Probabil cea mai bună explicație pe care am văzut-o vreodată. O paralelă superbă între viață, așa cum NU e ea, și dovleac.
Dați-i play, vor fi 62 de secunde extrem de bine consumate.
Se dă un dovleac
Articol din categoria: Video
35 comentarii Adaugă comentariu
Adaugă comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Și viața, și dovleacul răsar din țărână. Diferența e că dovleacul nu se plânge pe social media că e murdar.
Comentariu beton!20
Ei n-au văzut dovleacul. Dar nici dovleacul nu i-a văzut pe ei…
Acum serios vorbind, relația sănătoasă dintre percepție și realitate nu înseamnă renunțarea la vise, ci dobândirea treptată a ceea ce se numește toleranță la frustrare și flexibilitate cognitivă — capacitatea de a accepta că viața reală este nelineară, că eșecul face parte din proces și că valoarea personală nu se măsoară în indicatori externi. Acesta este, de fapt, unul dintre marile proiecte psihologice ale tinereții: să înveți să locuiești confortabil în realitate, fără să renunți la capacitatea de a o visa altfel.
Comentariu beton!51
Să mor dacă înțeleg unde e referința la renunțarea la vise.
Mihai, acolo m-am impiedicat si eu!
@Claudiu: Hă? Io nu-s dăștept, da’ să mor dacă înțeleg ce zici, după acest clip (buuuun, de altfel – clipul). M-ai pierdut mai rău decât ala la „iterație” 😂
Simplu. Generația tânără trăiește din vise. Imagini puțin reale pe care le percepe doar prin intermediul ecranului. Vise pe care ar vrea să le trăiască, nu sa le vadă. Și n-ar renunța la asta sub nici o formă.
Poate am mers prea departe cu gândul, văzând clipul. Mai ales că am citit și pe blogul prințesei topoarelor ceva mai mult sau mai puțin pe aceeași temă. Exact în dimineața asta. Cred că s-au unit articolele. 🙂
Chestia cu dovleacul e veche în psihologie. Poate nu exact în aceeași formă, dar esența e acolo.
Comentariu beton!11
@Claudiu, bă, să mor io dacă ce zici tu are vreo legătură cu ce zice gojira. În afară de ecrane, vorbiți de două lucruri diferite.
@Claudiu: Man, imi place cum scrii, dar cu tot respectul: acum zici că ești cegeu, bați câmpii cu voinicie 😇 Și l-am l-am citit și pe Coloja între timp
Nu știu, eu am înțeles altceva din clip. Nu e relevant. Poate am înțeles greșit. Sau poate m-am dus cu imaginația mult mai departe de ceea ce voia să spună gojira.
Da’ nu mă compara cu CG, că te bat cu cușma dacilor. 🙂
Comentariu beton!23
Chiar dacă dovleacul se strică semințele rămân. La fel și noi, lăsăm copii…
@Claudiu, sunt de acord cu ce spui la modul general, bine e acolo un synopsis complicat, e de tradus într-un articol detaliat sâmbăta.
Dar raportat la explicația din filmuleț aș zice mai simplist că e despre social proof (și ai scris de indicatori externi) pentru adolescenți, în contextul social media, unde fiecare bate câmpii cum vrea și adolescenții preiau caii verzi pe pereți.
Ce cred eu ca vrea sa spuna Claudiu si sunt de acord cu el este: chiar daca nu vedem, nu simtim un lucru, asta nu-nseamna ca el nu exista. Este vorba despre perceptia asupra realitatii. Stii chiar daca un copil nu a vazut un unicorn, el e convins ca exista. Bine sunt si adulti care cred asta 😉 Claudiu, eu inteleg … imi amintesc ca asa era cu ananasul imainte de 89
Fain explicat.
Mie îmi plac toate cele patru stadii : ) Și mai adaug și stadiul 1.1: dovleacul copt, care pentru mine are miros de copilărie.
Deci da, trebuie să treci prin viață, să trăiești cu adevărat în realitate ca să înțelegi sensul fiecărei etape cu tot ce aduce ea, și cu bune și cu rele, și să nu te lași ghidat de oricine.
M-am blocat puțin la „iterația procesată a realității”, dar dovleci, copiii din ziua de azi sigur au văzut și au mâncat, că doar avem „haloidul” pe toate gardurile.
@Anel, viața a apărut din apă…
Extraordinară explicație! Asta e valabilă și pentru cei care n-au trăit ororile comunismului, dar tânjesc după perioada ceaușistă.
Comentariu beton!22
Crescuti numai la oras, cu bunici la oras, pe la 5 ani a vazut fata mea, pentru prima oara, satul. A luat-o mama intr-o vizita la o cumnata. „Sa te duci tu Drino( Alexandrina, mama) sa iei ouale din cuibar dar vezi ca sunt cateva care oua in ieslea vacii, sa le iei si pe alea”-i-a spus matusa. Laura s-a tinut dupa mama si cand a vazut ca ia mama oua din iesle a facut ochii mari si a strigat „Mamaie, un ou de-asta de vaca sa imi faci si mie”…Bineinteles ca dupa aceea am luat carti si am citit „impreuna” despre toate vietuitoarele pamantului si toate alimentele de unde provin. Pastreaza si acum atlasul Zoologic si cel Botanic, cumparate atunci cu mari pile-interventii si sacrificii ca m-au costat o caruta de bani!
Comentariu beton!25
Frumoasă explicație, psihologică chiar aș zice ,în sensul de a ști logica și ordinea lucrurilor.Nu poți fi absolvent de liceu fără să știi să scrii de mână.Cam așa înțeleg explicația omului de aici.
