Vorbeam zilele trecute cu cineva și, din vorbă în vorbă, am ajuns la o cunoștință comună despre care cineva-ul cu care vorbeam îmi spune că omul știa foarte bine că nevastă-sa îl înșală cu patronul firmei unde lucrau amândoi. Adică el și nevastă-sa.
Dar, pentru că nu avea chef de complicații sau să-și caute altceva de lucru, prefera să se prefacă că nu știe. Toată lumea din firma aia știa ce se întâmplă, inclusiv el, dar a preferat să nu facă absolut nimic până când, în cele din urmă, nevastă-sa a plecat de tot. În sensul c-a divorțat și s-a măritat cu patronul.
Nici măcar în condițiile astea omul nostru nu și-a dat demisia, a continuat să lucreze în firma aia senin ca un nou-născut.
Informație care mie mi-a venit ca un fel de ciocan peste ceafă, pentru că efectiv nu-mi dau seama ce m-ar putea face să accept așa ceva.
Nici să fiu în pericol să mor de foame, nici să știu că nu-mi mai găsesc altceva de muncă, nimic pe lumea asta nu m-ar fi putut face să asist la așa ceva. Aș fi plecat din firma aia (și din căsnicie) în secunda în care aș fi aflat că patronul firmei o sondează adânc pe interior pe nevasta mea.
Dar uite că oamenii sunt diferiți și nu tot timpul se întâmplă așa, de-aia m-am gândit c-ar fi un subiect extraordinar de bun pe care să-l dezbatem azi.
Așa că vin să vă întreb: care sunt condițiile în care ați accepta să fiți înșelați? Dacă există asemenea condiții, desigur.
Nu știu, să fiți într-o relație în care partenerul produce mult mai mulți bani, așa că o eventuală despărțire ar duce la un nivel mult mai scăzut de trai? Prin urmare v-ar fi mult mai simplu să vă prefaceți că nu știți, fix ca-n bancul cu „amanta noastră e mai frumoasă”.
Sau v-ar fi teamă să nu vă pierdeți jobul. Sau, nu știu, găsiți voi ce v-ar face să acceptați așa ceva, mie nu-mi mai vin exemple în minte, pentru că n-aș accepta, indiferent care ar fi condițiile.
Dacă tot ne-am pornit, hai să mergem până la capăt: ați fost nevoiți să treceți printr-o experiență de genul? Dacă da, cum ați reacționat în secunda în care ați aflat?
Aveți prieteni, rude, cunoștințe care au trecut prin asta? Ei ce-au făcut?
Dacă nu e foate clar din cum m-am exprimat, întrebarea nu li se adresează doar bărbaților, dimpotrivă. Chiar sunt extrem de interesat ce au de spus și femeile pe acest subiect.
P.S. E un subiect mega-delicat, prin urmare dacă nu vă simțiți safe, puteți sa comentați anonim sau folosind alte nick-uri decât cele pe care le folosiți de obicei.
Dacă ești cârpă, ești cârpă. Circumstanțele sunt doar circumstanțe.
Comentariu beton!53
Zici?
că mi-am adus aminte de ea, las aici, să citească oamenii! șî fimeile! este vorba despre piesa de teatru „Ce știa satul” despre care iaca ce zice ciatgipiti:
„este o piesă de teatru într-un act din 1912 scrisă de Ion Valjan. Este prima piesă de teatru din România care a fost transmisă (la 18 februarie 1929) la radio, cu Maria Filotti, Victoria Mierlescu și Romald Bulfinsky de la Teatrul Național din București în rolurile principale.”
să fie o întîmplare doar că a fost PRIMUL spectacol (nu știam, thx Chat!)? dunno…
am auzit și varianta cu Dl. George (ne permitem de data asta) MIHĂIȚĂ, dar favorita mea e cea cu Beligan și, excepțională, Ileana Stana Ionescu;
înșelați sau nu-nșelați,
vă promit că vă distrați!
Un subiect sensibil si totusi cu un raspuns simplu: NU. Nu exista alt raspuns la aceasta intrebare si daca cineva zice altceva, ar trebui sa se intrebe ce fel de adult este, sanatos mental sau plin de traume. Cum adica accepti sa te insele nevasta cu sefu, sau oricine ar fi, ce urmeaza, sa se cace ala in farfuria ta? Ce discuta aia acasa? WTF, pe ce lume traim. Inselatul nu este niciodata intamplator, este un act premeditat care necesita o minima planificare si este o actiune care cel mai probabil va recidiva. Este doar parerea mea, puteti avea alta parere, caz in care va recomand niste sedinte la psihoterapeut sa va explice cum sta treaba.
Comentariu beton!79
Uite că totuși există și astfel de oameni.
