Mai jos aveți un video de 53 de minute. Se numește „Dezastrul roșu” și este un documentar belgian filmat în mare parte în România anului 1988.
Nici nu știu dacă să vă îndemn să-l vedeți, pentru că eu l-am văzut și m-am înfiorat când mi-am adus din nou aminte cât de săraci eram. Și, mai ales, cât de ținuți cu forța în sărăcie, foamete, îndobitocire și sclavie eram.
După ce-l vezi, primul lucru care-ți vine în minte este să spui un „futu-vă-n gură să vă fut” crâncen la adresa tuturor celor care mănâncă căcat cu „ce bine era pe vremea lui Ceaușescu”.
Ceea ce am și executat: FUTU-VĂ-N GURĂ SĂ VĂ FUT!
M-aș uita la voi cum muriți de foame și nu v-aș da nici coji de pâine căzute prin noroi. Nu că nu v-aș da, dar le-aș mânca în fața voastră, așa pline de noroi, doar ca să văd cum vă tăvăliți în chinuri.
Fmm, ce m-am enervat din nou.
Iar dacă aveți chef să simțiți și voi cum vă crapă capul de nervi, pâna să vă uitați la video, am eu o metodă care funcționează sută la sută.
Citiți această postare, dar mai ales citiți comentariile românilor cretinopați care se cred patrioți și suveraniști. După ce vi se duce pulsul în 200, citiți-o și pe asta.
Repet, futu-vă-n gură să vă fut! M-aș uita la voi cum vă zbateți în chinuri și nu mi s-ar clinti un fir de păr.
Nu am comentat niciodată aici,dar acum m-am enervat așa de rău și sunt de acord cu înjurătură,nici nu trebuie să mă uit la documentar, proști grămadă.
Imbecili.
Știți cum a fost asta doamnă, fix cum ai intra de pe banca de rezerve. Să nu vă opriți de la comentarii, da?
Eu cred că ăștia-s genul de oameni care nu se pot obișnui în libertate. Sunt obișnuiți cu căpăstru și hățuri. Altfel nu-mi explic…
Eu îmi explic. Sunt extrem de proști. Fiind extrem de proști nu știu să facă nimic, nu sunt buni în niciun domeniu, nici să spele veceuri. Dacă nu ești bun la nimic, o să mori de foame. Prin urmare, singura lor șansă e cineva care să le dea de mâncare, fie și pe cartelă, cu rație.
Păi e mai bine acum pentru ei, că primesc ajutor social, atunci nu primeau nimic. Bine, nici nu aveau de unde să primească. Nu aveau nici cei care munceau, că nu era nimic, eram toți săraci
Inainte somajul era mascat. Exista fabrici cu zeci de mii de angajati si care probabil ar fi functionat lejer cu 20-40% din angajati.
Primeai repartie, frecai menta 30-40 de ani intr-un loc in care nu te dadea nimeni afara si ieseai la pensie. Nemtii si belgienii lucrau nenica.
Mai ganditi-va ca astia de mai sus au puiat la randul lor si copiii lor nu au acum unde sa se angajeze ca nu se mai angajeaza moca. Mai exista si problema locuintelor, Ceasca le-a dat cate o locuinta in chirie sa stea si dupa Iliescu le-a facut-o aproape cadou. Cum mai repetam schema ?
Nu trebuie sa citesc sau sa vad nimic ca sa imi aduc aminte cat de rau am dus-o pe vremea lui Ceauşescu. Stiu bine cum stateam la coada pe ploaie si ninsoare si de multe ori nu mai prindeam nimic.
Cat de suveranisti le-as lua un bilet dus in timp. Ca nu ar avea nimic sa manance nu cred ca e o problema. Problema ar fi ca daca ar scoate un cuvant nepermis, ar fi bagati la pârnaie.
Repet, m-aș uita la ei cum mor de foame și nu mi s-ar clinti un mușchi pe față.
Pot să înțeleg copii care își dau cu părerea doar din auzite, nu-i înțeleg pe cei care s- au chinuit atunci, deși cred că unii dintre sunt copii de vânzători la aprozar, butelii, sifoane, băcănie, sifoane, etc.. Da , să – i fiți, dar să le pui la geam coji de portocale, un pachet de Pall Mall, o cutie de Tuborg, ambele goale, pentru a le pune în vitrină. MUIE !!!!
