Spor la cafelutză.
- Efectiv mi s-a strâns toată carnea pe mine (aș plăti bani mulți să-i știu ajunși acolo pe toți cretinii care preaslăvesc rusia);
- Doamna mea, domnul meu, poftiți niște intoxicație cu mercur (dacă n-ați înțeles gluma, despre doamna este vorba);
- Am râs pe bune, cu sunet (cel puțin la aia cu „ăștia micii sunt dibaci și vicleni” am uitat că sunt la service cu mașina și se uita lumea din jur cam ciudat la mine);
- Dacă mai aveați vreun dubiu că AUR va câștiga detașat următoarele alegeri;
- Nu e nevoie să ne incite nimeni să vă urâm;
- Peste 20 de ani de impostură;
- Mutantul analfabet;
- Fix așa;
- Așa arată ignoranța și invidia la un loc (dacă nici Micutzu nu poate să țină curs de stand-up în România, nu știu cine mai poate. Sau mă rog, ar mai fi și alții, dar în niciun caz nenea ăla care face parte dintr-o trupă de umor cu zero umor. Și care n-ar vinde nici cinci bilete pe bune la vreun spectacol);
- Aici vreau păreri de la voi;
Bună dimineața!
10. Două linkuri unde vedem
perspectivele unor oameni care se pricep la studii, și la concluziile lor:
https://www.praxis-psychologie-berlin.de/en/wikiblog-english/articles/feature-article-2-methodological-criticism-structure-and-weaknesses-of-the-experiment
https://www.the-scientist.com/universe-25-experiment-69941
1. Cgeii s-ar duce acolo doar pe post de torționari nu de carne de tun, dar chiar și așa tot cred că leșină la prima picătură de sânge pe care o văd. Aș vrea o statistică pe bune să aflăm câți dintre cei mai răi suveraniști sunt donatori de sânge 🫣 just saying
2. Tipa asta a fost prima pă județ 🤦 cum măi, cum, nu are nicio scuză dar nici farmaciile care i-au livrat produsele care în mod normal nu se dau după ureche așa că circuitul este bine pus la punct. Mbine nici cumpărătoarele nu s-au informat, să nu știi că mercurul face buba e grav.
3. Nu vreau să-mi reamintesc perioadele, am doi puradei și știu cum a fost. Never again.
4. Tot sper că nu
5. Carmen Dumitrescu și Investigatoria fac o radiografie excelentă a fenomenului, e greu să îi reeduci pe toți cei care au învățat că banu’ face și desface și nici nu văd o revenire la decență.
6. Un limax, individul și societatea care în proporție mare trăiește încă într-un patriarhat de secol 14
7. Mutație culturală, inadaptabilitatea grefată din nou pe lipsa minimei educații, au ales să epateze pentru că într-o aglomerație urbană nu te observă prea multă lume, cei care nu pot fin diverse motive ajung să îi venereze pe cei cu mai mult tupeu, și nu pe cei care ajung în top prin muncă că de muncă sunt sătui.
8-9
10. Experimentul își găsește corespondență în realitatea imediată, eu așa văd, tot povesteam cu niște prieteni despre cum s-au transformat relațiile dintre oameni, grupuri de oameni/interese chiar din grupul nostru sau cunoscuți și apoi amplificat la scară macro, ciclic asta se întâmplă dar parcă s-a comprimat durata dintre minim și maxim din cauza tehnologiei și asta mă sperie că într-o viață poți trăi pe viu de două ori experimentul.
Ps n-am băut cafeaua încă
Numai bine de citit, că pe vremea asta oribilă…
M-am convins, luna noiembrie este cea mai depresivă lună din an.
femartie
Nu, de-atunci începe speranța că vine primăvara, vara. Da’ acu’ când te gândești cât mai e până atunci…
https://hotnews.ro/europarlamentara-diana-sosoaca-umar-la-umar-cu-dimitri-medvedev-care-a-amenintat-frecvent-uniunea-europeana-nato-si-romania-2109876
„Pentru prima dată, România are un reprezentant”.
