Articol scris de Iulia.
…
De fapt, nu, dacă stau să mă gândesc mai bine, nu e vorba de respect. N-are cum.
Hmm… aș zice poate mai degrabă… invidie?
Da, cred că de oleacă de invidie e vorba.
Habar n-aveți despre ce dracu aberez eu aici. Și normal că n-aveți, că nu v-am spus. Dar vă spun acum despre ce vorbesc: despre proști.
Da. Mai exact, despre o anumită categorie de proști, pe care însă nu reușesc neapărat să îi definesc foarte clar. Dar poate mă ajutați voi.
Fiți atenți aici: să zicem că vorbești cu un prost d-ăsta și arunci în conversație un cuvânt. Să luăm unul la întâmplare… să zicem, „redundant”.
Prostul habar nu are ce înseamnă cuvântul ăsta. Dar nici că-și bate capul să afle. Eventual ridică din umeri, continuă conversația și apoi seara pune liniștit capul pe pernă și se culcă, nu înainte de a trage o râgâială satisfăcută după ultima bere la PET consumată.
Bă, și stau eu așa ca tuta și mă întreb: e sau nu e că genul ăsta de oameni sunt mult mai fericiți și mai mulțumiți de ei înșiși decât una ca mine?
Care se străduie să afle, să învețe, să facă mai bine lucrurile, măcar câte puțin în fiecare zi?
V-am mai povestit eu că îmi câștig existența din traduceri. Și, în afară de traduceri, mai am și proiecte de revizie. La care trebuie să citesc ce a tradus altcineva și să fac corecturi unde/dacă e cazul.
Băi, vă dau cuvântul meu de onoare, au fost dăți în care am pus un proiect de traducere în standby câte 2-3 zile, fie pentru că nu reușeam să găsesc echivalentul perfect pentru un termen, fie pentru că nu reușeam să scot o formulare care să mă mulțumească pentru vreo propoziție/frază.
Și vine un Gigel-traducător, un d-ăsta pe care-l doare la 3 metri în spate și trântește într-un text tehnic câte un furculission de îmi sângerează ochii și neuronii instant.
Și sunt ferm convinsă că același Gigel, după ce-și termină treaba, așa, pe genunchi, cum se pricepe el s-o facă, închide satisfăcut calculatorul și eventual se bate mulțumit pe umăr c-a făcut și azi treabă bună.
Iar eu mă agit ca proasta, mă documentez, întreb, caut, mă strofoc și mă stropșesc, dau căruțe de bani pe dicționare în formă fizică – dada, mai există dicționare pe hârtie și da, mai există oameni care le folosesc – ca să nu mă fac dreq de rușine și să scriu lemne.
Iar Gigel? Pe el îl doare la bască și nici acolo. Că vorba aia, ești prost sau nu ești, semințele același gust are.
Ce nu reușesc eu însă să-mi dau seama vizavi de acest tip de Gigel e următorul lucru: oare el e prost, știe că e prost, dar nu-i pasă? Sau e prost și nu-și dă seama de asta, ci are impresia că e un om absolut ok? Ori poate în sinea lui se crede chiar istețel, mai știi?
Adică na, eu dacă dau de o chestie pe care n-o știu, încerc să aflu mai multe, mai întreb în stânga-n dreapta, mai citesc pe ici-pe colo, încerc să fiu peste 5 minute un pic mai puțin proastă decât eram acum 5 minute, când am dat de respectiva chestie.
Gigel în schimb, dă peste „redundant” ăla, să zicem, scoate elegant o scamă din buric, ridică oleacă buca stângă de pe scaun, să iasă mai ușor beșina aia care i se plimbă prin maț, și apoi viața lui merge mai departe.
Iar el e mulțumit. Și atunci, ziceți și voi: să nu-l invidiezi oleacă pe Gigel? Că gândurile lui se rezumă la ce i-o fi făcut nevastă-sa de mâncare, dacă o mai fi sau nu bere în frigider și dacă face sau nu grătar în uichend cu nașu’.
Ce acumulat de informații, ce dorință de a afla chestii… aiureli, tată! Lasă, că dacă știu cu cât a bătut Craiova în deplasare săptămâna trecută, e suficient*.