N-am nervi tari să mă uit la ora asta,am lenevit atâtea zile încât azi și mâine recuperez (rufe , curățenie,etc).Și da ,cred că te-a luat cu fmm numai văzând stema veche, că doar am fost copii in același timp…nici ciorapi de damă nu se mai găseau,ca să dau un exemplu minor.
Zicând ca psihologii de azi:am rămas cu traume de atunci,5 oameni la rând la Lidl mi se par mulți,mai dau o tură prin magazin ca să se elibereze casele.
Așa fac și eu.
Fiica mea râde de mine pentru că de fiecare dată când mă duc la Lidl iau hârtie igienică deși mai am acasă cel puțin un bax neînceput. Mi-am dat seama de asta abia când mi-a atras ea atenția. Cred ca e ceva gen Pavlov: ia, că daca nu mai găsești.
(Na, acu’ postez, că tot m-ai certat zilele trecute că nu…)
FUTU-I ÎN GURĂ și eu, chit că-mi lipsește organul. Nu pot să cred- 9k de like-uri la bășina aia tristă
PS de obicei vorbesc frumos dar ăsta e un subiect sensibil. N- am uitat nimic din anii ăia nenorociți, jur
Lasă like-urile, dar comentariile… 🤦♂️
Se poate face transplant, nu-i problemă.😄Bine, alții au, dar îl poartă degeaba…
Am rezistat pina la minutul 13. Mi se revolta carnea de pe mine. Doamne, in ce hal eram. In noiembrie pe 21 am nascut. In noiembrie primele doua saptamini am stat afara zilnic asteptind masina cu oua. Am prins un cofraj. 30 de oua la patru persoane, din care eu insarcinata. Am stat in frig doua saptamini pentru 30 de fucking oua.
La o luna dupa nastere, MOMENTUL. Eram in casa si soacra-mea m-a strigat sa vin la tv, ca uite se intimpla ceva. Cind am priceput ce se intimpla, m-am intiors spre puiul meu si primul lucru pe care l-am articulat a fost sa strig: Am sa te cresc cu portocale!
Doamne. In ce hal puteam fi
Am un copil inteligent, empatic. Cit de mult i-as explica, intelege, dar pina la un punct. I se pare atit de incredibil incit nu poate asimila pina la capat.
Habar nu au.
Suveranistii sufletului lui cui o fi sa se duca invirtindu-se
Da’ am auzit ca in Rusia se traieste bine. Poate se gindesc sa se relocheze. Toti.
Eu mi-aș dori să se relocheze pe lumea cealaltă.
Cum o fi, numai sa se relocheze. Sa fie bine la ei acolo, cu poporul rus prieten. Un singur comentariu de bun simt am vazut la primul articol, al cuiva care spunea ca e ipocrit (parca asa ceva) sa urezi Craciun fericit in timp ce continui sa bombardezi. Restul – aplaudaci. Ti se face cu vertij
Problema mea e asa: peste vreo 25-30 de ani, cand cei care ne mai amintim cat de cat clar nu vom mai fi, copiii nostri, carora le povestim si le explicam si le aratam documentare si poze acum, care ne cred si judeca si inteleg, din pacate nu vor reusi sa convinga pe nimeni din marea masa de prostime viitoare (ca prostii se mai si inmultesc necontrolat). Si imi e teama ca nu cumva sa se ajunga sa se rescrie istoria chiar in manuale, vorbind despre vremea lui ceasca la modul ” perioada aia in care statul iti dadea casa si job, ce vremuri!”
Ceea ce este foarte probabil și posibil.
Acum cateva zile eram acasa racita moarta si abia reuseam sa vorbesc cand m-a sunat o doamna cu cel mai tare sondaj la care am participat si la care m-am bucurat ca m-au desemnat algoritmii. Am putut sa-mi spun parerea de suveranist european si sa-i bag in pxta pe-aia care au nostalgii cretine.
