, atita ii duce capul: nevoi primare.
Dar tu, Iulia, nu ii lasa sa te faca albie de porci, ca nu esti presul lor de sters copite.
Ma bucur ca toti copiii sint bine (inclusiv Hanna) si cer cu insistenta poze 🥰
Comentariu beton!39
Comentarii ce m-am luat eu când plimbam 3 Husky…
Și răspundeam întodeuana: copii am crescut, hrănesc câteva familii prin locurile de muncă pe care le-am făcut! Tu ce plua ai făcut?
Comentariu beton!22
Aoleu, dacă aș avea nu 1 leu, ci măcar 1 ban, pentru fiecare comentariu tâmpit legat de câini (nu doar de Dogi, ci și de Schnauzeri), acu v-aș scrie de pe o plajă exotică!
M-ai rupt
Lasa cretinii sa urle, nu-ti mai face sange rau!!
Cred ca grija nu se termina nici dupa ce ii dai, te gandesti daca sunt iubiti, ingrijiti…
Imi vine sa plang
Comentariu beton!21
nu vinzi cumva motanul din cais?
Andu!!!!
Andu, nice to see you, man!
Era-n salcam
Andu ❤️ long time no see!!
@Irinoush, sigur că grijile nu se termină niciodată. Și tocmai de aia facem un screening la sânge. Am anulat deja 2 rezervări, pentru că, pur și simplu, am avut un sentiment nașpa legat de viitorii stăpâni.
Așa că prefer să mai stea la noi o bucată, pentru că sunt sigură că până la urmă își vor găsi căsuța perfectă.
Îi știu pe ăștia, comentează la fel și pe grupurile proprietarilor de câini de pe Facebook. Zici că i-a făcut cel cu barbă hateri din născare.
Am un ciobănesc german negru cu pedigree, așa că știu costurile care implică creșterea unui câine de rasă – veterinar, tratamente, hrană super-premium, dresaj (care parcă nu s-a prins de Ozzy al meu, ascultă doar când are zgarda de forță la gât, în rest crede că poate face ce vrea), stricăciuni în curte, etc. Doar castrarea câinelui m-a costat acum vreo 10 zile 2050 de lei (operația în sine, analize complete, detartraj).
Comentariu beton!17
îi pui nume Ozzy și aștepți comportament de Fuego?
Comentariu beton!87
Costuri mari sunt pentru toți stăpânii care dețin un câine pe care îl iubesc și îl îngrijesc. Fie el de rasă sau nu. Eu am un metis în vârstă de 16 ani, căruia i-am cumpărat toată viața mâncare foarte bună, l-am dus la veterinar regulat. De aproape 3 ani face o injecție de 700 lei pe lună pentru articulații. De 1 an au apărut mai multe probleme și tratamentul lui pe lună costă 1500 lei în lunile bune. Dar sunt și luni în care are nevoie de o ecografie, analize sau perfuzii. Atunci costurile lunare se ridică și la 3000 lei pe lună. Castrarea unui câine costă, indiferent de rasă sau pedigree. Ceea ce vreau să spun eu este ca indiferent de rasă costurile sunt la fel de mari atunci când vrei cu adevăr să îl îngrijești.
Comentariu beton!30
@Costică, da, bun comentariu. :)) Numele i l-am ales chiar imediat după ce a murit Prince of Darkness. 🙂
@Andrada, da, asta zic și eu: un câine sănătos vine cu cheltuieli din partea stăpânului.
doamnă, fără supărare, căutați-i dresor! nu există ca un cîine de talie mare să facă ce-l taie capu’; va fi mai bine și pentru voi, dar mai ales pentru Ozzy; semnat costică, fost companion de Max (ciobănesc german)
Costică, mă iei la doamnă? 🙂 Sunt curios, ce ți-a indicat că aș fi de sex feminin? 🙂
A stat 2 luni la dresaj – ascultă, dar nu întotdeauna. Iar prostiile prin curte le face indiferent de dresaj, mai ales când e singur și se plictisește și-i vin idei – e curios. Oricum, încă e adolescent, are 1 an și 3 luni.
bobses, boobs… așa vă plake să induceți oamenii în eroare..
Comentariu beton!11
Iaca la ce-i stă lui gândul – la boobs. :))
Bobses e un nickname pe care l-am ales prin anii ’90, când jucam Pharaoh – am căutat ceva cu rezonanță egipteană.
don’t we all?
@Bobses, să-ți zic cât m-a costat pe mine sterilizarea Hannei? Pentru că da, după cezariană (care și aia 💵), am ales să o sterilizăm, pentru binele ei. Meh, nu mai zic, că nu contează. Noi să fim sănătoși și patrupezii pe lângă noi și aia e!
ahahahaha, am văzut acu câteva zile un reel al unui dresor, fix pe tema asta. Zicea ceva de genul: știți care e problema cea mai mare a stăpânilor care vin la noi cu câini cu comportamente cretine? Îi botează „Loki”. Plm, îi zici Loki, te aștepți la belele :))))
Of, Doamne! Cât de cretini au ajuns oamenii. Câtă frustrare și ură, cât îi f..te grija de ceea ce fac alții. Oglinda sufletelor lor complexate și încrâncenate.
