N-aveți idee cât de bucuros am fost ieri.
Scriam aici, după ce-am văzut serialul „Patria”, că eu în această viață o sa calc cu picioarele mele pe podul pe care a fost împușcat Txato. Adică ăsta:
Iar ieri m-am ținut de această promisiune.
Dar haideți să vă spun cum s-au întâmplat lucrurile.
Tot ce știam era că trebuie să ajung într-un orășel mic din Țara Bascilor, aflat la vreo 50 de km de San Sebastian, pe numele lui Soraluze.
Mă rog, aveam informația asta de la ChatGPT, prin urmare nu puteam să bag mâna în foc că e reală, dar speram să fie.
Așa că ieri dimineață m-am urcat în mașină și am plecat spre acest Soraluze.
O oră mai târziu am ajuns acolo. Am intrat în oraș (mă rog, orășel), întrebându-mă: ok și-acum?
Cum găsesc eu podul ăla, dacă, bineînțeles, există?
Cum nu știam nici cel mai mic lucru despre Soraluze și cum mergeam deja de ceva vreme prin el (e lung, e oraș din ăla de tip liniar), la un moment dat mi-am zis că parchez în prima parcare în care găsesc măcar un loc liber.
Ceea ce am și executat, am intrat exact prima parcare unde am zărit un loc liber, m-am dat jos și-am luat-o la pas sperând că la un moment dat o să găsesc podul.
Prieteni, nici nu terminasem gândul, făcusem doar câțiva zeci de metri, când am luat-o la dreapta pe după un colț și brusc în fața mea a apărut asta:
Băi, oameni buni, nu știu cum să vă descriu, dar nu-mi venea să cred că sunt acolo. Nu-mi venea să cred că chiar l-am găsit și chiar există, mi se făcuse pielea de găină pe tot corpul.
Poate nu știți, dar eu n-aveam de ce să ajung în Țara Bascilor, am plecat din sudul Spaniei și-am venit în nord, am făcut peste 1100 de km, doar ca să ajung în locul ăsta. Pentru că mi-am promis c-o să-l văd în această viață, iar eu mă țin de promisiuni.
Apropo, dacă n-ați văzut „Patria”, puteți să vă faceți un pustiu de bine și să vă uitați la el. E pe HBO Max și s-ar putea să fie și pe Amazon Prime. Este unul dintre cele mai bune seriale care s-au făcut vreodată pe această planetă.
Acum vă mai las o dată ambele poze, una sub cealaltă, ca să vă fie mai ușor să observați că este același loc și același unghi.
…




Înțeleg perfect ce zici; așa am ajuns și eu la Mafra, ca sa pot vedea locul descris de Saramago în „Memorialul mănăstirii”
Înțeleg exact cum este sentimentul ăsta de a vedea sau recreea tu o fotografie de acest gen, cu această tematică.
Taică-meu ne-a documentat toată copilăria cu poze făcute în Constanța, Mamaia, împrejurimi și în țară. Acum, recreez aceleași cadre cu copiii mei. Îți dă un sentiment interesant.
Comentariu beton!36
norocu’ tău c-ai parcat Clio mai departe, că și Txato tot Renault avea! mă rog, 21, da’ culoarea era apropiată, „vișină putredă”…
ah, să nu uit, mai dă-te-n ::&&$\¥\$ dă norocos, cu viața ta!
Comentariu beton!55
Nu-l mai înjura atât, că i se sperie Clio și nu mai frânează.
Bine, bărbații adevărați n-au nevoie de frână. Dar, totuși…:P
Totuși, conduce Renault, nu Re-Norris, nu are talpă regenerativă.
da’ cine înjură, jefe? că „::&&&/ etc” înseamnă „toată stima (și invidia) mea”!
Nice, very nice. Io am terminat de văzut Yellowstone și acu mă trage ață la un road trip prin Montana și Utah. După ce scăpăm de pionul Orange. Cu un truck din ăla cu 4 roti pe osia spate ;). Și o pălărie de cowboy.
Fiecare cu serialul lui ;).
Anyways, dacă va pregătiți să îl vedeți, primele 4 sezoane sunt pe Netflix și ultimul sezon nu e, dar se găsește pe alte platforme sau in comunitatea lidtatorilor de fișiere;).