Treaba lor, sunt liberi sa existe. Intrebarea corecta ar fi, pentru ei, mai pot fi fericiti intr-o relatie cu cineva care i-a inselat? Pentru ca eu nu cred ca, in esenta, sunt oameni fericiti. Dar deja este un alt subiect.
Comentariu beton!17
Mai toti suntem plini de traume, mai constiente sau mai putin constiente. Si totusi raspunsurile la aceasta intrebare pot fi foarte diferite. Unii oameni vor zice NU tocmai pentru ca au vreo trauma pe acest subiect. Si nu ma refer la tine…
Mi se pare aproape funny cum practic ii faci “nesanatosi” mental pe cei care vor raspunde diferit. Funny asa…cat de vehement poti sa fii.
Comentariu beton!24
Trebuie să ai grave probleme la hăizaș să găsești condiții pe care să le accepți, și nici nu știu pe nimeni care să trăiască așa.
Comentariu beton!15
Eu am cunoscut oameni care trăiau într-o relație deschisă. Gen, fiecare făcea ce voia, uneori se mai întâlneau prin oraș și fiecare era cu altcineva. Nu glumesc.
Din punctul meu de vedere aia nu mai e căsnicie, relație pe bune, au semnat un act la primărie ca să poată sta sub același acoperiș, sau sunt eu defect la hăizaș și nu o pot înțelege.
Comentariu beton!14
Relatie deschisa inseamna ca au consimtit ca fiecare sa mai faca si sex cu altii. termenul de inselat nu se aplica aici.
Comentariu beton!50
Io știam două familii care și-au schimbat soțiile. Dar oficial. Erau prieteni de familie, o perioadă au trăit fiecare cu cealaltă femeie (adică amanți), după care au divorțat și sau căsătorit fiecare cu amanta. Acum nu mai știu nimic de ei, asta se întâmpla când eram prin Craiova, dar vreo 3-4 ani știu că au rezistat. Bineînțeles, relația „prieteni de familie” n-a mai fost ulterior.
Comentariu beton!18
@Anel există un film chiar cu aşa situație. Tipii erau frați şi producători de filme pentru adulți. Ceea ce este suprarealist este că fix doi frați pe bune au fost distribuiți în rolurile principale: Emilio Estevez şi Charlie Sheen 😎
Subiect foarte interesant azi, să vedem ce iese!
“care sunt condițiile în care ați accepta să fiți înșelați?” Alea în care nu știu. 🙂 Habar n-am ce-aș face dacă aș afla asta, probabil la revedere și drum bun! Ne înțelegem noi cu banii după aia.
Nu pot să spun despre faze de genul acesta prin jurul meu, deoarece mă cam interesează puțin spre deloc relatări referitoare la viața de cuplu a prietenilor/cunoștințelor.
Comentariu beton!21
Deci n-ai accepta.
În teorie, nu. Cum ar fi în realitate, e altceva.
Interesant ar fi de văzut cum aș reacționa din perspectiva înșelătorului. 🙂
Comentariu beton!16
Pentru mine violența și infidelitatea sunt cele două fapte care duc la finalul relației, fără a mai ține cont de altceva.
Dacă aș lucra cu fostul soț și amanta sa în aceeași firmă, aș pleca de acolo după ce aș afla că am fost înșelată.
Comentariu beton!32
Cu fostul soț? Deci o poveste există. Ne-o zici?
Nu există, deoarece nu am fost niciodată căsătorită. Dar am presupus situația ipotetică în care aș fi fost în relația aceea și cu acte și clar ar fi fost un fost după o asemenea întâmplare. Fără se rezolvă chiar mai repede. Dacă nu există și copii implicați cu atât mai bine. Sper să nu ajung vreodată într-o astfel de situație, deoarece știu că despărțirea ar fi inevitabilă și chiar dureroasă și costisitoare în funcție de cât de avansată era relația.
Comentariu beton!13
Am vazut un documentar despre o actrita porno. Maritata.
Ca sa nu se supere sotul, trebuia sa-i arate toate filmarile cu „activitatea” ei.
Totul era OK, dar exista o limita: nu avea voie sa faca sex anal cu altii. Daca se intampla asta, se certau ca chiorii…
Comentariu beton!22
Dașinormal, undeva trebuie să pui limite. 🤭
Usa din spate era a lui si doar a lui! Macar atat!🤣🤣
Comentariu beton!26
… si la „escorte” e la fel … unele impun „no french kiss” deoarece considera ca sarutul pe gura este doar pentru sot/prieten. In rest … full option, no restriction. 🙂
Comentariu beton!19
Acuma se pune problema de ce naiba ai vrea să faci french kiss cu vreo escortă… Pentru asta sunt aventurile de o noapte sau un weekend.