Îți urez succes în ceea ce vrei să faci și multă putere în fața proștilor!❤️👍
Mulțumesc! ❤️
Ieri s-a supărat MV pe noi, astazi tu. Ce nașpa! Chiar ma gândeam la tine de dimineață cand am mers iute-iute pana la Carrefour -ul de peste drum, rămăsesem fara țigări si nu-mi tihnea cafeaua. La semfor, in afară de mine si de un tip mahmur aștepta cuminte un very big Akita atașat cu o lesă de o fatuca miniona si m-am gandit ca asa ar arata si Iulia cu dogii.
Hai sa-ti povestesc ceva cu mâțe. Erau la Resita 2 babe si un mos, frati intre ei, care locuiau împreună într-o casă imensă dupa ce ramasesera vaduvi. Acolo locuia temporar si prietena mea (nepoata uneia din babe) fiindcă era la 2 pasi de liceu, altfel ar fi facut minim jumate de oră cu autobuzul. Si mai locuia o psica siameza. Neagra ca smoala si cu ochi albastri. Babele au fost contactate de o familie cu un motan de aceeasi speță. Matza a fost cazata temporar in apartamentul prezumtivului mire, inchisi in camera cu tot felul de jucarii. Au raportat proprietarii motanului ca gata, mireasa e gestanta, confirmat de veterinar. După o vreme s-au nascut pisoiasii. Tarcati, cu nuantete de portocaliu. Se pare ca fatuca executase o vizita inoportuna la motanul roscat din vecini…
Comentariu beton!38
Stai sa vezi cand o sa scrie si Claudiu… Banuiesc ca o sa ne besteleasca si el; asa ca, de luni, nu mai vedem articole noi pe blogul asta. 🙂
Iar dați cu pietre în mine? 😂
Dam, ca azi ne-ati rupt amandoi!!!
@Elvira, eu știu un caz similar, dar cu câini: cățeaua, din rasa A, dată la montă la mascul din rasa A. Toate bune și frumoase.
Doar că proprietarii cățelei mai aveau acasă și un mascul, rasa B.
După montă (pe care au declarat-o ei, cu de la sine putere reușită), s-au gândit că nu e panică să lase cățeaua A împreună cu masculul B, ca de obicei.
2 luni mai târziu, cățeaua a fătat fix 5 căței A și 5 căței B.
Comentariu beton!12
Zic să faci ca marele șef de blog, mare maestru la dat block și unfriend la toți imbecilii operatori de tastatură. Hate este, indiferent de subiecte, se pare…
Din avion se vede că faceți o treabă minunată, așa că… Succes în continuare!
🥰🥰🥰🤗🤗🤗
Pai de idioți viteji din umbra tastaturii ducem noi lipsă?
Voi să fiți sănătoși și să găsești stăpâni mișto pentru toate găluștile!
🤗🤗🤗 mulțumim!
n-am făcut în viața noastră, poate am văzut o dată la televizor sau ne-a povestit văru’ de-al doilea al unui prieten, da’, nu-i așa, „lăsaț doamnă, ce, nu știm noi!? că doară nu ne-am născut ieri! mai am văzut și noi cîte ceva…”;
FMM!!! îți permiți sau nu! îți place sau nu! vrei sau nu! atît ar trebui să te intereseze;
PS pe de altă parte crecă e și vina ta de atragi astfel de dubioși; departamentul de marketing/publicitate cam lasă de dorit…? ia să fi venit cu „vînd șasă cai frumoș! latră!”, să vezi ce public atrăgeai…
Comentariu beton!35
Da clar e vina mea, nu vezi ce față am? :))))
Buna dimineata Iulia,
Aplica metoda lui MV – unfriend, block – face bine la cap si te scuteste de nervi.
Nu am caine pentru ca sunt constient ca nu am timp sa ma ocup de el si ar suferi inutil, mai ales ca stau la apartament.
Te urmaresc pe facebook si am vazut cat efort inseamna cainii vostri, efort care inseamna enorm de multi bani. Eu am un principiu – eu vand, eu decid pretul, nu iti convine mars de aici ca nu negociem.
Superbi puii, mult succes in a gasi proprietari responsabili care stiu ce inseamna un dog.
Dupa ce ma mut la casa cu siguranta imi iau caini.
Mulțumim frumos! 🥰
Iar ca idee, câine nu trebuie să îți iei în funcție de casa pe care o ai, ci în funcție de TIMPUL pe care îl ai. Poți locui foarte bine într-o garsonieră cu 2 Saint Bernarzi (cunosc personal).
Dacă ai suficient timp pe care să i-l dedici câinelui, în care să îi oferi stimularea fizică și mentală de care are nevoie, poți locui și într-un șifonier. Resursa esențială este timpul.
De asta am și spus că nu am timp de el. Un câine necesită timp pentru a fi fericit, nu un „distrug tot că vreau atenție”.
Mai am un an și sper că voi avea timp să mă și ocup de un câine, iar atunci decid și ce rasă iau.
Bafta! Putere! Rabdare! Indiferenta! Ia-le pozitiv pe toate!
Speram la niste poze reale nu generate de IA macar la puii Hannei. Nu musai sa apari si tu in poza ca nu esti importanta; cel putin, nu de data asta. 🙂
Bafta! Putere! Rabdare! Indiferenta! Intr-un cuvant – ZEN!