Nu vreau să o dau in diverse dar , discursul lui Negoiță de ieri e inspirat de acolo din serial, ultimul sezon.
Comentariu beton!17
Yellowstone e pe Sky show time. Si 1923, 1883 (sunt legate), si Marshals (ultimul e slab).
Si, daca nu ma-nsel, mai vine unu’.
Pe Netflix am văzut toate cele 5 sezoane, acum o lună. L-au scos doar pe ultimul?
Da. Genul acesta de promisiuni sunt cele mai sănătoase.
Mă bucur pentru tine.
Neștiind despre ce vorbești am scris in cautarea Google asta : ”podul pe care a fost împușcat Txato”
Acesta e primul rezultat al cautarii :
”Rezumat generat de AI
Referința la „podul pe care a fost împușcat Txato” provine din serialul spaniol „Patria” (produs de HBO), care explorează impactul terorismului ETA asupra a două familii din Țara Bascilor.
Txato (Juan Mari Jauregui în viața reală, pe a cărui poveste se bazează parțial narațiunea) a fost o victimă a grupării separatiste ETA.
În serial, scena este simbolică pentru tensiunile și tragedia din regiune.
Autorul menționat în rezultate (Mihai Vasilescu) face referire la dorința de a vizita locul simbolic al acestei crime, care are loc în contextul descris în cartea/serialul „Patria”.”
Felicitări !! Te citeaza AI-ul .
Comentariu beton!50
Superb!
Încă o bifă pe „bucket list”.
Deci intii trebuie sa vad serialul, apoi sa planific excursia in Tara Bascilor.
Am intelesc sa traiti
Astept
Poze
Din
San
Sebastian
Si ocean, va rog eu mult
Saromina, boierule
Mă bucur pentru dvs.! Foarte bun filmul!
Acum că m-ai pus pe gânduri…aş vrea să calc în laboratorul în care am împuşcat un 3 la fizică.
Da, doar un 3 am luat! Că restul au fost de 4…
Comentariu beton!20
Wow! Minunat! Din nou mă bucur de parcă mi s-ar fi întâmplat mie. Oare ce surprize ne mai pregătiți?
Nu vinzi patentul soluției de curățat ceacrele, nu ?! Glumesc, senzaționale lucruri ți se întâmplă, mă bucur pentru bucuria și emoția ta. ❤️
Ce fain! Pot să îmi imaginez senzația.
Felicitări!
Uite-așa se curăță chakrele, făcându-ți micile/marile plăceri. Bravo!
San Sebastian, Tara Bascilor, ce amintiri frumoase…..
1984, tineri, inceput de drum impreuna, doi copii mici mult doriti…..
Da, frumoase locuri si amintiri! Multumesc de prilejul de a-mi aminti!
@Doamna C, rogu-va detaliati amintirile. Daca ati calatorit in 1984 prin Tara Bascilor, aveti ce povesti.
Comentariu beton!11
Dar am rămas datoare cu răspunsul. Îl scriu acum.
In ’84 când am fost noi sa vizitam zona de nord a Spaniei, si aceea parțial, era epoca in care așa de greu sa ieșea din tara (am lăsat copii zălog) si așa de rar încât atunci când reușeai sa pleci erai interesat si avid doar de imagini, peisaje, muzee, monumente istorice si de arhitectură, și mai puțin de viața obișnuită a localnicilor. Chiar spuneam copiilor mei ca pe atunci făceai excursii culturale nu de distracție, entertainment cum se obișnuiește acum.
Șansa de a ajunge in Spania a venit prin participarea la o conferință la Paris a soțului din care am rupt o săptămâna se vizitam si Spania cat s-a putut. In consecință am ajuns la San Sebastian venind cu un tren de noapte de la Paris, cu vagon de dormit clasa a doua care m-a dat pe spate prin condițiile de drum fata de cele de la noi când mergeam cu tren de noapte la Iași. Și era clasa inferioara în care pe lângă noi erau mulți marocani si omeni simpli, săracii lor. La cinci dimineața m-a trezit soțul să vedem din tren gara si zona Biarritz-ului, dar rea de somn fiind, putea sa fie si mama Biarritz-ului si nu m-am trezit. Acum îmi pare rău, evident! San Sebastian, in condițiile acelea din 84 mi s-a părut raiul pe pământ. Si am prins si fluxul si refluxul când am traversat plaja imensa pe nisip dimineața la reflux și a trebuit să ne întoarcem pe sus pe faleza seara pentru că plaja era inundata de flux. Că după aceea, in viață, am avut șansa sa văd mult mai multe minunății, asta a fost după…. (in paranteza spus, nu-mi vine sa cred ca am ajuns pe cinci continente in afara bătrânei Europe iar asta o datorez omului lângă care am trăit 39 de ani si cu care inițial nu voim sa mă căsătoresc!)
