Faza e că există două sporturi la care nu pot să mă uit deși mi-aș dori, motivul fiind unul extrem de simplu: sunt absolut convins că, dacă mă uit, echipa sau jucătorul cu care țin invariabil o să piardă.

Iar cele două sporturi sunt: handbal și tenis. În cazul ambelor influența mea asupra rezultatelor negative este covârșitoare, nimeni nu mă va putea convinge vreodată că nu e așa.

La handbal am nenumărate exemple strânse de-a lungul anilor, dar o să vi-l las pe cel mai recent.

Probabil știți că zilele astea se desfășoară Campionatul Mondial de Handbal Feminin, competiție unde participă și echipa națională a României.

La primele două meciuri m-am „uitat” așa cum mă uit eu ca să fac tot ce pot să nu piardă fetele. Din zece în zece minute verific pe internet evoluția scorului. În niciun caz mai des de zece minute, ca să nu cumva să stârnesc karma.

Fetele au câștigat en fanfare primele două meciuri din grupa preliminară, cu Croația și Japonia, și s-au calificat matematic în grupa principală. Moment în care mi-am zis ca pot să mă uit liniștit la meciul care mai rămăsese de jucat, cel cu Danemarca. Bănuiesc că n-are rost să vă spun cine a câștigat, nu?

La meciul de azi, cu Ungaria, probabil nu voi avea curaj să mă „uit” nici măcar să văd evoluția scorului.

Cât despre tenis, sunt absolut convins că i-am mâncat cel puțin trei-patru finale Simonei Halep, dintre care una de Grand Slam. Marele ei noroc a fost că multe nu s-au transmis la noi, altfel acum avea mai puțin de jumătate dintre titlurile câștigate. 🤷‍♂️

Dar ce mă surprinde cel mai tare este că handablul și tenisul sunt singurele sporturi unde simt că influențez negativ rezultatele dacă mă uit. La fotbal, sport la care mă implic afectiv mult mai puternic, nici pomeneală de așa ceva. Dimpotrivă.

Acestea fiind zise, voi ce influențați în mod direct doar prin simpla prezență? Și nu mă refer doar la sport, ci așa în general. Că eu știu oameni care sunt convinși că din cauza lor plouă în concedii.