Nu știu cum stați voi cu intențiile de emigrare, dar vă pot spune cum stau eu: dacă aș avea cum, aș pleca mâine dimineață. Destinația bănuiesc c-o știți.
Dar din nefericire nu este posibil, prin urmare pentru moment rămân la stadiul „vedem ce-o mai fi la pensie”.
Da, da, știu, puteți începe să-mi explicați că nici măcar nu mai e așa de mult. 😀
Nfine, alta era ideea, în 2018 am avut pe blog o serie de câteva articole cu sfaturi pentru emigrare, articole scrise chiar de către oameni care emigraseră în respectivele țări.
Și mă gândeam să reluăm seria pentru că din 2018 până acum a trecut o veșnicie. În 2018 încă nu era finalizat brexit-ul, în 2018 nu fusese pandemie, în 2018 nu era război în Ucraina, în 2018 chiriile nu explodaseră, în 2018 erau cu totul alte prețuri la cele necesare traiului.
Pe scurt, din toate aceste motive și din multe altele, am certitudinea că s-au schimbat extrem de multe lucruri prin toate țările și că sfaturile din 2018 mai sunt valabile cel mult parțial.
Așa că vin și vă întreb vă băgați să refacem seria? Eventual cu mai multe țări, cât de multe se poate.
Foarte mulți de pe aici trăiți prin toate colțurile lumii. Unii sunteți de ani mulți pe-acolo, prin urmare este imposibil să nu știți toate dedesubturile. Cu siguranță cunoașteți exact ce trebuie să știe un cetățean care într-o bună zi își zice: gata, mi-a ajuns, vreau să emigrez. După care începe să caute informații despre emigrare în țara (sau țările) unde ar vrea să ajungă.
De-aia v-am întrebat dacă vă băgați, pentru că fără voi n-am cum s-o fac. Nu mi-e familiar subiectul, degeaba mă apuc să fac research pe net, niciodată nu voi avea cum să scriu un articol la fel de bun și complet cum o puteți face voi.
Voi aveți informații de genul „nu-ți poți face cont la bancă dacă n-ai adresă stabilă de x luni”. Eu nu pot găsi așa ceva sau mi-ar lua foarte mult să găsesc, după care să verific și dacă informația mai este de actualitate. Voi le știți deja, trebuie doar să le scrieți.
Iar marele avantaj este că, spre deosebire de 2018, acum avem chatGPT sau alte instrumente similare. De ce zic că e mare avantaj? Pentru că extrem de mulți oameni se tem să scrie lucruri. Nu sunt obișnuiți s-o facă și le e teama că nu se vor exprima logic și coerent, moment în care renunță să mai scrie.
Azi nu mai ai de ce să te temi de asta pentru că este suficient să pui toate datele într-un text/doc pe care să i-l dai lui chatGPT și să-i spui să ți-l aranjeze într-o formă coerentă. Iar el o va face. Dacă nu ești mulțumit de rezultat, îi explici ce nu e ok și o va face din nou. Și tot așa până ajungi la un rezultat care te satisface.
N-am nevoie de eseuri literare, că nu e cazul. Am nevoie de niște texte bine structurate care să ofere toate informațiile de care ai nevoie pentru emigrarea în respectiva țară.
Sugestie! Dacă vă tentează să scrieți, dar nu știți de unde să începeți și ce informații ar fi bine să dați, citiți seria din 2018. Sunt doar cinci articole și n-am nicio îndoială că, pe măsură ce le citiți, imediat veți înțelege ce și cum.
Hai, curaj, nici nu vă dați seama câți oameni ați putea să ajutați. Eu primesc și-n ziua de azi comentarii cu întrebări legate de seria din 2018. Și nu glumesc.
P.S. Este foarte posibil să aveți prieteni, rude, colegi care trăiesc în alte țări și care nu citesc pe-aici. Vă rog eu să le trimiteți articolul ăsta, că s-ar putea să le surâdă ideea să împărtășească și altora chestii pe care oricum le-au acumulat și pot fi foarte folositoare pentru alții.
P.P.S. Dacă scrieți, aștept articolele la adresa de email de aici.
‘Neațaaaa ma bag!
Comentariu beton!11
👍
Zi și pentru ce țară, că nu toată lumea știe.
polonia, dăăă…
aia cu pensia nu e eufemism, pare-se!
Comentariu beton!24
Eu de-a lungul vremii am avut diferite assignments prin europa si m-am oprit in Polonia la Cracovia.
@JT te-ai băga acum?:)
ai un typo, „ți-ai” e corect
Comentariu beton!66
@CM😁😁
@Anel: mi-am băgat-o-n Austria. Nu merită țara aia o flegmă. Oricum, la cum evoluează lucrurile acolo va ajunge un califat, exact ca UK. În plus, în Austria orice emigrant alb e văzut drept țigan, iar țiganii-s considerați străini.
În „minunata” Austrie, fără PCR, forțele de muncă îți oferă doar opțiunea de a lucra ca om/femeie de serviciu, nu contează că ai 5 facultăti și 3 masterate recunoscute la ei. Dacă ai un dram de noroc poți lucra la KFC sau McDonalds.
Ca țigan venit din Orientul Mijlociu sau Asia ai toate ușile deschise.
FERIȚI-VĂ DE AUSTRIA CA DE CIUMĂ.
Cam asta am.avut de zis pe subiect după 7 ani petrecuți-n Austria.
Comentariu beton!38
@John Temple, nu e chiar așa.
Detaliază. În ce domeniu lucrezi?
@TLP: dacă tu ești mulțumit ca muncitor-n fabrică, mă bucur pentru tine. Eu nu mă cobor la nivelul ăla.
@JT, pai tocmai ca nu sunt, de ce faci presupuneri?
Detaliaza la ce te referi. Sunt SW QE si partenerul meu Team Leader pe SW testing.
Despre ce discutam aici?
Ma bag si eu. Germania.
💪
Nu stiu ce sa zic. Eu am emigrat pentru ca m-am casatorit cu un belgian. Asta schimba un pic datele de emigrare in sensul ca iti usureaza cautarea. Pentru Belgia oricum emigrarea s-ar putea imparti in Flandra, Bruxelles si Walonia. Diferenta e destul de mare intre regiuni.
Comentariu beton!17
Păi dacă scrie cineva despre Belgia precizează și pentru ce regiune scrie, e simplu.
Până una-alta, poate bagi un ochi pe seria din 2018 și vezi dacă îți sunt familiare chestiunile de-acolo și dacă ai putea scrie despre ele. Dacă da, aștept articolul cu „sfaturi de emigreare în Belgia”. 💪
Mihai, am citit cateva articole. Nu pare prea greu. Insa ai citit comentariile de mai jos despre Belgia. Da, sunt adevarate, fara neerlandeza nu ajungi nicaieri. Fara loc de munca nu ai locuinta, fara locuinta nu ai adresa permanenta. Un cerc vicios. Eu nu am avut probleme din astea pentru ca sunt casatorita cu un belgian. Daca Nella si Lucian vor, putem face un articol despre partea flamanda vazut din mai multe unghiuri.
Din 2018 au trecut vreo câteva decenii. Când te gândeşti că în 2018 SUA încă părea o țară oarecum decentă pentru emigrat…
Iar aici principala problemă o reprezentau figurile lui Dragnea și tâmpenia lui Dăncilă.
Comentariu beton!38
Pentru mine principala problemă ar fi că în 2018 încă mai speram… 🤷♂️
abia aștept opinii diverse pentru Spania;
PS vînd casă la Iași, cu pădurea-n dormitor și la 10′ de centru (@MV, scădem din banii pe comentarii sau dai revolutu’?)
Comentariu beton!31
N-ai să crezi, dar mă rog de luni de zile de @Claudiu să scrie despre asta. Zice „da, da” și când îmi trmite articolul e despre orice, dar nu despre asta. 🤦♂️
Unde? In afara de Arh Berindei, nu imi vine in cap nicio zona care sa se pupe cu ce zici tu.
Boss, eu am emigrat acum 20 și ceva de ani. Nu prea mai sunt la curent cu tema.
Pot sa scriu cum a fost atunci. Dar nu vrei să știi.
Iar cu fiul lui Alah am vorbit deja și știe unde mă găsește pentru orice are nevoie.