Are pe Facebook
@RM, mulțumesc. Și da, poze sunt pe fb.
Alinuș, Iulișcă, mersi dar, eu nu-(t)i stiu contu’! 🙃
@RM, Iulia Crăciun 🙃
Iulia, vrem si noi poze cu cațeii…. 😩😩😩Sa se bucure si sufletele noastre. Sa va fie sanatosi si iubiti asa cum merita!
Din motive de RGPD nu se poate. Câinii nu și-au dat acordul.
Comentariu beton!11
@Andreea, vezi pe profilul meu de fb. După cum scriam mai jos, e public, deci, din câte știu, poate fi vizualizat și direct dintr-un browser, chiar și dacă nu ai cont de fb.
Am citit cateva anunturi pentru catei pe care le-ai postat. Mi-au placut foarte mult. Nu am cutit comentariile si acum imi pare rau. Nici nu mi-am inchipuit ca lumea e atat de rea si de invidioasa cand vine vorba de niste catei. Chiar nu inteleg de unde vine atata rautate.
Eu nu înțeleg de unde vine atâta răutate legat de orice, nu doar de câini. Că indiferent dacă postezi despre câini, despre cum ai mâncat la micul dejun o pâine prăjită cu unt și sare sau despre cum ai stat la coadă la Mega, ura se ițește inevitabil. De ce? Habar nu am. Și e trist.
A devenit obicei ca ceea ce implică muncă, devotament și efort financiar să fie huiduit cu aplomb, îmi pare tare rău pentru mizeriile pe care le primești de la toți neaveniții 🥺 mă bucur că acum sunt bine și Hanna și puiuții, aveți o putere imensă și dragoste pentru că altfel nu cred că rezistați. Am crescut cu pisici și câini pentru că am locuit la curte, la bloc îmi pare că i-aș chinui, nu au spațiu suficient iar când rămân singuri ce să facă în câțiva m2?! Așa gândesc eu 🤷 pentru că este o responsabilitate serioasă. Nu îi înțeleg nicicum pe cei care hotărăsc ce și cum trebuie să faci tu în viață, că știu ei mai bine cum devine cazul, și eu pot spune că nu îi înțeleg pe cei care se dau cu fesierii de colb că nu adoptă toată lumea tomberonezi, băi, dar de ce nu fac educație stăpânilor ca să sterilizeze animalele, da aș aplica pedepse pentru asta, și așa să nu mai existe pui abandonați. Mbine, ei nu au educație nici pentru ei să nu se mai multiplice fără număr 🤬 ăștia sunt cei care îți spun ce job ar trebui să ai, cu ce să te îmbraci și ce să mănânci sau dacă să te vaccinezi sau nu, că oricum ba n-ai șapcă ba fumezi. Vă admir pentru rezistență ❤️
Ohooo, câte aș avea de spus și legat de adoptatul maidanezilor… Că toți „pricepuții” comentează că de ce nu adoptă lumea. Well, o să rămâneți surprinși. Lumea adoptă. Dar adoptă fără să se informeze și să se documenteze înainte și, de cele mai multe ori, după câteva zile sau hai, cu noroc, săptămâni, își dau seama cam la ce s-au înhămat.
Ăia care mai au un dram de suflet, duc animalul înapoi la adăpost. Ăilalți îi dau pur și simplu drumul pe străzi…
Într-adevăr costurile cu întreținerea și sănătatea unui câine au evoluat până la cer, n-ai cum să faci o afacere din vânzarea de căței de rasă.
Majoritatea crescătorilor au alte venituri sau activități conexe – cabinete, saloane, hotel sau training, altfel ar rămâne doar cu pasiunea pentru o rasă și cu portofelul gol.
Am avut o montă la primii noștri Husky acum mai bine de 25 de ani. Nu am pus niciodată problema banilor cheltuiți pe expoziții sau veterinar, deși atunci cheltuielile erau proporțional mult mai mici decât acum.
Au fost 7 pui minunați cu pedigree pe care i-am plasat doar pentru a le fi bine lor și oamenilor lor.
Sumele încasate au fost aproape nule sau nule, cu excepția unui singur pui care a fost dorit și rezervat din cuib de un cuplu cu mult înainte de a fi înțărcat. Culmea, acel pui a fost cocoloșit și a avut o mulțime de probleme de sănătate din cauza aceasta și s-a stins destul de repede.
Am refuzat oameni care au venit cu bani, doar din cauza condițiilor de program pe care le puteau asigura unui Husky. Am preferat să fac cadou trei dintre pui unor oameni cu copii care aveau curte mare și timp să se ocupe de ei.
Iar una dintre fete a rămas cu noi pentru restul vieții ei din cauză că facerea de bine e fu..re de mamă.
Niște cunoscuți din Brașov își doreau o femelă maro din monta noastră și voiau să aibă o pereche. M-am interesat prin asociație de un pui de vârstă apropiată, am găsit pe cineva în Arad.
Am vorbit cu crescătorul ca să mă asigur că nu este din aceeași linie cu masculul meu care era tot din Arad, mi-a spu că nu este în niciun fel înrudit. I-am făcut legătura cu cunoscuții din Brașov și au luat masculul.