Am vazut si documentarul belgian si am explicat fetelor de ce trebuie sa-l vada
Cred că s-a bucurat. 😁
Să nu ieșiți din casă, că femeile răspândesc gripa. Bărbații nu se ridică din pat, dar să mai iasă și din casă
La postarea cu urările din partea rușilor le-a am transmis sa ne pupe pe toți fix in c.r 😂
Nu m-am uitat la documentar. Nu am nevoie. Am trăit pe viu acea perioadă.
Ce mă doare cel mai tare e o parte a generației tinere. Cei care poarta tricouri cu Che Guevara. Și slăvesc socialismul. Habar n-au ce crime și orori au fost pe vremea aia. Dar ei vad doar partea romantică. Care o fi aia.
Comentariile nu le citesc. Că am probleme cu tensiunea. Și mai am și un vocabular foarte bogat la capitolul insulte.
Imi tot vine in cap scena povestita de Suzi, iubita lui Petrini, despre studentele „judecate” de organizatia de partid din facultate pe tru ca aveau parinti chiaburi-tarani detinatori de pamant, un joagar, nu industriasi sau latifundiari, din care una s-a sinucis. Iar Suzi, ingrozita, se gandea ce ar fi facut daca nu ar fi fost in aceeasi situatie de”inculpata” si ar fi avut drept de „vot” pentru excluderea lor din facultate…caci da, fusesera condamnate de catre organele de partid dar si de către colegii lor…
Nu sunt intr-o stare de spirit prea grozava in chiar acest moment, asa ca aleg sa nu-l vad, deocamdata. Insa doar citind comentariile de aici mi-a crescut pulsul, asa cum se intampla ori de cate ori constat ca exista fie si doar un singur om viu capabil sa regrete sincer vremurile alea.
Stiti cand ma gandesc eu cel mai tare la cat de rau era atunci? Cand parlamentez cu ai mei numarul de oua ochiuri de la micul dejun (de regula in week-end) si ce sa mai fie pe langa ele. Si-mi dau seama ca noi jonglam ca barosanii cu 6-7 oua la o singura masa (nu mai zic de 2-3 sorturi de branza ca fiecare din casa are gustul lui „de sarat”) si pe vremea aia din ratia de oua (si aia luata cu coada) mamele noastre scoteau toate mesele de sarbatori, cum le scoteau.
Da, imi aduc aminte de toate si multele neajunsuri dar, nu stiu de ce, asta imi declanseaza cel mai tare amintirile dureroase.
Fix așa, da. La ouă mă refer.
D’aia îmi doresc din tot sufletul să plece fii-mea din țară. Mi-e literalmente frică de orcii ăștia care ridică în slăvi comunismul. Nu mă gândesc numai la chinul din anii’ 80, ci și la felul în care au instaurat regimul. Nu cred că ar proceda prea diferit.
Si mie mi-e frica. Dar nu vrea sa plece. Satu cu inima la gura si sint pe picior de mobilizare oricind ar spune: mama, venim. Dar e alegerea lor, nu a noastra.
Sper să plece.
Mihai, nu prea am scris in ultimul timp si am fost si cam neatenta, dar cred ca se intsmpka ceva cu commentaries mele, le papa cineva…
Erau în spam. Le-am recuperat.
Nu m-am uitat la documentar. Nu am nevoie. Am trăit pe viu acea perioadă.
Ce mă doare cel mai tare e o parte a generației tinere. Cei care poarta tricouri cu Che Guevara. Și slăvesc socialismul. Habar n-au ce crime și orori au fost pe vremea aia. Dar ei vad doar partea romantică. Care o fi aia.
Comentariile nu le citesc. Că am probleme cu tensiunea. Și mai am și un vocabular foarte bogat la capitolul insulte.
Tricourile cu Che Guevara sunt cel mai mic rău. Le poartă tinerii și prin țări unde nu s-a murit de frig și foame.
Tocmai de aia e mai rău. Că habar n-au
Nimic neobișnuit, aceleași jigodii mestecând același rahat. La întâmplare rețin un comentariu ce explica doct cum în WW2 rușii ne-au fost prieteni, iar „ucri” dușmani, încheind apoteotic „mai citiți”. Îndemnul nu-i rău, dar în locul lui m-aș abține.