Comentariu beton!16
Doamne-ferește să scrie @Claudiu, că nu mai emigrezi niciodată! ăsta face psiho-analize, are considerații de ordin estetic și moral, dacă mai intră și umpic pe istorie…
@Cormel, 10′ cu mașina, boss, că dacă stăteam io în Galata însemna că-s de familie veche și nu-mi scriam singur comentariile pe net…
Comentariu beton!41
Bă, io nu știam că fii lui Alah sunt un pic bulangii… 🙂
Las’ că vii tu încoace! Sa vezi analiză psihopupu ce îți fac…
Comentariu beton!25
skuzaț de răspuns tîrziu, señor, da’ unii mai și muncește! n-ai tu beutură cîtă psihanaliză-mi trăbă mie…
Buna dimi.
Vrei in Belgia? Super. Vii si vrei sa inchiriezi. Ai loc de munca? Pai mai bine sa ai. Altfel nu poti docedi continuitatea incasarilor si proprietarii nu inchiriaza. Poti gasi, dar nu la belgieni, si e o intreaga istorie daca actele nu sint conforme, pentru ca urmeaza inscrierea la primarie. Cu adresa. Cu vizita politiei ca sa vada cite persoane locuiesc impreuna si daca spatiul e propice. Si daca te duci la primarie ai grija sa stii limba. In Flandra e INTERZIS functionatilor publici sa vorbeasca amta limba decit neerlandeza, desi pricep alta limba. Asa ca, daca nu stii limba, iei translator (nu e nevoie sa fie profesionist).
Revenind la chirie: sa nu carecumva sa ceezi ca daca vii cu bani poti inchiria usor. Nunu. Ca banii se duc si proprietarul trebuie sa stie ca tu vei avea de unde plati.
Ca sa te inregistrezi ca independent (PFA in Romania), adica sa poti incepe sa faci bani, trebuie sa ai adresa.
E ca un ciine care da sa isi muste coada toata situatia asta.
Deci sfaturi:
Invatati limba inca din Romania. Se poate. Macar franceza, care e mai la indemina si folosita in Valoina si Bruxelles
Cautati loc de munca/contract inca din Romania. Aici e tricky, de regula astea sint rare si nu bine platite, dar e un inceput. Mie mi-au luat 3 ani sa imi gasesc job, cautind aici, pentru ca hei, supracalificata si hei, fara experienta pe Belgia (pai de unde?) si hei, nevorbitoare fluenta de neerlandeza (stapinesc fluent franceza si engleza, dar nu se tine, trebuie si neerlandeza. Nu stiu de ce. Lucrez in banca si se vorbeste doar in engleza; totusi, la angajare se tine la cunoasterea sublimei limbi). Daca se cauta loc de munca din Romania, prima data cumparati o cartela prepay cu numar de Belgia pt a putea fi apelat/a de recrutori. La numar de Romania nu se uita.
Calificari: nu faceti cv de 4 pagini. Cind am redus la 2 pagini, punind doar o notita nevinovata: ‘experienta RELEVANTA’, am inceput sa prezint interes.
Psihicul trebuie sa fie puternic si persoana care face pasul foarte bine determinata. Pentru ca nu gaseam job (am venit pe deasupra de toate in sept 2019, adica fix inainte de pandemie), am acceptat cu bucurie pentru o perioada (cam scurta pe gustul meu) sa fac curierat rapid pt o firma. Am considerat-o o sansa, ceea ce si era, si nu am considerat o degradare. Ce stiu eu sa fac nu imi poate lua nimeni. A fost o etapa care m-a ajutat sa merg mai departe.
In cazuk independentului: grija mare la taxe. Foarte mare. A se consulta un contabil bun, nu neaparat roman, pentru a intelege care e suma neta pe care te poti baza pe luna. Si pusi bani deoparte pina la declaratia fiscala, si platite contributiile sociale, altfel jur ca sint foarte multe drame pe subiect.
Nu incercati din prima socializare, mai degraba incercati sa intelegeti cu analiza aprofundata mentalitatea de aici. Ei gindesc altfel relatiile sociale, prieteniile, relatiile familiale in sine. Sint chestiuni care trebuiesc acceptate, si ju e cazul sa ne frustram si sa spunem: e un popor rece. Nu, are alta cultura. Mie uneia mi se pare firesc ca venind aici eu sa fiu cea care se adapteaza, nu sa impun conceptele si standardele mele. Nu sint rai, put si simplu nu le trec prin cap anumite gesturi care la noi ar fi ‘din fabrica’.
Scoala copiilor e alta poveste, au un sistem de inclueiune absolut minunat, dar nu va asteptati la miracole de calitate. Sigur, copiii traiesc mai fericiti. Pina intr-un punct cind chiar trebuie sa se apuce de invatat. Acolo e greu, pt ca scoala primara e un fel de vacanta vesnica. Iar liceul cere invatate si e f complicat de mobilizat un copil caruia nu i se dau teme acasa…
Pentru mine, de succes e sa vii in cuplu (depinde de virsta, intr-adevar- daca vorbim de studenti, tot ce am scris nu e valaibil pur si simplu). Cuplurile rezista mai bine pt ca se evita sentimentul de singuratate care poate fi acut la inceput. Cum spuneam. Psihic bun trebuie.
Cred ca mai am chestii de zis dar deja fac roman-fluviu.
Comentariu beton!66
Nu, nu, nu mă ajută cu nimic comentariile de genul. Dacă vrei să scrii, pls fă-o după modelul serie din 2018 (am lăsat link în text). Când e gata și bine structurat, mi-l dai pe email.
@Nella, fara neerlandeza nu faci mai nimic. Eu am invatat limba neerlandeza, dar pentru ca franceza mea e la nivel de incepator, am lucrat si lucrez in companii care vorbesc limba oficiala neerlandeza si eventual engleza.
Daca vrei poate ne bagam la un articol comun cu Lucian despre partea flamanda. Fiecare cu punctul lui de vedere.
Eu am încercat in 2019, in Belgia, Roeselare, partea flamandă.
1. Eu, soție și copil de 1 an.
2. M-am angajat ca necalificat, prin interim, pentru că nu știam limba și era/este condiție obligatorie indiferent cât de bine știi engleza, italiană sau germană.
3. Mi-am facut rezidență relativ repede, dar principala problemă a fost că actul de căsătorie nu a fost recunoscut pentru că era mai vechi de 1 an. Chiar dacă prin amabsadă am obținut un duplicat oficial datat 2019, la primărie nu a fost acceptat. Ambasada Ro știa de problemă iar singura soluție era declararea certificatului ca pierdut și solicitare la Starea Civilă pentru un nou exemplar datat cu 2019. Chiar și așa, am reușit să fac rezidență pentru soție și copil și să le pun pe asigurarea mea (mai ales copilul pentru schemele de vaccin și controalele periodice).
3. La vreo lună de muncă, am fost la Biroul de integrare să mă înscriu la cursul de limbă flamandă (minim 2 module, maxim 5) astfel încât peste 18 luni să mă pot angaja pe un job pe măsură. Plus cursul de „integrare” unde înveți chestii legate de viața și instituțiile belgiene. Foarte util. Ambele gratuite, și puse în opoziție de turele de muncă.
4. Inițial am stat în casă cu niște rude (bună idee, proastă implemetare). După vreo 3 luni am început să caut chirie. Oferte la greu, totul se face prin agenție, ceea ce un lucru bun. Dar, avans pe 3 luni, plus garanție 1 lună, iar proprietarul alege dosarul chiriașului. Un apartament cu 3 camere (living+2 dormitoare, loc de parcare, electrocasnice mari) în jur de 600 euro pe lună la vremea aia. Aveam vreo 10.000 de euro bani puși deoparte și cu care ne puteam muta. Dar, problema mare era că eu declarasem și la impozite si la primărie că am soție și copil în întreținere, într-un singur salariu. Deci, eram considerat un risc financiar.
5. La angajare, pe contractul cu interimul, ai 3 praguri de impozitare pe care ți le alegi singur. Iar la recalcularea anuală, la declararea venitului anual, poți primi bani în plus (al13lea salariu) sau ai de dat, dacă te-ai sub-impozitat. Partea proastă, prin interim, contractul de muncă cu „fabrica” era săptămânal. Cam după 6 luni, fabrica făcea contract nedeterminat cu tine, dar nu toate o făceau.
6. Soția nu avea venit pentru că stătea acasă cu copilul de 1an și câteva luni. Creșele, stat sau particulare, aveau locuri limitate cu alocări luate în avans. Gluma amară era că mai întâi făceai rezervare la creșă și apoi treceai la procesul tehnologic. Cel mai devreme găsisem loc la creșă/grădiniță peste 2 ani.