Urma să-i ducem femela la Brașov când plecam în concediu în zonă, unde mai aveam de lăsat un pui la un fost coleg de școală care avea o curte fabuloasă la Cristian.
Când am ajuns să lăsăm femela, fi-miu, care avea vreo 14 ani și avea capul mare deja, a cerut pedigree-ul cățelului care era adus deja de vreo lună de la Arad. Și ce să vezi? Tatăl cățelului era frate bun din altă montă cu masculul meu. Bineînțeles că am lăsat femela câteva zile până ne-am întors din concediu, după care am luat-o acasă. Avea deja vreo 4 luni și jumătate. Am mai marketat-o o vreme, nu a apărut cineva capabil să îi ofere condițiile ideale de viață, și într-o zi am hotărât: unde stau doi poate sta și al treilea.
A fost o minune de câine aproape 15 ani, cea mai liniștită cățea Husky pe care am văzut-o vreodată, aeriană, deloc încăpățânată și tăcută.
Comentariu beton!24
Dap, fix așa este. Chiar și cei care fac asta la nivel mare – adică la nivel de zeci de câini de repro, mai au și altă activitate. Pentru că pur și simplu canisa nu are cum să se susțină singură. Nu mai vorbim de susținutul crescătorului sau chiar întreținerea familiei…
Iulia, nu poti sa ne povestesti de baby catei fara poze. Vrem sa ne topim!!!
Poze pe fb 🙂
Chiar acum două zile le spuneam unor cunoștințe că nu am văzut grupuri mai pline de „n@zi$ti” trapanați cum sunt cele de pisici sau câini. Când îmi apar postări de pe grupurile astea și citesc comentariile, mi se ridică instant tensiunea.
Nu-s cu câinii, pentru că deja suntem șapte în familie, dar am pisici, inclusiv de rasă. Năsuca m-a costat 800 € când am luat-o din felisă, are 13 ani și este perfect sănătoasă, dar știu cât mă costă întreținerea și „servisarea” ei. Nu am comentat și nu comentez, pentru că știu și mi-am asumat aceste costuri. Am avut și am European Shorthair, aka maidanezi, și ăia costă, de la mâncare la tratamente.
Comentatorii ăștia agresivi sunt o specie de suboameni care își supraevaluează decizia de a crește un animal de companie, dublată de o autosuficiență nejustificată, aruncând cu opinii și „sfaturi” docte, dar pline de venin, învelite într-un ambalaj cretin de „politically correct” veterinar și „etic”.
Niște frustrați cu creierul cât o nucă seacă, care, în prostia lor, consideră că ei dețin adevărul doar pentru că au cules un animal de pe stradă. În esență, niște oameni foarte răi, care și-au găsit acest teren pentru a-și exprima umorile.
Ehehehee, dragul babei… Ia să intri tu, paregzamplu, pe un grup unde se postează exemple de pachețele de pus copiilor la școală.
Cuțofilii o să ți se pară pistol cu apă 🤣🤣🤣
Hello, oameni buni! Să știți că sunt aici, vă citesc toate comentariile și vă îmbrățișez pe fiecare în parte pentru vorbele bune.
Am să și încerc să vă răspund fiecăruia pe parcursul zilei.
Din păcate, momentan sunt la veterinar, pentru că unul dintre pui nu se simte bine. Nu stau acum să dau detalii, nu am nici timpul, nici neapărat puterea necesară.
Ce pot să spun este că, iată, cu toată grija și faptul că am încercat să facem totul cât de bine se poate, neprevăzutul poate lovi.
Puiul în cauză va rămâne la noi, pentru că va avea nevoie de îngrijiri speciale toată viața, așa că ni-l asumăm cu tot ce înseamnă asta.
Pentru cei care mi-ați cerut poze cu ei, se găsesc pe pagina mea de fb, care e publică, deci cred că poate fi accesată și pur și simplu din browser, chiar dacă nu aveți cont de fb. Cred 🤔
Vă pupă fata și, după cum ziceam, încerc să revin pe parcursul zilei cu răspunsuri pentru fiecare, în măsura în care pot! 🤗
Comentariu beton!20
Imi pare rau, Iulia, big hug si tie si puiutului 😘
🥰🤗🤗🤗
De prosti si oameni rai e plin pamantul. Eu stiu asa ca in anul 2018 cand fiul cel mare implinea 10 ani prietena mea a venit din Italia cu un pui de amstaf blue cu pedigree de la catelusa ei care fatase 8 pui superbi. A vandut 6 si a oprit 2 unul pentru ea si unul cadou fiului cel mare. La vremea aia stateam cu chirie intr-un apartament de 3 camere in Cracovia si lucram cam 12h pe zi de la birou copiii fiind la scoala si after tot atat. Bietul suflet statea o groaza de timp singur si rodea, isi facea nevoile unde apuca ca noi deh plecati. Dupa 2 luni in care mers vaccinat, control la veterinar, incercat educat sa faca afara dimineața si seara mi-am dat seama ca vom chinui enorm bietul caine si am decis sa il dam cuiva care ca avea timp si cunostinte sa se ocupe de el. L-a luat fratele unei colege de birou, cu acte in regula, care are o proprietate frumoasa in afara orasului cu o curte imensa si padure, mai avea 2 caini tot de rasa, un german Shepard si un dog german si cineva acasa mereu sa se ocupe de ei. Cred si acum ca am facut ce era mai bine pentru bietul suflet pentru ca ei mai avand caini de rasa au observat niste probleme la el si se pare ca avea o tumora undeva intre gat si cap si trebuia operat ( operatia a costat la vremea aia niste mii multe am dat si eu jumatate nu au cerut nimic dar mi s-a parut de bun simt) plus tratamentul de dupa. Nu cred ca eu as fi observat asta si nu stiu daca Bruno ar mai fi fost cu noi daca nu luam decizia de a-l da cuiva care este capabil sa il ingrijeasca. Peietena mea a dat-o la monta in ideea,tot ca voi sa,inceapa un mic business insa dupa prima tura in care timp de 1 luna a dormit sau nu ca trebuia sa aiba grija ca sug toti etc etc,ca si voi,a inteles ca e prea greu si costisitor sa faca asta singura si a castrat-o. Cred ca este si greu si costisitor sa faci treaba asta asa cum trebuie cu dragoste si responsabilitate fata de sufletele animalelor asa ca oricine se aventureaza sa manance rahat desore niste oameni pe care nu ii cunosti si nu stii nimic despre ei e un cretin.