*habar nu am dacă Craiova are vreo echipă de vreun sport și dacă sau nu a bătut sau a luat bătaie, săptămâna trecută sau oricând altcândva, am trântit un nume de oraș la întâmplare, rog a nu se sesiza eventualii microbiști/alți fani ai altor sporturi.
Mno, și n-o fi mai bine așa? Indiferent dacă ești prost și nu știi că ești sau dacă ești prost, știi că ești, dar nu-ți pasă, măcar ești mulțumit de tine și viața ta, nu-ți faci 7000 de gânduri legate de orice, nu despici toate firele-n șaișpe și nu te trezești în miez de noapte, cu panică provocată de gândul subit că poate ai tradus greșit Summennennausgangsstrom.
Și-atunci, ziceți și voi? Să nu-l invidiezi oleacă pe Gigel, cu mulțumirea lui de sine cu tot?
Hello la toată lumea!
Îmi pare rău că nu am putut să fiu azi aici, am fost în expo cu 🐶🐾🐶🐾 și abia acum am terminat (în momentul ăsta la mine e aprox 19:30).
Încă n-am apucat să citesc toate comentariile, dar vă mulțumesc că ați fost aici și sper să ne auzim din nou, mai interactiv, săptămâna viitoare.
🤗🤗🤗
M-am gândit și eu la asta. Într-o măsură sunt mai fericiți. Îi invidiez olecuță. Cred că e bine să fii prost câteodată. Problema e că nu poti ști contextele în care ar fi în avantajul tău să fii sau să nu fii. Dilemă mare: a fi sau a nu fi!
Comentariu beton!25
A fii sau a nu fii!!!!
@IoanaMM
”Cred că e bine să fii prost câteodată”, nu, nu e bine! Adică eu sunt de multe ori, nu numai câteodată, dar n-am simțit fericirea aia despre care spuneți! 🙁
@(alta) Iulia
Să vedeți ce fericit e Gigel după ce dă peste CHATGPT și-i face treaba, reușește să respecte și termenele, ce isomnii, ce anxietăți?
Citeam, acum multi ani, o carte scrisa de ceva autor american si tradusa, presupun ca de Google, in limba romana. Un thriller juridic in care, cam pe fiecare pagina, aparea „Generalul de District Attorney”. Si asta era doar o tampenie. Mai erau si expresii care, traduse cuvant cu cuvant din engleza, nu aveau niciun sens in limba romana.
Niciodata nu m-am chinuit in asa hal sa citesc o carte. Trebuia sa recitesc tot a cincea fraza si sa incerc sa inteleg ce voia, de fapt, sa spuna.
Apropo de „redundant”, m-am gandit instant la Trump cu al lui „beautiful” pe care zici ca abia l-a invatat si-l baga peste tot.
Comentariu beton!38
Asta e pereche cu “Generalul Staff” din unele filme.
Fericiți, cei săraci cu duhul!🤷♀️
Comentariu beton!27
Și…nu, n-are legătură cu religia!
Pfui…da’ ce dileme socratice de dimineață!
Nu, Iulia, eu zic că nu, nu e bine nici măcar să-i invidiezi! Pe termen lung nu le e bine.
Știi vorba aia: un deștept o poate face pe-a prostul, invers nu!
Si in situații grele, contează!
Am pățit de câteva ori să-mi dau palme peste frunte și să mă gândesc …băi, ce dracu’ nu mi-am ținut eu gura că nu mi-a folosit la nimic, prostu’ tot prost rămâne! Gata, nu mai fac, nu-mi mai pun mintea…bla, bla
Eh, ce crezi, temperamentul tot iese la iveala! Caracterul îl mai cizelezi dar temperamentul te trădează!
Înveți, cu timpul, sa selectezi dar tot asa rămâi!
Și e bine cum ești, aș vrea să fie mulți așa, să caute,să fie curioși, să-si recunoscă limitele etc…
Lumea ar fi mult mai faină! Planeta ar fi mult mai faină!
Tine-o tot asa!
Comentariu beton!28
Spumoasa si inteligenta Iulia a ridicat o problema la care eu ma gandesc din ce in ce mai mult in ultimul timp!