Pe cine reprezintă această doamnă, care se pozează lângă un om care a vorbit de atâtea ori de distrugerea Europei și de arme nucleare?
Eu vreau să văd o reacție din partea autorităților.
Și la doamna aceasta să îi vedem acreditarile din partea statului român…
Să vină Ministrul de Externe sau primul ministru sau cine are competența și să spună că nu reprezintă oficial țara.
Eu chiar nu înțeleg. Oricine poate merge oriunde, pe persoana fizică, și să spună că reprezintă țara?!
PS Desigur, mulțumesc pentru articole și pentru munca din fiecare zi.
am ajuns niște snăufleicși, că din cele mai vechi timpuri oamenii se machiau cu mercur (2.) și nu mai ajungeau bocind la UPU! e drept că la 1700 UPU însemna unu’ cu o bîtă groasă pe care ți-o aplica cu măiestrie în moalele capului, ca să te scutească de suferință, da’ astea-s detalii… dacă totuși mercurul a revenit la modă înseamnă că chestia cu șoarecii (10.) este deja actualitate!?
PS 4. „Reportaje is back” președinte! și prim-ministru! și parlament! sau despot luminat!
PPS mulțam de muncă, @MV! articole încîntătoare, ca de obicei!
Salut!
1. Povestea asta e fake. Tot ce am gasit – dorind sa citesc mai mult despre acest Evgheni- e doar un copy-paste al acestui text pe retelele sociale.
Probabil scris si propulsat de bboti.
10. Iarasi o manipulare a opiniei publice. Experimentul e prezentat aiurea si concluziile sint deviate.
Nu se spune nimic despre spatiu mic si consangvinitatea soarecilor etc
0
1. Sosoaca, tu esti? Deci povestea este falsa si in Rusia este numai lapte si miere. Ce caracter jegos poti sa ai …
Salut,
A durat mai puțin de 30 de secunde să găsesc că povestea este reală.
Iată:
Povestea pe care ai pus-o tu este, din ce se vede în presă, o relatare reală a lui Evgheni (Євгеній) Șoludko, grănicer ucrainean de 28 de ani, nu un text inventat.
Ce am găsit, pe scurt:
Relatarea vine dintr-un interviu amplu cu el publicat de platforma de investigații „Слідство.Інфо / Slidstvo.info” pe 6 noiembrie 2025. Articolul se numește, aproximativ: „«Îmi smulgeau pielea de vie, am o cicatrice pe toată spatele» – grănicer eliberat din captivitate despre torturile din închisorile rusești”.
În acest material, el este identificat clar: nume complet, vârstă (28 de ani), origine (regiunea Sumî), data când a semnat contractul cu grănicerii (27 iulie 2023) și data capturării (9 decembrie 2023).
Descrierile coincid aproape la virgulă cu textul tău, doar că în original sunt în ucraineană:
„Aveau o bară de fier cu biluțe. Când loveau, biluțele se strângeau și, când trăgeau înapoi, smulgeau pielea de vie” – exact povestea cu tija de fier cu bile care îi rupea pielea de pe spate.
Spune că mulți prizonieri își pierdeau cunoștința și „se făceau pe ei de durere” – adică nu își puteau controla intestinele.
Îl descrie pe gardianul „Nikita”, fost luptător, care îi lovea doar cu picioarele și a bătut un deținut până i-a zdrobit organele interne, exact ca în citatul tău.
Povestește despre mersul la cantină „în pas de marș” cântând „Katiușa”, „Ziua Victoriei” și alte cântece sovietico-ruse, iar dacă vocea scădea sau ritmul se strica, urma bătaia.
Descrie „regimul de stat în picioare” din SIZO-ul nr. 3 din Kizel (Urali): stăteau toată ziua în picioare, cu capul plecat, mâinile la spate, fără să vorbească – dacă întorceai capul o secundă, erai pedepsit.