Comentariu beton!11
Bravo, ai făcut o alegere responsabilă. Iresponsabil a fost cel care v-a dăruit cățelul, din punctul meu de vedere. Pentru că ar fi trebuit să se intereseze mai întâi despre cât și cum poți TU, adultul din familie, gestiona cățelul.
Căcat mai absurd decât „câine pentru copil” nu există pe lumea asta. Oricât de responsabil ar fi copilul, oricât de mult ar vrea și ar putea să se ocupe de cățelul ăla (ceea ce, hai să fim realiști, mai devreme de 10 ani, în cel mai optimist caz, nu prea are cum), tot adultul e cel care duce greul… Iar să faci cadou un cățel, fără să te sfăuiești în prealabil cu adultul acelei familii, oricât de bine intenționat ar fi gestul tău, e o tâmpenie.
Pupam fafa
Parca Anton Pann a scris o pozeioara cu tatal cu copil care merge cu un magar si care e criticat de cei pe care ii intilneste ca de ce a pus copilul pe magar, ca e tinar si poate merge pe jos, apoi ca de ce s-a pus el pe magar si a lasat copilul pe jos, apoi ca de ce s-au pus amindoi pe magar, ca saracul animal, apoi ca de ce merge amindoi pe jos, is prosti? Ce, magarul nu poate cara?? Cam asa e si povestea asta. Nu poti multumi lumea. Nu iti mai bate capul sa incerci.
Comentariu beton!15
Fix așa! 🤗
Îmi povestea și doamna de la care am luat ultimul cățel (ca am doi luați de la crescători), ce oferte primește de la doritori de pui. Efectiv te doare capul!
Exemplu oferta – îți dau 200 lei pe un pui
Exemplu oferta – mi-a murit cățelul ăsta-iarna înghețat în curte, ca a fost zăpadă grea și vreau altul.
Meanwhile, eu eram la drum de 600 km x2 să îl preiau pe bleg.
Mda. Ce pot să mai zic? Mai pot să zic ceva? 🙄
Si in plus la tot ce ai scris, un pret decent la un pui de caine de rasa e si un filtru.
Stiu pe cineva ce dorea sa-si ia un pui Yorkshire Terrier sau ceva de genul si se mira ca de ce costa 2500 de lei ?
Ea abia avea bani sa-si plateasca chiria dar isi dorea neaparat un caine de rasa.
Un caine de rasa e un lux pana la urma, o sa te coste mult in timp ca sa-l ingrijesti cum trebuie. Trebuie sa ti-l permiti cu mancare buna, cu controale, cu doctori, cu etc.
Eu am pisica, am luat-o de pe strada. Are deja 7 ani, nici o problema, e tanc. Un coleg si-i luat rasa british, tot la 2 luni e cu ea la veterinar. 😀
Băi,da. Poate că o să se supere doamna @altaIulia pe mine dar și eu cred că tocmai intervenția omului în creșterea unor animale le-a distrus calea naturală spre supraviețuire și sunt dependente de tratamente costisitoare la veterinari.
Un răspuns generat de GPT:
– Unele rase au predispoziții ereditare tocmai din cauza selecției genetice.
Acuma, na, și io vreau pisica perfectă care să nu sară părul din ea și la fiecare păruire să mai iasă o pisică. Sau să nu mai vină la mine în fiecare dimineață la 5.00 să mă verifice dacă mai respir.
Comentariu beton!13
@Shoric, nu se supără nimeni, fiecare are dreptul la o părere, mai mult sau mai puțin informată. Părerea mea este că informarea cu chat gpt poate fi și bună, dar și dezinformare. 🙂
Este foarte adevărat că fiecare rasă de câini este predispusă la anumite boli, dar aici intervine omul (crescătorul responsabil) care, prin teste genetice și radiografii specifice fiecărei rase ar trebui să selecteze câinii care pot fi reproduși sau nu. De asemenea, selecția ar trebui făcută atât pe considerente de sănătate, cât și de temperament. Astfel se reduce la minimum (nu se elimină) apariția bolilor la care este predispusă rasa respectivă și se obțin exemplare cu temperament conform standardului rasei. Deci intervenția responsabilă a omului este benefică.