Sinele interior ne spune ca nu e cazul sa-i spui unui om ca e prost sau ca nu are cunostintele necesare, trebuie politicos si tolerant sa-i arati varianta corecta pentru care el nu a depus nici un efort s-o afle!
Si ii e lene sa se informeze si studieze, pe cand tu stai cu orele sa scri doua cuvinte intr-un email, procedura, informare, ca s-o transmiti cat mai bine si mai pe intelesul tuturor.
Tu te consumi intelectual si el ia o informatie neverificata si ti-o arunca in cap!
Daca te uiti la dezmățul verbal, jignirile, vorbele ilogice aruncate pe FB, instagram, etc la postarile civice sau reflectii ale unor oameni care stiu ce au facut in viata lor si-i urmaresti pentru ca sunt un nume si reprezinta ceva, iar tu esti in prost, dar esti liber sa te exprimi, iti vine sa-ti bagi piciorele in corectitudine!
Revenind, la o traducere cu termeni tehnici sau literara in care incerci sa prinzi esenta unui paragraf, asta este o munca care ar trebui apreciata mai mult si interzisa incompetentilor!
Comentariu beton!17
Nu sunt de invidiat, sunt de evitat. E mai important să pui tu liniștită capul pe pernă că ți-ai făcut treaba onest și cu cap. Păi dacă ptr un cuvânt ai tu insomnii, ia spune-mi cât mai dormi dacă îți bagi pixul în ea traducere?
Eu sunt redactor de editură. Știi câți traducători de ăștia cu goagle am văzut? Mulți. Dar la fel de repede au și dispărut. Tu cât ai de muncă, de ce ești căutată ptr proiecte? Ptr că ești valoroasă. De ce dreaq ți-am dus dorul pe aici vreun an? 😆Tot de asta. Așa că fii TU în continuare și să avem parte de câți mai puțini Gigei.
Comentariu beton!32
Cat mai putini si NU cati mai putini!!
Comentariu beton!15
Că nu-și pune întrebarea ce-o fi redundantu’ ăla (sau alt cuvânt nou), treacă de la mine. Dar un neuron care se plimba singurel prin tărtăcuță (ceilalți 2 erau ocupați cu inspiră -expira) a reținut vocabula și trântește „redundant” (sau whatever) ca nuca in perete unde nu „face sens” dar sună interesant. Dacă ajunge la un alt exemplar din aceeași categorie, înțelesul se schimbă din nou. Mai eficient decât Turnul Babel. Oamenii ajung să nu mai înțeleagă nimic, deși trăiesc cu impresia ca vorbesc aceeasi limbă. Am învățat asta the hard way. Mă duceam cu o cerere de concediu la director (eram relativ recent angajată) si-mi spune secretara „nu te du că directorul e mucalit”. Ok, îmi zic, pot suporta niște miștocăreli stupide. Dar nu, in acea bulă mucalit însemna țâfnos. Mentionez ca nu mi-a fost aprobata cererea.
Comentariu beton!27
Nu-l invidiez pe Gigel, Cornel, Dorel. Problema este cǎ se înmulțesc și la fel sunt și copiii lor. Am avut niște meciuri cu un din ăsta la alegeri anul trecut de-mi venea să-i trag o înjurătură, iar eu nu prea vorbesc buruienos. Din păcate ăștia au descoperit ChatGPT și bagă niște cuvinte din care nu înțeleg nimic și se consideră educați. Daa, Duden-ul sau alte dicționare în format fizic sunt super scumpe, eu mi-am luat de la anticariat câteva. Așa ca mai bine bagi un furculitzen și ieși mai ieftin 😃
Comentariu beton!11
Nu stie cq e prost, prostul e foarte multumit de starea lui
Nush care, Eminescu sau Iorga (doi prosti), a zis: Nu exista om mai sigur pe sine si mai multumit de sine ca prostul’
La tine povestea e combinata si cu clientii, cu exigentele lor. Daca clientul primeste o traducere gen’las-o, ma, ca merge-asa’, Gigelul tau are loc in breasla.
De invidiat? Nu as merge pina acolo. Pina la urma, oricit de neplacut ar fi, tot e mai misto sa stii si sa te informezi constant, sa te dezvolti. As simti ca mor daca n-as mai face-o. Gigeii nu fac asta, stiu, ei sint siguri si le stiu deja pe toate, dar tot nu as vrea acolo. Sigur nici tu.