Lăsând de o parte indignarea și hăhăielile, aparent AUR e pe la 36%. Nu cred că mai trebuie demonstrată conexiunea între curentul „suveranist” și politica moscovită. În rândul ștampilătorilor ar fi câteva categorii. Prima, masa de manevră. Imbecili. Biodrone. Singurul lor rol e să propage și să amplifice idei, iar dacă e cazul, ăia mai tupeiști, să te umple și de sânge. Al tău și al lor. Îi poți combate fluturând la momentul oportun o cârpă și mai colorată. Ăștia-s majoritari și în comentarii.
A doua categorie mai periculoasă, sunt cei ce știu exact ce fac, nu sunt proști, și din considerente ideologice, financiare sau alte motivații susțin politica Kremlinului. Ei sunt cei ce lansează și adaptează ideile propagate de prima categorie. Echivalează cu o coloană a 5-a și, ideal, ar trebui tratată asemănător. Comentariile lor sunt mai bune și mai cizelate, distilează mai bine otrava.
A treia categorie, rebelii fără cauză ce schimbă rațiunea pe impuls. Cu largul concurs al gherlelor date de USL, vin cu idei „să ardă tot” sau „nu poate fi mai rău”. Se vor convinge, tardiv, că se poate, și încă cum. Echivalentul adolescentului părăsit de iubirea vieții sale ce se taie pe brațe cu lama, doar că, suflet generos, nu folosește doar brațele sale. Aici mai poate fi de lucrat și convins, în ciuda gafelor venite din guvern sau parlament.
Am postat asta doar ca să vă amintesc că a trecut un an de când ne-am jucat viitorul ca țară la ruleta rusească, iar până la următorul meci, din 2028 (în cel mai bun caz) mai sunt doar doi ani și ceva.
Vezi că e „m-ai citiții”.
Mă uit la documentar şi simt iar frigul din nopțile petrecute la cozile interminabile pentru un pui tacâm. Cred că de atunci mi se trage faptul că nu suport să stau la coadă, văd uneori in Paris oameni care stau la coadă la orice, dar eu simt că mă sufoc. Când chiar nu am de ales e complicat. Detest perioada aceea din tot sufletul meu. 🤬🤬🤬
Pentru mine trei persoane așezate undeva sunt coadă. De multe ori refuz să mă așez.
Aveam 12 ani la Revolutie si nu voi uita niciodata raul pe care ni l-a adus comunismul si dictatorii ceausisti (nu merita sa le scriu cu litera mare numele). Am crescut intr-o familie unde ascultam pe ascuns Europa libera si Vocea Americii si am crescut in anii cei mai crunti ai dictaturii comuniste, anii 80. O copilarie crescuta intre trezitul la 5 dimineata sa ma asez la coada pentru a „apuca” lapte sau iaurt, pana ajungea mama din schimbul 3. Ne am petrecut copilaria in alimentare, asteptand la randuri „ipotetice” , nestiind daca in ziua respectiva se va „baga” ceva (adica alimente esentiale ca oua, carne sau ulei). Ultimii ani erau si pe cartela, nu aveai voie sa iti depasesti ratia :-(( Eram copil dar deja responsabilizat si nu voi uita niciodata umilinta si batjocura la care ne supunea acest regim dictatorial. Simteam ca suntem tratati ca niste animale, carora le mai aruncau cate un rest de mancare. Cred ca aveam 10 ani cand, stand intr-o coada, cu ultimele puteri, am reusit sa ies, fara sa fiu calcata in picioare (cu ultimele eforturi, nici nu mai tin minte cum am reusit sa ies, pentru ca am fost la limita lesinului). Si asa era fiecare coada, oamenii se calcau in picioare sa „prinda” iar altii mai putini norocosi, dupa ce stateau ore in sir in picioare si sa ingramadeau ca niste neoameni, plecau cu mana goala acasa. Nici nu mai adaug frigul din apartamente, lipsa energiei electrice etc. Iar ceea ce povestesc eu se intampla in Bucuresti :-((
Nu vreau sa lungesc povestea dar, poate ca sunt tineri carora nu le-a povestit nimeni ce a insemnat dictatura ceausista si as vrea ca macar cateva randuri scrise de mine, sa-i faca sa reflecteze asupra acestei perioade de cosmar si sa inteleaga de ce este importanta libertatea si drepturile oamenilor intr-o democratie.