Descrie „camera de cauciuc” („rezinka”) – o încăpere cu pereți de cauciuc, fără ferestre, fără toaletă și fără apă, unde erau dezbrăcați complet și lăsați să stea, fiind nevoiți să își facă nevoile acolo. Țipetele noaptea („vă rog, lăsați-mă să ies, mi-e frig, mi-e rău”) plus faptul că gardienii intrau, îi băteau și îi încuiam la loc apar și în text.
Spune că în 10 luni în Kizel a slăbit 29 kg, iar înainte de schimbul de prizonieri li se dădea terci care plutea în ulei și nu mai erau bătuți, ca să arate „mai prezentabili” și fără vânătăi – exact cum apare în pasajul tău.
Descrie momentul ajungerii la Cernihiv, când familia l-a recunoscut „doar după sprâncene” și faptul că, în primele săptămâni în spital, nu se putea opri din mâncat și aproape că nu dormea, doar mânca.
Pe lângă Slidstvo.info, povestea lui Șoludko este confirmată, ca existență și captivitate, și de:
Suspline (postul public ucrainean) – un articol din august 2025 în care soția lui povestește că el a fost peste un an și jumătate în captivitate, că s-a întors în urma unui schimb pe 23 iulie 2025 și trece prin reabilitare.
Kordon.media, un site regional din Sumî, care menționează că Evgheni Șoludko, din zona Konotopski, a fost considerat dispărut, apoi prizonier, și că s-a întors din captivitate la schimbul de prizonieri din 23 iulie 2025.
Mai multe materiale despre închisoarea din Kizel (SIZO nr. 3, Perm) – inclusiv articole despre jurnalista Anastasia Gluhovska – îl citează pe „fostul prizonier de război Evgheni Șoludko” ca martor care a fost în același loc și descrie torturile și condițiile de acolo.
Ce se poate spune, onest, despre „adevărul” poveștii:
Faptul că Evgheni Șoludko există, e grănicer, a fost capturat în decembrie 2023 și eliberat în iulie 2025 este confirmat de mai multe surse independente ucrainene (post public, presă regională, organizație de investigații).
Detaliile foarte concrete pe care le-ai redat sunt luate aproape mot-à-mot din interviul lui video/text pentru Slidstvo.info. Textul tău în română este o traducere adaptată fidelă a acelui material, nu pare să adauge „ornamente” care nu există în original.
Până acum nu am găsit nicio sursă serioasă care să fi demontat sau contestat povestea lui ca fiind falsă sau propagandă. Dimpotrivă, alte investigații despre aceeași închisoare și aceiași gardieni descriu tipare de tortură și abuz asemănătoare asupra altor prizonieri ucraineni.
În același timp, trebuie spus clar: nu există (cel puțin public) un raport medico-legal internațional sau o anchetă judiciară finalizată care să fi documentat fiecare detaliu exact cum îl povestește el. Vorbim de o mărturie detaliată a victimei, verificată jurnalistic (identitate, cronologie, locații, alte martori), dar nu de o sentință de tribunal internațional.
Deci răspunsul cinstit este:
Da, povestea descrie o mărturie reală a unui militar ucrainean, documentată și publicată de o redacție de investigații și preluată de alte instituții media.
Nu putem dovedi „matematic” fiecare lovitură sau fiecare minut al torturii, pentru că vorbim de crime de război petrecute în închisori rusești, unde accesul este aproape imposibil. Dar nu apare nicăieri ca hoax sau ficțiune, iar mărturia lui este coerentă, detaliată, verificată la nivel de date de bază și se potrivește cu alte relatări documentate despre torturile aplicate prizonierilor ucraineni.
Societatea umană are mecanisme adaptative mult mai complexe decât o colonie de șoareci, dar dependența de structuri sociale sănătoase rămâne esențială pentru evitarea alienării, indiferent de gradul de prosperitate materială.
Asta legat de 10.
La 2: Doamna din imagine nu făcea reclama la o firma de pompe funebre? Poate au contractat-o ca să facă rost de clienți.
