Poate e doar impresia mea, poate nu, dar mi se pare că în ultimii ani oamenii au început să folosească mult mai lejer termenul de „prieten”. Deja e ceva foarte comun să auzi chestii de genul „cutare e prietenul meu”, deși prietenul respectiv de cele mai multe ori de-abia dacă se poate încadra la statutul de amic.
De-aia trăiesc cu impresia că termenul „prietenie” a început să se ducă ușor înspre derizoriu.
Treabă la care sunt de părere că au contribuit din plin și rețelele sociale, în special Facebook. De-aici a plecat expresia „suntem prieteni pe Facebook” care de cele mai multe ori (probabil în 99,99% dintre cazuri) n-are nicio legătură cu ceea ce înseamnă prietenia. Nu poți fi prieten cu un om pe care îl cunoști exclusiv virtual.
Da, ok, vă puteți simpatiza reciproc, în unele cazuri se poate ajunge chiar și la prietenie adevărată (dar asta necesită mult timp și multa muncă), dar tristul adevăr este că n-ai cum să numești „prieten” un om pe care nu l-ai văzut în viața ta în carne și oase. Cel puțin nu în accepțiunea mea despre prietenie.
Băi, nu știu cum gândiți voi, dar prietenia este o noțiune extrem de puternică și, cel puțin pentru mine personal, este foarte dificil să consider pe cineva prieten dacă omul ăla nu îmi este prieten cu adevărat.
Bănuiesc că nu are rost să vă explic cu exemple ce înseamnă prietenia adevărată, că nu sunteți copii.
În schimb, pot să vă zic care este etalonul meu, cum îmi stabilesc eu singur dacă cineva îmi este prieten cu adevărat sau nu. E foarte simplu, îmi pun o singură întrebare: dacă omul ăsta m-ar suna la 3:00 dimineața să-mi explice că a pățit ceva (un accident, a intrat într-o belea, ceva nasol care ar presupune prezența mea lângă el) m-aș duce?
Sper că nu mai are rost să vă explic concluziile în niciuna dintre situații, nici dacă răspunsul este „da”, nici dacă este „nu”.
Acest raționament simplist are și un revers al medaliei, în sensul că despre aceiași oameni mă întreb și: „bă, dar dacă aș avea eu nevoie de el la 3:00 dimineața, s-ar da jos din pat să vină să mă ajute?”.
Din nou, nu cred că mai aveți nevoie de vreo explicație suplimentară ca să înțelegeți.
Ce pot să vă spun este că număr pe degetele de la o mână oamenii din viața mea care îndeplinesc cele două condiții, dar da, ăia sunt cu adevărat prietenii mei.
Ca să fie și mai clar, v-am lăsat mai jos un spot care a rupt la vremea lui (deja are mai bine de 10 ani de când a apărut). O fi el reclamă la bere, dar ce-o să vedeți în clip este purul adevăr. Da, exact despre asta este prietenia.
La voi care sunt criteriile? Cum știti dacă cineva vă e prieten cu adevărat?
Eu nu sunt bun la matematica, dar numar cu usurinta pe degetul aratator de la o mana prietenii adevarati, in afara de familie.
Comentariu beton!29
Hm, și familia chiar ajută? Adică, nu cei apropiați ca soțul/soția, părinții sau copii ci restul.
@AleBlaga, doar de-aia apropiati am, nu tin legatura cu alte rude nedorite.
Fain clipul, nu-l stiam.
Mi-ai dat de gandit, drept sa spun, dar imi da cu plus. Am o lista de 7-8 pers pe care i-as suna la 3 dimineata si cred ca s-ar ridica din somn pt mine/noi. Si noi pt ei.
Hai s’avem o zi frumoasa.
Comentariu beton!24
Dacă am putut să-i povestesc detaliat despre trauma din urmă cu 4 ani și, mai ales, despre PTSD-ul cu care am rămas de atunci (și pe care nici terapia nu a putut să-l trateze), o consider prietena mea.
Trei femei se încadrează aici. Toate 3 sunt întotdeauna – ÎNTOTDEAUNA – prezente când mă apucă panica și frica. Fără ele aș fi fost mult mai mușuroi decât sunt deja.
Extrapolând criteriul, ca să zic așa, niciunuia dintre “foști” nu i-am spus că nu pot avea copii. Nu am simțit că trebuie să știe. Dar omului meu i-am spus când încă nici nu deveniserăm un cuplu, ci eram doar amici.
Comentariu beton!69
Am 5 prietene. Una din fete a fost colegă de clasă în liceu (sunt 8 ani de atunci), iar restul de 4 au fost de facultate (sunt 4 ani de când am vorbit prima dată). Pot să le spun aproape orice (sunt lucruri pe care nu le spun nimănui) și să le sun la orice oră și răspund. La fel și ele pentru către mine.
Comentariu beton!19
100% corect
Daca nu vezi omu’, daca nu ai relationare fata in fata…
Am invatat pe pielea mea de mai mult timp ca ´prieten’ e un cuvint foarte greu si aplicabil la un numar extrem de mic de persoane. Eu si barbatu-meu de principiu reactionam (am reactionat pe bune) la situatii de astea cu nevoie de ajutor pe loc. Sau chiar cu nevoie de ajutor nu urgent dar extrem de important.