Da, la o voada era sa lesin si eu…
Nu pot urmari nici film, nici comentariii…sunt epuizata de o viata tot mai haotica, de informatii tot mai absurd, de…
Mihai, nu prea am mai scris, totudi cred ca vrro doo comment s-au dus …nu stiu unde!
Dap, erau în spam. Le-am recuperat.
Din fericire, trăim vremuri în care toată informația este la un click distanță. Prin urmare, tinerii ăia despre care zici tu sunt doar niște imbecili care nu vor să se informeze. Fix precum părinții lor.
Asta e paradoxal și frustrant. Avem acces din câteva clickuri la o bibliotecă practic infinită, raportat la durata vieții umane. Băi, și cu toate astea ne cretinizăm. Nu că punem întrebări la care au răspuns deja strămoșii, gen forma Pământului, avem deja răspunsurile, alea idioate, și le susținem până în pânzele albe. Aruncăm la gunoi istoria, medicina, biologia, că a aflat Gigel, frecător de mentă liber profesionist de la Bill, angajat la Trailer Park Ltd., pe social media, cum stă treaba. Gigel și Bill având, normal, drept de vot și votând masiv vite portocalii sau cu izmene roșii. Iar undeva, la capătul firului teoriilor abracadabrante, e foarte posibil ca un Ivan să facă pe el de râs asistând la modul spectaculos în care Occidentul putrezește din interior.
Sunt aceeași masă de prosti, folosiți în anii de după război, care au făcut închisorile comuniste și care au târât atâția oameni nevinovați acolo.
Aceeași masă de prosti gata să iasă din mine și să te omoare pt ca ai plete.
Mă uit la ei și la susținătorii imbecililor ăstora și sunt absolut convins ca ar fi gata să ne facă la fel și nouă și familiilor noastre.
Mă sperie un pic gândul ăsta, pt ca departe nu suntem.
Ce mi se pare mai grav, insa, sunt părinții mei, cu tata care a ieșit în stradă la revoluție, cu mama anchetată de securitate pt niște aur, care acum susțin ca Ceaușescu a fost un patriot și a avut dreptate cu vesticii care vor să ne fure Munții Bucegi.
Nu mai spun de susținerea mesianicului actual.
Tata este un inginer cu două facultăți, mama a citit când am citit noi de pe blogul ăsta la un loc.
Orice argument și orice le arăt moare din fașă.
Cât de trist, băi, cât de trist. 😞
Daca e sa se ajunga la asa ceva sunt in stare sa ma bat cu ei. Sa le fut o rangă peste dinti (lipsa la ei)
Nu pot sa spun nimic… Mi-am spart arcada la o coada ptr cartofi cand pentru gloata manata de idea de a prinde ceva nu a mai văzut ca erau și unii mai mici pe la 13ani la coada…
Asa ca nu am decât sa le las niște versuri mai vechi un pic… https://youtu.be/Pr0g1Qt59MQ?si=qjlR_IeRalYEmqk5
Eu era să mor la o coadă la carne unde nici nu era carne. Dar cică trebuia să se bage.
Nici nu trebuia sa ma uit, n-am uitat toate cozile la care am stat si toate lipsurile de care am avut parte, dar „FUTU-VĂ-N GURĂ SĂ VĂ FUT!’
Daca e sa rememoram – aveam 9 ani (dupa Revolutie evident se intampla) cand am vazut prima data in viata mea kiwi. L-am intrebat pe tata de ce au peri cartofii aia… Eram pur si simplu prosti din cauza lipsurilor (materiale sau lipsa de informatie) 😢
💪
https://edituramilitara.ro/produs/in-umbra-epocii-de-aur-rationalizare-austeritate-si-criza-in-bucuresti-1979-1989/
Deși am trăit pe viu coșmarul de aur, citind cartea de mai sus, tot m-am îngrozit la ce nivel ajunsesem.