Comentariu beton!22
E un fel de serial, numit Czech Streets, oarecum similar. Tot despre limite, printre altele.
Un tip umblă cu o cameră video prin diverse locuri din Praga sau Cehia și, sub diverse pretexte, le cere unor fete pe care le întâlnește pe stradă, în baruri etc, gradual, diverse chestii: să îi arate sutienul pentru x CZK, să îi arate chiloții pentru y CZK, să îi dea lui sutienul, să îi dea chiloții, să îi facă sex oral, și tot așa. El e dispus să meargă până la capăt cu fiecare.
Omul e chill, funny, construiește cu fiecare ‘rapport’. Posibil ca unele să fie și regizate, nu știu.
Ce e interesant acolo e cât de diferite sunt limitele de la femeie la femeie.
Unele îl resping direct, altele la diverse etape. Altele merg până la punctul x și, în fine, unele îi dau acces la tot.
Noi nu ne înșelam, noi facem swing 🙂
Comentariu beton!15
Păi zi-ne mai multe.
@Damian răspunde doar cuplurilor…
Comentariu beton!28
Ma simt un pic stingher între poveștile astea 🙂
Nu stiu. Intotdeauna am zis ca nu as accepta niciodata sa fiu inselata. Ma inseli, eu nu mai pot fi cu tine fara sa ma gandesc ca eu nu am fost destul, iar tu m-ai inselat, m-ai mintit si ti-ai batut joc de mine. Dar nu am fost in situatia asta, si observ ca, pe masura ce avansez in varsta, inteleg ca lucrurile pot fi complicate si nu e totul alb si negru. Eu acum zic ca nu as accepta niciodata, dar nu stiu cum as reactiona daca as fi in situatia respectiva.
Comentariu beton!41
„Never say never !”
Da, in circumstante normale 99% s-ar desparti/ar divorta, myself included.
Dar exista si cazuri in care ai ierta, ai trece cu vederea sau doar ai ramane impreuna, din diferite motive.
Daca (caz extrem) amantul e Kim Jong-Un sau cineva de genul si viata ti-ar depinde ad literam de persoana respectiva?
Sau daca exista copii si sansele sa ii mai vezi ar fi zero in caz de divort?
Sau … sau …
Cum zice Deea: dupa ce nu mai vezi totul in alb si negru, circumstantele devin ale naibii de importante.
Comentariu beton!28
Mi-a plăcut nick-ul tău. 😀
De divortat poate ca nu, de separat poate ca nu, dar locul de munca poti sa il schimbi oricand cu mici exceptii (ex. doar daca tu esti patronul sau esti aproape in prag de pensie). De ce ai mai sta la acelasi loc de munca unde lucreaza si partenera/ul, stiind ca toti stiu ca esti inselat si mai ales cu cine?
Nu am trecut eu prin asta, dar am avut o ruda apropriata care a trecut printr-o situatie similara: nu doar ca a aflat, dar a prins-o pe sotia lui in timp ce facea s3x cu unul in casa. El a fost las, nu a divortat, dar aia nu a mai fost viata pentru niciunul dintre ei, el s-a apucat de baut si cand era baut normal ca-si amintea de tot si-i facea scandal. Sa nu-ti imaginezi ca ea s-a linistit, la vreo 12 ani de la chestia asta am vazut-o eu cu unul de mana, prin oras.
Eu aveam o profesoara in liceu de care toti baietii erau atrasi. Arata bine femeia. Si umbla zvonul prin oras ca isi insela sotul. Cred ca si acum sunt impreuna.
„Niciodata sa nu spui niciodata” si „mie nu are cum sa mi se intample”. Par clișee, dar pana nu ti se intampla tie, nu stii cum reactionezi. Oricâte supozitii ai face, reactia in fata faptului împlinit nu va fi nicicum aceeasi cu cea construita dinainte. Probabil ca in acea casnicie totul se terminase, se consumase, iar omul efectiv nu mai simtea nimic pentru femeia care-i purta numele, de unde si reactia de „mi-e totuna”. Sau poate a blocat orice sentiment, orice reactie, pentru a nu se autodistruge. Psihicul uman are atatea necunoscute, in ciuda atator tratate de psihoogie care incearca sa il incadreze in tipare. Si, repet, pana nu se intampla…
Comentariu beton!70
dar omul respectiv se autodistruge in acea relatie si este doar lenes si comod. Nu a blocat nimic altceva decat dorinta de actiune si de a-si clarifica viata. prea adesea se gasesc tot felul de scuze sofisticate pentru ceva ce poate fi caracterizat mai simplu prin lene.
