Ok, păi hai să vă spun câte ceva și despre „aventura spaniolă”, că n-am zis niciun cuvânt de când am plecat.

Pe scurt, avem așa, în prima zi am ajuns la Maribor. Nici nu știu cât era ceasul, cred că în jur de 5:00 după-amiaza. Oricum, nu contează, pentru că ploua de rupea și era frig ca dracu’. Deși aș mai fi avut vreo două-trei ore de lumină, n-aveam niciun chef să mă plimb prin oraș pe vremea aia. Deci asta a fost cu Maribor.

În următoarea seară am ajuns la Toulon, în Franța. Aici nu ploua, dar mi-am luat cazare la mama dracului, afară din oraș. De fapt, nu afară din oraș, ci în zona industrială a orașului. Nu aveam absolut nimic de făcut în jurul hotelului și nici chef să mă duc în oraș n-am avut. Deci am rezolvat și cu Toulonul.

În a treia seară, am ajuns la Valencia. Și aici ploua ca în iad, deci am rezolvat și cu Valencia.

Deja mă gândeam că, dacă lucrurile continuă tot în ritmul ăsta, se cam alege praful de vacanța mea și nu glumesc.

Îmi și imaginam cum o să stau  numai prin hoteluri, să mă uit la seriale și meciuri de Champions League, în lipsă de alte ocupație.

Dar ieri, prieteni, în a patra zi, când m-am trezit la Valencia, s-a înfăptuit miracolul: dimineață, când m-am trezit, se oprise ploaia, iar până am ieșit din hotel nu doar că se oprise ploaia, dar începuse să iasă timid și soarele.

După care am ajuns la Campo de Criptana, unul dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am văzut eu până acum.

Nu stau să vă povestesc cum arată, cuvintele sunt prea sărace, așa c-am preferat să muncesc câteva ore la videoul de mai jos. Sper să vă placă.

Acestea fiind zise, cam așa stăm până acum cu aventura spaniolă. O să vă mai țin la curent.