Din păcate, nu prea am ce să vă recomand bun săptămâna asta, dar măcar v-am salvat niște timp.

👉 The Rip – film, Netflix

Am încercat să văd „The Rip”, chiar am încercat. Nici n-aveam cum să nu, când vorbim despre o asemenea producție. Film din 2026, cu Ben Affleck și Matt Damon? Cum să nu vrei să vezi așa ceva?

Din nefericire, am fost nevoit să renunț după fix 2 minute și 56 de secunde.

O să mă întrebați de ce, și pe bună dreptate. Iar eu să vă rog atât: să urmăriți această scenă care durează sub un minut (până la final, pls):

Îmi pare rău, prieteni, dar nu mă pot uita la așa ceva.

Pot să înțeleg că o femeie tastează pe telefon cu o mână, în timp ce cu cealaltă împușcă niște cetățeni foarte răi. Toți mai pățim să avem vreun mesaj deosebit de important de trimis pe Whatsapp, în timp ce tragem cu pistolul în niște unii care vor sa ne omoare.

Dar când o împușcă ăia de-o aruncă gloanțele la zece metri în spate, iar ea nu doar că nu scapă telefonul din mână, dar continuă să tasteze netulburată, să mă iertați, dar prefer să nu-mi bat joc de mine.

Nimic pe lumea asta nu m-ar putea face să mă uit la un film care începe așa. Poate doar dacă mă amenință cineva cu moartea. De preferat, fără să tasteze în timp ce-mi ține pistolul la cap.

Băi, nu știu, eu înțeleg că în zilele noastre filmele de acțiune trebuie să aibă acțiune cât mai multă și mai grosieră, dar chiar așa, să ai impresia că sunt făcute pentru imbecili?

👉 His & Hers – mini-serie, Netflix

Slab, foarte slab, extrem de slab. Da, știu, am citit și eu tonele de recenzii și păreri la superlativ, doar că pentru mine a fost doar un soi de telenovelă slabă, vorbită în engleză. Partea bună este că măcar e destul de scurtă, că dacă mai avea și 20 de episoade…

Povestea suferă de fracturi de logică evidente, dar am pus-o pe seama faptului că mai mult ca sigur scenariul a fost scris de un școlar care repetă clasa a șaptea, în timpul grevei scenariștilor.

Odată ce-am acceptat asta, am putut să duc mai ușor logica forțată și prost gândită a acțiunii.

Nu vreau să vă dau spoilere, dar pe alocuri am simțit cum îmi mai pocnește câte un neuron. Și nu am foarte mulți.

După care, pe tot parcursul serialului m-am întrebat non-stop cum au putut să aleagă doi actori (Tessa Thompson și Jon Bernthal) care nu au niciun fel de chimie unul cu celălalt.

Mă uitam la ei cum nu reușesc să-mi transmită absolut nimic din punct de vedere cuplu. Zero chimie, arătau de parcă îi forța cineva să-și spună replicile unul altuia, dacă tot s-au chinuit să le învețe. Greu de tot mi-a fost să trec peste asta, a trebuit să apelez la toate resursele mele de voință.

Dar ce m-a enervat cel mai tare a fost că mi-am dat seama de final încă de pe la episodul trei. Ceea ce înseamnă că adolescentul care a scris scenariul nu repetă clasa de pomană, ceva nu face bine.

👉 Vecina – film, Netflix

Pentru că sunt masochist sau ceva, am dat play filmului lui Mircea Bravo. Nu pot să spun decât că țin să-mi prezint scuzele sincere celor două producții despre care am vorbit mai sus.

Doamne apără și păzește, prieteni, doamne apără și păzește! Fiecare replică este o insultă adusă celei de-a șaptea arte.

Băi, nu știu, dar să numești chestia asta film, adică ceva ce aparține cinematografiei, e ca și cum ai numi pictură, adică ceva aparținând genului artă, tablourile de pe pereții hotelurilor de două stele de pe litoralul românesc.

Iar cel mai trist la povestea asta mi se pare cum se încăpățânează Mircea să joace în filmele pe care le face, el având tot atâta treabă cu actoria câtă am eu cu badmintonul. Mă rog, înțeleg rațiunea pentru care o face, dar tot de neprivit rămâne „jocul” lui actoricesc.

Am rezistat 21 minute. Am ținut să fac precizarea asta, că poate e nou record mondial sau măcar național.

👉 Ozark – serial, Netflix

Având în vedere tot ce-am povestit până aici, am hotărât că neuronii mei sunt mai importanți decât ai lor, așa c-am decis să fac ceva ce mă tot coiam de multă vreme să fac: să mă uit la Ozark.

Nu știu de ce l-am tot amânat atâta amar de vreme, niciodată nu m-am îndurat să-i dau play deși eram convins că e bun. Aveam referințe de la oameni în care am încredere sută la sută în materie de filme și seriale.

Așa că i-am dat play, dar probabil n-aș fi făcut-o nici măcar acum dacă nu treceam prin cele trei încercări groaznice de mai sus.

E ok, e ce trebuie. Am ajuns la finalul sezonului 2 in no time.