Comentariu beton!11
Am niște Gigei din ăștia la muncă, de cele mai multe ori îmi vine foarte greu să mă abțin să nu încerc măcar să îi corectez, să le explic ce fac greșit și de ce nu e bine. De puține ori, e adevărat, îi cam invidiez, mai bine zis invidiez nepăsarea lor și ușurința cu care trec prin viață. Genul de om despre care se spune că va ajunge la 90 de ani, că nu are nicio grijă în viață.
Apropo, ca „rezoluție” pentru noul an mi-am propus să nu mă mai bag, să las viața să curgă așa cum e ea pentru toată lumea. M-a ținut fix până pe 1 ianuarie, când, la prima tură din anul ăsta, m-am apucat să explic unui Gigel de ce nu e corect ceea ce face…
Comentariu beton!17
Și eu am această dilemă, însă o am la categoria oamenilor care au cu ce, dar efectiv li se rupe, pe principiul că merge și așa. Una peste alta, prostia mi se pare că nu e nativă, ci este „crescută” și lăsată la „dospit” până nu mai e cale de întoarcere.
this, @tuși, is a catch 22 for me! că ar trebui să mă pun în locul lor ca să răspund, da’ alea 2 sinapse rămase nu-mi permit luxul…
însă tre’ să vă povestesc ceva, că altfel mor; aseară s-a executat ceva program de mîncat/băut în cadru semiorganizat; adică organizare a fost, da’ situația avea o entropie proprie… în fine; schimbă nașu’ prefixul și de aia s-a organizat; și cum stăteam io acoloșa în reataurant, la masă, o văd cum intră: geanta pe mînă stilul tîrît, freza (o fi fost coafură, dracu’ știe!?) cîrlionțată ziceai că i-a făcut-o o grenadă defensivă, ceva haine (păreau de firmă, totuși) stil trening, bocanci; băi, da’ fața… fața era într-un mare stil, o combinație între „abia m-am trezit” și „sictirul suprem”; s-a dovedit a fi dizeuza…
care a început să execute! boșilor și boaselor, cîn’ o să fie peste tot AI și dicționarele or să fie ceva vizual, holograme etc. doamna va ilustra conceptul de dihotomie, jur! pă internațional! dacă închideai ochii simțeai un vibe de festival de ăla marele, gen Woodstock ’69! iar cînd o priveai pe doamna… să zicem că suicidul era cel mai pozitiv gînd!?
crecă mai vin la Vaslui…
Comentariu beton!30
La Woodstock era fain. Că ăia fumau chestii grele. Vedeau curcubeie, unicorni, zâne… Ce descrii tu e Freddy Krueger de Vaslui. Adică ceva obișnuit în zonă.
Comentariu beton!11
Să știi că și pe mine mă încearcă un soi de invidie câteodată când întâlnesc genul ăsta. Că el e liniștit și zen, iar eu mă strofoc de-mi sar capacele. Dar somnul meu e mai important, că am auzit că după o vrâstă vin insomniile oricum 😂
Multumesc pentru zambetul din dimineata aceasta mohorata( sunt la serviciu), despre Gigei la tot pasul s a scris, eu vreau sa ti spun ca am donat cartile din biblioteca catre Anticariat (erau vechi si miroseau , erau ale soacrei mele , ale mele din copilarie, ale sotului),
insa am pastrat dictionar de sinonime , omonime etc, dex si Codul bunelor maniere:)
Cred că problema asta apare în orice profesie/meserie și, bineînțeles, în viața de zi cu zi. Că doar așa îmi pot explica cum pot avea păreri in domeniul medical, economic, geo-politic etc oameni care nu au citit în viața lor o carte (fie ea și cartea de bucate). Că nu au multa școală e una, poți să îți faci o cultură generală destul de solidă fara sa fi excelat la școală – am cunoscut câteva astfel de cazuri – dar oamenii de care zic nu au făcut efortul să citească, să se informeze, pur și simplu sunt proști bâtă.