7. Imposibilitatea de a ne muta in chirie, creșa, soția frustrată și copilul mai mult prin casă (lipsă de parcuri de cartier pentru copii), eu plecat luni-vineri la muncă și la cursuri. Tura de dimineață era 5.30-13.30, apoi de la 16, erau 4 ore de curs limbă, tura de după amiază începea la 13.30, iar cursul de limbă era de la 8.30, sfaturile rău intenționate pe care le-am primit și atmosfera din casă cu rudele, ne-au determinat să plecăm înapoi după 6 luni.
8. Salariul meu era in jur de 2100 euro (cu bonuri de masă incluse) ca necalificat, la fabrica de cartoane. Dacă am fi reușit să ne mutăm in chirie, ne-am fi descurcat lejer într-un singur salariu.
Dar, așa a fost să fie.
Acum, nu știu/cred că aș mai încerca. Cel puțin până nu intră copilul la facultate.
Comentariu beton!46
Perfect. Te aștept cu un articol „cum să NU emigrezi în Belgia, partea flamandă”.
@MV – trimis acum pe email. Dacă mi-a sărit vreo diacritică, mea culpa.
Primit. Mulțumesc!
„Vedem ce-o mai fi la pensie”. Hmmm…sunt un tânăr pensionar de o lună ( nu dați cu pietre, nu am 49 ci 62 ) și am pus cruce emigrării. Oi fi eu prea pesimist? Încă lucrez căci sunt în formă de cozonac 😃 dar am agățat în cui gândurile de plecat pe alte meleaguri. Oi fi eu de modă veche dar până pe la 50 – 55 de ani îmi pare rezonabil să pleci. Să apuci să-ți faci un rost. Evident apare și teama aia de necunoscut și aia „oare cine mă mai angajează pe mine la vârsta asta”. Doar dacă ai vreo meserie/skiluri extrem de căutată/interesantă.
Pe scurt am apucături de bătrân la care s-a instalat comoditatea/frică șamd.
Comentariu beton!38
Poate ar prinde bine și o serie “cum să emigrezi când primul talon de pensie e mai aproape decât primul salariu”. Pentru Harciogu: am mai auzit și povești de succes la 60 ani, dar cu familie acolo ce-i drept. Eu am doar 45 de anișori, dar deja văd lucrurile în nuanțe mai gri decât la 30-35 ani. Am fost plecată o perioadă în tinerețe și înțeleg ce înseamnă adaptarea într-o țară străină, compromisurile de început, greutățile și lipsurile financiare inerente. Și mă văd ca sunt mai comodă acum, mai puțin dispusă la compromisuri. Cum este emigrarea la vârsta a doua, sau a treia?
Comentariu beton!17
Nea Harciogule, stai linistit si bucura-te de pensie, bre! Lasa-ne pe noi, astia tinereii, sa muncim. Eu imi caut de lucru de mai bine de aproape 2 luni si nimic. Vedem de maine sau, poate mai bine de luni, ce posturi mai ies la iveala. Desi, din pacate, n-am sperante prea mari pana-n primavara.
Cu emigratu’ o fi mai greu la varsta si baiurile mele dar, parca m-ar mai tenta ceva in vreo tara „vorbitoare” de engleza. De-a lungu’ vietii am avut si eu 2 trenuri pierdute – unu’ de Germania in ’98 si unu’ de Noua Zeelanda in 2000 – plus o ocazie (si nu prea) de Canada.
Dac-as putea da timpu’ inapoi l-as lua pe ala de Noua Zeelanda fara sa sa mai stau (prea mult) pe ganduri. Of!
Vine la fix subiectul asta! In 2 saptamani emigram cu tot cu copii in Austria. Am parcurs o gramada de pasi si ne- am informat cat am putut despre asta, dar tot as citi pe nerasuflate niste povesti de acolo sau de oriunde altundeva legate de adaptarea copiilor la o noua tara si o noua limba.
Comentariu beton!25
Pentru Austria cred că are JT niște cuvinte frumoase, de încurajare…
Comentariu beton!37
@Peredhil, văd că nu apare, cred că scrie articolul.:))
@Peredhill „încurajare” trebuie scris, între ghilimele. Acum plec înapoi acasă după o mini-vacanță la ski în Austria. Încep și eu să fiu ca @John Temple în aprecierea austriecilor.
Comentariu beton!14
@Andreea: mi-am băgat-o-n Austria. Nu merită țara aia o flegmă. Oricum, la cum evoluează lucrurile acolo va ajunge un califat, exact ca UK. În plus, în Austria orice emigrant alb e văzut drept țigan, iar țiganii-s considerați străini.
În „minunata” Austrie, fără PCR, forțele de muncă îți oferă doar opțiunea de a lucra ca om/femeie de serviciu, nu contează că ai 5 facultăti și 3 masterate recunoscute la ei. Dacă ai un dram de noroc poți lucra la KFC sau McDonalds.
Ca țigan venit din Orientul Mijlociu sau Asia ai toate ușile deschise.
FERIȚI-VĂ DE AUSTRIA CA DE CIUMĂ.
Cam asta am.avut de zis pe subiect după 7 ani petrecuți-n Austria.
P.S. Chiar dacă știi germana la nivel de C2 (cel mai avansat) fără PCR nu faci mare brânză.
Frate-miu lucră manipulant depozit la Spar, iar cumnată-mea-i facturistă la o firmă de transport. Ambii angajați anul ăsta. Până acum au lucrat la ZKW, o fabrică de făcut faruri pentru mașini. Salariile lor sunt €2000 /lună ea, €2200/lună el.
Ei se bucură că au 14 salarii/an și vor avea 14 pensii/an.
Sunt „fericiți” de nu mai pot. Dacă nu i-ar ajuta părinții cu bani ar fi vai mama lor.
Dar hei, acum le scuipă semințe-n cap austriecii, nu românii.
Cam la asta să te aștepți-n Austria.
Ah, iar dacă copilul/copiii tăi vor fi premianți, vor fi sabotați de profesori, că nu se poate ca un român să fie mai deștept ca un austriac.
BAFTĂ! 🤞
Comentariu beton!21
Ah! Suna foarte demoralizant. Mai ales partea cu copiii pentru ca in primul rand pentru ele plecam. Dpdv al jobului, nu avem PCR si nici nivel C2 de germana, dar avem meserii deficitare. Sotul incepe pe 2 feb la noul loc de munca si e platit cam cum ar trebui si in tara asta.
Imi pare rau pentru experienta voastra! Plecam cu gandul de a ramane, dar daca nu ne este bine, ne putem intoarce. Casa ne asteapta, locul de munca e momentan pe pauza si cum merge treaba pe la noi stim deja 🫣
Multumesc pentru raspuns!
@Andreea: și eu tot meserie deficitară (pentru ei) am, dar mi-au dat cu tifla pe motiv că nivelul meu de germană (B2) e prea simplu pentru pretențiile lor. Le-am urat falimentare grabnică și m-am întors-n România.
Io vă țin pumnii.
Comentariu beton!14
Andreea noi ne-am mutat în Austria acum aproape 12 ani cu copil de 4 ani! Nu știam limba germană decât prin semne- dacă înțelegi ce vreau să spun. Am început de la munca de “jos” ca să spun așa, respectiv bucătărie eu și producție soțul! Noi am locuit la țară între niște oameni minunați, am muncit în firme mici eram singurii străini nu am simțit niciodată ca suntem tratați cu părtinire; copilul a mers la o grădiniță mică cu puțini copii, cei mai mulți localnici, desigur primul an a fost mai greu și pentru el și pentru noi dar lucrurile s-au așezat relativ repede. După 5 ani ne-am cumpărat casă, ne-am mutat într-o altă zonă, eu am făcut aici școala pentru asistente medicale și m-am angajat în sistem, soțul a făcut tot aici permisul de conducere categoria C+E toate pe cheltuiala statului Austriac . Așa ca una peste alta noi am avut parte doar de experiențe pozitive la fel și copilul la școală, nu a simțit niciodată bullig din partea celorlalți, dar adevărul este ca și el e un copil cuminte care a și învățat bine, acuma este în primul an de liceu! Desigur contează foarte mult în ce zonă a Austriei veți ajunge și peste ce fel de oameni veți da, dar viața în Austria este decentă! Are și părți negative este adevărat însă per ansamblu eu zic ca încă nu este o alegere rea dacă ești dispus să îi înveți limba și să îi respecți regulile!
Succes!
@Luci Multumesc pentru mesaj!