Nu am primit reciprocitate decit de la un numar de persoane de numarat pe degetele de la o mina. In schimb am primit reversul, oameni declarati prieteni pe vecie care fie au intors spatele, fie au produs pagube mari mari de tot.
De aceea si eu spun ca ‘prieten’ e un cuvint foarte greu. Exista, dar sint extrem de rari.
Poate are legatura cu asteptarile. De vazut cit de mult dai intr-o relatie si ce te astepti sa primesti inapoi. Asta cu asteptarile e tricky tare.
Comentariu beton!24
Comentase cândva cineva pe aici: am 4555 de prieteni pe Facebook, dar niciunul nu vine să mă ajute să culeg via.
Cred ca a cam disparut noțiunea de prietenie. Trăim pe repede înainte si nu ne mai gândim la alții, la bucuriile si necazurile lor. Nu ne mai gândim la cum i-am putea ajuta. Cel mult la cum ne pot EI ajuta.
Comentariu beton!14
Adică prieten îți este ăla care îți dă like la poze, iar amic e ăla căruia îi știi doar numele de utilizator
Prieteni am vreo doi, restul sunt doar cunoscuti,
Multe prea usor se folosesc cuvintele astea prieteni dragi, oameni faini, etc prin tot felul de postari pe social media. Asta te face sa crezi ca toata lumea se cunoaste foarte bine si oamenii iti vor numai binele.
Fuck it, de fapt 80 % sunt invidiosi si s-ar bucura sa patesti ceva de rau, la vreo 90 % nu le pasa de tine si se dau prieteni doar din interes, si in general lumea habarnuare de ce te pasioneaza sau motiveaza pe tine. Asta include si neamurile apropiate.
Nu strica sa fim mai selectivi.
Comentariu beton!23
Asta cu „oameni faini” e pe raft cu „oameni frumoși”. Mai să te simți discriminat când vezi o urare adresată acestor categorii.
Comentariu beton!19
cred că am 2 care ar face asta pentru mine și pentru care aș face la fel; cu unul, deși mi-e vecin, chiar nu ne vedem (nevastă-sa a călcat pe o anumită coadă, years ago);
criteriul meu e mai filozofic: are curaj să-mi zică cînd sunt prost? înghite broasca asta de la mine, dacă e cazul?
Comentariu beton!27
Exact, ǎsta-i şi criteriul meu “filozofic”. Din păcate am fost nevoită să-l aplic acum vreun an unei prietene, care niciodată, în nici o circumstanță, sub nici o formă nu şi-ar asuma o mǎgǎrie spusă sau făcută. Eu sunt foarte tolerantă din fire, dar paharul s-a umplut și am spus stop. Ne felicităm pe messenger 😄 de aniversări și sărbători, și asta e tot. Trist, dar viața merge înainte. Altfel am o familie de buni prieteni care ar sări în ajutor oricând, și noi pentru ei, ambele situații verificate. Mai am o verișoară in Romania, persoană de nădejde la bine și la rău. In rest amici, cunoștințe, ne mai vedem, mai vorbim, asta e.
Ce degete să număr,îmi ajunge o mână și îmi rămâne în plus ceva…eu zic că prietenia in sensul denumit clasic e din ce in ce mai rară.Prietenia adevărată e ca o relație de familie,in ochiul meu, trebuie întreținută,iar „ochii care nu se văd,se uită”,spunea un proverb când eram copil.
Cum să consider că am prieteni adevărați,deși au trecut ani buni, când mă sună cineva doar de o informație precisă și folositoare celui care m-a sunat,dar la urmă trântește cu mucii in fasole:de sărbători nu am timp de sunat , că îmi vin neamurile in vizită,îți urez de la 1 martie pentru Paște 😄😄😄 du-te bre și stai liniștit (ă) că nu te sun să te deranjez cu nimic.Mai am de povestit,mai târziu dacă e.
Cam despre asta e prietenia. Și exact cum spui, prietenii îi pot număra pe degetele de la o mână! La 3 dimineața m-aș da jos din pat pentru ei și invers.
S-au împuținat, din păcate sau mai bine zis din fericire, e bine că după mulți ani au renunțat singuri. Fain de tot clipul, nu îl știam.
Fara a citi tot articolul, m-am gandit la vecina si ceilalti vecini care cand au auzit ca domnul sot a avut un accident, vecina s-a oferit sa ma duca cu masina la locul accidentului si apoi la urgente. Ceilalti vecini s-au oferit sa aiba grija de junior cat am fost noi plecati si au avut grija sa manance.
Le zic vecini pentru ca locuim pe aceeasi strada, dar pana la urma noi astea 6 cupluri suntem prieteni si ne ajutam ori de cate ori e nevoie.
Restul? Mai am 3 prietene. Ne plangem si ne povestim ofurile. Si da, eu m-as duce la ele daca ar fi vreo problema.
