Mai jos aveți un video de 53 de minute. Se numește „Dezastrul roșu” și este un documentar belgian filmat în mare parte în România anului 1988.
Nici nu știu dacă să vă îndemn să-l vedeți, pentru că eu l-am văzut și m-am înfiorat când mi-am adus din nou aminte cât de săraci eram. Și, mai ales, cât de ținuți cu forța în sărăcie, foamete, îndobitocire și sclavie eram.
După ce-l vezi, primul lucru care-ți vine în minte este să spui un „futu-vă-n gură să vă fut” crâncen la adresa tuturor celor care mănâncă căcat cu „ce bine era pe vremea lui Ceaușescu”.
Ceea ce am și executat: FUTU-VĂ-N GURĂ SĂ VĂ FUT!
M-aș uita la voi cum muriți de foame și nu v-aș da nici coji de pâine căzute prin noroi. Nu că nu v-aș da, dar le-aș mânca în fața voastră, așa pline de noroi, doar ca să văd cum vă tăvăliți în chinuri.
Fmm, ce m-am enervat din nou.
Iar dacă aveți chef să simțiți și voi cum vă crapă capul de nervi, pâna să vă uitați la video, am eu o metodă care funcționează sută la sută.
Citiți această postare, dar mai ales citiți comentariile românilor cretinopați care se cred patrioți și suveraniști. După ce vi se duce pulsul în 200, citiți-o și pe asta.
Repet, futu-vă-n gură să vă fut! M-aș uita la voi cum vă zbateți în chinuri și nu mi s-ar clinti un fir de păr.
Nu am comentat niciodată aici,dar acum m-am enervat așa de rău și sunt de acord cu înjurătură,nici nu trebuie să mă uit la documentar, proști grămadă.
Comentariu beton!33
Imbecili.
Știți cum a fost asta doamnă, fix cum ai intra de pe banca de rezerve. Să nu vă opriți de la comentarii, da?
Comentariu beton!20
Eu cred că ăștia-s genul de oameni care nu se pot obișnui în libertate. Sunt obișnuiți cu căpăstru și hățuri. Altfel nu-mi explic…
Comentariu beton!24
Eu îmi explic. Sunt extrem de proști. Fiind extrem de proști nu știu să facă nimic, nu sunt buni în niciun domeniu, nici să spele veceuri. Dacă nu ești bun la nimic, o să mori de foame. Prin urmare, singura lor șansă e cineva care să le dea de mâncare, fie și pe cartelă, cu rație.
Păi e mai bine acum pentru ei, că primesc ajutor social, atunci nu primeau nimic. Bine, nici nu aveau de unde să primească. Nu aveau nici cei care munceau, că nu era nimic, eram toți săraci
Inainte somajul era mascat. Exista fabrici cu zeci de mii de angajati si care probabil ar fi functionat lejer cu 20-40% din angajati.
Primeai repartie, frecai menta 30-40 de ani intr-un loc in care nu te dadea nimeni afara si ieseai la pensie. Nemtii si belgienii lucrau nenica.
Mai ganditi-va ca astia de mai sus au puiat la randul lor si copiii lor nu au acum unde sa se angajeze ca nu se mai angajeaza moca. Mai exista si problema locuintelor, Ceasca le-a dat cate o locuinta in chirie sa stea si dupa Iliescu le-a facut-o aproape cadou. Cum mai repetam schema ?
Comentariu beton!11
Nu trebuie sa citesc sau sa vad nimic ca sa imi aduc aminte cat de rau am dus-o pe vremea lui Ceauşescu. Stiu bine cum stateam la coada pe ploaie si ninsoare si de multe ori nu mai prindeam nimic.
Cat de suveranisti le-as lua un bilet dus in timp. Ca nu ar avea nimic sa manance nu cred ca e o problema. Problema ar fi ca daca ar scoate un cuvant nepermis, ar fi bagati la pârnaie.
Comentariu beton!26
Repet, m-aș uita la ei cum mor de foame și nu mi s-ar clinti un mușchi pe față.
Pot să înțeleg copii care își dau cu părerea doar din auzite, nu-i înțeleg pe cei care s- au chinuit atunci, deși cred că unii dintre sunt copii de vânzători la aprozar, butelii, sifoane, băcănie, sifoane, etc.. Da , să – i fiți, dar să le pui la geam coji de portocale, un pachet de Pall Mall, o cutie de Tuborg, ambele goale, pentru a le pune în vitrină. MUIE !!!!
Comentariu beton!16
Nici măcar copiii, eu cu ai mei vorbesc tot timpul, le-am pus documentare și pe spun de fiecare dată cu ciudă și cu frică cat de rău era și nu accept nici o glumă sau părere diferită pe subiect, vreau să le imprim frică și oroare de comunism, închidere granițe, Rusia, oprire libertăți. Știu ca suna drastic și ca ar trebui sa le dau dreptul de gândire libera și dezbatere, discutăm și dezbatem, și au înțeles perspectiva mea și din discuțiile astea libere. Dar cred ca e important ca atunci când aud de Rusia, de comunism, de nazism să simtă instinctiv ca e rău..nu cred ca exista aici și dezbatere hai ca poate nu e chiar asa….
N-am nervi tari să mă uit la ora asta,am lenevit atâtea zile încât azi și mâine recuperez (rufe , curățenie,etc).Și da ,cred că te-a luat cu fmm numai văzând stema veche, că doar am fost copii in același timp…nici ciorapi de damă nu se mai găseau,ca să dau un exemplu minor.
Zicând ca psihologii de azi:am rămas cu traume de atunci,5 oameni la rând la Lidl mi se par mulți,mai dau o tură prin magazin ca să se elibereze casele.
Comentariu beton!25
Așa fac și eu.
Fiica mea râde de mine pentru că de fiecare dată când mă duc la Lidl iau hârtie igienică deși mai am acasă cel puțin un bax neînceput. Mi-am dat seama de asta abia când mi-a atras ea atenția. Cred ca e ceva gen Pavlov: ia, că daca nu mai găsești.
Comentariu beton!16
(Na, acu’ postez, că tot m-ai certat zilele trecute că nu…)
FUTU-I ÎN GURĂ și eu, chit că-mi lipsește organul. Nu pot să cred- 9k de like-uri la bășina aia tristă
PS de obicei vorbesc frumos dar ăsta e un subiect sensibil. N- am uitat nimic din anii ăia nenorociți, jur
Comentariu beton!14
Lasă like-urile, dar comentariile… 🤦♂️
Se poate face transplant, nu-i problemă.😄Bine, alții au, dar îl poartă degeaba…
Am rezistat pina la minutul 13. Mi se revolta carnea de pe mine. Doamne, in ce hal eram. In noiembrie pe 21 am nascut. In noiembrie primele doua saptamini am stat afara zilnic asteptind masina cu oua. Am prins un cofraj. 30 de oua la patru persoane, din care eu insarcinata. Am stat in frig doua saptamini pentru 30 de fucking oua.
La o luna dupa nastere, MOMENTUL. Eram in casa si soacra-mea m-a strigat sa vin la tv, ca uite se intimpla ceva. Cind am priceput ce se intimpla, m-am intiors spre puiul meu si primul lucru pe care l-am articulat a fost sa strig: Am sa te cresc cu portocale!
Doamne. In ce hal puteam fi
Am un copil inteligent, empatic. Cit de mult i-as explica, intelege, dar pina la un punct. I se pare atit de incredibil incit nu poate asimila pina la capat.
Habar nu au.
Suveranistii sufletului lui cui o fi sa se duca invirtindu-se
Da’ am auzit ca in Rusia se traieste bine. Poate se gindesc sa se relocheze. Toti.
Comentariu beton!52
Eu mi-aș dori să se relocheze pe lumea cealaltă.
Cum o fi, numai sa se relocheze. Sa fie bine la ei acolo, cu poporul rus prieten. Un singur comentariu de bun simt am vazut la primul articol, al cuiva care spunea ca e ipocrit (parca asa ceva) sa urezi Craciun fericit in timp ce continui sa bombardezi. Restul – aplaudaci. Ti se face cu vertij
Sarut mana. As vrea, daca sunteti de acord, sa va preiau acest comentariu atat de plin de adevar (pe 29 decembrie 1989 implineam 25 de ani si 4 luni) si sa-l postez dar, mai ales, sa-l trimit fiului meu, acum in varsta de 32 de ani, care nu este in tara sa-l citeasca. M-a cutremurat. Va multumesc.