Comentariu beton!13
Știu un caz în care sotul, pilot celebru de raliu in Bv( și național) avea amanta oficială de câțiva ani la vremea când i am cunoscut eu pe toți. Soția știa și accepta, pentru că în afară de ai face uneori scandal, nu a plecat ( aveau un băiat, iar ea lucra ceva part-time).
Mi se părea nasol și deplasat pentru că toți din anturaj știau, se mergea în casa soților in vizite, se mergea cu ei in concedii dar se și ieșea în club, la petreceri cu el și amanta.Probabil știa și 3 sferturi din Bv.
Nu mai știu acum situația dar în 2010,2011 dra ii era amantă deja de 8,9 ani.
E greu de judecat, cum nu suntem in aceiasi situatie putem face pe eroii si sa zicem ca noi am fi plecat, dar putem presupune ca avea si el o amanta la serviciul respectiv, ca asa ar avea mai mult sens de ce nu a plecat….
de ce sa fie doar sotia si sefu fericiti?
@Alina – Mitterrand, cât era el ditamai presedintele, n-avea amanta si o fiica, fiind in acelasi timp bine mersi casatorit si tata de doi baieti? Serviciile secrete au lucrat din greu ca sa acopere viata dubla, mai bine de 20 ani. Amanta avea casa platita de stat, serviciu de securitate, fusese angajata la Luvru.
Danielle Mitterrand stia, bineinteles, dar tinea prea mult la pozitia ei de Prima Doamna ca sa divorteze. Si apoi, in mediul lor social, nu facea sa divortezi.
S-a descoperit afacerea când Mitterrand, bolnav, cu câteva luni inainte sa moara, a acceptat ca o fotografie a lui si a fiicei sale, iesind dintr-un restaurant, sa apara in Paris Match. La inmormântare Mazarine era alaturi de fratii ei.
Comentariu beton!21
Jual, cu Mitterrand era un pic altceva, era presedinte si lucrurile ar fi fost complicate pentru toata lumea daca divorta. Dar situatia era cunoscuta, doar ca aia fiind francezi, intelegeau altfel problema, si oricum era presedinte, nu muritor de rand, asa ca acea casnicie trebuie vazuta mai degraba ca o institutie. Nu este exclus ca si respectiva doamna sa fii avut pe cineva, dar asta e mai putin important. Oricum este clar ca a fost o chestie consimtita si este afacerea lor. Parerea mea ramane ca este o chestie nesanatoasa.
@Razvan, in afacerea lui Mitterrand, din punct de vedere privat, da, fiecare face ce vrea. Danielle Mitterrand a ramas casatorita in ciuda evidentelor, indiferent de motiv, treaba ei. In schimb, mi se pare ignobil ca fondurile statului sa fie folosite pentru acoperirea unei infidelitati. Mitterrand a folosit serviciile secrete pentru urmarirea jurnalistilor care ar fi putut publica ceva. A facut presiuni asupra unora si altora, a pus telefoane sub supraveghere. A folosit politia statului in interesul lui strict personal. E normal asta? Pacat ca nu existau retelele sociale pe vremea aia, probabil s-ar fi aflat mai repede. Nu, nu ca sa râda cineva de situatia respectiva, cât pentru o mai buna utilizare a impozitelor platite de francezi.
Comentariu beton!14
Simplu: Nu. Nu ai cum să fii normal la căpuț și să accepți așa ceva.
Nu as accepta asa ceva.
Cunosc un caz asemanator. Doar ca patronul era director, iar sotul inselat nu a vrut sa divorteze pentru copii. Pana la urma el si-a cautat un alt loc de munca deoarece colegii faceau misto de el si o numeau pe nevasta-sa Garage box. Asta pentru ca cei 2 amorezi au fost prinsi in flagrant intr-un garaj. Ah, da, amantul este si el casatorit. Il mai vad din cand in cand. Daca mai sunt sau nu impreuna, nu stiu. Nu indraznesc sa il intreb pe amant😉.
Comentariu beton!15
Din fericire nu mi-a adus viața astfel de dileme morale! Dar dacă ar fi fost să fie, ne-am fi despărțit în secunda 2.
La 20 si ceva de ani m-am combinat cu o colega de munca cu 7 ani mai mare, care era intr-o relație de niște ani. După un timp s-au căsătorit, eu fiind in continuare cu ea. Sotul a aflat la scurt timp după. N-a vrut sa divorțeze și treaba a continuat încă vreo 2-3 ani, eu așteptând ca ea sa divorțeze, astia certandu-se non-stop si urandu-se. Toti 3 lucram in aceeasi firmă si toată lumea din jur care avea ochi știa :). Pana când am pus eu capăt. Cred ca sunt împreună și azi.
