Ce-o să auziți mai jos poate fi descris foarte scurt, în doar câteva cuvinte: degeaba ești prѻst (sau prѻastă) dacă nu și semnalizezi.

Efectiv rămâi cu gura căscată când o mai vezi și cu câtă mândrie eructează tâmpeniile alea.

Ai vrea să râzi, dar nu poți, că-ți aduci aminte că asta e un model pentru mii de femei din societatea românească.

Bă, voi vă dați seama că ăla (adică bărbatu-său) e sclav dacă-și strânge masa sau dacă duce gunoiul? Sau dacă stă cu copilul? Astea nu sunt treburi de bărbat, ce plm.

Fmm, viață!

Altfel, să ne aducem aminte cu nostalgie că sunt doar doi-trei ani de când o altă reprezentantâ de seamă a patriarhatului, pe numele ei Ilinca Vandici, propovăduia exact același gen de relație. Băi, dar exact. Știți cât a durat de la declarațiile pline de emfază până la divorț? Fix un an.

Nu zic că-i doresc și duamnei Tonciu același lucru, doamne ferește, dar știu că se va întâmpla cu siguranță. De ce? Pentru că e foarte prѻastă, de-aia. Gizăs fucking craist, te îngrozești când vezi cât e de prѻastă și cât de mândră e de asta.