Comentariu beton!27
La 3 dimineața nu-mi recunosc nici mama, darămite un prieten. Acum vorbind serios, aș face un efort, chiar dacă mi-ar fi și vecin. Nu cred că cineva te-ar invita la ora aia la o cafea, ci dacă ar nevoie urgenta de ceva. Iar asta nu se întâmplă în fiecare zi
Comentariu beton!27
Da, și eu cred că daca te suna chiar și o cunoștință la trei dimineața pentru că are o problema, te scoli și te duci. Mai degrabă daca îl rogi să te ajute la prânz cu un drum de făcut că ți-e mașina în service, s-ar putea să te refuze același prieten care s-ar scula la trei dimineața…. De aceea înclin să cred că definirea unui prieten este mai larga și mai complexa.
Eu nu am prieteni ”de suflet” dar sunt prietenoasa și sar în ajutorul oricui și cât îmi sta în putință. De ce nu am prieteni? Este mult de povestit, întâmplări de-a lungul vieții în care te convingi că cei pe care ii crezi prieteni nu îți sunt. Și mai cred că tine și de fiecare daca poate să își facă prieteni sau nu. Probabil că eu nu pot, și sunt doar prietenoasa și ajut nelimitat la nevoie pe cine îmi cere ajutor.
Comentariu beton!12
Fix în aceeași ecuație mă regăsesc. Doar că uneori reciproca s-a dovedit că nu este adevărată.
Și, apropo de termen în sine, e tare dificil să găsesc o alternativă de a explica și pentru copil. La copii e și mai pronunțat, iar noțiunea de amic sau cunoscut nu pare să rezoneze cu ei.
să vezi ce frumos, NOT, e să faci să înțeleagă asta o fetiță de 9 ani, care vrea să fie bine cu toată lumea! în timp ce lumea aia mică a ei minte, pîrăște, vorbește aiurea-n tramvai…
Comentariu beton!11
@CM: Da, te cred…Dar știi cum e, important e că ea este 💜.
Eu am fost odată în situația în care mama unui coleg/amic al lui fi-miu luase printscreen de la certuri de copii pe WhatsApp și a aruncat cu ele în alte părți, de am zis că nu e adevărat.
Copilul celălalt făcuse o grămadă de trăznăi (pornite de fapt de la ignoranța părinților), al meu efectiv nu putea să stea departe de celălalt, căci copiii și mai ales băieții (așa văd eu) trec rapid peste multe și al meu era bun de țap ispășitor. Deci ia și explică din astea unui copil de 11 ani fără să-i faci albie de …pe ceilalți. Se întâmpla acum vreo 2 ani.
Am luat-o iar cu filmul Minunea, cu felul în care părinții îi „strică” pe copii
Paște, undeva prin 2008 sau 2009 sau cam pe acolo, nu mai știu exact, picau simultan cel catolic și cel ortodox. Am plecat spre Italia. Dar nu am mai ajuns. Mi s-a stricat mașina noaptea undeva prin Slovenia la graniță cu Italia. Cu chiu cu vai m-am târât într-o benzinărie, am așteptat să se lumineze și mi-am sunat prietenul. A organizat tot. Șlep cu șofer un prieten de-al lui și el în dreapta au pornit spre mine fără ezitare.
Comentariu beton!39
Ca în situația din clip, zero prieteni! Nu am nici unul în proximitate și sunt sigur că nici în România. De rude nu mai vorbesc, au avut ocazia să ajute cu treburi realmente serioase și nu s-au obosit măcar cu o încurajare. Necunoscuții au ajutat fără să fie întrebați.
Comentariu beton!22
Mai stiti vorba aia, daca nevasta unuia care n-a ajuns acasa noaptea, suna un prieten de-al lui sa intrebe unde e sotul ei, prietenul jura ca au fost impreuna tot timpul, s-au despartit de 2 minute si sotul e un drum spre casa. In schimb daca sotul unei doamne suna o prietena de-a ei ca sa intrebe unde e sotia lui, prietena se jura ca habar n-are, n-au mai vorbit de 3 zile! Nu cred in prietenia dintre femei, exista mereu un sambure de sentiment negativ, fie de superioritate, invidie, mila, rautate sau mai stiu eu ce. Poate ca vine prietena sa te ajute la necaz dar maine o sa stie tot biroul, scara blocului si cartierul ce generoasa a fost ea.
Asta cu „nu există prietenie între femei” e cel puțin la fel de hazardată ca ”românii își urăsc copiii”, adică toată lumea pusă în aceeași găleată.
Îți doresc să ai parte într-o zi de o prietenie care să-ți demonstreze că te înșeli.
Comentariu beton!19
@adventure: nu e nevoie să crezi tu în prietenia dintre femei. Important e că ea există și că unele dintre noi se bucură de beneficiile de a avea prietene minunate, de enorm de mulți ani (în cazul meu, media e 20 de ani).
Comentariu beton!13
românii (a se citi majoritatea; m-aș hazarda chiar la una calificată, avînd în vedere procentele) chiar ÎȘI urăsc copiii!
Exact asta a fost întrebarea care m-a ajutat să iau decizia de a mă re-muta în București: dacă pățesc ceva, pe cine sun la 3 dimineață? Răspunsul mi-a făcut viața mult mai simplă și, de atunci încoace, mai frumoasă și mai plină. Adaug criteriul lui @costică: duce fiecare dintre noi adevărurile văzute de cealaltă? Dacă răspunsul e nu…rămânem amice, dar atât.
