Odată cu fenomenul nomazilor digitali care a luat amploare în toată lumea, s-a dezvoltat și o sub-ramură la care nu s-ar fi așteptat nimeni, pe numele ei: nomazii digitali nesimțiți.

Unde îi putem întâlni și cum arată? Uite:

Ca si context, lucrez intr-o cafenea, si am inceput sa nu ii mai suport pe acei oameni (programatori, IT-isti, freelancersi, antreprenori si ce or mai fi ei), care efectiv vin de la prima ora a diminetii peste tine si pleca o data cu tine la inchidere. Nu asta e problema, si nu asta ma “deranjeaza/macina”, ca pot dormi linistit si cu ei acolo sau fara ei acolo.

Eu mor pe faptul ca vin la ora 08/9:00, pleaca la 17:00, dar toata consumatia lor este un cappuccino si o apa (bineinteles de la filtru, nu cumparata, sau in unele cazuri cu ea deja de acasa). Nu mananca, nu mai consuma nimic, nu se ridica de pe scaun/canapea, nu tu mers la o toaleta, nimic, pana la inchidere (incep sa cred ca merg pe sistemul ala cu, daca nu ma misc poate nu ma vede).

Acum intrebarea mea este, cum poti sa traiesti asa, nu te simti asa putin? I mean, eu nu pot merge undeva si sa stau lepră, lipit de un scaun +7/8 ore fara sa comand nimic, ma simt prost, ma simt naspa fata de oamenii de acolo, ca le tin locul ocupat, consum si curent, pentru nimic efectiv. Si stiu ca multi ar spune, “poti sa le spui, sau poti sa ii intrebi daca mai doresc ceva” insa locatia la care sunt nu imi permite acest lucru, e politica lor de asa natura incat nu le pasa poate, si repet nu asta e problema sau ce ma macina dupa cum am spus si mai sus.

Intrebarea e pur si simplu din perspectiva de consumator a unei locatii cum poti sa fii atat de lepră? Si daca te regasesti in cele de mai sus, pune mana si du-te la bar, comanda o cafea. Multumesc! (sursa)

Asta, prieteni, se numește într-un singur fel: nesimțire. Indiferent că vreți să acceptați sau nu, este doar nesimțire pură.

Știu, o să săriți de cur în sus să-mi explicați că n-au greșit cu nimic, nu e vina lor dacă cei care au localurile îl lasă să facă asta, iar eu o să vă răspund râzând că faptul că sunt lăsați nu înseamnă că nu sunt nesimțiți. O, ba da, sunt, pentru că profită, CU NESIMȚIRE, de amabilitatea unor oameni care nu-i scot în șuturi de prin cafenele și restaurante.

N-ai, bă, cum, efectiv n-ai cum să nu te întrebi: „oare o fi ok că stau cu orele pe capul oamenilor ăstora fără să consum nimic?”. Iar drept răspuns să ridici din umeri: „aia e, lasă că au bani, nu stau ei în consumația mea”.

Doamne apără și păzește, oamenii ăia care-i suportă au răbdare de îngeri, eu i-aș scoate-n stradă în secunda doi.

Și-o să vă mai spun ceva. Sunt absolut convins, pot să-mi pariez viața, că pe lângă cei care fac asta cu bună știință durându-i în cur, există și habarniștii rupți de realitate care nici măcar nu înțeleg că nu e ok ce fac.

Îi știți pe oamenii ăia care niciodată nu știu ce se întâmplă în jurul lor, ai impresia că trăiesc într-o lume paralelă, doar a lor? Ați cunoscut oameni care nu știu cine e prim ministru sau primar al sectorului/orașului unde trăiesc? Îi știți pe flower-powerii ăia care sunt întotdeauna rupți de ce e în jur și n-au nici cea mai mică legătură cu viața reală? Îi știți? Că eu am întâlnit mulți de tot.

Ei bine, și ăștia sunt prezenți printre cei care atârnă cu orele prin cafenele și alte localuri. Doar că ăștia efectiv nu înțeleg noțiunile de bază, prin urmare nu-și pun vreo clipă problema dacă pe deținătorii de localuri îi costă ceva prezența lor acolo. Pentru că nu e creierul lor construit în așa fel încât să-și pună astfel de întrebări.

Dacă iei unul din ăsta, îl scuturi și-i zici „bă, tu n-ai băut măcar o apă în opt ore”, îți va răspunde clipind speriat ca o ciută surprinsă lingând roua de pe iarbă: „păi, nu mi-a fost sete”. Și n-o să i se pară nimic în neregulă la acest răspuns.

Bine, asta nu-i face mai puțin nesimțiți, zic doar ca sunt convins că oamenii ăștia există.

Pe mine mă depășește cum poți să fii în halul ăsta, serios, creierul meu nu reușește să proceseze.

Eu plec din restaurant după ce-am terminat de mâncat și de băut. Ok, nu mă ridic în secunda doi, dar nici nu mai țin masa aia ocupată încă două ore.

Dacă mă plimb, dacă vizitez alte orașe, și la un moment dat aș vrea să stau undeva jos, să beau ceva rece, dar fără să mănânc, aleg întotdeauna cafenele. Aleg întotdeauna locurile unde e clar că lumea merge să bea ceva, unde mâncarea e pe locul doi.

Efectiv mi-e jenă să merg într-un loc în care toată lumea mănâncă în jur, iar eu să cer o cola zero sau o apă plată.

Sau, iar ăsta e cel mai bun exemplu, vara, când mergem în Grecia, deși plătesc pentru baldachinul ăla pe care stăm la plajă, întotdeauna comand chestii și de la barul de lângă.

Aș putea să n-o fac, aș putea să merg în cameră de fiecare dată când mi-e sete sau mi-e foame (vila e vizavi de plajă), dar aleg să n-o fac. De ce? Pentru că înțeleg foarte bine din ce trăiesc oamenii ăia, de-aia.

Să vă mai explic că efectiv mi-ar crăpa obrazul dacă aș sta cu orele într-un local în care aș consuma de 15-20 de lei?

N-aș face asta nici dacă localul ar fi deținut de cel mai bun prieten al meu, d-apăi să fie al unor oameni pe care nu-i cunosc? Vă zic, mai degrabă aș intra în pământ.

Fmm de nesimțiți, n-aveți idee ce m-am enervat.

P.S. Dacă există pe-aici oameni care dețin localuri sau lucrează în locuri care se confruntă cu acest fenomen, sunt invitații mei să ne spună cum se vede acest fenomen de la ei.

sursa foto: freepik.com