Problema mea e asa: peste vreo 25-30 de ani, cand cei care ne mai amintim cat de cat clar nu vom mai fi, copiii nostri, carora le povestim si le explicam si le aratam documentare si poze acum, care ne cred si judeca si inteleg, din pacate nu vor reusi sa convinga pe nimeni din marea masa de prostime viitoare (ca prostii se mai si inmultesc necontrolat). Si imi e teama ca nu cumva sa se ajunga sa se rescrie istoria chiar in manuale, vorbind despre vremea lui ceasca la modul ” perioada aia in care statul iti dadea casa si job, ce vremuri!”
Comentariu beton!15
Ceea ce este foarte probabil și posibil.
Acum cateva zile eram acasa racita moarta si abia reuseam sa vorbesc cand m-a sunat o doamna cu cel mai tare sondaj la care am participat si la care m-am bucurat ca m-au desemnat algoritmii. Am putut sa-mi spun parerea de suveranist european si sa-i bag in pxta pe-aia care au nostalgii cretine.
Am vazut si documentarul belgian si am explicat fetelor de ce trebuie sa-l vada
Cred că s-a bucurat. 😁
Să nu ieșiți din casă, că femeile răspândesc gripa. Bărbații nu se ridică din pat, dar să mai iasă și din casă
La postarea cu urările din partea rușilor le-a am transmis sa ne pupe pe toți fix in c.r 😂
Nu m-am uitat la documentar. Nu am nevoie. Am trăit pe viu acea perioadă.
Ce mă doare cel mai tare e o parte a generației tinere. Cei care poarta tricouri cu Che Guevara. Și slăvesc socialismul. Habar n-au ce crime și orori au fost pe vremea aia. Dar ei vad doar partea romantică. Care o fi aia.
Comentariile nu le citesc. Că am probleme cu tensiunea. Și mai am și un vocabular foarte bogat la capitolul insulte.
Comentariu beton!23
Imi tot vine in cap scena povestita de Suzi, iubita lui Petrini, despre studentele „judecate” de organizatia de partid din facultate pe tru ca aveau parinti chiaburi-tarani detinatori de pamant, un joagar, nu industriasi sau latifundiari, din care una s-a sinucis. Iar Suzi, ingrozita, se gandea ce ar fi facut daca nu ar fi fost in aceeasi situatie de”inculpata” si ar fi avut drept de „vot” pentru excluderea lor din facultate…caci da, fusesera condamnate de catre organele de partid dar si de către colegii lor…
Comentariu beton!13
Nu sunt intr-o stare de spirit prea grozava in chiar acest moment, asa ca aleg sa nu-l vad, deocamdata. Insa doar citind comentariile de aici mi-a crescut pulsul, asa cum se intampla ori de cate ori constat ca exista fie si doar un singur om viu capabil sa regrete sincer vremurile alea.
Stiti cand ma gandesc eu cel mai tare la cat de rau era atunci? Cand parlamentez cu ai mei numarul de oua ochiuri de la micul dejun (de regula in week-end) si ce sa mai fie pe langa ele. Si-mi dau seama ca noi jonglam ca barosanii cu 6-7 oua la o singura masa (nu mai zic de 2-3 sorturi de branza ca fiecare din casa are gustul lui „de sarat”) si pe vremea aia din ratia de oua (si aia luata cu coada) mamele noastre scoteau toate mesele de sarbatori, cum le scoteau.
Da, imi aduc aminte de toate si multele neajunsuri dar, nu stiu de ce, asta imi declanseaza cel mai tare amintirile dureroase.
Comentariu beton!18
Fix așa, da. La ouă mă refer.
D’aia îmi doresc din tot sufletul să plece fii-mea din țară. Mi-e literalmente frică de orcii ăștia care ridică în slăvi comunismul. Nu mă gândesc numai la chinul din anii’ 80, ci și la felul în care au instaurat regimul. Nu cred că ar proceda prea diferit.
Comentariu beton!13
Si mie mi-e frica. Dar nu vrea sa plece. Satu cu inima la gura si sint pe picior de mobilizare oricind ar spune: mama, venim. Dar e alegerea lor, nu a noastra.
Sper să plece.
Fiica mea a plecat. Fiul meu are 22 ani, e in ultimul an la facultate. Nu a vrut si nu vrea sa plece. Si eu ma tem pentru ce va urma.
Parca se construieste o lume pentru prosti. Inteligenta devine un fel de handicap. Este infricosator.
Va inteleg atat de bine!
Hmmm, din păcate, spre deosebire de anii in care comunismul a apărut în Balcani că rezultat al unui tratat, de data asta pare că e programat (sau se vrea programat) la o scara mai larga. Globală.
Good luck chuck. Comunismul e deja la el acasă și în vest.
Mihai, nu prea am scris in ultimul timp si am fost si cam neatenta, dar cred ca se intsmpka ceva cu commentaries mele, le papa cineva…
Erau în spam. Le-am recuperat.
Nu m-am uitat la documentar. Nu am nevoie. Am trăit pe viu acea perioadă.
Ce mă doare cel mai tare e o parte a generației tinere. Cei care poarta tricouri cu Che Guevara. Și slăvesc socialismul. Habar n-au ce crime și orori au fost pe vremea aia. Dar ei vad doar partea romantică. Care o fi aia.
Comentariile nu le citesc. Că am probleme cu tensiunea. Și mai am și un vocabular foarte bogat la capitolul insulte.
Tricourile cu Che Guevara sunt cel mai mic rău. Le poartă tinerii și prin țări unde nu s-a murit de frig și foame.
Tocmai de aia e mai rău. Că habar n-au
Nimic neobișnuit, aceleași jigodii mestecând același rahat. La întâmplare rețin un comentariu ce explica doct cum în WW2 rușii ne-au fost prieteni, iar „ucri” dușmani, încheind apoteotic „mai citiți”. Îndemnul nu-i rău, dar în locul lui m-aș abține.
Lăsând de o parte indignarea și hăhăielile, aparent AUR e pe la 36%. Nu cred că mai trebuie demonstrată conexiunea între curentul „suveranist” și politica moscovită. În rândul ștampilătorilor ar fi câteva categorii. Prima, masa de manevră. Imbecili. Biodrone. Singurul lor rol e să propage și să amplifice idei, iar dacă e cazul, ăia mai tupeiști, să te umple și de sânge. Al tău și al lor. Îi poți combate fluturând la momentul oportun o cârpă și mai colorată. Ăștia-s majoritari și în comentarii.
A doua categorie mai periculoasă, sunt cei ce știu exact ce fac, nu sunt proști, și din considerente ideologice, financiare sau alte motivații susțin politica Kremlinului. Ei sunt cei ce lansează și adaptează ideile propagate de prima categorie. Echivalează cu o coloană a 5-a și, ideal, ar trebui tratată asemănător. Comentariile lor sunt mai bune și mai cizelate, distilează mai bine otrava.
A treia categorie, rebelii fără cauză ce schimbă rațiunea pe impuls. Cu largul concurs al gherlelor date de USL, vin cu idei „să ardă tot” sau „nu poate fi mai rău”. Se vor convinge, tardiv, că se poate, și încă cum. Echivalentul adolescentului părăsit de iubirea vieții sale ce se taie pe brațe cu lama, doar că, suflet generos, nu folosește doar brațele sale. Aici mai poate fi de lucrat și convins, în ciuda gafelor venite din guvern sau parlament.
Am postat asta doar ca să vă amintesc că a trecut un an de când ne-am jucat viitorul ca țară la ruleta rusească, iar până la următorul meci, din 2028 (în cel mai bun caz) mai sunt doar doi ani și ceva.
Comentariu beton!21
Vezi că e „m-ai citiții”.