Comentariu beton!34
Chestia asta ar fi meritat un articol separat.
Hehe, ar iesi de mai multe. Imagineaza-ti doar 2 lucruri:
– nu lucram direct cu „sotul”, dar ne intalneam in firma si eram mereu la un pas de bataie. Era de 2 ori cat mine si ma asteptam mereu la asta, dar nu s-a intamplat, ne „ucideam” doar din priviri
– sexul avea loc tot la firma, ca altfel omul o pazea non-stop pe nevasta-sa. Era o firma mare, cu bai multe, curate si private. „Sotul” dadea ture prin firma si cand noi nu eram la birou, dadea ture pe la bai. De multe ori, noi eram inauntru si stiam ca el e afara, asteptand. Si stateam pana pleca.
Comentariu beton!21
nici nu știu de cine să-mi fie mai greață…
Comentariu beton!88
Buey @Horia, esti top, ma, ai facut sex pe banii firmei!
Si mai ziceti de-aia de la stat ca freaca manduru! 😆
Comentariu beton!39
Mai taie din ele dă-le dreku….
Prea e film SF
Am trecut prin asta. De două ori chiar. De fiecare dată am footot măcar pe una dintre amicele ei. La prima înșeleală, două, la a doua, doar una. După ce ne-am despărțit, of course.
Culmea, a doua care m-a înșelat, a avut tupeul să îmi reproșeze chestia asta, că dacă aș fi ținut la ea nu aș fi făcut așa ceva, că o să regret.
Am avut inspirația să scot din mine replica asta, pe care am folosit-o în ambele situații, după ce m-am footot cu amica aia a ta am realizat că singurul regret este că mi-am pierdut timpul cu tine.
De-a lungul anilor m-am mai întâlnit cu prima. Am satisfacția că îi văd urme de ură în ochi atunci când ne întâlnim.
Știu, nu sunt creștinul pe care l-ați vrea în viața voastră.
Comentariu beton!61
Esti crestinul pe care l-as vrea la un pahar, doua, de vin. Sigur ar fi povesti interesante.
Comentariu beton!26
O să regreți după ce ele au fost cele care au înșelat? Nu știu dacă aici e lipsă de neuroni sau doar de decență?
Că ce s-a întâmplat după cu prietenele nu intră în categoria înșelat, având în vedere că au fost după despărțiri.
Comentariu beton!17
Asta cu regretatul e text clasic. Eu ți-am pus coarne, dar tu o să regreți când ne despărțim, că nu mai vezi freză așa modernă de cerb lopătar…
Comentariu beton!30
Exista curve si printre barbati, am avut si eu unul! Nu l-am înșelat dar, cand i-am povestit ca imi făcea avansuri un apropiat de-al casei, a preferat sa faca pe niznaiul doar pentru ca ala putea sa-i înlesnească niste contracte. Dar fereasca sfantul sa fi avut el impresia ca altul, care nu i-ar fi adus nici un profit, imi face ochi dulci!
Comentariu beton!38
Nu accept și nu voi accepta niciodată infidelitatea și violența. Aș divorța în secunda în care s-ar întâmpla chiar dacă asta înseamnă să îmi iau fetița și să încep de la zero.
Comentariu beton!14
Mi se pare curios ca incadrezi violenta in aceeasi categorie cu infidelitatea. Nu judec, e doar interesanta asocierea. Pentru mine, nu sunt deloc acelasi lucru. Violenta nu are scuza. Infidelitatea are nuante, cred ca acolo e mai complicat.
Comentariu beton!18
@Deea M, de obicei sunt legate și e greu de dus combinația.
Știu că lucrurile pot fi complicate, bla-bla, dar eu am două linii roșii, de netrecut, când vine vorba de relații amoroase – nu ridicăm mâna unul la altul și nu ne înșelam. Dacă se întâmplă, plec în secunda doi. Din nefericire, am avut exemple împrejur de ambele cazuri și nu vreau să trăiesc ce au trăit oamenii aia. Asta pentru mine. Alții poate gândesc altfel.
Comentariu beton!19
Am trecut prin asta. In momentul in care am aflat ca soțul are o aventura, relatia s-a terminat. Nu există nicio condiție in care as accepta sa-mi continui viata cu persoana respectiva ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Chiar daca pierd din stilul de viata, prietenii si totul devine mai greu, mai ales cand sunt implicati copii. Cu tot prețul plătit, totul se termina in momentul in care a calcat stramb. Dar am in jurul meu exemple in care cei implicati au facut fix asta, au mers inainte, dupa scandalul si drama aferenta, nefericiți si neîmpliniți, doar din motive de stabilitate financiara, pierderea statutului, a stilului de viata. Cazuri in care cel inselat se agață cu orice de cel care a înșelat, care nici macar nu e sigur ca vrea sa continue casnicia. Cate case, atatea reactii si decizii. Din ce am observat, pentru multi este mai importanta stabilitatea financiara, siguranta relativa pe care o ai intr-o casnicie, mai ales cand exista si copii, comoditatea, aparențele. Iar unii oameni nu pot efectiv functiona sau imagina o viata singuri si fac compromisuri ingrozitoare.
