Articol scris de Iulia.

Vedeți că azi nu avem Claudiu. 

…

Băi, oameni buni, eu cred că algoritmii ăia care îți furnizează reclame au început să bea gaz. Sau să mănânce de pe jos. Că altă explicație pentru ce mi-a apărut mie zilele astea în feed nu găsesc.

Și nu, nu vorbim despre clasicele reclame la pantofi după ce ai căutat pantofi sau la vacanțe după ce ai zis în fața telefonului „all inclusive”. Astea sunt deja banalități. Le acceptăm, le înțelegem, trăim cu ele.

Dar ce mi-a aruncat mie internetul în față depășește cu mult orice logică.

Frecam liniștită feisbucul, ca orice om serios care pierde vremea pe internet în scopuri educative, când apare o reclamă la o… oglindă. Dar nu orice fel de oglindă.

O oglindă în formă de… cum să zic eu elegant… un organ reproducător masculin foarte optimist.

Serios. Oglindă de perete. Aurie. Elegantă. Artistică. Preț: 746,90 lei.

Acum întrebarea firească: de ce mi-a arătat mie Facebook asta?

Pentru că eu vă jur cu mâna pe router că n-am căutat niciodată pe internet „oglindă cu design falic” sau „obiecte decorative corecte anatomic”.

Adică na, eu cred că v-am mai povestit că uneori sunt precisă că bulversez algoritmii, din cauza căutărilor mele.

De exemplu, în săptămâna care tocmai s-a încheiat, am căutat chestii din următoarele domenii: piese de platforme elevatoare, denumiri de legume pentru niște rețete, numele unor personaje din Patrula Cățelușilor, titluri de cărți de „dezvoltare personală” (nu întrebați, nu vreau să mă dezvolt io, da’ pentru alții pare să fie în continuare un mare deziderat), chestii legate de niște stenturi, chestii legate de dependența de droguri. Și astea-s numai așa, câteva care mi-au venit în cap la prima strigare.

Mno, dar de la astea la momentul în care algoritmii au decis ei că eu sunt omul care se trezește dimineața și zice: „Băi, parcă lipsește ceva din sufragerie… o oglindă care să arate ca o mătărângă! Da, asta lipsește, clar!” aș zice că e cale destul de lunguță…

Dar stați, că nu aici se oprește povestea.

Pentru că algoritmul, probabil după ce a văzut că n-am cumpărat oglinda, a zis: Ok, poate asta n-o fi interesată de artă decorativă modernă (pe principiul „știe țăranu’ ce-i șofranu’). Hai s-o tentăm cu altceva!

Și îmi apare o altă reclamă. Textul începe promițător: „Nu merge doar cu flori! Alege un cadou special pentru EA.”

Mă gândesc: hopa, stai că s-a prins fraierul că cetățeanul ăsta de m-a luat pe mine pe nume nu mi-a mai făcut de ceva vreme un cado’ romantic și îmi sugerează ceva interesant, să îi trimit omului, așea, pă suptil, pă astea…

Și când mă uit la imagine… o zgardă. Da. De câini.

Deci practic algoritmul a zis: Pentru TINE. Asta te va face să te simți specială!

Bun, să zicem că ar avea oarecum sens. Adică na, e clar că internetul știe despre mine că am câini. Și că uneori îmi mai trebe una-alta pentru ei – între noi fie vorba, cel mai des îmi trebuie mâncare, că aia se consumă. Lesele și zgărzile mai răruț…

Dar mă rog. Să admitem că poate ar putea să-mi trebuiască și așa ceva. Da să considere asta un cadou special pentru mine?!?

Ce căcat poa’ să creadă algoritmu’ vieții despre mine? Că e nevoie de zgardă ca să mă simt iubită? Că dacă primesc flori mă ia cu nervi d-ăia răi în cap, dacă nu-s musai însoțite de o zgardă sau de-un fluier cu ultrasunete?

Mi-l și imaginez pe algoritm într-un birou virtual: Ia să vedem, ce știm noi despre muierea asta? A căutat șurubelnițe. Bun. A căutat ceva despre design interior. Așa. Se uită la clipuri câini. Perfect!

Și apoi, concluzia logică: Hai să-i arătăm o oglindă în formă de penis și o zgardă, cu astea sigur o mulțumim pe nebună!

Dar partea cea mai interesantă e că aceste reclame au mii de like-uri. Mii. Ok, sunt perfect conștientă că probabil majoritatea sunt lăsate de boți (sau mă rog, asta sper!). Dar cel puțin câteva sunt și de la oameni reali, în carne și oase.

Deci undeva, în lumea asta, există oameni care au văzut oglinda aia și au zis: „DA! Asta îmi trebuie mie ca să îmi transform locuința din casă în acasă!” Iar eu aș vrea sincer să știu cum arată casa oamenilor ălora. Deși, până la urmă, e treaba lor, vorba aia, în gusturile omului nu te c*ci 🤷‍♀️

Dar asta nu mă poate face totuși să nu mă întreb ce căcat crede algoritmul despre mine. Că probabil e ceva de genul: Acest utilizator este probabil interesat de obiecte decorative cu tentă sexuală și accesorii pentru câini, pe care le consideră mai romantice decât un buchet de flori.

Ceea ce e o interpretare cel puțin creativă a activității mele online. Jur că nu mă va surprinde dacă mâine îmi apare vreo reclamă la candelabre în formă de testicule sau mi se sugerează o pensiune canină pe post de loc de relaxare în weekend.

Deși, sinceră să fiu, am ajuns la concluzia că internetul nu încearcă neapărat să ne înțeleagă.

Internetul ghicește. Și uneori ghicește foarte prost. Însă uneori ghicește atât de prost încât devine amuzant. Că nimic nu te poate face să râzi mai tare decât o oglindă sculată care îți apare în timp ce-ți bei cafeaua…

Voi? Vă targetează și pe voi cu reclame dubioase sau numai eu pățesc d-astea? Măcar să știu dacă e cazul să mai schimb dreq subiectele de căutare și de discuție de prin casă…