Când vă citeam comentariile la articolul despre rupții de realitate mi-am dat seama că trebuie să reluăm o discuție pe care am mai avut-o cu ceva vreme în urmă.

Cum au trecut niște mulți ani de atunci, mi-am zis că n-ar fi rău să vă iau pulsul pe acest subiect deosebit de interesant.

Îi știți voi pe oamenii ăia care, out of nowhere, țin să te anunțe că ei nu mai au televizor acasă? Îi știți? Că despre ei vreau să vorbim azi.

Dacă ești într-un loc oarecare de pe planeta Pământ și stai de vorbă cu alți oameni despre ceva ce-ai văzut la televizor, este imposibil să nu apară cineva care te va anunța, superior și arogant, că el nu mai are televizor. Și nu e glumă, oriunde ar avea loc discuția, în Alaska să fie, și tot o să apară măcar un cetățean care să-ți scoată ochii cu treaba asta.

Ei bine, despre cetățenii ăștia vom povesti azi, pentru c-am constatat că sunt de două feluri.

Primul fel. Cei care „nu se mai uită la televizor de X ani”. Unde X este o variabilă care poate avea orice valoare de la 5 la 25 de ani. Dar niciodată mai mica de 5, altfel e de căcat să te lauzi.

O să-ți specifice, totuși, că din când în când se mai uită, dar doar pe canalele culturale, de genul ArteTV și la concertul de Anul Nou de la Viena. Dar ATÂT!

Lucru pe care, desigur, îl veți afla și tu și jumătate de planetă în secunda doi. Că nu se face să te uiți pe ArteTV fără să știe toată lumea cât de fiert pă cultură ești tu.

Al doilea fel și cel mai periculos. Sunt cei care te vor anunța ritos, aproape le simți scârba în taste, că ei nu mai au televizor în casă de pe vremea când la bunicile lor încă nu umblaseră flăcăii din sat.

Desigur, te vor anunța asta din senin, fără să-i întrebe nimeni și fără să ai nevoie de această informație, exact la fel cum procedează și confrații lor de suferință, veganii și raw-veganii. Motiv pentru care am ales ca p-ăștia cu televizoarele să-i numesc „veganii pixelilor”. Mi se pare că li se potrivește mănușă.

Ce? Să nu-mi spuneți că n-ați auzit niciodată un vegan care anunță într-un grup că „el a renunțat la carne de doi ani”, deși discuția era despre fotbal sau despre acceleratorul de particule, că nu vă cred. De altfel, eu sunt convins că 99% dintre vegani devin vegani dintr-un singur motiv: să se poată lăuda cu asta. Ei, tot așa și cu veganii pixelilor.

Iar aici vine nedumerirea mea. Dacă p-ăia care afirmă că se uită doar la programe culturale mai pot să-i înțeleg, până la urmă fiecare se uită la tv la ce-i face plăcere, p-ăștia, pe veganii pixelilor, să mor dacă pot să-i înțeleg.

Care este explicația pentru care n-ai avea măcar un televizor în casă? Ok, înțeleg că nu te uiți la emisiunile diverselor televiziuni, dar nici măcar la filme, la seriale, la podcast-uri, la meciuri, la ceva, la orice, nu te uiți?

Pentru că indiferent la ce-ți place ție să te uiți, în zilele noastre tehnologia îți permite s-o faci pe un tv mișto, cu ecran mare și la rezoluții la care nici nu puteai să visezi acum câțiva ani. Poți să rulezi orice aplicație de streaming, poți sa te uiți pe YouTube, aproape că nu există ceva ce să nu se poată vedea și pe tv în zilele noastre.

Și-atunci de ce să nu ai televizor în casă? Vă zic eu de ce: doar ca să te poți lăuda cu asta. Exact ca veganii ăilalți.

Da, știu, o să vină imediat și explicația: „dar eu mă uit pe laptop și se vede foarte bine”. Prieteni, nu știu cum gândiți voi, dar eu, între să mă uit pe laptop la un film, la un meci, la un serial sau să nu mă uit deloc, voi alege mereu a doua variantă.

De ce m-aș chinui cu un ecran mic și meschin, când mă pot uita la un film aproape în condiții de cinema? De ce să fac asta, DE CE? Și nu numai la filme, mă pot uita la ORICE vrea mușchiul meu, lejer, relaxat, de pe fotoliu.

Dacă singurul lucru care mă pasionează în viață sunt documentarele despre sturzul de vâsc, pot să mă uit la ele în format Ultra-HD, pe un ecran cât peretele, de să-i văd și culoarea părului din nas sturzului ăluia. De ce-aș alege s-o fac pe laptop, tabletă sau telefon? CA SĂ CE? Să mă pot lăuda că nu mai am televizor acasă?

Cam asta cred eu despre veganii pixelilor.

Acum sunt extrem de curios dacă există cineva pe-aici capabil să-mi explice de ce-aș alege să n-am televizor în casă?