Noi avem nivel B2 general si C1 medical si este conform cu cerintele lor pt recunoastere diplome, inscriere in colegiu, angajare. Fetele au 6 si 2 ani si 8 luni. Pentru ele am cele mai multe emotii, mai ales pentru cea mare. Sper sa dam si noi peste oameni faini si sa ne acomodam. Eu sunt frustrata de tara asta cel putin pe cat este JT de Austria si cumva asta a fost motorul de a ne lua zborul. Am zis ca imi scriu o lista cu toate relele ca sa o citesc atunci cand mi- o fi dor de casa 😋
Andreea va fi bine! Și eu pentru copil mi-am făcut cele mai multe griji! Vârsta copiilor tăi este potrivită pentru astfel de mutări, cu cat sunt mai mari cu atât este mai greu pentru ei- prieteni, limbă etc!
Căutați grădiniță unde să fie cat mai puțini străini, evitați clasele de integrare, toți cunoscuții care au avut copii în clase de integrare au cam dat-o în bară! Să nu te sperii dacă va trebui să repete de exemplu clasa 1 mai bine la început decât să tragă lacune după ei- deși sincer nu cred să se pună problema.
Și încă ceva, vorbiți acasă între voi limba română, va fi cel mai bun lucru pentru copii deși nu pare .
Gradinita avem la spital, ceea ce mi se pare minunat. Ramane de vazut si cum este in fapt.
Romana vorbim sigur acasa. Nici nu ne gandim sa vorbim germana intre noi mai ales ca facem multe greseli.
Multumesc pentru sfaturi si incurajari. Am citit putin despre sistemul de educatie si am vazut ca este posibil sa repete un an si ca ei nu incurajeaza toti copiii sa mearga la liceu si facultate. Mi se pare greu de acceptat la momentul asta, mai ales ca eu am fost copilul ala constiincios cu bursa si coronita, dar voi incerca sa imi adaptez gandirea daca va fi necesar. In teorie, nu mi se pare un lucru rau, dar cand e vorba de copiii mei… well… 😂🫣
Andreea, fara sa te descurajez, insa Austria este, probabil, ultima tara in care as emigra. S-ar putea ca realitatea sa nu se pupe cu scenariul din mintea ta. O sa fie un dus rece, nu vei rezista printre ei, dar incearca.
Da, și eu încerc să trimit. Suedia
Comentariu beton!14
Nu știu dacă e de interes dar aș putea scrie despre emigrarea în Elveția.
Comentariu beton!24
Nu văd de ce n-ar fi de folos.
Am întâlnit o austriacă ce-o muncit-n Elveția câțiva ani buni, dar s-a întors-n Austria pe motiv de…discriminare.
Mda, nu i-o plăcut că elvețienii s-or uitat la ea ca la un lepros.
Comentariu beton!11
@John Temple. In Elvetia nu emigrezi ca sa lucrezi cu elvetieni pentru ca nu e fun deloc. Mai ales in joburi mai de baza, blue collar, fabrici, ferme, firme mici. Dispretuiesc pe toti care nu-s din satul lor si n-au fost impreuna la gradinita. Nu le plac strainii, ii tolereaza cu greu. Si daca te loveste norocu de tot, dai de sarbi si kosovari la job si acolo s-a terminat!
Emigrezi ca sa lucrezi pe bani multi spre foarte multi in firme internationale (banci, pharma, IT), in echipe internationale, in engleza.
Comentariu beton!27
Am incercat aprox 1-2 ani sa emigrez in Danemarca, Copenhaga.
Nici macar nu se uitau oamenii de la HR pe CV, cand vedeau Romania.
Mi s-a parut foarte greu de reusit (ca om care vrea sa plece din Romania, fara conexiuni in Danemarca) si m-am lasat pagubas.
Acum ar fi in target Olanda, Germania sau Belgia.
Comentariu beton!12
Buna dimineata! Eu n-as pleca din Romania, niciodata! But … never say never! O zi faina, tuturor!
Mihai, poate şi āsta ar putea fi un articol. De ce NU aş pleca din România. Cred că ar fi interesant de citit.
Sau varianta celor care au trăit în străinătate dar s-au întors. Și nu ar mai face pasul acesta.
Comentariu beton!26
Ar putea fi, da.
Nici eu nu aș pleca din România.
Dacă aș găsi post, m-aș muta însă în satul natal al mamei sau într-unul apropiat. Părinții mei încă stau în București. Sunt șanse mai mari să plec eu din capitală înainte.
@Ana-Maria: Ce ziceai ca predai? Hai in satu’ parintilor mei si te iau si de nevasta daca ne potrivim. Am casa, masina (da’, io-s fara permis) si un pic de gradina. Ma fac consilier la primarie si-om trai linistiti pana la adanci batraneti. Te bagi?
Comentariu beton!18
Hai că nu e așa greu, primul articol deja a venit. Hai că se poate. 💪
Sa scriu si eu doua cuvinte, desi nu am emigrat. Niste prieteni buni s-au stabilit in Alsacia, in sensul ca, baiatul lor cel mare le-a cumparat o casa acolo. De atunci am fost de vreo patru ori in vizita, stiu sa ma descurc pe acolo (franceza este ruginita rau, imi vin doar cuvinte englezesti pe limba, dar, sa stai pe acolo si sa se vorbeasca tot timpul in franceza, te ajuta sa inveti).
Ei ma tot cheama sa vand tot si sa ma stabilesc acolo, idee care ma atrage foarte tare, dar pe nevasta-mea nu. Asa ca sunt intr-un soi de limbo si ma mai duc pe acolo o data pe an. Asa dupa cum probabil stiati, in Franta NU se vorbeste engleza, chiar la o epicerie, cand am scapat „one” in loc de „une”, am vazut-o pe vanzatoare inghetand (parca ii intrase un bat in dos 🙂 ). Partile sociale sunt misto, te poti inscrie la cursuri de franceza, asigurarile de sanatate permit tot soiul de investigatii gratuite. Din ce am inteles, salariile sunt mici acolo ( undeva 1300-1500 euro), deci daca este vorba de o familie care sa stea in chirie, este cam obligatoriu sa fie doua salarii. Datorita unor lacune in legislatie, cel mai usor este sa fii squater 🙂 , sau chirias nesimtit. Dupa ce inchiriezi, poti sa incepi sa emiti tot soiul de pretentii de la proprietar (sa modifice nu stiu ce, ca asa consideri tu normal) sau poti sa nu mai platesti chiria si, daca socotesti bine, te poate evacua proprietarul abia dupa un an. Totul este sa prinzi noiembrie, parca, si se suspenda orice procedura pana prin martie.
@ Kilroy, ce e valabil in Alsacia se prea poate sa nu fie și in Normandia sau la Nisa.
Nu sfătui chiriașii sa fie nesimțiți, pentru ca exista și proprietari curajoși, care își fac singuri dreptate!
Engleza se cam vorbește in Franța, poate nu în toate brutăriile, dar dacă vrei sa ți cumperi bilet la Louvre sigur o poți face în engleză 🙂
L, nu sfatuiesc pe nimeni in sensul acesta, doar observ. Fenomenul squaters-ilor este si in UK si In Franta si destul de raspandit, din pacate. Prietenul meu chiar imi povestea de un proprietar care luase legea in maini si a fost adus in instanta. La francezi este foaarte popular socialismul (statul sau proprietarul trebuie sa dea, sa faca) si cred ca asta este motivul principal pentru acest fenomen (printre altele).
Cat despre limba engleza, probabil ca inteleg destul de multi, dar aleg sa nu foloseasca limba. Sovinismul asta legat de limba este foarte cunoscut la nivel de natiune franceza. Consider asta o idiotenie, dar este recomandabil sa se tina cont de fenomen.
Eu am fost în Alsacia 3 luni în 1982, mai puțin 2 săptămâni la Paris. Pentru mine a fost tărâmul din poveşti, aveam 11 ani pe atunci. Practic stăteam lângă granița cu Germania, nu ştiam pe atunci. Cred că pe atunci era altfel, am interacționat de minune cu alsacienii, în ciuda boacănelor mele. De când sunt în Germania, am mai făcut 3 drumuri acolo şi l-am găsit schimbat, mai musulmanizat ca populație, oamenii parcă şi mai indiferenți, ca nemții. Alsacienii vorbesc fără să clipească germana, n-au nici o greață, verificat oridecâteori am fost acolo, şi soția mea şi-a îmbunătățit părerea despre francezi şi Franța, văzând că nu trebuie să învețe vreo limbă. Io dacă puteam emigram acolo, nu Bavaria.
