Probabil știți cu toții că, în ultimii ani, găselnița supremă a fost treaba asta cu manifestatul, în sensul că trebuie să manifestezi către Univers ca să primești ce-ți dorești.

Nu există guru, nu există speaker sau coach motivațional serios care să nu-ți explice extrem de clar că trebuie să începi să manifestezi intenția dacă vrei să primești.

Cred că știu și de unde a pornit toată dileala asta mai mult sau mai puțin energetică. A scos o cetățeancă, prin 2006, o carte numită The Secret, în care exact despre asta era vorba: să manifestezi ca să primești.

Cartea fiind urmată, desigur, de nenumărate documentare și filme pe subiect.

Ei, din momentul ăla, s-a umplut planeta de guru specialiști în cum să atragi energia Universului.

Nu zic, așa o fi, doar că la mine treaba asta cu manifestatul funcționează fix pe dos. În sensul că, dacă îmi doresc tare de tot ceva anume și mă apuc să „manifestez” ca să mi se îndeplinească dorința, pot să fiu sigur că nu mi se va îndeplini.

Și nu glumesc, sunt atât de convins că așa se va întâmpla încât, atunci când am chestii pe care-mi doresc tare de tot să le fac, refuz să mă gândesc la ele, pur și simplu îmi alung gândurile de la subiectul ăla.

Știți vorba aia „dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să se amuze, povestește-i ce planuri ai tu.”? Fix așa cred eu că stau lucrurile. Bine, mă rog, nu neapărat fiind vorba despre Dumnezeu, dar principiul rămâne același.

Prin urmare, atunci când îmi propun ceva ce vreau neapărat să se întâmple, nu că nu manifestez, dar mă voi gândi la ceva-ul ăla doar strict cât este necesar.

Ca să înțelegeți ce zic, am plecat în plimbări din alea prin Europa fără să-mi rezerv cazări.

La Nordkapp, de exemplu, atunci când am plecat a doua oară, nu mi-am rezervat cazări decât pentru primele două sau trei nopți. În rest, totul a fost on going.

Îmi doream atât de tare să ajung acolo, încât consideram că trebuie să mă gândesc cât mai puțin posibil la asta. Iar cazările ar fi însemnat să mă gândesc îndelung și aplicat, adică exact așa cum făcusem când am încercat prima oară să ajung acolo și n-am ajuns.

Am multe exemple despre chestii la care m-am gândit foarte mult înainte să se întâmple și, ce să vezi, nu s-au mai întâmplat. Până când la un moment dat m-am prins de treaba asta și-am încetat să mai „manifestez”.

E drept că uneori există și excepții, dar, așa cum știm cu toții, excepțiile nu fac decât să întărească regula.

Așadar, ca să închei, nu doar că nu manifestez niciodată, dar sunt convins că manifestatul, în ceea ce mă privește, are fix efectul invers decât cel scontat.

Și-acum, prieteni, de-abia aștept să vă aud pe voi povestind cum stați pe partea cu atrasul energiilor din Univers prin procedeul numit „manifestat”.

Bine, mă rog, puteți să-i spuneți cum vreți, întrebarea e dacă la voi funcționează?