Comentariu beton!41
Am trecut prin asta și am încercat să închei daaar era foarte comod pentru ex pentru că avea distracție+ casă, masă, haine curate. A durat ceva până a plecat de tot dar greu foarte greu, motiva că așa își doresc copiii să fim familie cu mamă și tată. Să ne înțelegem că noi ne-am separat deși domnia sa dorea să păstrăm aparențele, a plecat doar după ce fiu meu i-a cerut să plece și să ne lase în pace. Încă, în mintea lui eu figurez ca un bun aflat în proprietatea lui.
Da, am pierdut „prieteni” care i-au rămas fideli din diverse motive, am fost tratată urât ca mamă singură și tot felul de neplăceri dar nu am acceptat să ne împăcăm și chiar și acum după mai bine de 25 de ani își amintește cu nostalgie ce bine ne era până să o ia razna, ei bine nu am chef să mă transform în asistent personal.
Comentariu beton!55
A fost simplu, am aflat de relatia ei cu un coleg de munca si n-am acceptat. Mai mult, a inceput sa arunce in mine cu reprosuri, eu eram acum vinovat pentru toate lucrurile pentru care ma laudase si se mandrise cu mine cu doar 1 luna in urma (acum nu mai erau lucruri bune), eu eram vinovat inclusiv pentru decizii pe care ea le luase pe parcursul casniciei si altele pe aceeasi tema, practic eu eram vinovat pentru tot. Desi nu eu inselasem si mintisem 😊
Firesc, am decis ca n-are rost sa o mai las sa se chinuie cu asa hal de om cum eram eu, asa ca a urmat divortul, am rupt orice legatura si am luat-o de la capat. Acum, dupa un an si ceva de la divort, sunt si mai convins ca orice alta decizie ar fi fost o greseala.
Comentariu beton!91
Ai făcut ce trebuia.
Caz in familia extinsa: Varu’ s-a indragostit de nasa de cununie, dragoste mare, sex salbatic (presupun :)) ); nasu’ i-a prins in fapt; varu’ a dat telefon acasa, si a anuntat-o pe nevasta-sa ca trebuie sa evacueze zona, ea si copilul lor, pentru ca el vine cu nasa.
Nasul, pe flancul drept, i-a declarat nasei dragoste eterna si i-a promis ca daca nu-l paraseste ii ia mamei ei o casa. Nasa, femeie cumpatata, a acceptat.
Varu’ s-a intors acasa, unde traieste (destul de rau, ca doamna nu e genul care sa ierte si sa uite) si in ziua de azi cu nevasta si copilul.
Comentariu beton!44
adica soacra incornoratului s-a ales c-o casa pe baza infidelitatii fiica-sei?
cool!
Comentariu beton!77
E dubios rău. Cum să accepţi cu bună ştiintă să fii păcăliciul firmei? La mine se vede de pe lună când zâmbesc din complezenţă, darămite să fac frumos şi să mimez habarnismul. Cred că în secunda doi ar fi purtat nişte scaune pe post de gulere. Asta în cel mai bun caz 😊
Aveam doi colegi, un el și o ea. Sotia lui si soțul ei aveau o (credeam noi) aventură. Nu se ascundeau – se sarutau pe stradă, se intalneau în apartamentul ei când sotul era de servici (12 ore la 20 km de casă). Era clar că el știa, dar când l-au luat ceva băieți la întrebări spunea „este un flirt nevinovat”. Cel puțin 10 ani au continuat așa, până când cei doi iubiți au plecat. Brusc. S-au mutat împreună, cu fetița ei cu tot. Chiar și atunci, colega mea nu a vrut să divorțeze „poate se întoarce”. Așa că divorțul prin tribunal a durat și a durut. Cel mai afectat a fost băiatul colegei, care se pregatea de bac.
Comentariu beton!21
oameni iresponsabili😥
Comentariu beton!13
Doamna își ura atât de tare soțul încât a făcut totul pentru a deveni șefa lui .
Răspuns la întrebarea ta – nu exista să accept.
Comentariu beton!14
Imi aduce oarecum aminte de „Propunere indecenta” cu Robert Redford, Demi Moore si Woody Harrelson.