Cu siguranță viața lor e mai simplă decât a celor care aleg sa se dezvolte personal și profesional (scuze, știu că a sunat ca o dudă elucubrată de un trainer, dar asta nu înseamnă că e ceva rău cu dezvoltarea personală, pur și simplu termenul a ajuns de râs prin apariția atâtor impostori). Nu știu însă dacă trebuie și invidiați pentru această viață mai ușoară. Părerea mea e că genul ăsta de impostori, in majoritatea cazurilor, își iau, mai devreme sau mai târziu, o copită in cap de la viață de nu știu ce i-a lovit. Bine ar fi să și-o ia cât mai devreme, pentru că unii sunt capabili, la o adică, să evolueze, dar nu își doresc, pentru că au ales în mod conștient calea mai ușoară. Și cu asta am răspuns și la partea a doua a întrebării: da, cred că majoritatea sunt conștienți că nu sunt ceea ce trebuie, dar nu se consideră proști (sau looseri), pentru că ei au ales în mod conștient calea mai ușoară. Posibil sa se considere chiar deștepți și adaptați. Și știi care e partea tristă? Că uneori ajung să mă întreb dacă nu cumva chiar au dreptate.
De câțiva ani am o sete foarte mare de a învăța. M-am apucat să învăț de la Home Assistant, printare 3D, până la limba spaniolă (mai greu). Când am timp liber pe care nu îl aloc unui film/serial recomandat de MV, mai învăț câte ceva.
Zilele trecute vorbeam cu un vecin despre HA. În timpul discuției a apărut alt vecin (inginer) care, după ce s-a uitat lung, m-a întrebat despre ce vorbeam. I-am explicat ce vreau să fac, cum să „implementez în surveillance” AI și Home Assistant, iar el, nonșalant, mi-a zis cu un zâmbet superior: „Și la ce îți folosește să îți încarci capul cu astea?”. Eu, prost, că m-am obosit să-i explic.
Vorba președintelui ND: „Sunt bătălii mai importante, cum ar fi…”. 🙂
Comentariu beton!11
Cei de la editura Rao aveau niște Gigei de genul acesta. Cel puțin asta era senzația mea când le citeam cărțile ( de câțiva ani nu am mai cumpărat de la ei, nu știu cum e acum). La caseta tehnică aparea Traducere Softnustiucum…
Dar exemplul cel mai cel mai de „traducere” întâlnit este titlul unui film. Bat 21 tradus la noi Batalionul 21. Un film cu Gene Hackman în care nu apărea niciun batalion. Pur și simplu Bat 21 era indicativul radio al unui pilot.
Se putea si mai rău, sa spună Liliacul 21. Da cred ca nu suna „catchy” , asa ca au pus Batalionul 21. 😁
Evident că m-ai făcut să caut „Summennennausgangsstrom”, iar răspunsul la întrebarea ta este: DA, el chiar se crede mai isteț, de fapt mai șmecher și în societatea de azi, o perioadă cel puțin, o să îi meargă mai bine ca ție / ca nouă…
Problema mea e ca adesea io trebe sa lucru cu Gigel si abia atunci iti trece invidie, intelegere, mila sau orice dreac ti-a mai trecut tie prin cap si te straduiesti sa nu-l strangi de gat.
Îi invidiez cu siguranta si iti dau un exemplu pe care il traiesc acum ca eu sunt ca tine vreau sa stiu, sa înteleg si sa învaț. Minunata corporatie implementeaza un tool nou de planning cu machine learning, AI chestii din astea. Au inceput configuratile am alocate resurse insa eu personal particip zilnic in traininguri, configurari etc sa inteleg ce rahat de tool este ce stie sa faca ce poate face etc pe langa cele 1000 de chestii pe care le am de facut si da muncesc peste program ca aia e pana terminam in aprile cu implementatul. Un coleg Gigel din asta ma intreaba de ce ma agit ca oricum subalternii il vor folosi si noi ca manageri nu avem nevoie sa stim. Sincer am ramas “ proasta” la aceasta declaratie a lui ca el habar nu are si nu il intereseaza. Eu il intreb cum kkt isi va face treaba spre exemplu daca are de facut un executive summary pt bosii aia mari cum stie daca fabricile lor ruleaza bine sau nu ce performanta au etc.Imi raspunde sec ca vede el atunci, probabil ma va intreba pe mine,iar eu nu voi avea timp cu siguranta pentru ca una sa ajuti pe cineva care face min efort si vezi asta si alta e sa faci treaba unui prost ignorant.
