Da, știu că am avut deja un articol pe tema emigrării în Austria, dar pentru c-am mai primit unul destul de bine sistematizat (de la colega Magda) m-am gândit că n-are cum să strice să-l las aici. Mai ales că în primul era vorba despre zona Tirol, iar în cel de azi despre Viena. Oricum, cine are nevoie de informații despre Austria va ajunge pe ambele articole pentru că le voi da link între ele.

…

Context

Emigrată în 2020, în mijlocul pandemiei, cu partener + copil de școală. Înainte să lovească molima, începusem să facem research pentru școala copilului, care trebuia să intre în pregătitoare în septembrie 2020. Long story short, aveam 3 adrese la care puteam să înregistrăm în București: una era printre cele mai proaste școli din București, a picat. Una intra în renovare, nu se știa când sau cât durează, a picat. Ultima era pomul lăudat, ceva școală de top în Dr Taberei, unde de bine ce era copiii învățau la container. Vine molima, eu lucram în IT și nu trebuia să fiu în birou oricum, am zis hai să vedem.

Aveam ceva criterii:

  • oraș mediu spre măricel, nu imens (exclus Londra de exemplu, că e nebunie de scumpă și greu de trăit efectiv în ea)
  • quality of life – parcuri, natură, oameni relaxați
  • aeroport internațional, că eu trebuia în teorie să revin la un moment dat la viața de nomad corporatist
  • transport în comun bun, că nu voiam mașină

Practic lista arăta ceva de gen: Madrid, Barcelona, Amsterdam, München, Berlin, Viena. Am ales Viena și din cauza că știam deja orașul și mai locuisem acolo, dar bifa multe din criteriile de mai sus. Singurul minus e limba asta păcătoasă.
Și acum să intru un pic în detalii.

Acte/birocrație

Partea frumoasă de UE e că a simplificat extrem de mult mutările astea. Nu îți mai trebuie mare lucru. Imediat ce ai adresa stabilă îți faci viza de flotant (Meldezettel). La 3 luni după faci rezidența (Anmeldebescheinigung) și aia e tot. Ambele sunt cu programare online, în principiu le poți rezolva complet online, dar sunt șanse să te cheme și să te vadă la față. Oricum, proces de maxim 10 minute. Bună ziua, bună ziua, uite actele, mersi mult. Nimic ultra complicat.

Pentru mare parte din acte, primăria Vienei și guvernul au versiuni în mai multe limbi. Acoperă cam ce văd ei în statistici (turcă, sârbă, română + engleză).
https://www.wien.gv.at/english/

Austriecii nu sunt mari fani engleză, dar comunitatea e măricică, poți cere ajutor pe grupurile de români și vine cineva să traducă dacă ai nevoie.

Locuința

S-a scumpit destul de mult în ultima vreme, se plânge cam toată lumea. Sub 700 de euro nu prea mai găsești în Viena decât cameră în apartament shared. https://www.willhaben.at/iad e site-ul principal.

Chiriile sunt bază, lumea nu prea cumpără. E printre țările cu cel mai mic procent de proprietari, practic diametral opus față de România.

Contractele se fac pe minim 12 luni + 3 de preaviz, deci unde te muți trebuie să stai minim 15 luni. În general se cer 3 luni garanție plus încă o lună minim comisionul agenției. Îți trebuie ceva bani puși deoparte pentru primele luni.

Apartamentele vin complet goale, cu excepția bucătăriei și a băilor. Vorbim goale-goale, cu becul legat de un fasung și pereții albi. Deci îți trebuie și bani de mobilă. Poți să o iei cheap de pe willhaben, dar îți trebuie mașină să o muți de colo-colo, sau moebelix/ikea. Restul sunt destul de scumpe.

De cele mai multe ori nu vezi proprietarul la față. Închiriezi de la un agent, discuți cu administratorul clădirii, sunt rare cazurile în care știi măcar cine naiba ia banii 🙂

Chiriașii sunt destul de bine protejați, există și o agenție care te ajută să te cerți cu administratorul în caz că apar neînțelegeri.