Comentariu beton!15
Aș și am acceptat atunci când nu a fost înșelat emoțional. Când e doar s*x, bazat doar pe atracție fizică și atât, e more than understandable. Să fii atras sexual de o altă persoană și să înșeli fizic nu anulează sentimentele pe care le ai față de partenerul tău. Nu anulează iubirea, respectul, căminul etc. Dar când cealaltă persoană devine și confident, când te implici emoțional și dezvolți o legătură, atunci relația e pierdută.
Comentariu beton!15
Deci tu ne zici aici că one night stand nu se pune ca înșelat. Sau, mă rog, dacă partenerul tău mai scapă în stânga și-n dreapta, fără să se implice emoțional, n-ai nicio problemă?
@Alina, interesant punct de vedere.
Totusi, atractia aia irezistibila, aia care duce la sex, apare doar o data? Adica, daca ai vazut cum e, mai vrei?
Sau: atractiile astea irezistibile apar doar o data-n viata?
Buey, cateodata ma gandesc ce viata plictisitoarea am, dreaqu!
Comentariu beton!44
Apreciez asemenea atitudine deschisă, din postura nu tocmai echidistantă de beneficiar al aplicării acesteia de către diverse distinse doamne.
Comentariu beton!18
Tata a înșelat-o mult timp pe mama cu o „prietenă” de familie. Avea și aia soț și cred că și ăla știa. Mamei îi spuneau toți și cred că ea pur și simplu refuza sā accepte. A plecat tata în Spania, a plecat și aia la câțiva ani, mama nimic. După ce am suprins eu o discutie minunata, tata a zis ca gata, ca se desparte de aia, sa nu-i spun maica-mii. Mama a aflat tot de la el pana la urma, s-a suparat, dar tot cu el e. A plecat și ea in Spania sa-si ia barbatul înapoi. Sunt impreuna acum, au trecut 16 ani de la întânplare, tata tot dobitoc rămâne, și ea știe asta, sigur, nu mai are amantă, dar vorbește prostii și iși ignoră sănătatea. Cumva îi ofer mamei scuza generației, au 61, respectiv 58. Mi-aș fi dorit mult să divorțeze și să se gândeascā mai mult la fericirea ei. Din păcate părinții nu înțeleg că relațiile lor bolnave îi afectează și pe copii.
Comentariu beton!53
58si eu., însă tatăl mamei mele i-a zis:,,nu un bărbat,doi-zece să și dar să-ți fie bine”-mama nu l-am ascultat,dar eu da.Dupa două relații lungi de-abia a treia este tot ce-mi doresc/trebuie.
Din punctul meu de vedere răspunsul este nu.
Nu există nicio condiție să accept așa ceva. Până acum m-am descurcat fără probleme singură, pentru ce să mă umilesc într-o asemenea situație?
Am avut 2 colegi în spital la Tg Mureș, urma să se căsătorească. El a rupt patul din camera de gardă cu o altă colegă mai mare decât el și căsătorită. A divorțat și s-a măritat cu el. Înșelata a plecat la Cluj. Eu am interacționat la minimum cu ei, mi se făcea scârbă numai când îi vedeam.
Comentariu beton!16
Am lucrat cu fosta și cu amantul ei în aceeași firmă. Ateliere diferite, nu chiar împreună. Înainte de 89. Am divorțat instant, că de plecat era mai greu pe vremea aia…
Da, as accepta. Niciodata nu am crezut ca voi ajunge sa spun asta. In cazul meu, sunt atat de nefericita in casnicia mea, incat sincer, nu m-ar interesa daca ar face asta. Ba chiar cred ca, pe de o parte, intr-un fel ciudat si poate de neinteles pentru altii, as fi usurata pentru ca si-ar cheltui energia pentru altcineva. M-as simti lasata in pace si as avea aer sa respir. Poate te intrebi de ce nu divortez. Nu imi permit acest lux, deocamdata. As fi singura, cu doi copii mici. Nu am parinti, nu am unchi, matusi, frati sau surori pe care sa ma pot baza la nevoie. Copiii isi adora tatal si la acest capitol nu am ce sa comentez, este un tata bun si implicat.
Comentariu beton!53
Singurătatea în doi merită cred un articol separat.
Forța fie cu tine!
Comentariu beton!38
Îmi pare rău pentru mizeria emoțională prin care treci, dar, oricât aș încerca, nu pot să fiu de acord cu motivele tale. Nu pot să înțeleg ce ce ai accepta să fii nefericită și să trăiești o viață amară într-o căsnicie de căcat. Nu, îmi pare rau, nici măcar aia cu „as fi singură cu doi copii” nu mă impresionează. Au mai plecat și alte femei din căsnicii nefericte, deși aveau copii. Nope, îmi pare rău, nu pot să înțeleg.