Mă uit la documentar şi simt iar frigul din nopțile petrecute la cozile interminabile pentru un pui tacâm. Cred că de atunci mi se trage faptul că nu suport să stau la coadă, văd uneori in Paris oameni care stau la coadă la orice, dar eu simt că mă sufoc. Când chiar nu am de ales e complicat. Detest perioada aceea din tot sufletul meu. 🤬🤬🤬
Pentru mine trei persoane așezate undeva sunt coadă. De multe ori refuz să mă așez.
Aveam 12 ani la Revolutie si nu voi uita niciodata raul pe care ni l-a adus comunismul si dictatorii ceausisti (nu merita sa le scriu cu litera mare numele). Am crescut intr-o familie unde ascultam pe ascuns Europa libera si Vocea Americii si am crescut in anii cei mai crunti ai dictaturii comuniste, anii 80. O copilarie crescuta intre trezitul la 5 dimineata sa ma asez la coada pentru a „apuca” lapte sau iaurt, pana ajungea mama din schimbul 3. Ne am petrecut copilaria in alimentare, asteptand la randuri „ipotetice” , nestiind daca in ziua respectiva se va „baga” ceva (adica alimente esentiale ca oua, carne sau ulei). Ultimii ani erau si pe cartela, nu aveai voie sa iti depasesti ratia :-(( Eram copil dar deja responsabilizat si nu voi uita niciodata umilinta si batjocura la care ne supunea acest regim dictatorial. Simteam ca suntem tratati ca niste animale, carora le mai aruncau cate un rest de mancare. Cred ca aveam 10 ani cand, stand intr-o coada, cu ultimele puteri, am reusit sa ies, fara sa fiu calcata in picioare (cu ultimele eforturi, nici nu mai tin minte cum am reusit sa ies, pentru ca am fost la limita lesinului). Si asa era fiecare coada, oamenii se calcau in picioare sa „prinda” iar altii mai putini norocosi, dupa ce stateau ore in sir in picioare si sa ingramadeau ca niste neoameni, plecau cu mana goala acasa. Nici nu mai adaug frigul din apartamente, lipsa energiei electrice etc. Iar ceea ce povestesc eu se intampla in Bucuresti :-((
Nu vreau sa lungesc povestea dar, poate ca sunt tineri carora nu le-a povestit nimeni ce a insemnat dictatura ceausista si as vrea ca macar cateva randuri scrise de mine, sa-i faca sa reflecteze asupra acestei perioade de cosmar si sa inteleaga de ce este importanta libertatea si drepturile oamenilor intr-o democratie.
Comentariu beton!33
Da, la o voada era sa lesin si eu…
Nu pot urmari nici film, nici comentariii…sunt epuizata de o viata tot mai haotica, de informatii tot mai absurd, de…
Mihai, nu prea am mai scris, totudi cred ca vrro doo comment s-au dus …nu stiu unde!
Dap, erau în spam. Le-am recuperat.
Din fericire, trăim vremuri în care toată informația este la un click distanță. Prin urmare, tinerii ăia despre care zici tu sunt doar niște imbecili care nu vor să se informeze. Fix precum părinții lor.
Asta e paradoxal și frustrant. Avem acces din câteva clickuri la o bibliotecă practic infinită, raportat la durata vieții umane. Băi, și cu toate astea ne cretinizăm. Nu că punem întrebări la care au răspuns deja strămoșii, gen forma Pământului, avem deja răspunsurile, alea idioate, și le susținem până în pânzele albe. Aruncăm la gunoi istoria, medicina, biologia, că a aflat Gigel, frecător de mentă liber profesionist de la Bill, angajat la Trailer Park Ltd., pe social media, cum stă treaba. Gigel și Bill având, normal, drept de vot și votând masiv vite portocalii sau cu izmene roșii. Iar undeva, la capătul firului teoriilor abracadabrante, e foarte posibil ca un Ivan să facă pe el de râs asistând la modul spectaculos în care Occidentul putrezește din interior.
Comentariu beton!16
Și eu susțin ce zice Cris. Al meu copil are 13 ani și de anul trecut mi-am dat seama că nu prea are cum să înțeleagă anumite aspecte și istoria dacă nu îi vorbesc eu despre ele. Aveam aproape 9 ani în ’89 și totuși am destule amintiri amare. Dar dincolo de asta mi-o amintesc pe bunica, ea diseca fiecare aspect în parte și trăia și simțea cu alt spirit, nu exista să nu meargă la vot, regalistă convinsă, dar asta este alt subiect.
Și eu mă umplu efectiv de spume când văd oamenii care nu înțeleg nimic.
Am conștientizat că se adâncesc din ce în ce mai mult „feliile”. Și că unii dintre noi, și oameni din bula noastră, efectiv nu povestim cu copiii ca să nu îi „stresăm”… Nu pot cuantifica, dar am avut exemple în jur.
Mai este și felia celor care sunt scârbiți efectiv de ce s-a întâmplat și cât s-a furat și nu pot să mai vadă mai departe.
Și felia celor care s-au transformat în timp căci nu se mai regăseau nicăieri… E trist tare aici, dar am exemplu din familie, ne-am și certat pe subiect căci eu nu concep anumite aspecte, dar spălarea pe creier este uriașă și vine și de unde nu ne-am aștepta.
Sunt aceeași masă de prosti, folosiți în anii de după război, care au făcut închisorile comuniste și care au târât atâția oameni nevinovați acolo.
Aceeași masă de prosti gata să iasă din mine și să te omoare pt ca ai plete.
Mă uit la ei și la susținătorii imbecililor ăstora și sunt absolut convins ca ar fi gata să ne facă la fel și nouă și familiilor noastre.
Mă sperie un pic gândul ăsta, pt ca departe nu suntem.
Ce mi se pare mai grav, insa, sunt părinții mei, cu tata care a ieșit în stradă la revoluție, cu mama anchetată de securitate pt niște aur, care acum susțin ca Ceaușescu a fost un patriot și a avut dreptate cu vesticii care vor să ne fure Munții Bucegi.
Nu mai spun de susținerea mesianicului actual.
Tata este un inginer cu două facultăți, mama a citit când am citit noi de pe blogul ăsta la un loc.
Orice argument și orice le arăt moare din fașă.
Comentariu beton!31
Cât de trist, băi, cât de trist. 😞
Daca e sa se ajunga la asa ceva sunt in stare sa ma bat cu ei. Sa le fut o rangă peste dinti (lipsa la ei)
Da, din pacate si ai mei – ambii oameni cu facultate, cu o cultura, care si-au trait tineretea si si-au intemeiat o familie in anii 80 – cei mai urati, care ar trebui sa isi aduca aminte foarte bine lipsurile si greutatile….. ei sunt sustinatori acerbi ai “celui cu pantaloni portocalii” si sleahta care-l inconjoara. Trist. Orice le-ai spune, sunt spalati pe creier de aceleasi canale tv pe care le consuma ca niste pui fara cap.
Nu pot sa spun nimic… Mi-am spart arcada la o coada ptr cartofi cand pentru gloata manata de idea de a prinde ceva nu a mai văzut ca erau și unii mai mici pe la 13ani la coada…
Asa ca nu am decât sa le las niște versuri mai vechi un pic… https://youtu.be/Pr0g1Qt59MQ?si=qjlR_IeRalYEmqk5
Eu era să mor la o coadă la carne unde nici nu era carne. Dar cică trebuia să se bage.
La țară locuind, stiu că aveam niște bonuri de pâine, un fel de plata acordată celor care munceau la CAP, motiv pentru care au acum pensiile astea de batjocura…în fine, îmi aduc aminte ce înghesuială era la brutărie sau la Alimentara pentru pâinea aia!! Și eram copii, în vacanța mare, stăteam cu 2-3 ore înainte la coadă și tot riscam să nu mai apuc! Acum ce sã îmi amintesc: gustul pâinii, care era într-adevar foarte bun (era coapta in niște cuptoare mari, pe vatră) sau umilința pe care o resimțeam acut, deși eram doar un copil?
Nici nu trebuia sa ma uit, n-am uitat toate cozile la care am stat si toate lipsurile de care am avut parte, dar „FUTU-VĂ-N GURĂ SĂ VĂ FUT!’