Acum citesc https://edituracorint.ro/economie-coruptie-si-politica-in-romania-lui-nicolae-ceausescu.html?srsltid=AfmBOooxtW-DR0ndSCBnT9zz99cIPKGSQtokHqt5haA-GWzu_fH6Me8e
Teribil de actuală, din păcate.
Iar cărțile lui Petre Opriș sunt edificatoare în ceea ce privește „formidabila” economie socialistă.
Aveam 8 ani la revolutie. Consider ca nu am nici un drept sa vorbesc despre comunism, sa imi dau cu parerea daca a fost bine sau rau….eram doar un copil. Imi aminteste doar aceste lucruri :
Amintiri frumoase:
– mergeam in concediu la mare in fiecare an ( lucru ce nu s-a mai intamplat in anii 90)
-aveam jucarii de la Mos Gerila de fiecare Craciun ( in anii 90 ai mei au avut probleme financiare)
– aveam serbari multe si frumoase la scoala si gradinta
– parizerul prajit
– cum ne intalneam toate rudele de sarbatori,
– mersul la padure de 1Mai
Lucruri care si acum ma inspaimanta:
– cum ma duceam sa stau la coada la lapte de la 4 dimineata ( aveam doar 6 ani)
– cum stateam la coada la butelii ( ai mei erau la serviciu cand veneau…si cum ma luptam cu vecinii sa apuc si cum ma chinuiam sa o car pana acasa- aveam 6-7 ani)
– cum tata a ratat multe lucruri frumoase pt ca era plecat la lucru in Irak sau Rusia
– cum era sa mor strivita la coada de la brutarie
– cum stateam in frig si ma spalam in lighean in dormitor….locul unde stateam cu totii pt ca era frig
– cum era sa murim pt ca a luat foc soba pe care o aveam in dormitor ( stateam la bloc, la etajul 10, lemnele le caram de la tara cu sacosa si cu trenul)
– bataile primite la scola cand greseam ceva
– apa calda o data pe luna ( dar nu prea o apucam pt ca ….stateam la etajul 10)
– liftul care nu mergea din 10 decembrie pana in 7 ianuarie ( sa vada toti daca tu cari porcul de la tara pe scari)
– cum bunica era disperata sa ascunda gainile din curte cand veneau in control.
Lucrurile astea mi le aduc aminte din perioada comunista.
Imi aduc aminte ca din 1990 pana in 2000 nu ne-a fost usor….mama a ramas fara serviciu, acum lucra acum nu, banii nu ne ajungeau, certuri in familie din cauza lor….
Dar acum …in 2025(6) ….la 40 si ceva de ani….pot spune ca nu cred ca as fi putut realiza in comunism ce am realizat pana acum : stau in Bucuresti, am familie, am in copil care nu a dus lipsa de nimic ( in limita bunului simt), am un job pe care il fac cu placere ( si daca nu imi msi place pot sa caut altul oricand), am 2 apartamente realizate prin munca mea si fara credit, fiecare are masina lui, ne plimbam unde vrem si cand vrem …..putem sa ne spunem parerea liber!
Nu, nu cred si nu am sa cred vreodata ca a fost mai bine in comunism.
PS…am recit doar o data textul…scuzati greselile si lipsa diacriticelor.
Parizerul ăla prăjit era doar dacă aveai marele noroc să prinzi parizer. După coadă și, eventual, bătaie. 🤷
Au băieții ăștia un mesaj aplicabil oricând:
https://www.youtube.com/watch?v=n469vPjvvJg&list=RDn469vPjvvJg&start_radio=1
Ăsta e, da. Mesajul zic.
Pana nu o sa se invete istoria comunismului la scoala, degeaba! Cum au facut nemtii cu nazismul si tot au niste cretini pe ici, pe colo…
O luna de invatat numai despre lipsuri, securitate, frig si foame. Cu documentare din astea difuzate o saptamana intreaga pe toate posturile in prime-time.
As zice ca parintii tre’ sa ii invete dar e periculos ca sunt si multi nostalgici senili. Din fericire nu prea am in jurul meu si, cu mandrie spun, cand s-a pus problema Georgescu toti pesedistii din familie s-au bulucit la vot si au votat ND. Amintirile Epocii de Aur erau inca fresh.
Sunt în stare să fac campanie pentru asta.
