M-am activat de la un dialog purtat în comentariile de pe blog, la articolul de duminică.

Mai precis, de la acest comentariu:

„Iti propun un experiment. Nu stiu (de) cati ani ai ales sa blamezi religia dar acorda-i religiei (crestine) doar 1 luna. O singura luna, timp in care sa traiesti dupa preceptele crestine nou-testamentale. Si dupa aceasta luna – revenim asupra discutiei si imi spui daca mai crezi ca religia este vinovata de vreo farama din cat e acuzata.”

După ce-am încercat să port un dialog pe subiect, am renunțat. Mi-am amintit, deși un pic prea târziu, că orice dialog în contradictoriu pe internet este inutil și nu duce nicăieri.

Dar mi-a rămas în cap modul superior în care mi s-a recomandat să trăiesc după preceptele creștine și mai vorbim noi după. Ceea ce mi-a reamintit încă o dată că aroganța religioșilor (creștini, în special ortodocși) este absolut fascinantă. Doar ce zic ei e adevărat, să nu cumva să le pui la îndoială spusele și, mai ales, pe prietenul lor imaginar.

În timp ce mă gândeam la toate astea, mă tot întrebam care or fi preceptele alea creștine, ale noului testament, după care ar trebui să trăiesc măcar o lună.

Evident, nu mi-am dat seama care sunt toate preceptele alea, că am lucruri mai importante de făcut în viață decât să studiez ce cred unii c-a zis un cetățean care locuiește în cer și a cărui existență n-a fost dovedită. Față de asta orice e mai important, inclusiv să mă uit la televizorul închis, în timp ce fac biluțe de muci.

După cum n-am avut timp nici să citesc cartea aia „sfântă” scrisă de niște băieți deștepți care și-au dat seama din vremuri imemoriale că dacă sperii fraierii o să poți să-i conduci mai ușor. Apropo, prietenul imaginar le-a dictat ce să scrie în ea, este? Nfine…

Totuși, pentru că mă preocupa subiectul, mi-am zis că aș putea să văd ce-ar însemna să trăiesc o lună după ceea ce aș putea numi baza preceptelor creștine: cele zece porunci. În capul meu de neinițiat în tainele religiei, cele zece porunci ar trebui să reprezinte cam ceea ce înseamnă tabla înmulțirii pentru matematicieni, nu? De-acolo se pleacă, aia e baza piramidei. Consider că nu poți să te joci cu asimptotele și logaritmii dacă nu știi cât fac 9×7.

Ca să respect cerința conform cererii, n-am ales cele zece porunci la întâmplare, că mă făceam de râs. Nu, prieteni întru Hristos, le-am căutau fix pe cele din noul testament.

Nu înțeleg de ce sunt două seturi de porunci și, mai ales, cum au aflat ăia care le-au scris că s-a răzgândit prietenul lor imaginar și primul set nu mai e bun? Nino-nino. Dar cine sunt eu să-mi pun întrebări d-astea de bun simț?

Prin urmare, am deschis internetul, această unealtă diavolească, și-am căutat cele zece porunci conform noului testament. Este că sunteți curioși să le vedeți? Lasă că vă astâmpăr eu această curiozitate:

1) Eu sunt Domnul Dumnezeul tău; să nu ai alți dumnezei afară de Mine.

2) Să nu-ți faci chip cioplit și să nu te închini lui.

3) Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert.

4) Adu-ți aminte de ziua Domnului și cinstește-o.

5) Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta.

6) Să nu ucizi.

7) Să nu preacurvești.

8) Să nu furi.

9) Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău.

10) Să nu poftești nimic din ce este al aproapelui tău.

Prieteni, după ce le-am citit am avut o revelație.

Păi eu îmi trăiesc toată viața conform celor zece porunci, nu doar 30 de zile.

Băi, nu știu cum să vă spun, dar toată, da? La o adică, dacă se pierde noul testament și nu și-l mai amintește nimeni, vă puteți baza pe mine c-o să-l rescriu cu exactitate. Știți cum se spunea despre George Enescu că, dacă printr-o nenorocire s-a pierde toată opera lui Mozart, Enescu ar putea s-o rescrie? Tot așa și eu cu zele zece porunci, fraților.

Aș putea chiar să spun că există șanse extrem de mari ca eu să trăiesc mai aplicat cele zece porunci decât mulți dintre habotnici. Nu de alta, dar eu cu siguranță respect a doua poruncă. Ceea ce n-aș putea să afirm și despre toți ăia care se închină pe la icoane și statui sau pupă oase de câteva ori pe an.

Cât despre porunca a patra, eu am dus-o la nivelul următor, practic pentru mine ziua domnului e în fiecare zi. Deci iar sunt mult deasupra oricărui religios d-ăsta.

Mă rog, ar exista ceva șanse să nu respect prima poruncă, dar nu în totalitate, pentru că sunt agnostic, nu ateu. Joac-o pasta.

Ar mai fi niște ușoare neconcordanțe și la porunca treia, dar aici am circumstanțe atenuante. În sensul că dacă nu mă provoacă cineva, n-am nicio treabă cu numele domnului, îmi văd liniștit de treaba mea. Mă activez doar dacă vine cineva să-mi explice despre cum el crede, iar ăia care nu cred sunt proști.

Ar mai fi existat și niște lejere probleme cu porunca a șaptea, dar eram și eu tânăr, ce naiba să fac? Dar să știți că nici măcar atunci nu eram complet pe lângă poruncă, în sensul că am curvit și eu ca oamenii normali, în niciun caz nu m-am dus în zona de „prea”.

În rest, respect tot la virgulă, cred că la un moment dat aș putea fi canonizat sau ceva. Sfântul Vasilescu. 💪

Am râs, am glumit, dar o să am și-o concluzie serioasă. O să cred în Dumnezeul propovăduit de biserică și de religie atunci când vor fi îndeplinite niște minime condiții de bază. Cum ar fi, de exemplu, să nu mai moară copii. Niciun copil, niciodată! Sau să nu se mai nască cu boli grave și malformații.

Sau să nu mai existe războaie. Iar dacă totuși există, măcar să nu mai moară copii din cauza lor. Niciun copil, niciodată!

Ok, la adulți n-am pretenții, deși mor în războaie mulți nevinovați, bă, dar măcar partea cu copiii omorâți fără nicio vină se poate rezolva?

Nu, nu se pot măcar chestiile astea de minimum bun simț? Atunci, bine. Mai reveniți voi, aroganților, când se vor putea îndeplini măcar astea.

Până atunci, să mă iertați, dar mi se fâlfâie ca sunteți voi convinși că undeva în cer există un cetățean bărbos care-și notează într-un catastif c-am mâncat eu carne vinerea sau c-am dat cu aspiratorul duminica.

Dacă astea sunt preocupări de atotputernic, făuritor de lumină și împărțitor de dreptate, atunci eu sunt campion mondial șah și european la tir cu arcul.

Cum ziceam, n-am nimic cu nimeni, să creadă fiecare în ce vrea, dar nu veni să-mi servești superior în ce crezi tu, că pot și eu să fac mișto de tine, cu orele, fără să mă repet. E suficient să te întreb dacă Dumnezeu, ăla în care credeți tu și biserica, e alb sau negru?