Tot pe degetele de la o mina le numar si eu.
Asta vb despre prietenie in care increderea e 100%.
Prieteni care sa ajute la nevoie sint mai multi. Nu la 3 dimineata, ca sintem toti familisti cu telefoanele off noaptea.
Din familie mult mai putin spre deloc. (Socrii sint mai de ajutor)
Ce legatura are ca esti familist cu inchisul telefonului noaptea? Daca nu ai bebeles chiar nu inteleg care ar fi motivul.
Mai las o idee de care mi-am dat seama când am citit comentariul Ancăi.
Cei puțini, pe care îi consider prieteni din categoria celor de care întreba Mihai, sunt încadrați în agendă la Favourites. Și telefonul chiar sună pentru ei și când este setat pe sleep mode.
@Ana: Dacă o pățești să fii trezit din somn fără motiv clar, înveți să te protejezi. Pot fi diverse situații, chiar dacă nu ai bebeluș. Și legate de job, și de fusul orar al celor care îți scriu la diverse ore, și de ce fel de notificări ai setate, etc. 🙂
Acum 4 ani am ajuns de urgentă la spital. După ce m-a lasat acolo, fiul meu s-a întâlnit cu sotul prietenei mele. Domnul m-a sunat și zicea ca se duce s-o ia pe Maria de la aeroport iar a doua zi va veni să ma vadă. La ora 10 (22) am deschis ochii și văd mutra zâmbitor îngrijorată a Mariei. Nu a avut răbdare. A venit direct la mine, a mituit portarul si asistenta de gardă. Nu ne vazusem de câțiva ani, dar fusesem cu muuuult timp in urmă colege de facultate, apoi lucrasem in același laborator vreo 10 ani. Dar nu suntem prietene pe FaceBook.
Comentariu beton!22
Mie mi s-a stricat mașina la 20 km de Constanța, eu fiind în drum spre București. La plezneală totală, îmi sun un prieten. Omul – în concediu la mare cu familia, la noi pe litoral. Își lasă familia pe plajă, ia mașina, vine la locul faptei, îmi mută toate bagajele la el în mașină (family included) și mergem direct la service-ul unde tot el avusese grijă să facă programare, în drum spre mine. Nu cred c-am să uit asta vreodată.
Comentariu beton!37
Surprinzător și un pic trist numărul comentariilor de azi. 😞
Ca să mai destindem atmosfera, că tot a trecut 8 martie, hai mai bine o strofă celebră să „recitam”:
Langa, danga, danga, langa,
La liceu vin toate-n tanga
Chit că-s slabe și frumoase,
Sau cât Zidul Chinezesc de groase.
Este un subiect sensibil, ce vrei? Sa recunoasca lumea ca majoritatea prieteniilor sunt pe interes sau false? Ca povestile astea cu prieteni adevarati, oameni faini etc sunt doar pentru fb. Nu prea cred. Oricum nici nu stiu cat sta lumea sa analizeze ca inseamna o prietenie in ziua de azi, ca parca este concurenta care are mai multi, sau sa analizeze daca poti avea de fapt un numar are de prieteni, sau care prieteni conteaza.
In alt registru, sa stii ca eu ii apreciez cu aia care recunosc ca sunt prieteni din interes la fel cum ii apreciez pe aia adevarati, aia falsi sunt de evitat sa nu stii cand se intorc impotriva.
E luni, ziua cand nici iarba nu creste…
…oare pentru scepticismul cu care ați pus întrebarea sau pentru definirea noțiunii de prieten?
Apropos de câte înțelesuri poate avea denumirea de prieten o să vă povestesc iar (!!!) o întâmplare. Cum am mai spus pe aici, soțul meu era mai ”matur” si mai tradiționalist, să zicem. De aceea nu îi plăcea de loc eufemismul de ”prieten” cu care o fată își prezenta băiatul cu care era în relație. Ei bine, și ajunge si fata noastră la vârsta la care avea și ea un ”prieten”. Mie îmi suna atunci foarte corect, îmi ziceam că nu putea spune iubit pentru că nu era încă (cel puțin așa credeam eu) si nici doar cunoștință pentru că erau totuși împreuna, și nici logodnic pentru că încă nu era momentul. Dar soțul meu nu accepta acest ”prieten” care suna dubios in accepția lui. Și cum tinerii erau colegi de grupă la facultate, soțul meu, când venea vorba în familie sau între prieteni de ulterior ginerele lui, îl denumea ”colegul”, deși toata lumea se amuza știind că relația lor era mai mult decât de colegialitate. Și vorba asta cu dublu înțeles a rămas pana si după căsătorie în familie, spusă acum bineînțeles în glumă spre amuzamentul tuturor.
Dacă te ridici din pat la 3 dimineața de bunăvoie, că ai chef să faci o plimbare pe coclauri, de exemplu, se pune că-ți ești cel mai bun prieten, sau că nu te suporți?
Comentariu beton!23
Depinde de anotimp. 🤭
Spun doar atat: Tagore – „La verdadera amistad es como la fosforescencia, resplandece mejor cuando todo se ha oscurecido”.
3 dimineata e ora perfecta.
Comentariu beton!11
io de multe ori sunt pe drum la ora aia, se pune?