Eu as propune si o saptamana de practica….
Nu doar învățat. Nu știu sub ce forma se poate face dar să învețe practic.
I-aș pune în fiecare zi să urce pe scara aia fară geamuri de la blocurile pe model sovietic in perioada când e oprit curentul.
Cred că am mai povestit asta pe aici: dacă n-am murit de inimă atunci și nici altceva nu am pățit a fost doar un noroc pe care alții nu l-au avut.
Și le-aș trimite pe toate coțofenele care regretă, in fiecare lună, cu cârdul, cu tabel nominal, la controlul ginecologic ca nu cumva să facă când și câți copii vor ele, nu cum trasează sarcini partidul. Asta mi se părea un lucru umilitor până la lacrimi.
Aveam 28 de ani în ’89, știu ce a însemnat ,,epoca de împliniri mărețe”.
Zic să ma opresc din comentat ca risc sa îl concurez pe Balzac cantitativ.
Și am mai citit și comentariul de pe fb sa articolul ăsta.
I-aș lua pe toți cretino-rusoflocii ăștia și aș organiza tabere de comunism, iarna. Găsim noi un oraș abandonat, îi băgăm acolo, luat telefoanele la intrare, nu tu net, nu tu căldură, curent și televiziune 2 ore pe zi, cozi la alimente și toate cele ‘bune’ aduse de comunism, să-i văd eu după o lună dacă le mai trebuie comunism.
Sau pușcărie. 🤷
@Adrian Costescu nu te mai obosi. Ajunge să pui de o colaborare cu https://christiantour.ro/destinatii/coreea-de-nord-kp
stabiliți variantele cele mai ieftine și falsificați instructajul cât să dea în toate gropile. Nu scapă fără 6 luni de reeducare.
Eu vad zilnic pe FB comentarii d astea cu ce bine era,aveam de toate, etc. Ma enervez si le raspund, de ex ca de Craciun lucram, lucram si simbetele si duminicile, si aveam sarbatori legale , a, b,c cam un sfert fata de acum. Mi a raspuns o duamna ca unde am lucrat eu de aveam asa program. Nu ai ce sa mai faci cu astia, asa ca zicerea dv e fooooarte bine venita. Macar sa ne racorim
La revoluție aveam 16 ani. Așa că îmi amintesc foarte bine. Și vreau să precizez, viața noastră nu era foarte rea, comparativ cu a altora. Nu am suferit niciodată de foame (bunicii erau la țară și destul de aproape de București, se putea ajunge ușor odată pe săptămână pentru „aprovizionare”), in schimb am stat la aceleași cozi, am suferit de frig și de toate relele regimului, atâta că nu mi-a fost niciodată foame, dar in niciun caz nu o sa spun vreodată în viața asta că a fost mai bine. Sau măcar „bine” sau „acceptabil”. Tocmai asta nu înțeleg și mă sperie: dacă eu nu spun că a fost mai bine (și tocmai ce am recunoscut că eu aveam o viață „mai ușoară” decât majoritatea celor din jur), oare ce viață aveau cei care regreta acele timpuri? Mult mai bine decât îmi era mie nu avea cum să le fie, cât de rău să le fie acum? Sau cât de imbecili sa fie?
In alta ordine de idei, eu incerc sa fac ceva pentru a-i trezi măcar pe tineri: fiind profesor la liceu, de discipline economice, le explic diferențele în toate modurile posibile, le arat orice materiale găsesc, date statistice, orice le poate arata ce perioada toxica a fost. Aparent, nu fără rezultate…problema e că, cei mai mulți, nu au drept de vot…dar vor avea la următoarele alegeri. Și mai e o problemă: din păcate, nu le pot spune că acum lucrurile sunt cum ar trebui sa fie, pentru că nu sunt proști, văd și ei că nu sunt cum ar trebui. Măcar reușesc să îi conving că, așa rău cum e, tot e mult mai bine decât era…și decât ar fi in orice forma de comunism.
La documentar o să mă uit mai târziu.