Daca e sa rememoram – aveam 9 ani (dupa Revolutie evident se intampla) cand am vazut prima data in viata mea kiwi. L-am intrebat pe tata de ce au peri cartofii aia… Eram pur si simplu prosti din cauza lipsurilor (materiale sau lipsa de informatie) 😢
💪
https://edituramilitara.ro/produs/in-umbra-epocii-de-aur-rationalizare-austeritate-si-criza-in-bucuresti-1979-1989/
Deși am trăit pe viu coșmarul de aur, citind cartea de mai sus, tot m-am îngrozit la ce nivel ajunsesem.
Acum citesc https://edituracorint.ro/economie-coruptie-si-politica-in-romania-lui-nicolae-ceausescu.html?srsltid=AfmBOooxtW-DR0ndSCBnT9zz99cIPKGSQtokHqt5haA-GWzu_fH6Me8e
Teribil de actuală, din păcate.
Iar cărțile lui Petre Opriș sunt edificatoare în ceea ce privește „formidabila” economie socialistă.
Aveam 8 ani la revolutie. Consider ca nu am nici un drept sa vorbesc despre comunism, sa imi dau cu parerea daca a fost bine sau rau….eram doar un copil. Imi aminteste doar aceste lucruri :
Amintiri frumoase:
– mergeam in concediu la mare in fiecare an ( lucru ce nu s-a mai intamplat in anii 90)
-aveam jucarii de la Mos Gerila de fiecare Craciun ( in anii 90 ai mei au avut probleme financiare)
– aveam serbari multe si frumoase la scoala si gradinta
– parizerul prajit
– cum ne intalneam toate rudele de sarbatori,
– mersul la padure de 1Mai
Lucruri care si acum ma inspaimanta:
– cum ma duceam sa stau la coada la lapte de la 4 dimineata ( aveam doar 6 ani)
– cum stateam la coada la butelii ( ai mei erau la serviciu cand veneau…si cum ma luptam cu vecinii sa apuc si cum ma chinuiam sa o car pana acasa- aveam 6-7 ani)
– cum tata a ratat multe lucruri frumoase pt ca era plecat la lucru in Irak sau Rusia
– cum era sa mor strivita la coada de la brutarie
– cum stateam in frig si ma spalam in lighean in dormitor….locul unde stateam cu totii pt ca era frig
– cum era sa murim pt ca a luat foc soba pe care o aveam in dormitor ( stateam la bloc, la etajul 10, lemnele le caram de la tara cu sacosa si cu trenul)
– bataile primite la scola cand greseam ceva
– apa calda o data pe luna ( dar nu prea o apucam pt ca ….stateam la etajul 10)
– liftul care nu mergea din 10 decembrie pana in 7 ianuarie ( sa vada toti daca tu cari porcul de la tara pe scari)
– cum bunica era disperata sa ascunda gainile din curte cand veneau in control.
Lucrurile astea mi le aduc aminte din perioada comunista.
Imi aduc aminte ca din 1990 pana in 2000 nu ne-a fost usor….mama a ramas fara serviciu, acum lucra acum nu, banii nu ne ajungeau, certuri in familie din cauza lor….
Dar acum …in 2025(6) ….la 40 si ceva de ani….pot spune ca nu cred ca as fi putut realiza in comunism ce am realizat pana acum : stau in Bucuresti, am familie, am in copil care nu a dus lipsa de nimic ( in limita bunului simt), am un job pe care il fac cu placere ( si daca nu imi msi place pot sa caut altul oricand), am 2 apartamente realizate prin munca mea si fara credit, fiecare are masina lui, ne plimbam unde vrem si cand vrem …..putem sa ne spunem parerea liber!
Nu, nu cred si nu am sa cred vreodata ca a fost mai bine in comunism.
PS…am recit doar o data textul…scuzati greselile si lipsa diacriticelor.
Comentariu beton!18
Parizerul ăla prăjit era doar dacă aveai marele noroc să prinzi parizer. După coadă și, eventual, bătaie. 🤷
Ce era bun tinea de oamenii din jurul tau si era bun in ciuda sistemului, nu datorita sistemului…
Am mai spus și o repet. Aveam 3 ani la revoluție, dar tot îmi amintesc cozile de la pâine, pâinea neagră și tare, controalele la animale deghizate în vaccinări și cum bunica mai ascundea găini sau miei pe unde putea. Alții ascundeau cum puteau porci, viței.Și îmi aduc aminte și faptul că nu aveai voie să îți vinzi animalele tale și cum în noiembrie ’89 bunica a vândut o vacă pe ascuns, un vecin a văzut accidental, a pârât-o și amenda a fost toți banii încasați. Cum puii mei să vrei un astfel de regim? Cum?!
Au băieții ăștia un mesaj aplicabil oricând:
https://www.youtube.com/watch?v=n469vPjvvJg&list=RDn469vPjvvJg&start_radio=1
Ăsta e, da. Mesajul zic.
Pana nu o sa se invete istoria comunismului la scoala, degeaba! Cum au facut nemtii cu nazismul si tot au niste cretini pe ici, pe colo…
O luna de invatat numai despre lipsuri, securitate, frig si foame. Cu documentare din astea difuzate o saptamana intreaga pe toate posturile in prime-time.
As zice ca parintii tre’ sa ii invete dar e periculos ca sunt si multi nostalgici senili. Din fericire nu prea am in jurul meu si, cu mandrie spun, cand s-a pus problema Georgescu toti pesedistii din familie s-au bulucit la vot si au votat ND. Amintirile Epocii de Aur erau inca fresh.
Comentariu beton!13
Sunt în stare să fac campanie pentru asta.
Eu as propune si o saptamana de practica….
Nu doar învățat. Nu știu sub ce forma se poate face dar să învețe practic.
I-aș pune în fiecare zi să urce pe scara aia fară geamuri de la blocurile pe model sovietic in perioada când e oprit curentul.
Cred că am mai povestit asta pe aici: dacă n-am murit de inimă atunci și nici altceva nu am pățit a fost doar un noroc pe care alții nu l-au avut.
Și le-aș trimite pe toate coțofenele care regretă, in fiecare lună, cu cârdul, cu tabel nominal, la controlul ginecologic ca nu cumva să facă când și câți copii vor ele, nu cum trasează sarcini partidul. Asta mi se părea un lucru umilitor până la lacrimi.
Aveam 28 de ani în ’89, știu ce a însemnat ,,epoca de împliniri mărețe”.
Zic să ma opresc din comentat ca risc sa îl concurez pe Balzac cantitativ.
Și am mai citit și comentariul de pe fb sa articolul ăsta.
Comentariu beton!14
I-aș lua pe toți cretino-rusoflocii ăștia și aș organiza tabere de comunism, iarna. Găsim noi un oraș abandonat, îi băgăm acolo, luat telefoanele la intrare, nu tu net, nu tu căldură, curent și televiziune 2 ore pe zi, cozi la alimente și toate cele ‘bune’ aduse de comunism, să-i văd eu după o lună dacă le mai trebuie comunism.
Comentariu beton!15
Sau pușcărie. 🤷
@Adrian Costescu nu te mai obosi. Ajunge să pui de o colaborare cu https://christiantour.ro/destinatii/coreea-de-nord-kp
stabiliți variantele cele mai ieftine și falsificați instructajul cât să dea în toate gropile. Nu scapă fără 6 luni de reeducare.
Eu vad zilnic pe FB comentarii d astea cu ce bine era,aveam de toate, etc. Ma enervez si le raspund, de ex ca de Craciun lucram, lucram si simbetele si duminicile, si aveam sarbatori legale , a, b,c cam un sfert fata de acum. Mi a raspuns o duamna ca unde am lucrat eu de aveam asa program. Nu ai ce sa mai faci cu astia, asa ca zicerea dv e fooooarte bine venita. Macar sa ne racorim
La revoluție aveam 16 ani. Așa că îmi amintesc foarte bine. Și vreau să precizez, viața noastră nu era foarte rea, comparativ cu a altora. Nu am suferit niciodată de foame (bunicii erau la țară și destul de aproape de București, se putea ajunge ușor odată pe săptămână pentru „aprovizionare”), in schimb am stat la aceleași cozi, am suferit de frig și de toate relele regimului, atâta că nu mi-a fost niciodată foame, dar in niciun caz nu o sa spun vreodată în viața asta că a fost mai bine. Sau măcar „bine” sau „acceptabil”. Tocmai asta nu înțeleg și mă sperie: dacă eu nu spun că a fost mai bine (și tocmai ce am recunoscut că eu aveam o viață „mai ușoară” decât majoritatea celor din jur), oare ce viață aveau cei care regreta acele timpuri? Mult mai bine decât îmi era mie nu avea cum să le fie, cât de rău să le fie acum? Sau cât de imbecili sa fie?