La tine e în fișa postului, efendi, să-i spunem o relație de prietenie contractuală cu angajatorul. Doar dacă nu cumva te apucă din senin cheful să faci câte o tură noaptea cu mașina așa, de plăcere.
Fiu al lui Alah, se pune doar daca stralucesti ca un trasor tras dintr-un Kalasnikov. Altfel nu.
Eu am făcut asta pentru un coleg din facultate la 4-5 dimineața, când m-a sunat pentru că făcuse infarct și avea nevoie de ajutor, dar să spunem că sunt medic și face parte din fișa postului 😁. Mai sunt vreo două persoane pentru care aș sări în ajutor fără să mă gândesc prea mult.
Altfel, au fost vreo două situații în care am fost la rândul meu ajutat și sfătuit noaptea și cred că se pot încadra la prietenie.
Comentariu beton!20
Sunt însurat, la ce-mi mai trebuie prieteni?!
Eu îi consider prieteni pe cei pentru care m-aș duce să-i ajut indiferent de situație. Dacă și ei ar face la fel, nu știu, nu-mi pun problema, e treaba lor. Eu îi ajut cu ce pot când au nevoie.
Comentariu beton!21
Am adunat dezamăgiri și frustrări în urma unor prieteni care s-au dovedit falși. Am ajuns la concluzia tristă, că însemni ceva pentru unii oameni doar dacă au de câștigat de pe urma prieteniei cu tine. Altfel invocă anumite motive din care tu ești de vină pentru ceva, orice și dau exit. La tot. Nu regret ce am investit acolo, timp, sentimente, bani. Regret că am fost amăgită de aparențe. Incă e dureros si sunt răni care nu știu când se vor inchide.
Am două prietene și e suficient. M-am concentrat în ultimii ani pe familie, pe copii și cam atât. Nu le consider prietene nici măcar pe surorile mele. Care sună doar daca au nevoie de ceva. Pentru mine prietenie e un cuvânt mare. Il folosesc cu mare grijă.
Comentariu beton!27
Și totuși…. Eu i-aș fi băgat Carlsbergul în koor și aș fi ieșit imediat pe ușă! Adică mă faci subiect de test? Înțeleg rațiunea, dar te asigur că a doua oară nu mă mai scoți din pat!
La prima vedere poate si eu as zice la fel @Laurentiu.
Dar la a doua m-ar lua risul si as bea o bere 😀🍺
Zici? N-ar fi mai important că omul ăla la care ții n-a pățit nimic? 🤷
Mihai, evident că e important, că de-aia m-am sculat cu noaptea-n cap, să-l ajut dar, pe undeva, mă simt ca subiect al neîncrederii sale. Și atunci ceva se rupe.
Sunt fericită să spun că am 5 astfel de prieteni pentru care m-aș duce la orice oră, oriunde, și care ar veni pentru mine, oricând, oriunde. 2 sunt din familie: frate-meu și cumnata. Am crescut impreună și suntem ca boabele dintr-o păstaie. Ne-am ajutat reciproc în diverse situații. Ar escalada munți pentru mine. Le-aș dona un rinichi de ar fi nevoie. Ne impărtășim toate bucuriile și toate ofurile. My bff’s de 16 ani din afara familiei, care sunt ca niște frați dintr-o altă mamă, s-au mutat, definitiv, cu familia, in Germania. Asta nu ne-a impiedicat până acum să ne vedem cel puțin o dată sau de 2 ori pe an, să ne facem concediile împreună sau să rămânem la fel de conectați. De fapt, ghiciți cine vine la mine in aprilie, doar așa că au găsit bilete de avion ieftine?
🙈🩵
Caz concret cu ei(ea și soțul ei din dotare). Acum țșpe ani, iarnă,
nămeți până peste genunchi, au venit pe jos, cu copilul pe sanie, să imi aducă unul dintre laptopurile lor, de care aveam disperată nevoie. Toată aparatura mea, în priză la momentul respectiv, se prăjise de la o undă de curent puternică. I-am trimis mai devreme videoul si i-am spus doar că sper să nu se apuce de poker. Răspunsul ei, epic: „Nu de poker să îți faci griji ci să nu te pun să vii cu o lopată și bandă adezivă” Cealaltă prietenă a fost un dar, un caz concret de serendipity. E austriacă și tot ce pot să spun este că, după ce am trăit 10 ani in Italia, are imputernicire din partea mea și imi mai rezolvă câte un act, două când e nevoie. E un om de pus pe rană. Sunt alături de ea pentru orice și știu concret că este alături de mine in orice. Mulțumesc zilnic bărbosului suprem, Universului și providenței pentru ei.
Comentariu beton!20
Presupunand ca faza e pe bune… Gagica creca era nevasta sa de fapt. Sa vezi ce si o ia ala cand ajunge acasa 🤣
La mine doar familia ar face asta pentru mine…
Acum destui ani (vreo 10 probabil) am remarcat faptul ca oamenii pe care ii pot numi cu adevarat prieteni se imputineaza. O fi varsta, o fi faptul ca dispar interesele comune, nu stiu. Pare natural in sensul ca nu apar certuri sau chestii care sa forteze asta. Pur si simplu contactul cu multi oameni se rareste pana la disparitie.