Lucrez la un birou de traduceri legalizări etc. Tot ce pot să va spun e ca din toamnă pleacă lumea in draci din țară. Cei mai mulți pleacă in Spania .Ca idee, vin mulți musulmani in Ro cu familia, definitiv. Toți spun ca vin pentru ca la noi e liniște.
Comentariu beton!22
Eu am plecat in Germania acum cateva decenii. Probabil lucrurile s-au mai schimbat intre timp, Romania a devenit membru UE s.a.m.d.
Doua lucruri au fost extrem de importante pentru mine: limba germana si echivalarea studiilor. Germana stiam deja, m-am perfectionat la fata locului. Am facut, cat s-a putut de repede, demersurile pentru echivalarea studiilor. Am primit documentul oficial cum ca studiile din Romania sunt echivalente cu cele din Germania si mi-am putut gasi un job pe masura pregatirii.
Comentariu beton!12
Eu aștept și informații despre Grecia, dacă le poate da cineva. Să fie, deocamdată doar visez. 🫣
Iar când va pleca copilul la facultate, și se va stabili cine știe pe unde în Europa, mai vedem.
Sună bine la pensie… dar la ce pensii de România vom avea, probabil abia ne vom descurca aici.
Am trăit acolo 5 ani. Dacă poți alege Bulgaria, e mai bine…
Cānd eşti turist, este minunat. Hopa palikari, geia mas, etc. Dacă însă ajungi să trăiești între ei (cu ei) vezi cāt sunt de naționalişti si ce cred cu adevărat despre romăni (despre romānce chiar nu ați vrea să ştiți ce cred…) şi Romānia.
În plus, salariile sunt mai mici decāt în București, Cluj, Timișoara, etc.
A nu se uita nici faptul că acum vreo 12 ani vreo 7% au votat un partid nazist, din convingere…
Mă repet, ca turist este minunat: plajă, mare, relaxare, frecat de mentă. Să trăieşti însă acolo (romān fiind), nu aş recomanda.
Evident însă că decizia vă aparține.
Comentariu beton!21
Grecia, exclusiv pt retragere la pensie.
Grecia e o tara de vacanta si atat.
Nu e un loc in care sa faci bani altfel decat din imobiliare sau eventual un business de turism (pensiune, hotelas, camping, ceva de gen).
Dar nu-ti vine sa muncesti cand ai la dispozitie soarele, plajele, apa si peisajele alea. 😅
Creta de exemplu, unde in Nov inca mai faci baie-n mare, bine mersi.
Si e inca ieftin tinand cont de inflatia galopanta care a lovit intreaga Europa si nu numai.
După ce își va termina fata facultatea în Spania sau Italia (vom vedea), sper să reușesc și eu să mă mut în Italia sau Spania. Până acum am fost doar turist și sunt conștient că există o diferență între a fi în vacanță și a trăi efectiv în țara respectivă.
Salut! Eu am emigrat mult prea demult ca sa stiu regulile de azi.
Ce e clar e ca in Franta pot veni fara probleme medici si personal medical.
Restul… e dificil
Comentariu beton!16
Cazul meu este complet nereprezentativ desi am doua astfel de experiente in ultimii 27 ani, pe 2 continente: America de N (US si Canada) si Europa (Spania).
Ce pot sa spun este ca nicaieri nu se pot face bani asa de multi si de repede ca in RO. Sau ma rog, se puteau face asa pana acum macar 8-10 ani. Nu am mentionat usor. Dimpotriva. Banii nu ca un scop in sine ci ca un „means to an end”.
Daca puteti sa traiti unde e viata buna, civilizata si in avantajul formarii si dezvoltarii copiilor vostri in timp ce va faceti banii in RO sau oriunde in lume remote, sau de ce nu, chiar in tara de adoptie ca business propriu, e perfect.
Altfel, ma tem ca Europa (de sud in special, und trag majoritatea) e din ce in ce mai putin un loc unde sa produci bani suficienti muncind efectiv ca angajat pe undeva, in vremurile astea.
Daca vii dintr-un oras mare din RO intr-un oras mai mic din Europa de sud, o sa constati ca nivelul castigurilor localnicilor e semnificativ mai mic, cel mult egal cu cel al compatriotilor din mijlocul carora ai plecat.
Altfel, toti banii din lume sunt insuficienti sa cumpere o viata decenta, civilizata familiei in general si in special copiilor.
Este singurul motiv pentru care am plecat. In Romania aveam (si am si acum) tot ce imi trebuie.
La fel am si aici insa copiii se simt si se dezvolta mult mai bine, incomparabil.
Punct ochit, punct lovit, pentru noi.
Comentariu beton!23
Este, de altfel, și motivul principal pentru care aș pleca: să trăiesc într-o țară unde civilizația chiar există, nu e doar la nivel declarativ.
Sigur, MV, nu trebuie idealizat nivelul de civilizatie sau calitatea vietii din alte tari, mai ales cele din sudul continentului, ars de soare si batut de briza mediteranei sau de vanturile atlanticului.
Dar chiar si-asa, diferenta este incomparabila si deplin benefica copiilor, precum si adultilor. Punct.
Pe acest site a navigat cineva?
https://www.expatica.com/
Exista foarte multe informații utile pt mai multe tari, inclusiv trimiteri la legislatie.
Nu o stiu (destinatia). Dar nu inteleg partea cu „daca as avea cum”.
Traiesc in afara Romaniei de ani de zile, iar eu te citesc cu drag.
Salut Mihai
Sunt cititor al tău cam de când prințesa topoarelor era in mare admirație față de Marinaru’Sef, dar nu am comentat niciodata.
Dacă e util aș putea adăuga eu cate ceva la articolul Ioanei despre Irlanda. Ironia face că la două săptămâni de la articol am fost invitat la interviu pentru o poziție în Irlanda. Am venit în Aprilie 2018, la 52 ani.
Nu mă pune să muncesc, că nu-mi place. Ia articolul ăla și adaugă ce vrei tu la el. Eventual, poți să semnalizezi cumva ce-ai adăugat ca să fie și mai clar pentru cei care citesc.
As putea sa scriu despre Canada, zona Toronto. Nu știu dacă mai interesează pe cineva.
Sunt în Franța de 30 de ani. La început câțiva ani la Antibes. Din 2001 în Bretania la Rennes.
Subscriu total la cele povestite de @killroy.
Locuințe de cumpărat sau de inchiriat costă foarte mult. Orașele conduse de primari socialiști ecologiști : insecuritate cât cuprinde, murdare, embouteillages non-stop.
La 3 cm de zăpadă haos complet. Probleme cu încălzirea (școli, locuințe).
Impozite foarte mari.
Pro: autostrazi si sosele bune, trenurile ok.
Litoral frumos peste tot.
Ca în banc : ai bani, trăiești bine.
Comentariu beton!13
Suedia- îți trimit pe e-mail.
👍
Nu trebuie sa emigrezi „complet”. 🙂
Am o cunostiinta ce si-a cumparat un apartament in Spania intre Valencia si Barcelona cam pe la mijloc. E de 2 camere, statiune, orasel mic, plaja. Colt de rai.
El merge cand sunt vacantele fetelor acolo, il mai inchiriaza prin cunostiinte si recomandari(nu platforme) atat cat sa-si plateasca avioanele, ceva cheltuieli acolo si sa-si mai inchirieze cateva zile o masina.
Lucreaza in IT si planul lui e simplu: cand cele mici termina liceul si intra la facultate isi vinde casa, isi ia ceva mic eventual sa aiba backup in Timisoara si va sta 90% din timp acolo, lucrand de acolo si daca il prinde pensia si e sanatos, vrea sa ramana tot acolo.
L-am si intrebat: nu te-ai saturat sa mergi tot acolo in vacanta ? Merge si iarna acolo.
Mi-a zis ca „fiind Ciocan gandesti gresit”. 🙂 Eu acolo ma simt ca si acasa. Lumea nu se agita aiurea, toti zambesc, merg zilnic la plaja, aer curat, fara nervi si claxoane.
–
Acum e usor sa idealizezi dar si eu ma gandesc serios la o miscare de genul asta cand a mica termina liceul. Lucrez tot in IT si cand poti lucra de acasa, esti sanatos(sa nu depinzi de spitale/doctori) si nu ai copii de dus la scoala nu e o chestie imposibila.