In alta ordine de idei, eu incerc sa fac ceva pentru a-i trezi măcar pe tineri: fiind profesor la liceu, de discipline economice, le explic diferențele în toate modurile posibile, le arat orice materiale găsesc, date statistice, orice le poate arata ce perioada toxica a fost. Aparent, nu fără rezultate…problema e că, cei mai mulți, nu au drept de vot…dar vor avea la următoarele alegeri. Și mai e o problemă: din păcate, nu le pot spune că acum lucrurile sunt cum ar trebui sa fie, pentru că nu sunt proști, văd și ei că nu sunt cum ar trebui. Măcar reușesc să îi conving că, așa rău cum e, tot e mult mai bine decât era…și decât ar fi in orice forma de comunism.
Comentariu beton!14
Pun pariu ca nu le spui copiilor ca au cap ca sa nu le ploua-n gat!
@Irinoush, nu, asta nu. Am și eu momentele mele cand sunt sarcastic și ironic, dar incerc sa o fac fara sa îi jignesc. Dar le-am zis la prima lecție că dacă idealul lor în viață e ajutorul social și statul in birt de dimineața până seara, atunci orele cu mine, într-adevăr, nu le vor folosi la nimic. Au râs, s-au amuzat (asta și speram să facă), dar sunt relativ receptivi la ore.
La documentar o să mă uit mai târziu.
Că Ambasada Federației Ruse scrie ce scrie pe pagina lor e una. Sunt ipocriți și cam așa au fost din 2022 încoace de când au invadat Ucraina. Într-un singur comentariu le spune și lor același lucru cineva. De când Rusia e prietenă cu România? Perioada 1947 – 1989 a fost așa din cauza URSS.
Buckle up că urmează un text lung.
M-am născut la câțiva ani după căderea comunismului, dar am simțit efectele pe deplin. Sărăcie cruntă, mama mereu îngrijorată că nu ajung banii, fratele meu adolescent si apoi tânăr adult care nu găsea un serviciu. A plecat la muncă în Italia la fel ca mulți alții. Eu am avut noroc să prind aderarea la UE în timpul gimnaziului, a trecut criza economică, lucrurile au intrat pe un făgaș cât de cât normal. Am prins un job bun după facultate si mult timp nu am luat în considerare relocarea în altă țară.
Acum mă gândesc serios la viitor. Fac parte din categoria hulită de “suveraniști”. Am plecat dintr-o familie săracă, lucrez la multinațională, merg în vacanțe în alte țări, îmi permit să am o viață decentă. E loc de mai bine, dar este mult peste nivelul asistaților social.
Mă gândesc la cum s-ar putea schimba lucrurile dacă ar prinde aur mai multă putere și mă îngrozesc.
Bunicul matern nu avea mult teren, dar a cedat tot când au început colectivizarea, altfel era “convins” de autorități. A ales varianta asta pentru că deja avea copii și nu voia sa îi lase orfani.
Mama a fost copil și adult în comunism. A avut noroc să fie simpatică și să își facă relații, dar nu ar da viața de acum pentru nimic in lume. Acum poate să călătorească, să cumpere ce vrea fără să apeleze la pile, să emită păreri, să critice politicienii etc.
Cei care visează comunism sunt cei incapabili de a realiza ceva pe cont propriu și așteaptă pomană pe munca altcuiva.
Comentariu beton!18
Prima data cand scriu, desi citesc de ani buni. Dar simt cum imi zvacneste capul, coincidenta fiind ca acum mai putin de 24 de ore mi-a fost tinuta aceasta teorie, extrapolata inclusiv la „minunatul” grad de alfabetizare inregistrat in 1989, de catre un descendent al unui absolvent de Stefan Gheorghiu, demn si mandru recipient de pensie speciala deja de vreo 10 ani. Eu am norocul sa fi plecat deja din tara, sa imi expun copiii la alta lume si alt sistem de educatie. Din pacate insa, nu mai am sperante ca aici mai e vreo scapare. Raman cu gustul dulce-amar al limbii romane, bogate in injuraturi si invective…dar si aici, ce folos, daca cei carora le sunt menite, nu le inteleg.
Cred că le-am mai spus pe aici:
1. Familia din partea mamei a fost înstărită pentru vremurile acelea. Străbunica avea pământ mult, munceau cu toții pe rupte, străbunici, bunici, unchi, mătuși, etc. aveau gospodărie mare, animale, unelte, cereale. Când au venit comuniștii la putere, le-au luat tot. 17 care pline cu cereale le-au confiscat, zice bunica. Plus toate animalele. Străbunica stătea și plângea morțește. Străbunicul a ascuns o oaie în pivniță și a făcut 2 luni de pușcărie pentru asta. Pământul l-au colectivizat tot. Țăranului dacă îi iei pământul, animalele, uneltele, îi iei viața.
2. Bunicul era în armată, bunica avea 20 de ani. Într-o noapte, la sfârșitul iernii, când se topea zăpada, a venit o viitură și a înfundat un pod cu nămol și resturi aduse din deal. Și au scos-o pe buna cu încă o femeie tânără, noaptea, în poale, să desfunde podul. Ca să le batjocorească, că bărbații lor nu erau acasă.
3. Nu o s-o uit niciodată pe bunica: toți am votat ochiul și a ieșit soarele. Aluzie la alegerile furate de comuniști în 1946.
4. După instalarea regimului comunist, zice buna că se plimbau activiștii de partid prin sat răcnind: partidu’ partidu’!
5. Bunicul din partea mamei a murit în noiembrie 1975 de cancer la stomac. Spre sfârșit, nu mai mânca nimic, doar cerea în mod obsesiv portocale. Au umblat nepoții lui tot Clujul și nu au găsit o portocală pentru un om care murea…
Iar aceste suferințe sunt nimic față de suferințele unor mari martiri ai acestui neam: Corneliu Coposu, Iuliu Maniu, Ion Mihalache, etc.
Cum pot spune unii că a fost bine atunci? Așa face un regim căruia îi pasă de popor? Așa arată binele? Dreptatea? Adevărul? Libertatea?
Aș vrea să aud un răspuns la aceste întrebări, dar nu cred că au vreunul…
Comentariu beton!20
Te citesc din 2010 dar am comentat extrem de rar Acum imi vine sa injur ca la usa cortului Aveam 30 de ani in 1989 deci am trait totul Eram tanar medic stagiar la Botosani , am prina 3 ierni cu temperaturi sub m8nus 30 de grade De atunci urasc atat de mult iarna incat o vacanta la munte e imposibila pentru mine Ca tanar medic la o fabrica de confectii cu peste 300 de muncitoare , am „prins” un control ginecologic intempestiv al muncitoarelor Era plin de militieni ,nu a scapat nimeni A fost un cosmar,printre multe altele traite de toti Deci FMM si sa-i manance viermii pe toti nationalistii astia patriotarzi Si drum bun in Coreea de Nord
Comentariu beton!19
O ducem bine și ăstora cu mintea odihnită le vin idei. Trăim cele mai bune timpuri din istoria noastră și unora le pute tot…
Cu dracu să crezi toate căcaturile? Cum să spui că era mai bine?
Pur și simplu nu mă duce capul ăsta al meu…
Admit că am obosit să le caut motive și să găsesc eu pentru ei explicații pentru inepții. Apreciez efortul lui Peredhil de mai sus, de a enumera categorii și motive. Prefer versiunea simplă: niște imbecili spălați pe creier care nu sunt buni de nimic pe mumea asta și care sper să ardă în iad. Vestul nu e bun, democrația e nasoală și strugurii sunt acri, că trebuie să muncești ca să îi culegi? Să se ducă la prietenii lor nord-coreeni sau ruși, și să mai vină înapoi câi îi chem eu! Aveam 14 ani la Revoluție și cred că de pe atunci mi se trage aversiunea față de căciuli și șosete groase, că iernile Brașovului însemnau zăpadă multă și ger năpraznic. Să mai fac eforturi să înțeleg de ce vor unii să ne întoarcem acolo? Nu. Să-i ia dracu pe toți, cu frații lor ruși de mână. Hai că m-am enervat iar.