Cert e ca in prezent pot numi prienten exact 3 persoane. Restul… amici, cunostinte. Cred ca m-as ridica din pat la 3 si pentru unii amici.
Eu fac clar deosebirea între cunoștințe, amici și prieteni. Amicii sunt undeva între cunoștințe și prieteni.
Avem 8 prieteni.
Și cea mai recentă poveste e așa: l-am externat pe tata din spital miercuri. Totul bine. Îl duc acasă (la 30 km de oraș), verific zilnic. Vorbesc și cu medicul.
Și plecăm sâmbătă la Londra (călătorie programată cu mult timp înainte).
Și duminică îmi spune tata că are diaree. Sun medicul și îmi spune: presupun Clostridium difficile, dar trebuie testat.
Și acum începe Odiseea.
Sun prieten nr. 1, se duce și ia coprocultor, se duce la țară, ia proba, o aduce la laborator.
Sun prietena nr. 2 „Teoretic o să am nevoie de Vancomicină”.
„Stai liniștită, să vedem rezultatul.”
Iese rezultatul pozitiv. Prietenul nr. 1 avea și el ceva programat după-amiază.
Sun prieten nr. 3. „Du-te la prietena nr. 2 și ia rețeta.” Se duce, ia rețeta, umblă pe la nu știu câte farmacii că nu se găsea medicamentul. În sfârșit îl găsește, îl cumpără, ia și pro/prebiotic și se duce la țară și duce tratamentul.
Final fericit.
Și eu i-aș ajuta oricând. Am și făcut-o în trecut.
În rest, ne vedem la nunți, petreceri, înmormântări. Că așa-i viața. Și asta numesc eu prietenie.
Comentariu beton!21
Mai comentez o data, ca n-am vorbit despre prieteniile legate pe net cu necunoscuti. Aici intra doar romani.
De cind am prins internetul orin 1999 am inceput sa reiau legatura cu Romania mai simplu si mai des.
Inainte telefonul costa peste 1euro/minut, prohibitiv. Nu sunam des, doar duminica, la mama.
Dupa voixIp s-a schimbat totul. Am cumparat si o camera si ne si vedeam (cu amicii, mama nu s-a bagat la tehnologie).
Asadar am cunoscut oameni misto mai intii virtual, apoi si real. Cind am fost in Canada am intilnit citiva. Altii, in Belgia, altii la Bucuresti. Altii in Germania. Altii au venit si la mine acasa, la Toulouse.
Ne-am ajutat reciproc cind am putut.
La Covid, in 2021, am facut Covid in romania, toata lumea avea atunci la Goranu. De la Bucuresti o amica virtuala (devenita reala dupa un timp) mi-a trimis un aparat de masurat oxigenul in singe. Adica l-a cumparat ea si a zis ca se va ridica la un magazin din VL.
O prietena valceanca s-a dus sa il ia si mi l-a adus, impreuna cu medicamente si alte alea.
O alta prietena ma suna in fiecare zi, disperata, sa stie cum sint, ea fiind la Londra.
Prieteniile ramin prietenii, ca-s legate pe net ori nu, ca-s la distanta ori nu.
Si eu am ajutat si ajut mereu cind pot. Nu conteaza ca am sau nu retur. Mai bine sa nu, adica sa nu fiu la anaghie.
Comentariu beton!12
Prieten e ala la care îi pot încredința copilul când nu am alta soluție,aĺa care zice lasă copilul în grija mea și dute undecai treaba,cât e nevoie,o zi, o săptămână ,o luna…cat a e nevoie.
Comentariu beton!12
Sunt norocoasa sa am in jurul meu cativa ( o mana de) oameni pentru care eu m-as da jos din pat oricand. Cred ca si ei ar face la fel, dar cumva asta imi pare mai putin important.
@de ce atat de putine comentarii? Pai nu-i usor sa mananci ditamai mucenicii, sa nu mai zic de baut atatea pahare. Cum sa mai scrii?!
Io-s fără prieteni. Ultimii doi i-am pierdut din cauza banilor.
De-atunci nu m-am stresat să-mi fac alții. 🤷
Comentariu beton!14
Am prieteni care chiar au făcut asta și pentru care și eu am sărit în ajutor (la ora 2.00 😁)
O chestie interesantă pe care am observat-o, cel puțin la mine si ai mei prieteni. Am prieteni foști colegi de liceu sau de serviciu cu care am păstrat legătura după ce, la un moment dat, drumurile noastre s-au despărțit. Ne vedem foarte rar dar dacă a fost cazul să ne ajutăm distanța nu a fost un obstacol.
Am vecini care mi-au devenit prieteni.
Nu mă joc cu cuvintele, cei despre care spun că sunt prieteni chiar sunt ( cu reciprocitate). Restul sunt amici, colegi, cunoștințe, vecini etc.
Comentariu beton!11
Buna Mihai! Da, am! Sora mea din Romania, care e un fel de Manitou pentru mine, e o mana de om dar rupe muntii. Mama mea ,pe care eu o consider o forta a naturii. Mai am o familie de oameni extraordinari , romani muncitori (eu ma uit cum muncesc si sunt obosita!), un prieten romano-maghiar absolut indescriptibil in ceea ce priveste respectul si intrajutorarea. Si mai avem cel putin un portughez fantastic pentru care noi doi suntem ca un frate si sora.