Eu am emigrat acum 32 ani in Canada ( am venit prin Montreal caci se dadeau aprobari mai rapid si nu-ti cereau sa ai bani multi in buzunar, apoi dupa 3 ani jumatate m-am mutat in Toronto) banuiesc ca s-au schimbat foarte multe intre timp. Am inteles ca cei care doresc acum sa emigreze prefera Europa, asadar poate nu exista interes pentru asa destinatii indepartate…
Eu acum 20 ani am plecat de acolo. Un oras misto.
Cu CAD$400,000 inca mai puteai cumpara un 2-bdrm off plan la Yonge&Eglinton. Acum e probabil de 3x mai mult.
Mai civilizat si curat decat NYC.
Dar iernile la -28⁰/-32⁰ erau prea lungi si totul se misca cu viteza melcului sedat, inclusiv in business, iar cand PM ala tanar ajuns la putere in ON, McGuinty, a sfaramat visul sistemului de sanatate gratuit -care era brand canadian de nezdruncinat- si a bagat pt prima oara contributivitate, am zis ca poate totusi, Canada nu e ce trebuie pt mine si m-am mutat la sud de cascada.
Vremuri…
Am in continuare prieteni acolo pe care i-am tras dupa mine in Canada si care au ramas, happy as ever, acum sunt bunici de ceva vreme…
Nu am mai trecut pe acolo, ne vedem prin Europa cand vin in vacante.
Daca esti fiert pe pescuit am inteles ca acolo e raiul pescarilor. 😀 Si al celor ce le plac drumetii.
Nu ma pasioneaza pescuitul, e mult prea static pt mine, eu nefiind totusi un tip hiperactiv fiert pe sporturi.
Era un loc f misto unde torontonians isi petreceau weekendurile, la N de oras, la vreo 100km, parca, pe hwy catre Montreal, 1000 Islands se numeste, de-a lungul fluviului St. Lawrence.
Genul asta de refugiu de weekend care include familie chalet, caiac, MTB, gratar si pescuit era (e?) singurul mod in care canadianul concepea sa-si petreaca timpul liber in sezoanele cand zapada nu cazuse inca.
Canadienii-s niste tipi foarte outdoorsy, genul „padurar”, asa. Padure, lac, pustietate constituie decorul lor favorit.
Vinerea dupa masa erau autostrazile QEW catre sud si 401 catre nord pline bara la bara cu masini incarcate cu tot calabalacul necesar unui weekend in natura plus familionul aferent.
Asta si hockey-ul rule.
Vin si eu cu reversul intrebarii, poate se gaseste pe aici cineva sa ma lamureasca: persoana din Anglia ar vrea sa vina in Romania, care ar fi optiunile? 🙂 (exceptand casatoria)
Da, incredibil dar sunt unii care vor sa vina, nu sa plece.
In rest nu pot ajuta decat cu sfaturi second hand de la prieteni care s-au mutat, asa ca prefer sa las persoanele mutate sa spuna cum stau lucrurile.
Aș putea contribui și eu pentru Canada. Eu îs ajuns mai de curând, pot să zic „la cald” impresii și păreri, pros & con (doar una).
Păi, bagă. 👍
Am ajuns în Canada în pandemie, după un proces destul de lung de „procesat” j-de mii de milioane de documente. Ca mulți alți cititori probabil, am căutat o țară vorbitoare de limbă engleză. Nu am rezonat cu Anglia, așa că următorul „best thing” a fost celălalt continent.
Să încep cu singurul punct mai puțin plăcut pentru unii (ca mine, de exemplu): prețurile la locuințe/chirii. Știu că astea au crescut cam peste tot, însă aici au crescut muuuult mai mult decât în alte colțuri ale lumii (din câte am auzit de pe la cunoștințe/prieteni), din varii motive, asta e o chestiune lungă, nu intru în detalii.
Ideea e că, atunci când eu cu familia ne-am decis să plecăm înainte de pandemie, am făcut niște calcule mici și sumare și am hotărât că într-un viitor nu prea îndepărtat, o să ne permitem să cumpărăm ceva, dacă totul merge conform planului. Dar cum socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg…
În plus, dacă nu vii cu căruța de bani cu tine (noi am venit cam cu mâna în buzunar, că deh, leii puțini pe care îi aveam, nu prea contau ca dimensiune comparat la prețurile de aici), cumpărarea unei locuințe e un vis mort in fașă, mai ales că noi nu mai suntem la prima tinerețe, să ne permitem luxul unei rate pe multe zeci de ani.
Pot să detaliez mult și bine, însă am atins esența.
În Canada, presupun că e cam valabil și în restul lumii, nu poți să ajungi decât în 2 moduri:
1) cu ceva școală / universitate,
2) ofertă de job.
Noi am avut norocul cu ofertă de job.
De aici, dacă ai ofertă de job, firma depune un efort minim pentru niște documente (work permit), în rest totul depinde de tine să strângi milioanele de documentele necesare la dosarul cu șină. Totul se găsește pe net, doar trebuie să umbli după ele. Cele mai complexe au fost echivalarea studiilor, că au trebuit copii legalizate după niște adeverințe de la facultate despre care nu am auzit niciodată. În fine, e de plimbat mult. Da măcar informația se găsește ușor pe net.
Bineînțeles că prima intrare la vamă a fost cu control detaliat ale dosarelor cu șină, da știam că se va întâmpla asta, așa că l-am organizat frumos și totul a fost ok.
O a doua mică problemă după ce ajungi și intri in sistem e aplicarea pentru și primirea reședinței permanente. Noi am primit-o la limită, fix înainte să expire toate actele, chiar mă pregătisem moral să mă întorc în țară.
După câte am observat, românii îs cumva priviți neutru, adică nu au prioritatea cea mai mare în sistemul emigrărilor.
Odată reședința primită, asta e aproape echivalentul cetățeniei, deci bătaia de cap cu miliarde de acte și documente dispare brusc. Și partea cea mai buna e că rămâi în sistem.
Deși (mulți din cei câțiva pe care îi cunosc aici) români zic că nu mai e Canada care era acu mulți ani, comparând la rece cu România, nivelul de civilizație per ansamblu nu e comparabil.
Da, mai e câte un „agitat” în trafic, mai un claxon, mai des îi întâlnești în orașele mari, ca Toronto, însă îs așa de rari comparat cu România, încât îs neglijabili.
Da, se fură mașini, da se sparg case, dar observ că ăsta îi deja un fapt care se întâmplă și în Europa de vest din câte am înteles.
Am reușit să am contact și cu spitalele de stat de aici și impresiile îs incomparabile cu ce se întamplă în Ro; să zicem că spitalele de stat de aici arată cam ca cele private de la noi.
Pe scurt cam asta e situația visului nord-american la nord de state. 🙂
Am uitat să zic de chirii: ca newcomer e complicat dacă vrei într-o zonă mai bunișoară, în sensul că nu prea ești acceptat, că nu ai istoric. Până și noi am găsit extrem de greu după 3 ani de acumulat istoric și la un preț astronomic când ne-am mutat într-o zonă mai bună (în special pentru școli).
Pentru alte răspunsuri, vă stau la dispoziție.
Ca să completez imaginea, adaug următoarele:
1. E destul de greu de ajuns acolo, fiindcă trebuie să ai noroc să găsești job de la noi din țară. Din câte știu, majoritatea nu or să te contacteze, decât dacă ești în Canada. Cel mai bine e să ai o cunoștință care să te recomande la un job. Altfel, dacă nu ai prieteni / familie stabiliți acolo, e aproape imposibil de ajuns.
2. Dacă ai ajuns în Canada, pentru jobul soțului/soției (presupunând că doar unul are deja și așa ați reușit sa ajungeți – cum a fost și cazul meu), mica problemă e că majoritatea firmelor își doresc de la potențialul angajat să aibă deja reședință permanentă, reședință care „vine” după 1-2 ani de stat în zonă (depinde cât de repede e procesat dosarul). Ideea e că își doresc angajați pe termen lung, iar lipsa reședinței permanente e exact contrariul. Plus că dacă vor să te țină și nu ai reședință permanentă, e micul efort din partea lor de a aplica pentru work permit, care din câte am aflat, nu e chiar mic efort, trebuie să justifice de ce te doresc pe tine și nu un „localnic”, în fine, complicat. La mine a durat cam o lună până la primul interviu. Însă am fost angajat tot pe bază de recomandare la o altă firmă. Partea bună e că dacă te prezinți bine la interviu, poți găsi relativ ușor job în domeniul tău. Angajatorii nu cer (din câte știu) nicio dovadă de studii. Mie nu mi-au cerut.