Deci, dacă vă refereați @ Kronwurst la tulburările între basci si ceilalți, nu eram prea atenți, cel puțin eu, la problemele lor politice si separatiste, mai ales ca încă nu luaseră așa amploare pe atunci, dar știu ca vedeam graffitti cam peste tot spre surprinderea noastră pentru că așa ceva nu era permis in Romania pe atunci.
Pe lângă minunățiile văzute și trăite, nu uit bineînțeles vinul lor despre care prietenul francez ne avizase cum ca nu trebuie ratat si cat de bun si ieftin este 😊 (Iar despre asta am o întâmplare de toata jena cu spargerea termosului cu vin roșu pe marmura alba a fântânii din piața din Salamanca vrând sa fac o fotografie mai speciala a Universități)
M-am cam întins la vorbă, să nu mă mai provocați! 😊
Te cred ca ti s-a facut pielea gaina.
Eu istoric de fel, mi-am dorit mult sa vad Parthenon-ul. Fix asa m-am simtit si eu cand cand am vizitat Atena cu ani in urma.
Cand am fost acum in Italia, mi-am dorit foarte mult sa vad Siena. De ce? Datorita curselor de ciclism si de cai. Plus ca odata de mult am vazut un reportaj despre Piazza del Campo. Cand m-am vazut in piata, m-am asezat pe jos si am admirat privelistea. O senzatie extraordinara👌.
Pe principiul „Don’t make promises you can’t keep”, eu m-am obisnuit sa nu promit sau sa garantez nimic nimanui. Fac planuri, incerc, ma zbat ca un casalot e pe uscat, daca e nevoie, dar daca acel ceva nu depinde de mine, nu pot sa fac promisiuni. Doar sa imi fac sperante. Tu ai reusit si te felicit. Pesemne ai suflat ceva in jiclorul chakrelor alea, de ti-au mers toate ca pistoanele unse.
Sper că nu ești fan Neil Armstrong, că ai pus-o. Nu de alta, dar unde găsesc ăștia să-ți dea o rachetă roșie?
La inceput, pâna sa citesc ce scrie mare mai jos ca e trailer, am vazut doar ceata si norii. Si chiar ma gândeam, ce idee sa vii din sud si sa lasi soarele pentru frigul din nord. Apoi am vazut a doua poza! Ma bucur ca ai realizat ce ti-ai dorit!
Acuma, ca tot esti la o aruncatura de bat, fa-ti drum pâna la Biarritz. Este statiunea imparatesei Eugénie si a lui Napoléon III. Nu o sa regreti.
Hola ! De când te urmăresc (de vreo 2 ani și ceva) deși nu am semnalizat pe aici , să știi că am fost și eu în niște locuri faine pe care le-ai descris în Spania ,datorită ție . Ne place mult țara asta , ne cazăm în Valencia acolo avem un prieten bun la care stăm. Am fost la Tarifa doar după ce am citit impresiile și am văzut imaginile de la tine, am vizitat și Gibraltarul , na și acum chiar aș vrea să văd și San Sebastian și mai ales Campo de Criptana . Apropo de locuri care le-ai văzut într-un film sau serial , eu mi-am dorit să merg la Paris , pe malul Senei , să văd clădirea sediului Poliției din serialul Psihologia crimei , am văzut clădirea dar era cam părăsită ,dar am bifat-o. Un loc foarte fain și interesant în Spania este gara Canfranc în Pirinei, dacă ai ocazia să o vezi merită și clădirea în sine și peisajul! Drumuri bune și mulțumesc că împărtășești cu noi locurile minunate pe care le vizitezi!