Legat de metiși, pe de altă parte, există diverse legende că ar fi mai sănătoși decât câinii de rasă. După părerea mea este fals, pentru că părerea asta se bazează pe un număr foarte mic de câini, cu stăpân, comparativ cu câți metiși există. Nu știe nimeni câți au probleme de sănătate, mor din pricina unor boli transmise genetic etc. raportat la numărul celor sănătoși. Iar înmulțirea necontrolată și fără teste de sănătate duce la propagarea problemelor.
Eu îi consider pe toți suflete, iar cine își dorește un câine ar trebui să și-l asume cu tot ce implică a avea un câine, fie că este de rasă sau metis.
Mie îmi plac câinii de rasă din motive pe care nu este cazul să le detaliez și atunci când îmi cumpăr un câine nu comentez prețul pentru că știu câtă muncă este în spatele unui pui de câine sănătos și echilibrat. Am însă o problemă cu cei care vor și cu plua în coor și cu sufletul în rai, adică vor câine de rasă dar pe preț de nimic, ăștia susțin samsari care vând câini pe olx, fără teste, ținuți în condiții mizere și care seamănă, de cele mai multe ori vag, cu rasa pe care și-o doresc. Apoi, dacă câinele supraviețuiește și ajunge adult, se laudă că au câine rasa x sau y. Tot câinele ăla de obicei are probleme comportamentale și un temperament care nu este tipic rasei. Aici influența umană dăunează ratelor și cainilor în general.
Mai sunt și cei care strigă în gura mare „nu cumpăra, adoptă”, acești vegani ai iubitorilor de animale care, de obicei nu au adoptat nici un câine („aș adoptă, dar din c motiv nu pot”). Ei bine, dacă nu poți taci din gură.
În ultimul rând prețul este și un mod de responsabilizare, nu prea te caci pe ceva care te-a costat o sumă nu tocmai modică, iar dacă nu poți, din varii motive, să te ocupi de câine, câinele luat de la un crescător responsabil nu va ajunge în adăpost, ci înapoi la crescător, care fie îi va găsi o familie potrivită, fie îl va integra în familia sa.
Sper că am reușit să fiu coerent. 🙂
@oracristi, orice câine e un lux. Orice animal, dacă e să o luăm la bani mărunți. Chiar și niște carași aurii.
Dacă nu vrei să-ți bați joc de respectivele animale, costă. Ok, poate unele mai puțin decât altele. Dar de costat costă toate.
@Shoric, oarecum, da. Da, intervenția omului probabil a stricat pe alocuri unele chestii. Pe de altă parte, fără intervenția omului, multe rase ar fi dispărut. Pe de altă altă parte, rasele evoluează.
Uite, Dogii au fost creați pentru a vâna misterți și urși. Îi mai folosește cineva pentru asta în ziua de azi? Prea puțin. Așa că, în timp, au încetat să mai fie selectate pentru reproducere exemplarele cu drive mare pe vânătoare și gândire independentă și preponderent exemplarele cu temperament mai mellow, mai pretabile pentru a fi câini de companie.
Âmi cer scuze că m-am mâzgălit de engleză pe la bot, atâta s-a putut la ora asta.
Discuția oricum e muuuuult mai lungă și mai complexă de atât, dar am zis să las totuși câteva vorbe, să nu crezi că te ignor 🙂
Bună, Iulia! Eu te urmăresc si pe Facebook dar îți citesc si aici articolele de sâmbătă, că sunt ani de când m-am abonat la newsletter-ul acestui blog. Îmi place că așa vă știu si pe tine si pe Mara, vă simt ca pe niște cunoștințe de-o viață. Știi senzația aia pe care o ai când vezi un film nou si descoperi un actor pe care l-ai urmărit ani in șir într-o telenovelă, de ai impresia că ți-e cel mai bun prieten? Cam așa vă simt eu pe voi. In fine, povestea ta incepe să semene mult cu a Ginei, diferența o face specia animalelor crescute. Gina Vlad. E cea mai mare crescătoare de Maincoon din România, are felisă, participă la concursuri peste tot in lume, și-a construit acasă o întreagă menajerie si a terminat si facultatea de Medicină Veterinară după cea de Medicină Umană. Femeia aia e un munte de perseverență, pasiune si talent. E incredibilă. Ei bine, inclusiv la ea pe pagină mai năvălesc persoane reduse mintal care o acuză de diferite chestii, inclusiv că face bani de pe urma puilor. Băi, frate, n-ai cum s-o acuzi pe femeia aia de ceva. Moșește animale, și-a construit casa ca pe o cazare de 5 stele pentru animale, are si ajutoare in casă, că nu poate face totul singură, electricitate, apă, cu ce naiba își închipuie oligofrenii că se plătesc toate astea? Cu postări pe Facebook? Plus că, dacă nu-ți permiți să îți cumperi un puiuț de ce vrei tu, nu-ți permiți nici să-l întreții ulterior si ajungi să-l arunci ca pe un măr stricat. Dacă ai dat bani pe el, de regulă te gândești de zece ori înainte să scapi de el că nustiuce.