3. Emigranții sunt acceptați extrem de repede, presupunând că îs oameni „ok”, mai ales că majoritatea îs emigranți, cel puțin în zona GTA (Toronto).
4. Educație: școala + liceu sunt gratis (cu mici excepții ale unor programe mai speciale din licee, ale căror costuri îs mici), gradinița am înțeles că e cu plată și nu e chiar ieftin. Facultățile îs cu plată, însă pentru rezidenți nu îs exagerat de scumpe, o să văd în câțiva ani.
Școala primară (inclusiv gimnaziu) e sub nivelul celei din Ro la fizică/mate, însă recuperează la liceu. Per total nu se compară, îmi place mult mai mult sistemul de aici: nu se bazează pe tocire fără scop. Se bazează mult pe lucru în grup pe proiecte, pe prezentări, copiii trebuie să citească cărți și să interpreteze din punctul lor de vedere ce au înțeles, fără comentarii literare impuse etc. chestii pe care nu le-am trait/văzut în Ro. Vedem la liceu cum o să fie, însă banuiesc că o să fie cam în aceeași notă.
5. Dacă ai reușit și ai ajuns, din punctul meu de vedere: felicitări, ești într-o țară (încă) civilizată – asta am căutat eu -. Ideea e să treci peste dorul de familie/prieteni de acasă, altfel o să-ți fie foarte greu. De fapt, trebuie să pleci pregătit mental cu treaba asta. Biletele de avion îs scumpicele.
6. Pentru cei cu dorul alimentelor de-acasă, există magazine est-europene unde se găsesc și produse românești, dacă nu mă înșel în zona Toronto există chiar și magazin românesc, dar nu am ajuns niciodată acolo. Evident că prețurile îs de 100 de ori mai mari decât în Ro, am văzut chiar și apă minerală Borsec la supermarketul obișnuit, dar la preț de bax de apă plată chioară.
7. Trebuie avute în vedere următoarele (nu-s neapărat bune, sau rele):
– pensia: aici sistemul de pensii e diferit față de Ro: adică când ajungi la pensie, în funcție de câți ani ai cotizat, pensia reprezintă un minim de subzistență, care nu are legătură cu cât ai câștigat în timpul prestării muncii. Ce se recomandă cu căldură e să pui bani deoparte într-un cont special pentru pensii, din timpul vieții muncite.
– (pentru cine e cazul) e aproape imposibil să îți aduci părinții și să aibă gratis toate beneficiile, cum ar fi sănatate, ca orice rezident. E posibil să obțină o viză ceva mai lungă decât cele 6 luni, însă trebuie facută asigurare privată.
PS: Cred că ar mai fi multe de zis, însă îmi vin pe rând și în funcție de topic.
8. Experiența pentru unele dintre joburi nu e luată în considerare în Canada, cum ar fi medicina. Practic un doctor român trebuie să o ia de la zero cu studiile aici, sau cel puțin ceva echivalări, care de regulă durează. Însă salariile în sistemul medical aici îs de top. Merită efortul din câte am auzit. În inginerie nu este problema asta, dacă te prezinți bine la interviu, e ok. În schimb, în ingierie, dacă vrei să lucrezi ca freelancer, îți trebuie o anume acreditare, despre care nu am citit prea mult. Altfel, nu te poți autointitula „inginer”.
9. Permisul de conducere din România nu e recunoscut, la modul că nu se poate preschimba direct. Trebuie date examene de la zero. Singurul beneficiu e că e recunoscută vechimea mai mare de 2 ani, cu dovadă de la poliția română, ceea ce ajută la sărirea unui examen intermediar (dai doar scris și condus, în loc de scris și 2x condusuri).
10. Asigurarea auto/moto pentru un newcomer e de domeniul SF de mare. Dacă ai noroc la vreun broker, poate să mai lucreze la bonusuri, mai ales dacă nu mai ești la prima tinerețe, cum a fost cazul meu. Abia după 5 ani de acumulat experiență începe să mai scadă. Paradoxal, practic ești considerat începător de către asigurator, chiar dacă cei de la permise iau în considerare experiența mai mare de 2 ani…
După aproape 8 ani de Irlanda si profitând de inițiativa și amabilitatea sefului blogului vin cu completări si modificări la articolul Ioanei din 2018.
Ironia sortii face ca eu să fi primit invitația la interviu și oferta de muncă la circa o săptămână după apariția articolului. Pe scurt aveam 52 ani, inginer instalații, cu experiența managementului de program si proiect fonduri europene, cu mai multe sute de mil. € derulate si fiind chartered in Marea Britanie.
Am acceptat oferta de a lucra in același domeniu pe o poziție cu 2 sau 3 nivele mai jos, fiind sătul de mizeriile din proiectele din tara si de isprăvile guvernului de atunci.
Am considerat necesar această scurtă introducere pentru a înțelege puțin de la ce am plecat și pentru a vă putea pregăti pe voi cei care ați vrea să plecați la o vârstă și cu o anumită experiență pentru anumite situații.
Porțiunile de text incluse intre **. ….** sunt adaugirile mele la articolul Ioanei
Ioana scria :
Dacă te-ai hotărât să pleci în Irlanda, și nu ai unde să locuiești, e destul de simplu să-ți găsești o chirie modestă, atât din punct de vedere al aspectului locuinței, cât și al părțîi financiare. Chiriile sunt ok, asta dacă nu vrei să stai în Dublin.
**Nu este deloc simplu de găsit decât eventual in zonele rurale insa prețurile sunt in general mari in funcție de posibilitatea de naveta (autobuz/tren regulat si aproape).
**
Dacă totuși vrei în capitală, există șanse să găsești ceva pentru care să nu fie nevoie să mori de foame, dar trebuie să te înarmezi cu foarte multă răbdare pentru că nu merge cu “am văzut o casă pe net, mă duc să o văd și gata”. Proprietarii sunt foarte pretențioși și greu de găsit/sunat. Mulți nici măcar nu acceptă să-i suni, vor să fie contactați doar prin e-mail, iar tu vei aștepta să fii programat pentru vizionarea casei/apartamentului odată cu alți zeci de oameni.
** De cele mai multe ori este necesara prezentarea referințelor anterior vizualizării pe care evident că nu le aveți în prima fază **
Partea mai nașpa e că Dublin e cam singurul oraș mare din Irlanda și cu cele mai multe posibilități de a-ți găsi un loc de muncă. Restul orașelor sunt destul de mici, iar ofertele din partea angajatorilor nu se găsesc chiar foarte ușor. Sigur, găsești pe net tot felul de joburi, și poți aplică fără probleme, dar în orașele mici ai șanse la fel de mici să te și sune cineva.
** Mai sunt joburi și în sud la Cork sau în vest la Limerick și Galway. destule fiind plătite aproape la nivel de Dublin.**
Ca să locuieșți în Irlanda ai nevoie de ceea ce se numește PPS NUMBER. Pe care îl obții destul de ușor dacă ai un loc de muncă. Poți cere angajatorului dovada că muncești acolo și cu această dovadă te duci la sediu. Dacă nu ai un loc de muncă, dar vrei să faci un curs de orice fel, achiți cursul pe net și te duci cu dovadă plății cursului să obții acest PPS Number. De asemenea îți trebuie și dovadă de adresa, adică o factură pe numele tău sau, dacă stai la cineva, acel cineva te poate lua în spațiu ( cum se zice la noi).
Pentru obținerea unui cont în bancă e mai aiurea. Cei de la bancă nu acceptă decât anumite facturi care dovedesc că ai o locuința stabilă. De exemplu, dacă îți cumperi un modem pentru internet (cum am făcut eu) și primești factură, nu ți-o vor accepta pentru că un modem de internet nu face dovada unei locuințe stabile, poți să-l ai și dacă tai pe stradă, gen. Și partea amuzantă, spre tristă e că dacă vrei să-ți pui net (mică paranteză, trebuie să ai linie telefonică în casă dacă vrei și net), ai nevoie de cont în banca. Eu am decurs la ajutorului unei prietene care și-a schimbat o factură (factură de la cei care îți iau gunoiul) pe numele meu și cu ea m-am dus la bancă. A fost o minciunică, dar nu am avut de ales.
** Eu nu am avut această problemă având contractul de muncă în mâna și PPS la bancă am mers m-au ajutat să fac înregistrarea la REVENUE (ANAF) Și după circa două săptămâni am primit cardul și codul pin în două plicuri separate trimis-o la date diferite și asta fost **
Salariile sunt bune, poți să te descurci bine dacă nu bei și nu fumezi. Țigările mai ales sunt probabil cele mai scumpe țigări din lume. 11,12 euro pachetul.
