Să mă iertați, nu sunt vreun insensibil, iar nivelul meu de empatie e oricum mult mai mare decât mi-aș dori.

Dar n-am putut să nu râd la suferința profundă pe care o trăiește duamna Șoșoacă.

Am și un răspuns anticipat pentru cei care vor întreba imbecil: vai, dar cum poți să râzi când cineva suferă?

Dacă v-a durut ceva cu adevărat vreodată, dacă ați simțit că vă sfârșiți în chinuri groaznice, atunci cu siguranță știți că ultimul lucru de care îți arde, atunci când simți că suferința e prea mult pentru ce poți duce, e să faci live-uri pe rețelele sociale. Bă, dar cum să vă spun, e chiar ultimul.

Așa că hai să nu ne căcăm pe noi, da?