Oameni buni, astăzi trebuie să avem o discuție în urma căreia sper să apară cineva pe aici care să mă lămurească.

Vorbeam în weekend cu un prieten și, la un moment dat, omu’ meu mi-a povestit șocat că o colegă de la el de la birou i-a făcut cadou iubitului ei un laptop de gaming pe care a dat, țineți-vă bine, 32.000 de lei.

Repet, că poate n-ați înțeles bine și nu e nicio greșeală: 32.000 de lei. Adică un pic mai mult de 6000 de euro. Treabă care m-a lăsat și pe mine un pic cu gura căscată.

Ok, dacă eu nu mă mai joc asta nu înseamnă că am vreo problemă cu oamenii care o fac, dar, fraților, 6000 de euro ca să te joci?

Pot să înțeleg sumele de genul ăsta dacă îți cumperi un laptop care să te ajute în domeniul în care muncești.

Există domenii în care ai nevoie de laptopuri puternice, pentru că nu rulezi doar tabele în Excel și pot să înțeleg că investești în domeniul în care muncești, cel din care câștigi bani.

Dar dacă n-ai nevoie de el ca să produci, cineva va trebui să mă lămurească de ce ai nevoie să-ți cumperi un laptop de gaming care costă cât PIB-ul comunei Dâlga?

Și vă întreb din postura omului care cândva a fost dependent de FIFA, deci știu exact ce înseamnă să te joci în fiecare zi a vieții tale.

Când am luat decizia să renunț la FIFA, pentru că altfel viața mea probabil s-ar fi dus în direcții pe care nu mi le-aș fi dorit, eram în primii 2000 de jucători din lume. Da, da, din lume.

De altfel, în perioada aia am și fost la o competiție de FIFA, organizată între bloggeri, la care a fost invitat special Ovidiu Pătrașcu, românul care la ora aia era campion mondial la FIFA și împotriva căruia am scos un 0-0 cinstit, muncit. Ca să înțelegeți că nu vorbesc prostii când spun că eram în primii 2000 de jucători din lume.

Dar să revenim la dilema cu laptopul de gaming. Să nu mă înțelegeți greșit, n-am absolut nimic împotrivă, sunt doar nedumerit. Îmi doresc să apară cineva (sau mai mulți, de ce nu?) care să-mi explice, cu subiect și predicat, de ce ai nevoie de un laptop atât de puternic ca să te joci. Nu doar că voi accepta explicațiile, dar de-abia le aștept.

Ca să înțelegeți de unde vine nedumerirea mea, o să vă spun pe foarte scurt istoricul meu în ceea ce privește jocurile pe calculator.

La finalul anilor ’90 mergeam acasă la un prieten care avea PC și mă jucam ceva cu mașini și raliuri. Nu, nu aveam calculator acasă și erau foarte puțini cei care își permiteau unul în anii ăia.

Cu atât mai tare de-abia așteptam weekendurile să mă duc acasă la prietenul meu și să mă joc până nu-mi mai simțeam degetele.

Îmi plăcea atât de tare jocul ăla încât l-am dus și la muncă. Da, la job aveam un calculator de care ne foloseam mai mulți. De șapte dischete am avut nevoie să-l copiez și să-l instalez la job. Apropo, câți dintre voi ați prins dischetele?

După care, în 1998, am descoperit FIFA, pe care o jucam tot la omul meu acasă, pentru că eu tot nu-mi permiteam un calculator. Am încercat să-l instalez și la job, dar din păcate placa video nu făcea față. Așa c-am mai jucat o vreme doar în weekenduri.

De-abia în anul 2001 am avut și eu în sfârșit primul meu calculator. Pe lângă FIFA, am jucat până la refuz Max Payne și Mafia.

Dar totul s-a dus la cu totul alt nivel în 2004, când am descoperit FIFA online.

Din momentul în care am avut o competiție reală, jucam împotriva unor oameni reali, nu a calculatorului, n-a mai existat vreun alt joc pentru mine.

Nivelul suprem l-am atins când am făcut trecerea de la calculator la consolă. Era deja un vis împlinit să pot juca fotbal împotrivă unor oameni din toată lumea și s-o fac pe televizor, cu un joystick în mână, nu cu o tastatură. Nu m-am mai întors vreodată să mă joc pe calculator.

Apoi a venit anul 2014, an în care am hotărât că trebuie să renunț la FIFA dacă vreau să mai fac și altceva în viață. Nu, nu, glumesc, am făcut consola aia cadou ca să fiu sigur că nu mai are ce să mă tenteze.

Și da, mi-ar fi plăcut să fiu un individ sănătos la cap care să se poată juca doar între anumite limite, ca să nu fiu nevoit să renunț de tot. Dar dacă nu s-a putut, aia e.

V-am povestit toate astea tocmai ca să înțelegeți de ce, pentru mine, odată făcut pasul la consolă, n-a mai exista să mă întorc la calculator pentru jocuri.

Cu atât mai mare este mirarea mea vizavi de laptopurile pentru gaming și mai ales vizavi de acel laptop de la care m-am luat să va povestesc toate astea. Cum adică 32.000 de lei?

Care sunt jocurile alea, din zilele noastre, pentru care ai nevoie de asemenea resurse? Jur că nu întreb la mișto.

Eram convins că tehnologia de azi (cu steam, și cu cloud, și cu ce s-o mai fi descoperit) îți permite să joci online fără să ai nevoie de astfel de resurse. Dar mai mult ca sigur undeva greșesc, că oamenii n-ar fi nebuni să-și cumpere laptopuri pentru gaming dacă ar putea să nu.

De-abia aștept să-mi spuneți care sunt jocurile alea pentru care îți trebuie astfel de desfășurări de forțe.

Dacă tot vorbim despre subiectul ăsta, o să vă întreb și dacă voi vă jucați? Dacă da, cât timp vă ocupă activitatea asta și cum reușiți s-o țineți sub control?

Întreb pentru că am prieteni care n-au nicio problemă să se joace două-trei ore o dată la câteva zile, treabă pentru care îi invidiez din adâncul sufletului meu. Mereu mă mint c-aș putea face și eu la fel. Nu vreți să știți de câte ori am scos consola pe care o pusesem deja în coș.

Nu, n-o să cedez tentației, pentru că știu exact că pentru mine n-ar exista varianta să mă joc două-trei ore, doar pentru destindere și relaxare.

Poate aș reuși în primele zile, după care aș păți exact ca atunci când sunt la cură și ajung într-un loc unde se mănâncă pizza: îmi propun să iau doar o felie, de gust. Nici nu-mi dau seama când am mâncat-o pe toată.