Dar trebuie spus: cum iti asterni, asa dormi! Sora mea a avut nevoie de o piesa la masina, in timpul Covid-ului. SINGURA piesa din Europa se afla la München, adica departisor. Am mers imediat la reprezentanta cea mai apropiata, am comandat piesa, virat banii, confirmat. Pachetul a ajuns la mine a doua zi, a treia zi era in drum spre Romania. Mi-au spus la reprezentanta ca livrarile sunt sistate pentru urmatoarele 6 luni!
Familia de prieteni nu concepe sa nu ne ajute indiferent de ora sau de distanta. La fel si noi, atunci cand am auzit ca este in spital si are nevoie de traducator am anuntat ca plec si in 5 minute eram jos la masina! Sau cand a fost nevoie de tradus la o interventie a politiei, eu bolnava coapta, omul meu a condus pana acolo si am ajuns la un minut dupa masina de politie!
Sau ramane careva in pana pe undeva, daca nu ajungem noi /eu sau portughezul, trimitem pe cineva!
Prietenul nostru portughez ne duce/aduce de la aeroport, duce/aduce bagaje Portugalia si inapoi, medicamente, masinarii,pur si simplu.
Cand ne-a sunat intr-o seara de duminica ca ii e rau si va fi operat a doua zi, l-am rugat sa ne tina la curent. Asa incat luni am aflat ca are nevoie de noi. A durat cam 5 ore si vreo 3 drumuri ca sa rezolvam ce aveam de rezolvat.
Nu voi uita niciodata oamenii care m-au ajutat.
Comentariu beton!12
Prietenii mei sunt cei care, în a doua zi de Crăciun, și-au lăsat familia, prietenii, sarmalele și bradul și au condus câteva sute de km ca să îmi fie alături la înmormântarea lui tata.
Comentariu beton!20
trist ca si in tara s’a ajuns sa se confunde termenul de prieten. si spun asta pt ca la spanioli cand te vede a 2° oara deja suntem „amigos” … ma inneb. chestia asta.
ei nu fac dif. intre prtni amici colegi vecini si/sau cunoscuti. e incredibil!!
personal pot spune ca sunt ff selectiva cu prtnii mei si tocmai d’aia niciodata n’am avut gasca – din fericire sau din pacate nu stiu – ci prietenii rasfirate: 2 d’aici 3 d’acolo altul de dincolo samd.
mi’am mentinut prrnii din tara si tinand cont de anii mei afara sunt ff mandra de asta (ma scuzati) pt ca multi dintre ei sunt fosti colegi de la scoala primara. ii iubesc mult de tot!!
MV la mine s’a intamplat alta chestie misto cu retelele. si anume DATORITA fb’ului am dat peste o fosta colega de scoala cu care nu aveam nici in clin nici in maneca. bai deci pur si simplu era cantitate neglijabila pt mine. in ziua de azi – si chit ca n’avem in comun nici cat negru sub unghie – s’a transformat in sora pe care n’am avut niciodata. printe putinele careia ii pot spune abs. orice samd.
DAR faza cu trezitul la ora 4 dim. de ex. la mine nu se pune pt ca nu o pot aplica cu oricine dat fiind faptul ca am prtni ff buni si pe alte continente. e drept ca cu trecerea timpului nu mai mentinem leg. ca in tinerete si deci nu stiu probl. mele de zi cu zi. totusi cand suna tel. de ziua mea sau de rev. si vad ca’i prtna mea libaneza de ex. mi se topeste inima. si atunci am o intreb. pt voi: astia nu se considera prtni adevarati?
trist ca si in tara s’a ajuns sa se confunde termenul de prieten. si spun asta pt ca la spanioli cand te vede a 2° oara deja suntem „amigos” … ma inneb. chestia asta.
ei nu fac dif. intre prtni amici colegi vecini si/sau cunoscuti. e incredibil!!
personal pot spune ca sunt ff selectiva cu prtnii mei si tocmai d’aia niciodata n’am avut gasca – din fericire sau din pacate nu stiu – ci prietenii rasfirate: 2 d’aici 3 d’acolo altul de dincolo samd.
mi’am mentinut prrnii din tara si tinand cont de anii mei afara sunt ff mandra de asta (ma scuzati) pt ca multi dintre ei sunt fosti colegi de la scoala primara. ii iubesc mult de tot!!
MV la mine s’a intamplat alta chestie misto cu retelele. si anume DATORITA fb’ului am dat peste o fosta colega de scoala cu care nu aveam nici in clin nici in maneca. bai deci pur si simplu era cantitate neglijabila pt mine. in ziua de azi – si chit ca n’avem in comun nici cat negru sub unghie – s’a transformat in sora pe care n’am avut-o niciodata. printe putinele careia ii pot spune abs. orice samd.