Comentariu beton!11
Da, si sosetele de lana facute de bunica-mea, bagate in bocancii cumparati (cand se gaseau) cu 1 nr mai mare, sa ne tina mai mult. Si caciuli de blana care sa acopere urechile, prin care eu nu auzeam nimic si maica-mea se supara pe mine ca nu-i raspund. Cred ca de aia imi pun sosete numa cand da zapada si caciula doar sub minus 10, doar daca ma ustura urechile si stau sa pice.
Căciulă nu port nici la -25 grade, eventual glugă. Împletea mamaia șosete de lână, că altfel nu știu dacă treceam de iernile alea. Și am făcut teme la lumânare sau lampă toată școala generală. Ăia care spun că era mai bine au trăit pe altă planetă, că altfel nu îmi explic. Că sărăcia și frica erau generalizate și eram toți rupți în cur? Da, erau și eram. Și în loc să ne bucurăm de opțiuni și libertate (de orice fel), avem vise ude cu binefacerile comunismului? Sta-le-ar în gât!
Plm, aveam 14 în objnouă și duceam pită catanelor ce erau cu dita’ mitraliera plantată in fața blocului, dar nu uit frigul, temele făcute la lumânare, înfofolit după dușul la lighean, cozile, cartelele (ferească să le fi pierdut!), un bunic etnic german care a trăit toată viața cu perechi de ochi albaștri in ceafă, și celălalt, român, căruia îi citez reacția ce o avea la Telejurnalul cu împliniri mărețe: FUTU-TE-VĂ-N CUR PE MĂ-TA SĂ VĂ FUT!
P.S. Am și acum felinar cu petrol în casă, că poate, poate, și da, ador că găsesc parizer, da’ de-ăla bunu’!
Mama mea are 65 de ani și nu poate vorbi despre jumatate din viața ei fără să plângă. Un episod nu îl pot uita: ea și bunica mea umblau cu pungi in încălțăminte ca sa nu se ude când ploua. De statul la cozi nici nu îndrăznește mama să își aducă aminte. Eu sunt născută în primul an de demos-cratos, nu sunt sigura ca îmi pot permite sa ii înjur pe cei care spun ca înainte era mai bine.
P.S. Textul acela trist cu fata care locuia în gazdă e de Paști?
Cred că textul era tot acum, de An Nou, doar că ceva cu chibrituri și e scris de un blogger coleg de generație cu Mihai, Hans Numaiștiucum.
Da, e de Paști.
Inițial n-am vrut să văd documentarul. Cum au zis și alții mai sus, am trăit vremurile alea, ce aș putea afla nou? Și apoi am realizat: nu putem uita, în primul rând noi. Doar așa putem povesti mai departe traumele acelor vremuri.
Rapsodia Română e o bijuterie, dar până și pe asta a reușit regimul s-o strice în mintea mea. Pe segmentele fără sonor, melodia continua să curgă notă cu notă în capul meu. O ascultam și mă întorceam în timp într-o bucătărie cu difuzor la care se prezentau marile împliniri ale partidului, ode partidului și conducătorului iubit, unde ne încălzeam la o sobă fără presiune la gaz, făceam teme la lampă și ascultam cu părinții Europa Liberă și Vocea Americii. N-aveam speranță.
Pizda mă-tii, Lili!
Comentariu beton!11
Sunt unul dintre rar-comentatori. Aici și oriunde. Dar acum m-a lovit rău subiectul.
Urăsc faptul că am crescut in comunism, că m-a format frica, neîncrederea, lupta pentru nevoile de bază. Simt că și-au pus amprenta asupra a ceea ce sunt.
Urăsc amintirea cozilor-luptă pentru telemea, ouă, sau poate-bagă-ceva.
Urăsc faptul că mama a cumpărat, ani de zile după ’89, doar „en-gros”, orice găsea și i se părea că „nu se știe, mamă, când avem nevoie”..
Urăsc că nu simțeam că pot avea încredere in colegii de liceu să discut cu ei despre ce cred eu și ai mei și ce aflu din familie și Europa liberă.
Urăsc să citesc comentarii nostalgice vis-a-vis de comunism. Cred că, in afară de trolli, sunt emise de oameni precum vecina de la 3, care lucra la mezeluri, sau de vecinul de la 4, care era ceva faianțar pe șantierele patriei – și care „se descurcau”. Și de urmașii lor, desigur.
Nu cred, nu imi vine să cred, că un om, care și-a petrecut o parte din viață in regimul ăla ca om obișnuit, ar putea regreta măcar o secundă, sau măcar ar putea compara…
Sunt fericită că am reușit să le inspir băieților mei un start într-o altă viață, intr-o altă țară. Pentru că eu nu o iubesc pe asta. Asta mi-a lăsat mie comunismul.
Când nu ești în stare să faci nimic în viața e mult mai ușor să-ți dorești să îi tragi înapoi pe cei care sunt în stare.
Cred c-am ajuns și eu în spam. Așa-mi trebuie dacă am înjurat :)))
Fix acolo erai. 😁
metoo
Și eu. 🙂
Am urmărit tot documentarul. Până și eu, care am trăit primii 29 de ani în filmul ăsta, constat, uluită, că am uitat niște detalii. Deși credeam că n-am uitat și n-o să uit nimic. Cozile la alimente ATÂT de mari. (Cum sunt azi cozile la pupat moaște.)
Ponoseala. Expresia fețelor. Privitul în gol. Obnubilarea.
Și da, uitasem cefele înslăninate ale aplaudacilor de la congrese. Entuziasmul conștiincios cu care strigau „ceaușescu – pace”.
Nu i-am văzut în documentar, dar mi i-am amintit prin nu știu ce conexiune ciudată, pe „băieții cu ochi albaștri”, îmbrăcați „la costum”, care „se plimbau” pe Calea Victoriei. Momentul ăla când ni se intersectau privirile, a mea, sugestivă – știu ce ești! (asta era maxima revoltă) și a lor, și mai sugestivă – știu că știi, așa și trebuie!…
Da, retroactiv, mi se pare umilitor că am trăit toți anii ăia tăcând, adaptându-mă, ca să supraviețuiesc. Mi-e chiar rușine de mine. Dar… după război mulți viteji se-arată!
Comentariu beton!12
de la Crăciun îmi recomandă Dan Alexe documentarul pe febe; de 2 ori l-am pornit, de 2 ori l-am oprit după 4-5 minute; o să-l văd, da’ nu acum! la Mixich am citit! și m-am gîndit la ucraineanca pe care o știu la Ruse, doctoriță, și care s-a dus în vară să-și înmormînteze creștinește fratele; și doar faptul că are o fetiță de 8-9-10 ani a împiedicat-o să-i ia locul fratelui pe front… fmm putler!! fmm trumpilă!!! fmm de stat eșuat în care presupușii apărători ai legii se pișă pe ea! și pe noi! fmm de sistem medical, că nu se găsește un holter într-un spital! fmm de sistem politic care ai creat un sistem de învățămînt care i-a creat pe imbecilii ăștia se sugemiarniști! iar o să fac opinie separată, da’ cretinii ăștia au cea mai mică vină! ziceți că info e la un click distanță!? doar că distanța aia e pentru unii o infinitate; că trebuie simț critic, dorință de a afla și de a înțelege, umpic de educație, care, ce să vezi, mumu! singura diferență între ăștia de azi spălați pe creier de biserici, guru, șarlatani și amerindienii păcăliți cu mărgele și oglinzi e că ai noștri au electricitate și un smartphone cu care nu știu ce să facă!
FMM LOR!!!
Comentariu beton!14
Am urmărit tot documentarul. Până și eu, care am trăit primii 29 de ani în filmul ăsta, constat, uluită, că am uitat niște detalii. Deși credeam că n-am uitat și n-o să uit nimic. Cozile la alimente ATÂT de mari. (Cum sunt azi cozile la pupat moaște.)