Ce vreau să spun in final e că suntem datori să ne urmăm visele, când acestea implică muncă si pasiune. Iar pentru imbecili s-a inventat block.
Mulțumesc din suflet pentru vorbele frumoase, prind tare bine, mai ales în perioada asta care se dovedește a fi nu tocmai roz, în ciuda a ceea ce las să se vadă pe internet 🥰🥰🥰🤗🤗🤗
Nu știu cum sunt alții dar io dacă aș sta la curte și să zic că îmi iau un pui de găină, pufoșenie mică, ăla sau aia o să moară de bătrânețe. Nu o să pot să-l bag în oală sau să-l vând la piață.
Vezi, d-aia nu creștem noi găini 🤣
#iubesccâinii. Minunate ființe, te iubesc necondiționat, chiar dacă te așteaptă inchise în casă până te intorci de unde ai treabă. Încercați treaba asta cu nevasta😘
Nevasta mușcă, câinele nu!
Nevestele care sunt ținute închise în case sunt foarte imprevizibile. Când pleacă se duc cu tot cu casă. Ca uraganele.
Comentariu beton!19
Iulia, multa bafta cu puiul, sa fiti bine. Cat despre pui, noi ne-am oprit dupa primul cuib. Am dat o familie afara din casa, venisera sa ia puiul si desi noi il dadeam cu absolut tot ce avea nevoie au solicitat sa le dam cusca de transport frumoasa (un atlas) si nu pe cea metalica. Altii plangeau ca au gasit pe olx la1/4 din pret. Nici ei nu au luat pui de la noi. Pe ultimul l-am pastrat desi aveam deja 7 caini. Un caine superb si bun, campion si la juniori si la adulti in mai multe tari. A fost ultimul cuib, nu am mai putut dupa. In orice caz, va dorim multa sanatate! Asteptam vesti bune!
Mulțumim! O să facem absolut tot ce ține de noi. Vedem, luăm fiecare zi așa cum vine.
În momentul ăsta, îți spun cu mâna pe inimă că n-aș mai face nici eu al doilea cuib. Dar pe de altă parte, știu că am câini buni și că iubesc rasele astea (Schnauzerii și Dogii) și îmi doresc din suflet să le perpetuez așa cum merită și să le ofer și altor familii niște căței la fel de minunați cum sunt ai noștri.
Om vedea…
Multă sănătate puiuțului!
În rest, gura lumii. Mare și proastă. You do you 😘
🤗🤗🤗🥰🥰🥰mulțumesc, sis!
Pe mine mă amuză genul ăsta de oameni. Cumva au impresia că pentru că se cere un preț pentru un pui de câine e ca o vânzare de mașini. Ei bine, nu este chiar așa.
Dacă te duci la reprezentanță să cumperi o mașină și ai banii, ți se va vinde acea mașină. Dacă vii la mine și vrei să iei un cățel și ai banii nu este de la sine înțeles că vei primi cățelul. Eu trebuie să mă asigur că acel cățel va ajunge într-o familie care îi va fi familie (în adevăratul sens al cuvântului) pentru toată viața și care se va ocupa de el corespunzător (atât din punct de vedere al îngrijirii, cât și al educației), care cunoaște rasa, care nu este la primul câine, care se va ocupa de el la standardele la care mă ocup eu de câini. Altfel, poți să ai toți banii din lume, te îndrum înspre ușă.
Oricum, la nivelul ăsta, de canisă mică de familie, nu că nu te îmbogățești, nici măcar nu ieși pe 0. Asta mă duce cu gândul la altă discuție: la nivelul opiniei generale ești un abominabil dacă ai reuși să trăiești din creșterea câinilor.
Este ceva rău să trăiești de pe urma pasiunii tale? Este o rușine să faci profit dacă crești în mod responsabil orice animal? Ești un monstru dacă crești caini de rasă având ca obiectiv ameliorarea rasei, obținerea de pui sănătoși și echilibrați, iar pentru asta investești timp, bani, suflet?
Este greu spre imposibil, dar nu ar trebui să fie o rușine sau o dilemă morală, deși cunosc crescători care simt nevoia să se justifice și să sublinieze că nu fac profit. Nu ar trebui să fie o rușine. Este o activitate care, pe lângă banii pe care îi consumă, consumă timp (nu poți să rupi ușa după 8 ore, să-ți pui palma in fund și să zici mi-am terminat treaba pe azi, este o activitate de 24 de ore pe zi 7 zile din 7), implică un consum emoțional imens ( pentru că cei care facem asta din pasiune ne iubim câinii necondiționat și fiecare problemă a lor ne afectează).
Da, dar nu te-a obligat nimeni să faci asta. Corect, dar nici pe tine să cumperi câine. Nici pe tine nu te obligă nimeni să mergi la serviciu, dar o faci și te și plângi. Eu îmi urmez o pasiune și, din dragoste pentru rasele ăstea, încerc să fac tot posibilul și imposibilul să obțin câini de calitate care să ajungă la familiile potrivite și care îmi împărtășesc pasiunea. Este greșit, este imoral ca munca mea să fie retribuită (și aici nu mă refer doar la mine, ci la toți cei care fac asta corect și cu pasiune)? Și dacă da, de ce?