@Claudiu: Hă? Io nu-s dăștept, da’ să mor dacă înțeleg de unde ajunseși la raspunsu’ ăsta, după acest clip.
Scuze, credeam că am șters acest comentariu. Un lucru bun, nereușit :))
Lasa-l unde e… 🙂
Am explicat mai sus.
@Claudiu: crezi tu că ai explicat 😁 Chiar și după ce am citit articolul lui Coloja :)))
Dar dacă se dă un cuțit?
Tre’ să știi ce să faci cu el.
Este un dovleac fake.
Băi, nu știu dacă este legendă sau glumă cu copii care cred că ciocolata milka este produsă de o vacă mov.
Și nu e? Tu vrei să distrugi visurile copiilor?
Bă, acu’ spune că nu există nici Moș Crăciun.
Am văzut eu văcuța mov care face ciocolata Milka, la televizor, normal că există. Și marmotele care învelesc ciocolata în staniol, sunt tare simpatice 🤭
Foarte mișto paralela! În felul ăsta se explică și „nostalgiile” pe care le au unii tineri referitoare la lumea de dinainte de 89, când tinerii primeau apartamente gratis de la stat, aveau un job sigur etc. Că, până la un punct, pot înțelege nostalgia unor oameni în vârstă, care aveau poziții privilegiate atunci, dar mi-e al naibii de greu să înțeleg un tânăr, care nu a trăit ororile acelor vremuri, de ce nu-și bea în plm pumpkin spice latte-ul ăla fără să comenteze!
Stadiul 5: Albumul Siamese dream de la Smashing pumpkins, cu Billy Corgan întrupând mai multe realități.
bula la scoala,
învățătoarea ii spune sa faca o propozitie cu cuvântul „ou”
bula spune:mama a facut o prajitura.
inovatoarea: si unde e oul
bula:in prajitura
uof, pruoști mai sunteți, iartă-i @Claudiu!
hai că vă iexplic io, mai la nivelu’ vostru;
deci, un copil se duce cu mă-sa și cu trenu’ la bunici; și cum nu văzuse pînă atunci decît cai la circ, exclamă, cu ochii la cireada care păștea pe cîmp:
– mama, mama, uite cai cu coarne!
PS Gojira ăsta mi se pare ilegal de deștept! E genul de om care te poate înjura (alambicat) de mamă și la urmă îi spui „mulțumesc”
Sau … a venit cu poezia invatata de acasa. Incearca sa il urmaresti cand il are companion pe Damian Amfile si o sa vezi diferenta dintre unul care vine cu franturi auzite sau citite de pe net si altul care sta doar cu nasul in carti. Pentru mine e de neurmarit cu atat mai mult ca il intrerupea prea des pe Amfile, uneori fara sa aduca ceva de valoare discutiei.
Cand il aud pe Gojira, mereu imi aduce aminte de colegii corporatisti care au pacalit scoala, dar apoi dand de ceva bani, voiau sa se dea mari intelectuali rezumandu-se doar la Harari sau ce mai e la moda prin bula lor.
O explicatie oarecum similara, dar este si desenata. Cu toate acestea, multi nu o inteleg:
https://youtube.com/shorts/o9dgljpu1vc?si=-RoVMasqbg7L7fSX
Ce am înțeles eu din povestea asta: că în stadiul 4 avem de-a face cu dovleacul homeopatic (băutura nu mai conține nicio moleculă de dovleac, dar păstrează informația dată de dovleac prin cuvântul dovleac).
Ce n-am înțeles: de ce ar strica cineva o cafea cu lapte, cu piure de dovleac?
Dar, serios vorbind, similitudinea viață = dovleac e perfectă! Dovleacul real, neprelucrat, n-are niciun gust. N-ar mânca nimeni dovleac crud, de bunăvoie. Ca să-l transformi în ceva comestibil, faci efort, muncești, investești, inventezi. Îl coci, îl toci, îl condimentezi, îl ascunzi în foi de plăcintă, ca să ascunzi realitatea – dovleacul e fad, e o masă vegetală fibroasă bună pentru porci.
Noi am mâncat, acum 40 de ani, dovleac crud. De nevoie. Azi, toată puștimea lipăie pumpkin spice latte și se linge pe bot: ce bun era dovleacul pe care-l mâncau bunicii noștri!
Acum multi ani, cand implinise fii-miu 10 ani, am surprins una din discutiile lui de capatai.
I-am surprins asezati cu maica-sa pe scarile de la casa bunicilor.
Ei nu ma vedeau.
– Mama, sa stii ca eu cred ca Mos Craciun nu exista….
– De ce zici asta?
– Eu cred ca esti tu cu tati si cu bunica…
– Hmmm, esti sigur? Cum ai ajuns la ideea asta?
– Pai am vazut cum bunica a incercat sa ma tina in gradina si am vazut hartia de cadou la ea intr-un dulap si acuma toate cadourile sunt invelite cu ea… Plus ca mi-a zis Andrei, prietenul meu ca sunteti voi, parintii…
– Uite, vad ca ai ochi buni, si esti deja mare, ai dreptate, e un obicei si e magic pentru copii, parintii o fac pentru bucuria celor mici,…(si a explicat toata treaba pe intelesul lui)
Tacere apasata.
– Inseamna ca nici Zana Maseluta…?
– Nope.
– Hmmm, stiam eu… Auzi, mami?
– Da?
– Hai sa nu-i spunem lui Lia (surioara lui de 3 ani)!
Comentariu beton!13