** Țigările au ajuns pe la vreo 18- 20 € Și oricum e complicat pentru că în majoritatea locurilor nu se fumează iar în locuințe de asemeni proprietarii cer să nu se fumeze.**
Chiriile sunt foarte ok, cum am menționat mai sus, în orașele de pe lângă Dublin. Eu stau la două ore distanță de Dublin și plătesc 350 de euro pe un apartament cu un dormitor. Dar chiar și în acest oraș, în ultimul an, au crescut chiriile destul de mult. Acum un apartament de acest gen e în jur de 500. Partea bune este că s-a aprobat recent o lege care spune că proprietarii nu au voie să îți mărească chiria decât la minim doi ani după ce te-ai mutat.
** Chiriile sunt (foarte) mari și așa cum am menționat dacă există posibilitate de naveta independent de mașină atunci prețurile sunt foarte apropiate de cele din Dublin indiferent unde ar fi în Irlanda. Poate sunt câteva dintre județele(counties) din centrul țării unde nu sunt locuri de muncă și acolo chiriile ar putea fi mai mici.Eu am avut și am noroc cu o cazare foarte bună și raportat la prețurile de aici și distanța față de Dublin aș putea spune că plătesc puțin. Practic fac cam 45 de minute pe bicicletă până în Dublin în centru sau tot atât cu trenul sau autobuzul.**
Majoritatea apartamentelor nu au gaze, totul funcționează pe curent erlectic , iar asta duce la niște facturi destul de piperate mai alesdacă apartamentul nu are pereții izolați cum trebuie (majoritatea apartamentelor sunt în stituația asta) . Pe timp de noapte curentul e la jumătate de preț, iar consumul de apă nu se plătește niciodată. Apa e gratis! Din punct de vedereal costurilor, cel mai avantajos e să locuiești într-o casă din afară orașului, dar pentru asta îți trebuie aproape obligatoriu mașină, pentru că nu sunt prea multe autobuze. Iar cele care sunt nu circulă la intervale apropiate de timp în orașele mici, vin și o dată la câteva ore.
** Transportul public s-a îmbunătățit într-o oarecare măsură însă rămâne așa cum spunea și Ioana destul de puțin de încredere in afara orașelor mari **
Asigurările la mașini sunt scumpe, cu cât ești mai tânăr și mai neexperimentat, cu atât plătești mai mult(3000 de euro pe an). Mașinile nu sunt așa de ieftine ca în Anglia, dar dacă ai răbdare să cauți, găsești ceva la un preț ok. Depinde și de ce buget ai, normal. Un preț ok pentru o mașînă decentă ar fi cam 1200 de euro. În Irlanda aproape toată lumea deține permis de conducere.
** Ca urmare a intrării în vigoare a Brexit nu se mai aduc mașini din Anglia, consecința fiind că au crescut prețurile și la mașinile existențe pe piață mai vechi, deci da răbdarea este necesară și norocul de asemenea de a găsi o mașină decenta la un preț rezonabil.
Asigurările sunt în continuare foarte scumpe în funcție de vârstă și în funcție de locul unde locuiți sau păstrați mașină. Eu am venit aici cu o scrisoare din partea asigurătorului meu din România (Allianz Tiriac) care dovedea 18 de ani de asigurare continua fără evenimente, Și având 33 de ani de condus în România si prima asigurare a for 1400 Euro/an.
O experiență neplăcută am avut cu prima mașină pe care am cumpărat-o fiind puțin mai bătrână de 15 ani am avut dificultați majore in a o asigura.**
Locurile de muncă sunt ok, irlandezii nu se dau în vânt după muncă, deci dacă lucrezi pentru ei sau printre ei, vei observa că sunt relativ leneși și își cunosc drepturile foarte bine. Legile sunt de partea angajaților și lumea pune pret pe ele. De examplu, dacă cineva se poartă urat cu tine la job, îi poți face o plângere și acel cineva poate fi dat foarte ușor afară pe acest motiv.
În concluzie, dacă ai un loc de muncă ok, ești asigurat, poți trăi bine mersi și cu salariul minim pe economie care este 9,25 euro pe ora.
** De la 1 ianuarie 2026 salariul minim pe economie este de 14,15 € pe oră, și nu m-ai ESTE chiar atât de ușor de trăit cu salariu minim pe economie. Sistemul de sănătate public are probleme serioase similare cu cele din Anglia asta însemnând că timpii de așteptare sunt mari pentru serviciile publice.Pe de altă parte odată ajuns în spital și în condiții de urgență de cele mai multe ori tratamentele sunt bune și în principiu gratuite **
Oamenii sunt pașnici, corecți, educați, sociabili și înțelegători. Nu se grăbesc, nu te înjură nimeni dacă nu ai pornit imediat cum s-a făcut verde la semafor. Traiul e bun, iar dacă faci și o facultate aici sau un curs, ai și maiai multe șanse să-ți găseșți ceva mai bine plătit. Partea cea mai urâtă e vremea, plouă mai mereu, dar te obișnuiești și cu asta atunci când nu prea mai ai alte griji în afară de a munci și a profita de un trai decent. Modalitățile de plată ale facturilor ți le alegi singur. Aici cei mai mulți optează pentru sistemul direct debit și nu mai trebuie să-ți smulgi părul din cap stand la cozi interminabile pe la ghișee.
** Pentru mine înlocuind practic la periferia Dublin ului am acces ușor în oraș prin urmare merg destul de des, și trebuie să recunosc că într-o oarecare măsură climatul de siguranță s-a deteriorat față de 2018 2019. Dar în mod similar cu România și cu majoritatea Europei dacă nu te aventurezi în zone ciudate sau la ore ciudate nu ai probleme iar oamenii într-adevăr sunt civilizați liniștiți și foarte politicoși mai ales în zonele rurale sau în orașele mici.
Toate prețurile au crescut din 2019 dar În continuare pentru cine m-ai gătește acasă și nu are nevoie de țigări și foarte mult alcool se poate într-adevăr trăi decent dintr-un salariu mediu.
Sistemul de impozitare este progresiv în principiu cu două trepte și cu destule deduceri Mai ales pentru cei care sunt cu statut de familie.
Și de asemenea se pot deduce multe cheltuieli din impozitele anuale.
Din păcate eu nu vă pot da niciun fel de referință în ceea ce privește venitul aici cu copii, Știu că sunt alocații pentru copiii care nu sunt foarte generoase la fel ca în România, școli și grădinițe sunt cam peste tot, dar nu știu cat de disponibile sunt. **
Mulțumesc! O zi bună! Baftă dacă veniți încoace.
** Am scris un mic roman acum dacă cineva mai are nevoie de informații sau are întrebări Mihai are emailul meu si in măsura timpului vă pot ajuta.
Si de la mine bafta si curaj in decizii ! **
Sunt plecat de 35 de ani din Ro. Intentia mea era sa stau in Europa dar am ajuns peste ocean. Conditiile actuale sunt mult diferite de cele din anii 90, asa ca nu cred ca sunt competent sa dau sfaturi actualizate.
Insa, dupa ce am calatorit si am petrecut ceva timp prin alte tari din lume, pot sa-mi dau ca parerea referitor la integrare.
Nu cred ca trebuie sa spun ca nu trebuie sa duci tara cu tine. Tu esti la ei in tara deci cu cat uiti mai repede de unde ai venit cu atat te adaptezi mai repede. Nu trebuie sa incerci sa-i schimbi pe ei dupa cum esti tu obisnuit.
Ca metoda de integrare am folosit cateva strategii. Prima ar fi scoala, daca ai posibilitatea fa un curs, preferabil folositor, dar e important sa incepi sa cunosti oameni cu experiente locale.
Intra intr-un grup specific, cum ar fi: culegatorii de scoici roz carora le curg mucii, sau dam din picioare pe poteci de munte, etc. Grupurile astea iti ofera posibilitatea sa cunosti localnici.
Fi inventiv, intrun oras total nou pt mine din State, am intrat intrun bar cu un caiet de schite si am inceput sa desenez ce vedeam prin carciuma. In scurt timp era o gramada de curiosi in jurul meu. Altadata am asezat o carte cu titlul: „Teori prostiei omenesti” pe bar langa mine, si in felul asta am creat un centru de interes.
In general am observat ca lumea e in general suficient de plictisita asa in cat orice le rupe monotonia e binevenit.