Comentariu beton!15
Pe masura ce juniorul a crescut am introdus mai multe cuvinte in vocabular si mai dificile. La inceput daca nu pricepea ce ii spun, nu intreba. Mi-a trebuit ceva timp sa il fac sa la intrebe sau sa caute singur intelesul cuvintelor, a durat ceva. Asa ca eu cred ca e si o chestie de educatie.
Au si ei dilemele lor, frământările si grijile specifice, desigur, la alt nivel…
De genul: unde beau o bere diseara…
La acest gen de persoane le zic „vaci proaste care behăie” (indiferent de sex).Ce nu înțeleg eu e cum trec oamenii ăștia prin viață. Am la servici oameni care de 15 ani lucrează pe același post si habar nu au să își regleze mașina. Cum căcat sa nu se lege nimic de tine in 15 ani? Înțeleg sa nu îți pese, dar chiar sa nu știi cu ce lucrezi după atâta amar de vreme? Și dacă te enervezi pe genul ăsta de oameni zic ca ai probleme si frustrări. Bine ca ei au voie sa fie proști, dar eu sa nu fiu nervos.
Asta îmi amintește de un banc vechi. Iese la pensie nea Ion, ciocănar la CFR. Petrecere cu colegii, cadou un ceas, apoi discursuri. La final, la cererea colegilor, se ridică și nea Ion să țină un discurs. – După peste 40 de ani de muncă, zi de zi, în ger și soare, am rămas, totuși, cu o întrebare: ce trebuia să aud când loveam cu ciocanul în roțile trenului?
Comentariu beton!16
Cu niste ani în urmă participam la ceva reuniuni internaționale. Lume multă, din multe colțuri ale frumoasei noastre planete. Toți vorbind engleza. Îhî…
Și vin spaniolii mei cu ceva „tipificación”. Care în română ar fi „categorizare”. Și cum sunt mari vorbitori de engleză încep să spună ” typification”. Mi-a stat inima. Infarct pe loc. Că erau reuniuni pentru migrarea a 1,5 milioane de clienți de la un sistem la altul.
A trebuit să intervin și să le explic finlandezilor, că erau de la Qvantel ( bine, jumate finlandezi și trei sferturi indieni) ce mama dracu’ voiau să spună colegii mei scumpi și dragi. Mai ales că băgaseră termenul și în manualul tehnic, de se uitau aia ca la un tablou de Dali. Frumos, da’ nu înțeleg nimic!
Și vorbim de o companie care are o cifră de afaceri de multe miliarde.
Așa că nu mă mai miră nimic.
Comentariu beton!12
Mooor cu typification aici😂😂🤮😂
1. În fiecare domeniu există profesioniști care au drept produs final ceva calitativ și persoane care fac doar ca să fie făcut.
2. Unii poate chiar știu că lucrează superficial, dar nu le pasă.
3. Eu nu invidiez pe nimeni, deoarece am ales eu să muncesc mai mult pentru a obține calitate.
@(altă)Iulia: cei descriși de tine au o „filozofie” de viață foarte simplă: indiferent cât învăț, tot prost mor, așa că de ce să mă chinui. 🤷
Dacă ar gândi așa, ar însemna că măcar știu că sunt proști. Sau ceva mai puțin decât deștepți, mă rog. Dar nu, convingerea lor e că ei sunt cei 1% inteligenți dintr-o mare de id..ți.
E ca in bancul cu românul ajuns în Anglia care , in timp ce conducea, aude la radio o știre conform căreia, pe autostradă a fost depistat un nebun care conduce pe contrasens. La care el, contrariat, ” cum mă un nebun, eu văd că sunt zeci, sute…”
Prostul adevarat are foarte mare incredere in el. Ca daca ar avea dubii, n-ar mai fi atat de prost, ar evolua.
Articolul tau mi-a adus aminte de 2 chestii spuse de copiii mei cand erau mici.
Fiul (acu 21 ani, atunci vreo 3-4): „Lucrurile pe care le stii, fiindca ti le-au spus altii, se amesteca intre ele in capul tau si, asa, afli lucruri pe care nu ti le-a spus nimeni, dar tu le stii, fiindca esti destept”.