Mă bucur pentru tine că ți-ai îndeplinit promisiunea care te-a făcut fericit și ți-a creat senzația de piele de găină. N-am reușit să văd ,, Patria,, pentru că nu am decât Netflix. Eu nu-mi mai fac niciodată promisiuni și nici planuri de viitor pentru că mereu mi s-a întâmplat câte ceva care mi-a dat totul peste cap.
bravo tie!! stii e ff imp. sa incercam sa ne indeplinim dorintele sau cel putin macar o parte din ele in aceasta viata…
bai deci data viitoare cand trec pe la soacra’mea o sa dau o fuga si pe la Soraluze – nu de alta insa este la 10 min. de dansa. cica prietenul meu cand era mic se ducea acolo cu bicicleta lol
Am simțit și eu asta.
În urmă cu 7 ani aveam deja programat un concediu de 12 zile în Italia, în mare parte prin Toscana, cu cazări la Roma, Orvieto, Siena și Florența. Întâmplător, cu doar o săptămână înainte de a pleca, am văzut la tv un film mai vechi (din 2002) cu Cate Blanchett, dar pe care noi atunci îl vedeam prima dată. Filmul se numește „Heaven” și a fost filmat în Italia. În film era o scenă în care cei doi fugari, interpretați de Cate Blanchett și Giovanni Ribisi, se întâlnesc la o biserică cu tatăl lui – Remo Girone (Tano Cariddi din serialul Caracatița, pentru cei mai maturi care l-au prins) – ca să-i ajute cu bani și alta în care Cate se întâlnește într-o piață, unde era o biserică și o fântână de piatră, cu o prietenă care era la o cununie. Dacă tot plecam în Italia, am căutat pe google unde au fost făcute filmările și am descoperit că unele scene erau filmate la Montepulciano. Chiar am găsit pe maps Templul (biserica) San Biagio unde s-au întâlnit cei trei. Am constatat că localitatea Montepulciano se află pe traseul nostru, între Orvieto și Siena, așa că ne-am propus să facem o oprire și să vizităm locul, că prea „ne-a ieșit” în cale. Când am ajuns acolo, am lăsat mașina într-o parcare prin centru și am „luat la picior” partea dinspre sud, adică cetatea veche, ca să ajungem în final la Templul San Biagio, care se află în afara orașului în sud-vest. Și mergând așa la întâmplare pe străduțele alea înguste am ajuns la un moment dat în Piața Grande unde am recunoscut fântâna aia veche de piatră, care are în partea de sus doi lei și alte două animale înaripate sculptate în piatră (așa am recunoscut-o). Mai apoi, când am ajuns la Templul San Biagio și m-am așezat pe banca aia de piatră din spațiul dintre turn și biserica propriu-zisă (unde s-au întâlnit cei trei din film), exact așa cum spuneai și tu, mi s-a făcut pielea de găină.
Și-am încălecat pe-o șa, și v-am spus povestea așa!
Comentariu beton!12
Norocosule!
Mă bucur pentru tine.
dar in La Barre, unde pe 13 iulie 2305 se va naste Jean Luc Picard, ati fost?
Păi vezi că nu-i la fel? Seat Malaga GLX din poza originală unde-i? Când o să prinzi și mașina în poza ta, aaaatunci să zicem că-i la fel. 🙂
Am fost acum 3 ani in Rothenburg ob der Tauber, pe care al meu viseaza sa il viziteze de 30 de ani. Si-a facut poza exact in unghiul din care avem o litografie veche. Iti inteleg bucuria si ma bucur si eu pentru tine 😉
Frumos, și eu am vrut să ajung în King’s Landing. Am fost în 2017, pe vremea când GoT nu se stricase încă 😢
Te rog recomandă și cartea! Este extraordinară! 😍😍
Am comandat-o! Multumesc pt pont. 💕
E fantastic să-ți împlinești visurile.
Eu am avut un sentiment de acest gen cînd am ajuns în Altona-Hamburg.
Cînd am citit „O călătorie spre centrul Pămîntului”, în copilărie, nu credeam că e posibil să ajung într-o zi acolo.
Iar cînd m-am întors nimeni n-a înțeles ce m-a fermecat pe mine la Altona.
Toți întrebau obsedant: Ah, Hamburg, ai fost pe Herbertstrasse?
Mi s-a făcut pielea de găină citind asta. Noi ne-am abonat la HBO pt Patria, pt că ai spus tu. Chiar unul dintre cele mai bune seriale ever. Eram convinși că vei ajunge acolo. Hmm, vom explora și Spania datorită ție. Mulțumim!