Ponoseala. Expresia fețelor. Privitul în gol. Obnubilarea.
Și da, uitasem cefele înslăninate ale aplaudacilor de la congrese. Entuziasmul conștiincios cu care strigau „ceaușescu – pace”.
Nu i-am văzut în documentar, dar mi i-am amintit prin nu știu ce conexiune ciudată, pe „băieții cu ochi albaștri”, îmbrăcați „la costum”, care „se plimbau” pe Calea Victoriei. Momentul ăla când ni se intersectau privirile, a mea, sugestivă – știu ce ești! (asta era maxima revoltă) și a lor, și mai sugestivă – știu că știi, așa și trebuie!…
Da, retroactiv, mi se pare umilitor că am trăit toți anii ăia tăcând, adaptându-mă, ca să supraviețuiesc. Mi-e chiar rușine de mine. Dar… după război mulți viteji se-arată!
Nu ma pot uita. Dar stiu cum a fost in coltul meu de lume. Nu am uitat nimic. Am tatuat in minte, in suflet, tot ce am simtit. Copil fiind, am mancat vrabiute si porumbei – la bunici. Iar mama invelea in celofan sandvisul si il punea pe burta ei, sa fie cald cand ne trezim. Si multe alte grozavii.
Dar dupa cele app 6 luni total traumatizante ale alegerilor, m-am procopsit cu niste probleme foarte serioase de sanatate – si au aparut doar pe fond de stres, eu avand gene bune si regim de viata exemplar.
Dar reactionez patimas la subiectele acestea : comunism, georgilieni, suv-prostovani, rusia etc. Si la oculte mondiale, anti-vaccinisti, extremism religios de orice fel.
Acum sufar din cauza situatiei legate de ,,aproape uitarea/ignorarea subiectului justitie,,.
Injuraturile functioneaza perfect ca destresant si, desi nu obisnuiam, chiar azi am administrat cateva ,,calmante,, .
Deci daaaaa : ii trimit si eu in pzd pzdlor pzdlor mamelor lor pe toti nostalgicii comunisti si pe toti prorusnacii si ,,suveranistii,, lu peste prajit!
Si va sustin in tot ce ati spus!
Dar stiti ce ma termina? Parintii mei, oameni teoretic educati, au 80 de ani si sunt ,,orci,,. Iar fratele meu de 52 ani, superdestept in alte domenii ( a fost mare boss la firme renumite de programe it /securitate it- cred ca zic bine, de cativa ani s-a relocat in Irlanda pe acelasi domeniu si pozitie) este simpatizant orci.
Si mi-e atat de rusine sa recunosc ca, atunci cand ai mei vor muri, faptul ca vor fi 2 voturi in minus pt nebuni ma va alina oarecum.
Pe altii in trimiti in hell fara mila, dar ei doi sunt singurii mei parinti si ii iubesc.
Orice vizita la ei este ca o plimbare pe colturi de sticla.
E greu, tare.
Toti orcii astia cu iq redus sunt in marea majoritate prosti si rai – asistati social, batausi de femei, birtomani si alcoolici, cersetori si cam toata pleava societatii. Plus prea multi rezervisti si mai multi decat am vrea si decat ar fi normal din armata, politie, jandarmerie.
Dar sa nu ignoram faptul ca cei cu adevarat periculosi nu sunt ,,prostii,, ci sunt niste indivizi malefici care isi folosesc inteligenta si resursele financiare pentru a educa/forma orcile , de care doar se folosesc pentru a ajunge la putere si la bani.
Morgoth, Sauron, Azog, Bolg , Shagrat, Gorbag – exista : unii fosti condamnati, altii fost securisti, altii bip bip bip. Ii stim, cu nume si prenume.
Si intre Morgoth-tii astia malefici care vor sa ne preia tara pentru ei si orcii care se imbata cu rachiu si cu cuvintele ce ii baga in transa,
eista multi jurnalisti care pentru cativa arginti isi vand fostele principii si ajuta maleficii sa manipuleze prostii.
Atatea lucruri rele sunt ignorate,
Atatea lucruri bune sunt deformate.
Of.
FMM lor de Morgothi&Sauroni, de nebuni si de oameni lipsiti de demnitate si de principii!
Am colege care au trăit atunci, erau tinere, și spun că au dus-o bine, că aveau mâncare, că mergeau în tabere. În tinerețe am trăit în Moldova, acum în Banat. Colegele au facultate, nu sunt analfabete. Uneori mă gândesc că poate în Banat nu au trăit atât de rău, cum am trăit în Moldova. Probabil că fiind copii nu înțelegeau exact ce se întâmplă. Nu știu ce să cred, dar eu am simțit din plin frigul, sărăcia, răutatea. M-am simțit cumva razbunata când am citit ce ai scris.
In objnoua eram un copil.
Acum nu mai sunt.
Discutam acum câteva zile cu niște cetățeni care erau adulți atunci despre ce a fost și ce s-a ales de noi.
Atenție, nu vorbesc de cetățeni suveranisti sau cv, dimpotrivă
Unul dintre ei (ruda foarte apropiată de altfel) se arată dezamăgit de lipsa mea de disponibilitate pentru proteste și activism.
Și-mi spune: „au murit oameni la Revoluție ca tu sa protestezi”.
Răspunsul meu (răutăcios, da): „oamenii aia au murit pentru că ăilalți n-ați făcut nimic. Pardon, ați făcut. Ori ați fugit, ori v-ați turnat unii pe alții pentru un salam sI o butelie. Și la fel e și azi”
Pare că lipsa de libertate e ceva secundar, oamenii își amintesc doar foamea și frigul. Nu cum sa ți se spună unde sa lucrezi, ce să citești, ce să asculți.
Matzu plin,all good. Asta explica rata de obezitate și grătarele de azi
Change my mind.
My2Cents,
hrana și căldura se află la baza ierarhizării nevoilor umane și lipsa lor ne-a traumatizat cel mai tare. Ce să citești? Ce aveai în biblioteca din casă ori în cea publică. Ce să asculți? Rahmaninov, Mozart, Chopin… Unde să lucrezi? Asta da, era o problemă, dacă terminai o facultate, fiindcă aveai de ales doar între localități în care oprește trenul, localități prin care trece trenul și localități în care s-a auzit de tren. Dacă nu, nu.
Văd că nici tu n-ai amintit FRICA. Frica de: ce vorbești, cu cine vorbești, despre ce vorbești. Dacă ar fi după mine, aș pune frica înaintea foamei și a frigului.
@Renata, întrebarea mea e: de ce au suportat oamenii așa ceva fara să cracneasca?
Nu am găsit vreun răspuns.
Cum poți suporta sa fii umilit in fiecare secunda?
Cum poți, ca femeie, sa te supui fara sa protestezi, unor controale ginecologice „obligatorii”? Cine pzm ești tu, stat comunist, să hotărăști că eu tre’ să fiu fătătoare și să interzici contracepția?
Cine kkt e statu’ sa-mi spună mie unde sa lucrez, unde sa locuiesc, cu ce să mă îmbrac, ce să mănânc?
Probabil eram in pușcărie la o zi după majorat daca trăiam in perioada aia, știu.
Pe de altă parte, daca TOTI se revoltau, unde mai era loc în pușcării?
Frica de pușcărie? Pai la cum se trăia, pușcărie era și afara, și înăuntru…
Nu știi ce însemna pușcărie pe vremea aia.
Documentarul n-a făcut decât să-mi realimenteze furia și ura. Urăsc doar două lucruri în lumea asta: rusia și comunismul.
Pe cei care azi ridică în slăvi epoca de aur nici măcar nu pot să-i compătimesc – sunt prea proști, au niște circuite întrerupte În creier.
Documentarul ăsta a venit când abia am terminat de citit Orizonturi Roșii și Moștenirea Kremlinului. Te îngrozește ce povestește Pacepa acolo. Îmi amintesc că circula un zvon că ar exista o copie xerox a cărții Orizonturi Roșii – bine, nu puteai să întrebi lumea cine o are… Dar știu sigur că la Europa Liberă s-a citit cartea în foileton.