Fiica (acu 12 ani, atunci ….nu mai stiu, 7-8 ani, pe acolo): „In viata poti fi destept, prost sau ne-destept. Adica cum? Adica asa: ne-destept e cand nu stii lucruri dar vrei sa le afli, prost esti cand nu stii lucruri dar nici nu vrei sa le afli”.
q.e.d.
Comentariu beton!26
Cu toate gandurile si dramele cu care ma inconjor, nu mi-ar placea sa fiu proasta. Fiindca nu as duce-o bine. Saraca si proasta si nu imi doresc, mai bine saraca si cu olecuta minte in cap. Totusi, m-as dori ca ceilalti care sunt sa nu mai fie, ca sa o duc si eu mai bine
Curent nominal total de ieșire.. . așa zice Google când am solicitat traducerea.
Eu am invatat o limba straina avand ca tema saptamanala sa copiez 2 pagini din istoria tarii respective, cu stiloul (da!da! ca animalele) pe hartie si apoi trecand intr un caiet numit vocabular, care avea pagini speciale pentru fiecare litera, cuvintele noi sau necunoscute. Pe care le gaseam in dictionare de hartie. Singurele pe care le am pastrat si astazi si la care se uita fiica mea ca la masini straine. As fi castigat detasat orice concurs de spelling la un moment dat, in ambele limbi. A trebuit, prin natura jobului sa fac traduceri sau sa revizuiesc traduceri facute cu google sau altele. Acolo unde daca nu ai touch ul uman, propozitia nu “‘face”sens. Inteleg perfect cum e cu Gigeii de azi dar imi dau seama ca s ar putea ca generatiile viitoare sa inteleaga mai degraba chat gbt urile decat nuante si sensurile firesti pe care oamenii se straduiesc sa le dea frazelor. Vom vedea. Acum, ca tot fac o varsta respectabila, incerc sa antrenez creierul cu o noua si mult mai grea provocare: limba greaca. Iulia, daca si traduci asa frumos cum scrii, lucru de care sunt convinsa, esti perfect “valabila”. Pax vobiscum ☺️
Nu știu cum stau lucrurile prin alte părți, dar la noi am observat că am ajuns să-i etichetăm cu o ușurință suspectă pe cei care poate văd viața diferit. Le lipim rapid tot felul de epitete, cu aceeași lejeritate cu care prinzi un bigudiu în păr: „prost”, „cretin”, „handicapat”.
Și oricât am încercat să înțeleg motivul, n-am găsit un răspuns mulțumitor pentru această sciziune între noi, cei care vorbim aici, în universul nostru, și ceilalți, de dincolo. Pentru că, ce să vezi, și cei de dincolo au aceeași părere despre noi. Și aceeași ușurință de gratulare adjectivală.
Sunt sigur că, într-un univers paralel – unul aerisit, fără dicționare, fără panică lexicală și fără Summenennenausgangsstrom – Gigel scrie și el pe blog. Cu diacritice opționale și conștiință curată: „Cum să stau ca proasta aia trei zile să traduc o frază. Pac-pac și gata.”
Enter. Publicat. Comentarii închise. Viața merge înainte.
Pentru cei de aici, din universul „bun”, nu pot spune că ce am citit e un text prost. Aș zice că e un text sincer. E ca un manifest al unei lumi în care binele se face repede, suficientul e excelent, iar nuanța e o boală inventată de oameni cu prea mult timp liber și prea puțină bere în frigider.
Pare că Gigel, din universul de aici, traduce ca pe vremuri: cu instinct, cu tupeu și cu convingerea fermă că, dacă sună a română, atunci sigur e română. El nu se întreabă. N-are rost să caute și nici să se îndoiască prea mult de rezultat. Și, mai ales, nu se trezește noaptea transpirat, bântuit de posibilitatea ca un curent de ieșire să fi fost tradus prea poetic.
Și-aș zice că diferența reală dintre cei doi nu e inteligența. Nici măcar prostia. E neliniștea.
Gigel nu trăiește cu gândul că ar putea fi greșit. N-avea cum – standardele lui sunt altele. Pe când autoarea, da. Și aici apare invidia aia mică, rușinoasă, pe care n-o recunoaștem decât în texte scrise noaptea, când nu ne vede nimeni: invidia pentru oamenii care nu-și pun problema dacă „redundant” e redundant sau doar redundant tradus.