DAR faza cu trezitul la ora 4 dim. de ex. la mine nu se pune pt ca nu o pot aplica cu oricine dat fiind faptul ca am prtni ff buni si pe alte continente. e drept ca cu trecerea timpului nu mai mentinem leg. ca in tinerete si deci nu stiu probl. mele de zi cu zi. totusi cand suna tel. de ziua mea sau de rev. si vad ca’i prtna mea libaneza de ex. mi se umezesc ochii instantaneu. si atunci vin cu o intreb. pt voi: astia nu se considera prtni adevarati?
fun fact: ieri mi’am revazut o prtna din copilarie dupa 37’9 ani lol
Ai dreptate. Total. Se folosește mult prea larg denumirea de prieten. Personal,după 65 de ani petrecuți pe aici, pot număra pe degetele de la mâini pe cei care ar sări la 3 dimineața pentru mine. Restul ,doar cunoștințe, eventual amici. Soțul meu folosește termenul de prietenie in sens mult mai larg și nu ma pot abține să nu-l corectez de fiecare dată. Dar,cine știe, poate pentru el ar sări toți, că tot așa el e partea cumsecade a familiei, eu fiind scorpia 😀😀.
Exact 3 persoane se încadrează, apoi mai sunt din familie.
3 dar buni și e verificată treaba în ambele sensuri.
Ceilalți sunt amici sau chiar vagi amici.
Referitor la video mă supăram 10 secunde cred, apoi căutam șofer că aveam chef de câteva berici😂
Cele 2 prietene ale mele locuiesc una in România, alta in Germania. Eu in Franta. Ce-as putea sa le cer sau sa-mi ceara la 3 noaptea?
Nu cred că mă voi pune vreodată în situația în care să cer cuiva ajutorul la 3 noaptea. Dar cum nu se știe niciodată, nu zic că nu e posibil. Cred că în afară de fii-mea nu aș cere cuiva ajutorul.
Totuși, într-o perioadă foarte tulbure și complicată pentru mine, am avut ocazia să primesc oferta de ajutor din partea unui om destul de reținut. Mi-a oferit numărul de telefon la care să sun dacă am nevoie. Pentru mine a însemnat foarte mult și pot să spun cu mâna pe inimă că pe omul ăla îl consider prieten.
O prietena am. Stiu ca daca i-as spune ca i-am pus capatul cuiva, singura intrebare ar fi cat de adanca sa fie groapa. Eu n-as sapa gropi pentru ea, ca am un copil in evidenta, dar sunt contactul ei de urgenta. Uneori ma trezeste personalul de la ambulanta noaptea la 2…
I fucking love this !
As zice ca pe criteriul asta nu am nici un prieten. Sau maxim am o prietena. Dar cred ca viata momentan ne tine asa intr-o situatie ca desi am vrea cred ca nu am putea fizic ca ajungem una la alta la 3 dimineata.
Am avut mai multi prieteni, dar usor usor s-au dus. Nu stiu de ce, pare ca fiecare si-a facut o familie a lui si s-a terminat cu prieteniile, am trecut la amici si apoi la nimic. Poate trebuie sa caut altundeva prieteni noi, dar mi se pare ca s-a comprimat timpul. Efectiv nu am timp sa fac activitati cu alti oameni
Prietenia adevărată e floare rară.
E nevoie de multe și diverse încercări pînă te lămurești pe care din prieteni te poți baza în situații grele. Inevitabil, pe parcurs mai ai și dezamăgiri.
Termenul „amic” nu se folosește aici, plus că mi se pare că are o notă de derizoriu care i se trage probabil de la scrierile lui Caragiale.
Da, ai dreptate Vasilescule!
Prieten e ăla care, la orice oră din zi și din noapte, dacă nu e mort sau arestat, vine să te ajute sau doar să stea lângă tine.
Dar poate că nu ajungi întotdeauna în situații limită ca să-ți confirmi asta. Și atunci, prieten e și omul cu care n-ai vorbit doi ani la telefon, și când îi auzi vocea ai o stare de bine, știi sigur că n-o să-ți reproșeze că nu l-ai felicitat de Crăciun și că poți relua cu el o conversație, un fir de idei, exact de-acolo de unde le-ai întrerupt cu doi ani în urmă.
Dar să știi că eu n-am avut nevoie niciodată de nimeni la 3:00 dimineața. Adică n-a fost nevoie, și sper să nici nu fie vreodată, să apelez la prieteni la ora aia. În schimb, pot să mă întreb dacă ar veni, sau dacă m-aș duce, și să-mi dau și răspunsurile. Chiar dacă până o să am nevoie, o să mai uit să-i sun de Crăciun sau de ziua lor. Or ei pe mine.
Ora 3:00 e o metaforă, nu? Uneori, sâmbătă seara, pe la nouă, e mai deranjant decât la trei dimineața.
Eu am avut nevoie, de vreo trei ori în viața asta, și am știut/simțit pe cine trebuie să deranjez, și nu m-a dezamăgit. De-aia, lista mea e mai scurtă decât numărul degetelor de la o mână.
Oare pot fi considerați prieteni sau prietene cei care când te întâlnești cu ei îți povestesc numai despre ei și copiii lor . Însă nu te întreabă de tine și copiii tăi . Orice spui îți răspunde cu : și copilul meu a făcut asta.
Pot fi considerați prieteni, dacă-ți plac oamenii plictisitori. 🙂
Prieten nu e cel ce te scoate noaptea din arest.
Prietenul adevărat e închis cu tine împreună.