Iar cine spune că nu a fost chiar așa cum descrie Pacepa Securitatea și dezinformarea, minte – am dosarul de la Securitate al bunicului meu, unde se confirmă că populația era urmărită de la instaurarea comunismului până la moarte. Turnat de vecini, prieteni, rude…
Incep cu DanaT, schimbare de nume, ca suntem doua Dana. Eu sunt cea care i-a recunoscut pe musulman, JT si floarea de colt.
Trecand la lucruri serioase: m-ai facut sa renunt in seara asta la Fargo, sezonul 5.
Am vizionat documentarul facut de belgieni😒.
Din fericire franceza mea e ok, gratie unei profe de franceza in scoala generala. Da, din fericire, mai erau si profesori dedicati in perioada aceea. Sigur ca si mama ta a fost printre ei.
Ce m-a dat peste cap a fost faptul ca nu am realizat cat de crud, cat de oribil am fost tratati, ca oameni, ca natie.
In astia 60+ pe care ii am, am vazut si trait mult. Dar in seara asta am vazut fata nevazuta ….
Am crescut intr-o familie normala: mama, tata, doi copii. Am fost protejati, crescuti normal, cu foarte multe carti in biblioteca, sport, lasati liberi la joaca, invatati sa fie cat de cat independenti.
Ce ne-a facut sa fim cum suntem acum, nu a fost regimul impus de comunisti si ceausescu, fost o familie care a incercat si a reusit sa faca ceva bun pe lumea asta
Revenind la film… ce viata fara libertate, ce saracie, cata nefericire…
Ma intreb cum am rezistat.
Mihai, multumesc pentru reimprospatarea memoriei.
De acord cu tine, si daca imi permiti, te ajut la futut.
Problema e ca, cei spalati pe creier nu au creier. Deci….noi ce futem?
Dupa ce m-am chinuit sa-mi iau inima in dinti si sa comentez, ce cezi? Comentariul meu nu a intrat. Cred ca motivul este ca am folosit cuvantul “futut” de doua ori.
Nu la adresa lui Mihai, evident.
Deh..asta e.
Am vizionat și eu acum documentarul. M-am gândit aproape o oră dacă să scriu comentariul acesta sau nu, dar am observat citind celelalte impresii că foarte puțini nu erau născuți în respectiva perioadă, deci sunt influențați și de amintiri. E altceva să îți povestească cineva sau să citești despre un anumit subiect fără să fi trăit atunci. Astfel, iată ideile principale pe care le-am extras:
1. Oamenii rezistau la limita supraviețuirii.
2. Oamenii erau bunuri, nu ființe vii ce ar fi meritat respectate (li se calcula un necesar de hrană ca sclavilor din Antichitate).
3. Prima frica și orice altă valoare morală dispăruse, inclusiv respectul de sine.
4. Oamenii funcționau aproape exclusiv pe baza instinctelor primare.
5. Până și Gorbaciov considera exagerat ce se întâmplă în România.
6. Un individ care știa cel mult să citească și să facă calcule matematice simple se credea un zeu în viață și a cheltuit bani pe inutilități, fonduri pe care nu le-a rambursat de la el din buzunar, ci reducând populația României la nivel de deținuți în închisoare sau sclavi pe plantație.
7. Se dădea mită pentru orice.
8. Oamenii se descurcau călcând în picioare orice le stătea în cale spre a obține ce își doresc (mâncare nu există și curent electric cam la fel).
9. Oamenii urau alți oameni, sistemul și uneori pe ei înșiși pentru ce erau nevoiți să facă pentru a supraviețui.
10. Nu exista libertate de exprimare, de mișcare, de proprietate și cam de nimic.
11. Biserica era condusă de un bou pupincurist.
Nu înțeleg cum cineva cu mai mult de 2 neuroni și care știe să facă ceva pentru a se întreține ar vrea să revină în acea perioadă.
E adevărat că mita, tocatul banilor publici aiurea și cultul bisericii se practică, dar măcar în zilele noastre există un grad mult mai mare de libertate și principalul sentiment al oamenilor nu e frica constantă.
Ce sa gandesti
Ți se întunecă mintea… I-aș face pachet pe imbecilii ăștia în Coreea de Nord, unde să facă pușcărie dacă nu trag pârțuri unde și când spune partidul…
Un prieten zicea: un comunist bun e un comunist mort.
Repede mai uităm, Doamne, cât de rău ne-a fost…
Imi aduc aminte, ca ieri, desi nu cred ca aveam mai mult de 7-8 ani cand ai mei parinti mergeau la Bucuresti si dupa stat la sute de cozi veneau incarcati (pui rotisat, rulada Busteni din cascaval afumat, salamuri, branzeturi, paine…) Ii asteptam cu asa nerabdare si bucurie… Acum in 2 minute ajung cu masina (normal), pana la Lidl, umplu sacosele cu tot ce ne dorim, dar ne plangem si regretam perioada luminoasa? Fereasca Dumnezeu sa trebuiasca sa trecem brusc la ce am trait atunci, multi nu cred ca vor rezista. Le spun copiilor de carti pe care le-am citit si recitit de zci de ori si ei se intreaba de ce nu citeam altceva, inseamna ca imi placea teribil ce citeam. Normal ca nu inteleg cand acum au sute de carti in biblioteca si e-reader si unii nu au chef de citit (din 3 copiii unul a avut o perioada cand citea, devora cartile, unul a citit doar obligat iar celuilalt ii citesc si abia asteapta sa deschid cartea ca se si aseaza langa mine-e clasa 0, acum incepe sa citeasca si bag de seama ca ii place). Vrei sa te uiti la TV? Nu te uiti doar la el ca pe vremea cealalta, te uiti chiar la filme, emisiuni, orice iti doreste inimioara, ca doar avem si TV si Netflix, si Disney si HBO si You tube si cate si mai cate. Vrei muzica? Ai radio, ai Spotify, ai You tube, doar un click sa dai. Nu stii cand s-a nascut Eminescu? Un click e suficient. Vrei sa vorbesti cu matusa din cine stie ce colt al lumii? Un click e suficient. E greu, vrem inapoi. Deja m-am enervat!
Eu nu pot să mă uit la documentar și nici să citesc comentariile, sunt prea obosită și frustrată pe finalul ăsta de an, care a fost greu al naibii, venit după un an care a fost și mai greu, ăla a fost de-a dreptul înfricoșător pentru ca a fost vorba de un diagnostic greu la copil. Și peste toate, moțul de pe rahat, este toată aiureala asta din on line de la cretini care nu sunt în stare să gândească dar au dreptul să scrie (prost) și să îi citească alți prosti. Eu m-am enervat astăzi când am deschis din greșeală o postare locală unde se anunță epidemie de gripă și au apărut iar toți idiotii să își dea cu părerea, vaxin, mască, nu ne păcălesc ei..mă rog, sunt convinsă ca sunt aceeași care duc dorul epocii ceaușiste. Am savurat toate înjurăturile tale din postare și tare mi-aș dori ca un idiot din asta să ajungă să recunoască vreodată : băi am fost un prost, ideal să o facă din mijlocul Rusiei și tratându-și natural gripa inexistentă.
Eu as face o tabara tematica. Cam cum sunt astea militare, doar ca tematica sa fie comunismul anilor 80. Nu stiu daca ideea e originala sau am mai citit-o undeva, dar ar da un altfel de context celor nostalgici sau nestiutori.
Rog autoritațile române sau organizațiile, dacă or mai fi, civice să-i înregistreze pe iubitorii de Rusia și să-i expulzeze direct la Moscova.
tu-vă muma-n cur de nenorociți!
Nu ajunge o simplă înjurătură, e Musai și un șut în cur , bașca un par pe spinare, maimuțelor dacice nostalgice, Altfel noi rămâne cu înjurătură și nervi la greu iar ei cu nostalgia.
Eu nu blestem si nu vorbesc urât dar să dea bunu Dumnezeu si maica Domnului sa crape fierea ei, să nu-i mai rabde pământu’ sa moară fără pantofi in picioare si conceag pe cap ( a la „cuibul de viespi”) …de uitat la film nu pot sa ma uit, e ca si cand ai vrea sa retraiesti un coșmar…