Cam ăsta e reversul medaliei pentru cei care îmbrățișează perfecționismul. Trebuie să accepte că e și o formă de auto-sabotaj elegant. Cu bibliografie și cu note de subsol. Plus minim trei dicționare. Toate revăzute, revizuite și adăugite.
În universul paralel, Gigel are timp. Are somn. Are grătar cu nașu’.
În universul nostru, există oameni care mai bine pierd trei zile decât să lase o frază să treacă pe lângă ei netrecută prin filtru moral, intelectual și ușor existențial.
Și poate că întrebarea nu e dacă Gigel e prost și știe sau prost și nu știe. Poate întrebarea e: cât costă, de fapt, să-ți pese? Iar răspunsul pare să fie: cam trei zile pentru o frază.
Și, din păcate sau din fericire, exact asta face diferența dintre „pac-pac și gata” și un text care încă te roade la 3 dimineața.
În universul paralel, Gigel doarme.
În ăsta „bun”, cineva încă mai caută cuvântul potrivit.
P.S. Printr-o ironie a lucrurilor, universul nostru e și universul „bun” pentru mine. Am învățat însă să accept că e, până la urmă, doar o chestiune de raportare la propriile standarde.
Comentariu beton!25
Si sotul meu e traducator. Daca te gandesti 3 zile la o fraza nu inseamna ca nu mai lucrezi altceva in alea 3 zile. Gigel care inchide proiectul pac-pac si merge la gratar cu nasu’ nu are doar standarde indoielnice dar e si prost. Daca esti destept nu poti sa pui un furculision acolo si sa te feliciti ca ai facut si azi bani de bere. N-ai cum, n-ai somn.
Chiar nu știu, unii știu că sunt proști dar nu le pasă, iar alții nici nu își pun aceste întrebări existențiale. Ceea ce îmi aduce aminte de faptul că pe la 5 sau 6 ani tata cumpăra revista „Știința și tehnica” în care era vorba de nu știu ce descoperire din sistemul solar, iar eu când am aflat că pământul nu e plat ci rotund și că mai există și alte planete, parcă mi se luase așa o ceață de pe ochi și parcă abia atunci am văzut lumea așa cum este. Așa că eu nu îi invidiez pe proști, ci dimpotrivă, de multe ori mă supără calmul pe care îl au în prostia lor. Ei nu își doresc să se schimbe nimic și chiar dorm liniștiți noaptea.
Mno, ar fi de invidiat dacă nu ar avea drept de vot.
Întrebarea ta e cât se poate de validă. Copilărind la țară printre astfel de oameni, acu mai la maturitate cred că am ajuns să îi invidiez oleacă. Cu siguranță viața lor îi muuuult mai simplă decât a mea. Da aia îi: viața merge înainte.
M-ai omorât cu acel cuvânt din germană, banuiesc… Nu vreau să știu 😆 Vreau să fiu ca Gigel 🤭 Traducerile sunt lucrul ghiavolului, greu de tot cu ele. Mă înclin ☺️ Și cred și eu că e valabilă vorba „câtă luciditate, atâta dramă”. Sau echivalentul din engleză – „Ignorance is bliss for Gigel” 😂
Hello, colega! (suntem colegi de branșă, pot să-ți zic așa…?)
Îți permiți să pui proiecte de traducere 2-3 zile în standby…? să mă înveți și pe mine cum se negociază asemenea deadline-uri… că eu am clienți care nici nu vor să audă de extensii mai mari de câteva ore… asta în cel mai bun caz…
În rest, bani mulți pe muncă puțină – e cea mai bună urare din tagma schimbătorilor de voroave…
Probabil le termina inainte de deadline. Mai putin fraza care nu o lasa sa doarma. Si sotul meu e traducator si la fel face si el.
Curentul total nominal de iesire (fără dicționar). Am lipsit sâmbătă și duminică de aici… Când mai ai întrebări sau dubii pune-le la MV pe blog, mai ”ie” câte unii atât de prosti să știe limbi străine și inginerie. Atât de proști suntem…