1. Realmente nu-mi vine să cred că-n secolul XXI încă se mai întâmplă așa ceva. Bine, mie nu-mi vine să cred nici că pedepsele corporale încă există și sunt perfect legale în țări civilizate (de exemplu, Singapore), dar ce povestește omul ăsta e… dincolo de cea mai cumplită imaginație.
4. Niciun dubiu. Am citit unele analize mai optimiste, care spun că e posibil ca AUR să se fărâmițeze în următorii ani, dar nu cred asta. Plaga e prea extinsă. Vorba lui Marin Preda, timpul nu mai are răbdare.
10. Sincer, nu știu ce să cred și cum să iau asta. Mi se pare o analogie cam forțată. Primul lucru care-mi vine în minte este că șoarecii nu au rațiune, deci comportamentul lor este pur instinctual. Apoi, mă gândesc că există totuși țări unde se trăiește confortabil, fără ca oamenii să se canibalizeze între ei. Educația și rațiunea sunt decisive, pentru că oamenii se adaptează, deci și-ar putea schimba ceva în stilul și mediul de viață dacă văd că nu mai funcționează.
Dacă adunăm 1. și 4., oare ce dă? De exemplu asta ” Băi postacă sionistă ai dovezi concrete sau publici poveștile unora care li s-a terminat diluantul și numai au ce bea ?”.
Mă întreba @Claudiu de ce îl numesc pe Curu’ Gălin așa, că asta nu mă face mai bun sau nu-mi conferă un ascendent moral în fața viermilor cu „mucușor” de exemplu. Păi ultimele picături de dorință de a avea vreun ascendent s-au topit mai an, când am avut o încercare de a reduce fie și câteva voturi din tabăra mizeriilor astea, în mod concret. Și profitând de faptul că pot părea drept multe chestii dacă vreau, am vorbit cu turma pre limba și cu argumentele lor. Foarte instructiv.
Sunt de părere că lumea ar fi un loc mai bun dacă nu ar mai exista vreo persoană care să susțină politica Kremlinului. Paradis, iad, neant, asta chiar nu mă privește, doar să nu mai existe. Fără excepție. Însă pe rușii din această categorie îi înțeleg un pic. O bună parte consideră că acționează în folosul țării lor. Greșit, în perspectivă, dar de înțeles.
Gunoaiele dintr-o țară încălecată de muscali de câte ori au vrut și au putut nu au nici măcar această scuză.
Da, îți accept argumentele, dar a folosit la ceva? Știu că nu e stilul tau de a vorbi. Ți-am citit toate comentariile. Îți înțeleg și motivația.
Numai că nu învingi un prost spunandu-i că-i prost. Nu va înțelege niciodată.
1. Mai există (puțini) oameni în țara noastră care-și amintesc de armata sovietică eliberatoare. Cei care vă îndoiți de realitatea celor relatate cautați-i și vorbiți cu ei. Repede, căci au 90+ ani.
3. De trei ori am trecut, ca mamă, prin balul bobocilor. Am supraviețuit și sunt mândră de asta.
4. Sunt curioasă câte voturi va aduna Anca cea aurie la București. Probabil până la urmatoarele alegeri psd va absorbi aurul (nu pe cel monoatomic). Semnele apar în decizia lui Grindeanu de a schimba orientarea partidului spre o tentă mai patriotico-habotnică.
5. Cum e în sodajele alea de opinie „totally agree”.
10. Cred că societatea omenească e mai complexă. Cred că și o societate izolata, o insula în mijlocul oceanului sau o oază, societatea s-ar stratifica. Geaba au mâncare pentru toți, masculii dominanți ar vrea un plus (tron ca Becali sau cupole sau harem) iar femeile cele mai căutate se vor vedea influențărițe, prințese sau cocote de lux. Când Mansa Musa, care era conducătorul unui imperiu relativ izolat, a dat peste cap prețul aurului prin abundență, credeți că zulușii de rând își permiteau să lenevească?