Creșterea cainilor nu este o operă de caritate pentru semenii mei. Nici câinii, nici oamenii care îi cresc nu se hrănesc cu curcubeie și zâmbete, la veterinar nu se plătește cu pupici și bolile nu trec cu gânduri bune.
Comentariu beton!11
Noi in Romania am avut doar caini salvati, ca altfel nu aveam rost sa tin caine oricum. Mi-au aparut in fata nasului, i-am salvat. Unul a fost lovit de o masina in fata mea, l-am dus la veterinar, am dat un salariu pe operatii, a murit la 3 zile dupa. Dar am avut 3 „copii” in 20 de ani care mi-au adus bucurie si au meritat tot ce s-a investit in ei.
Cand ne-am asezat la casa noastra aici si au mai trecut 2 ani sa realizam ca ne permitem distractia, ne-am chitit sa luam caine la copil. Nu am adoptat de la shelter din 2 motive: 1. majoritatea sunt pits si rase conexe (oricat de misto sunt in general, eu personal NU am incredere in rasa asta) si 2. multi vin cu istoric si traume. Noi eram oricum ocupati cu tenisu’ fetei, deci nu avem timp si resurse sa gestionam asa ceva.
Asa ca, soc si groaza, AM CUMPARAT caine. Am ales un Sarplaninac, care e „verisor” cu ultimul nostru caine din Romania (Ciobanesc Mioritic). Pentru noi a fost o rasa perfecta (desi amaratul ala a fost salvat inainte sa moara de inanitie, nu luat de la crescatori), Nadia a crescut cu el (avea 2 ani jumate, cand l-am luat in casa), este genul de caine super calm cu copiii si relaxat in general.
Iris este exact asa, are 50+ de kile, dar pupa in bot toti bebelusii (ca americanilor nu le e frica de caini), este rabdatoare si calma in majoritatea timpului (normal, daca incerci sa intri in casa neinvitat, cuget ca are ceva de spus).
Ne-am adus obolul la salvat planeta cu pisicul, gasit de barbata-miu langa spital. Avea 3 saptamani. Era sa moara dupa 4 zile, ne-au luat 2000 de dolari numa’ sa il tina o noapte la doctor. Confirm laptele praf: mai scump decat vinul de calitate 😀
Barbata-miu avea vise umede ca sa faca Iris pui, stiam deja ca e mult de munca si in general pierdut bani, nu castigat. Si eu am o alta afacere, asa ca nu simt nevoia 🙂
Felicitari pentru tot ce ati facut pana acum si bafta in continuare. In rest, gura lumii sloboda.
Pitulicea mea iubită, Tasha, m-a costat 3500 de dolari canadieni acum 6 ani. Nu am regretat niciodată cheltuiala asta, am primit un câine exact cum speram, sănătos, echilibrat, iubitor, inteligent. O chestie pe care mulți nu o înțeleg e că, odată plecat puiul din cuib, crescătorul continuă să ofere sprijin și sfaturi familiei. Ori de câte ori am avut întrebări despre rasă, despre dietă, despre comportament, etc, crescătoarea m-a ajutat. Nu mai spun că am lăsat-o pe Tasha in grija ei (gratuit) de mai multe ori când eram plecata in străinătate sau am stat la ei când mergeam la Calgary la concursuri.
Dragă cealaltă IoanaS, te rog să nu te superi pe mine, că n-am niciun drept să-ți cer asta, dar comentez pe aici de prea mulți ani cu acest nick. Te rog din suflet să-ți găsești alt nick name, că pe ăsta-l folosesc, și aici, și în alte părți, de când lumea. Dacă dorești, desigur. M-am și speriat când mi-am văzut numele aici! 😁 Te îmbrățișez și mulțumesc! 🤗
Dacă nu vă înțelegeți, pot să rezolv eu. IoanaS și IoanaS2. 😁
😁 Până și Iulia are (alta) Iulia 😃
E admirabil ce faceți, numai voi știți de ce, probabil din pasiune ☺️ Mult succes! 😊 Dacă vindeați pt China, nu mai erau probleme 🤣😜
Te cred. Eu am ales sa cumpăr acum 13 ani si ceva un câine de rasa -labrador auriu. Am dat niște bani dar nu imi pare rău. Are o vârstă si (bat in lemn) nu am avut probleme cu el.
Am fost si eu la competiții exact ca si tine pentru monta.
Ce vreau sa spun este ca am băgat atâția bani ( competiții, hrana premium, analize anuale, dresaj, etc) ,cred ca mai mult decat in creșterea in 13 ani a fiicei mele.
Nu vreau sa imi imaginez cum e sa ai mai multi.
Daca ar fi sa o iau de la început as face la fel dar consider ca este alegerea mea si chiar daca ustura puțin la buzunar, merita atât câinele cât si crescatorul.
Nu o mai fac pentru ca am o vârstă la care nu mai pot tine pasul cu un junior nazdravan.
Te admir ce faci si gura lumii nu o poți închide, te sfătuiesc sa îți închizi urechile la spusele acelor nestiutori care ar vrea gratis cățelul.