Că Ambasada Federației Ruse scrie ce scrie pe pagina lor e una. Sunt ipocriți și cam așa au fost din 2022 încoace de când au invadat Ucraina. Într-un singur comentariu le spune și lor același lucru cineva. De când Rusia e prietenă cu România? Perioada 1947 – 1989 a fost așa din cauza URSS.
Buckle up că urmează un text lung.
M-am născut la câțiva ani după căderea comunismului, dar am simțit efectele pe deplin. Sărăcie cruntă, mama mereu îngrijorată că nu ajung banii, fratele meu adolescent si apoi tânăr adult care nu găsea un serviciu. A plecat la muncă în Italia la fel ca mulți alții. Eu am avut noroc să prind aderarea la UE în timpul gimnaziului, a trecut criza economică, lucrurile au intrat pe un făgaș cât de cât normal. Am prins un job bun după facultate si mult timp nu am luat în considerare relocarea în altă țară.
Acum mă gândesc serios la viitor. Fac parte din categoria hulită de “suveraniști”. Am plecat dintr-o familie săracă, lucrez la multinațională, merg în vacanțe în alte țări, îmi permit să am o viață decentă. E loc de mai bine, dar este mult peste nivelul asistaților social.
Mă gândesc la cum s-ar putea schimba lucrurile dacă ar prinde aur mai multă putere și mă îngrozesc.
Bunicul matern nu avea mult teren, dar a cedat tot când au început colectivizarea, altfel era “convins” de autorități. A ales varianta asta pentru că deja avea copii și nu voia sa îi lase orfani.
Mama a fost copil și adult în comunism. A avut noroc să fie simpatică și să își facă relații, dar nu ar da viața de acum pentru nimic in lume. Acum poate să călătorească, să cumpere ce vrea fără să apeleze la pile, să emită păreri, să critice politicienii etc.
Cei care visează comunism sunt cei incapabili de a realiza ceva pe cont propriu și așteaptă pomană pe munca altcuiva.
Cred că le-am mai spus pe aici:
1. Familia din partea mamei a fost înstărită pentru vremurile acelea. Străbunica avea pământ mult, munceau cu toții pe rupte, străbunici, bunici, unchi, mătuși, etc. aveau gospodărie mare, animale, unelte, cereale. Când au venit comuniștii la putere, le-au luat tot. 17 care pline cu cereale le-au confiscat, zice bunica. Plus toate animalele. Străbunica stătea și plângea morțește. Străbunicul a ascuns o oaie în pivniță și a făcut 2 luni de pușcărie pentru asta. Pământul l-au colectivizat tot. Țăranului dacă îi iei pământul, animalele, uneltele, îi iei viața.
2. Bunicul era în armată, bunica avea 20 de ani. Într-o noapte, la sfârșitul iernii, când se topea zăpada, a venit o viitură și a înfundat un pod cu nămol și resturi aduse din deal. Și au scos-o pe buna cu încă o femeie tânără, noaptea, în poale, să desfunde podul. Ca să le batjocorească, că bărbații lor nu erau acasă.
3. Nu o s-o uit niciodată pe bunica: toți am votat ochiul și a ieșit soarele. Aluzie la alegerile furate de comuniști în 1946.
4. După instalarea regimului comunist, zice buna că se plimbau activiștii de partid prin sat răcnind: partidu’ partidu’!
5. Bunicul din partea mamei a murit în noiembrie 1975 de cancer la stomac. Spre sfârșit, nu mai mânca nimic, doar cerea în mod obsesiv portocale. Au umblat nepoții lui tot Clujul și nu au găsit o portocală pentru un om care murea…
Iar aceste suferințe sunt nimic față de suferințele unor mari martiri ai acestui neam: Corneliu Coposu, Iuliu Maniu, Ion Mihalache, etc.
Cum pot spune unii că a fost bine atunci? Așa face un regim căruia îi pasă de popor? Așa arată binele? Dreptatea? Adevărul? Libertatea?
Aș vrea să aud un răspuns la aceste întrebări, dar nu cred că au vreunul…
O ducem bine și ăstora cu mintea odihnită le vin idei. Trăim cele mai bune timpuri din istoria noastră și unora le pute tot…
Cu dracu să crezi toate căcaturile? Cum să spui că era mai bine?
Pur și simplu nu mă duce capul ăsta al meu…