Toate daunele din afara pereților sunt problema chiriașului, ce e în perete e problema proprietarului. De exemplu, un robinet stricat trebuie reparat de tine, o țeavă spartă sau înfundată e a lor. Cei mai mulți oameni au asigurare de casă, care acoperă tot, inclusiv daunele pe care le poți produce tu prin casele altora. Cam 150 de euro pe an.

Internet – 50 de euro pe lună
mobil – 15–50, depinde ce vrei
curent electric – ca 30–80 per apartament pe lună
căldură – depinde dacă ai gaze sau radet, dacă ai apartament nou sau dinăla vechi cu tavane de 4 m înălțime.

Job

Greu dacă nu vii cu transfer (cum am venit eu) sau nu vorbești germana. În ultimii ani piața e foarte dubioasă. Era slow și înainte (durează cam 3 luni de când ai început interviurile și până îți dă un contract), dar acum e foarte bizar că oameni 40+ cu experiență nu pot găsi timp de 6 luni or more. Linkedin e baza, aplicat la sute de joburi și eventual pică ceva. Low end jobs se găsesc oricând (retail sau curieri), dar salariile nu au prins din urmă nebunia de prețuri din ultimii 2 ani. Se caută mult în zona de servicii sociale, dar din nou, salariile sunt f mici.

Sănătate

Sistemul e practic ca ăla românesc, doar că funcționează 🙂 O dată cu primul job primești asigurarea, totul e pe ecard. Vine singur acasă, dacă tipa de la HR își face treaba. Copiii sunt asigurați by default dacă sunt înscriși la școală.

Medicul de familie e gratis, dă trimiteri la specializări care sunt tot gratis. Dacă găsești loc 🙂 Listele de așteptare sunt lungi, dar dacă ai urgențe se rezolvă. Asigurare ca PFA e cam 540 de euro pe lună dacă vrei să plătești out of pocket. Sunt și asigurări private, începând de la 80 de euro pe lună, care îți acoperă și ceva medici privați. Ai un portal unde poți vedea toate vizitele făcute și decontate cu cardul, toate medicamentele pe care le-ai luat etc.

Cardul e folosit și la farmacie, coplata la o rețetă e 7.5 eur indiferent ce e pe rețetă.

Dacă soțul/soția nu are job, poți lua pe co-asigurare, pentru un extra 2% din salariu sau ceva de gen.

Educație

Primara e mult sub nivelul de RO. La engleză au făcut 4 ani de zile „head, shoulders, knees and toes”, de făcuse al meu alergie :))) Dar partea bună e că au timp copiii să învețe germana și să se integreze. Viena e cam 50% emigranți acum, deci în clasă e foarte probabil să fie doar 4–5 care vorbesc nativ germana. La fi-miu, din 23 de copii, 3 vorbeau germană la masa de seară.

Mi-a plăcut cum a întrebat învățătoarea (ce limbă vorbiți la masă), pentru că asta practic includea și copiii născuți și crescuți în Austria, cu grădinița aici, care vorbeau germană bine, dar acasă tot altceva. Sunt multe familii mixte în care tatăl e francez, mama româncă, la masă se vorbește engleză și la grădiniță germană 🙂 Mulți copii vin la clasa 1 cu 3 limbi minim: engleză, limba maternă și germană.

După primară, sistemul diferențiază clar: gimnaziu pentru ăia înclinați academic, școală medie pentru ăia care vor ceva meserii. Obligatorii sunt 9 clase, dacă nu ai șanse de facultate îți zic din start și te bagă la meserie. Nu e nicio rușine, nicio stigmată să repeți un an sau să sari unul dacă ai nevoie și ești prea bun. Sunt relativ flexibili la schimbat școlile când ai un motiv întemeiat.

Școala primară e tot timpul de cartier, poți obține derogare doar pe motive serioase (job în altă parte, părintele trebuie să aducă hârtii). Gimnaziul se acceptă și un pic mai departe, dar în general nu mai mult de 1 km de casă.

Super deschiși profesorii, inclusiv când noi nu vorbeam f bine germana. Ai meetings 1on1 cu toți profesorii și îți spun individual cum se descurcă copilul, câte teme a adus, cât a participat la clasă, ce trebuie să facă ca să rezolve din probleme.

Notele se dau foarte fair, ai un barem trimis de fiecare profesor la începutul anului, în care îți spune ce trebuie să facă pentru nota 10. Sistemul aici e de la 1 la 5, cu 1 cea mai mare. De exemplu, la clasa a 5-a la sport trebuia să înoate distanța medie, să poată să bată apa timp de 15 minute, alergare 800 de metri sau ceva mediu, plus o probă de dexteritate la un sport. La muzică se dădea notă pentru participarea la clasă etc.

Se fac foarte multe chestii care la noi par SF: sportul înseamnă obligatoriu o săptămână de schi, ieșiri la patinaj toată iarna în orele de sport, lecții de înot în lunile de vară, la bazinul primăriei. La biologie se fac disecții, la chimie se fac experimente, fiecare copil are materialele lui, nu face unul singur la catedră și restul se uită. A venit fi-miu o dată să îmi spună că au făcut supă la școală. Că era parte din educație să știe ce se pune în supă și cum trebuie tăiate. Și să lucreze împreună să le iasă ceva bun de mâncare la final.

Transport

În Viena te descurci excelent fără mașină. Transportul e impecabil, funcționează tot timpul anului, inclusiv pe noapte pe linii dedicate. Până acum era 365 de euro pe an, acum au scumpit pentru prima oară în vreo 10 ani biletele. Încă mi se pare super ieftin dacă compari cu Paris sau Londra.

Dacă ai mașină, parcarea pe stradă fără loc garantat este undeva la 120 de euro pe an. Găsești loc în general, cam la maxim 3–4 min de mers pe jos de casă. Garaj privat e cam pe la 80–90 pe lună, dar poate ajunge și la 180 prin clădirile noi cu garaj în subsol.

Dacă aduci mașina din RO trebuie plătită taxa de primă înmatriculare (NOVA), care e destul de mult. Poți verifica online și calcula cât e. E posibil să nu merite.

Mașinile trebuie să treacă verificarea RAR (pickrl), care e f strictă. Posibil să te trezești cu reparații necesare de câteva mii de euro doar ca să obții RAR-ul.

Trenurile sunt și ele f bune și foarte punctuale. Ai vagon restaurant, internet și toalete funcționale. Low bar indeed, dar le ai 🙂

Life în general

Restaurante cât cuprinde, concerte cu ce vrei tu, teatru în limba engleză. Suficient de aproape de Ro și comunitate mare, așa că am avut și teatru cu Marius Manole și show cu Mălăele și stand-up cu Dragoș. Cirque de Soleil, Taylor Swift, Imagine Dragons, Robbie Williams. Bani să fie, că e minim 80 de euro biletul la concerte and stuff. Cinema în engleză, că în rest ei dublează tot.

Dacă ai pasiuni și nostalgii, ai cofetărie românească, vreo 3 supermarketuri românești și restaurante. Dar orașul îți oferă absolut orice mâncare vrei, inclusiv dubioșenii gen mâncare etiopiană.

Austriecii sunt destul de bizari, cam reci, nu te invită acasă, dar pe de altă parte le place să socializeze în aer liber, să meargă la o drumeție sau să bea un pahar de vin pe dealuri. Partea bună e că Viena e foarte mixtă, deci o masă normală de prieteni e pretty much o reclamă la Națiunile Unite și UE: 15 naționalități adunate la o bârfă.

All in all… nu umblă câinii cu covrigi în coadă. E greu să te integrezi și destul de scump să te muți inițial. Dar work-life balance e excelent. Eu vorbesc dintr-o poziție super privilegiată, de white collar job la care m-am transferat, deci luați totul cu multă lămâie 🙂 Îmi cunosc privilegiul, nu consider că experiența mea e ceva universal, dar m-am gândit că ajută totuși și o perspectivă de expat de voie, nu de nevoie 🙂