Ca să nu mai spun că, dești tu nu crezi sau nu observi, copiii ȘTIU CĂ TU EȘTI NEFERCITĂ. Sau, dacă acum sunt prea mici, cor crește și vor vedea. Cam cât crezi că-i va afecta asta pe viitoar? Cam câtă terapie crezi că vor trebui să facă pentru a înțelege de ce nu e normal că mama lor accepta să steau într-o căsnicie nefericită? Ani, îți spun eu. Asta dacă vor face terapie, că e posibil sa nu facă. Cum e posibil să-și trăiască și ei viețile crezând că așa e „normal și sănătos”. 😪
Iar argumentul cu el, care e un tată bun și implicat, este zero pentru mine. Ce, dacă vă despărțiți nu va mai fi un tată bun și implicat?
Am trecut prin asta și știu în mare parte, pentru că nu sunt fix în situația ta, cum este, mi-a golit conturile, mi-a luat casa și mașina și toate astea au fost ale mele înainte de a ne cunoaște și am ales să îmi cresc singură copiii, am muncit și încă muncesc de-mi sar capacele dar copiii sunt bine și mi-au mulțumit că i-am crescut într-un mediu sigur și liniștit chiar dacă nu am mai avut același standard financiar, acum au 26 și 27 de ani și sunt acolo unde și-au dorit. Poți, deși doare fiecare celulă dar finalul merită, te uiți în urmă cu drag la tot ce ai realizat. Curaj!
Comentariu beton!44
Cred ca este cel mai greu tip de singurătate. Am o prietenă in aceeași situație și realizez că nu are cum să iasă din acest cerc.
Eu cred ca sunt mult prea orgolioasă, să știu că mă inșeală și sa nu fac nimic. M-ar ucide ideea că nu mai e sentimentul reciproc. Am citit ultimele studii, care arată faptul că omul nu este nici pe departe monogam. Sunt extrem de puține specii de animale eminamente monogame, iar căsătoria a fost creeată că formă de control a patrimoniului viitorilor copii. Ideea e că toți trăim cu ideea inoculată de basme și filme, in care, în cuplu trăiești fericit până la adânci bătrâneți. Nimeni nu spune in basme, că Făt-Frumos trece prin criza vârstei mijlocii sau că prințesa are depresie post natală. Nu mai vorbim de asta cu înșelatul, și să mai și afli. În relații pot exista probleme cauzate de n factori, dar asta chiar întrece prea multe limite.
Comentariu beton!21
Sa nu ti fie frica ! Orice decizie vei lua nu te baza pe teama . Ai încredere in tine !
recomand mai jos cartea Dimineață pierdută de Gabriela Adameșteanu, o fac și aici; lasă că e super bine scrisă, da’ mi se pare cea mai fidelă frescă a societății românești;
mi se pare că, worldwide, lumea se duce pe pluă, că bunăstarea ne face mai slabi și mai proști la creierii capului; e drept că monogamia nu e o caracteristică naturală a lui homo, da’, plm, dacă vrei sapiens, educă-ți-o! și nu cred că era nevoie de nici un studiu, că ăi vechi știau asta, așa că au înființat bordelurile; pentru toate gusturile, buzunarele și clasele sociale; iar bărbații erau domni! ok, societatea a evoluat, drepturi egale, bla bla; n-ai decît să faci stabilimente și cu dick-uri!
da’ asta cu nemonogamie, cu freedom, căcat cu mac, asta nu mai cred că e ok; pentru societate și evoluția ei, zic; ce faci cu copiii? kibuț? socialism? colectivism? doamne-ferește ce explicații…
– alo?
– da!
– vezi să hrănești copilu’! ajung tîrziu acasă azi!
– ședință?
– nuu! mă uitam pe geamul biroului și am văzut o bunăciune! mi s-a făcut de footut!
– băi, nasol! că azi și mie mi s-a făcut, și voiam să mă duc la mall… găsesc eu ceva…
– bine, sună la vecina, vezi poate stă Marius la ea vreo 4-5 ore… te pup!
Comentariu beton!25
Pai daca tot ramai în căsnicia asta, pune bani deoparte, bunuri, fa planuri astfel încât atunci când te decizi sa pleci sa ai pe ce pune mana. Daca tot nu ești fericită emoțional, macar profita! Pentru tine și pentru copiii tai. Daca tot vrei sa mai stai un an, doi, strânge ca furnica să îți poți permite mai apoi sa pleci….
Comentariu beton!19
(facepalm) Cate comentarii si niciunul nu a intrebat ce anume genereaza nefericirea.
Misto cum unele femei s-au dus direct la extrema „ascunde niste bani, sa nu stie prostul” presupunand automat ca barbatul e integral de vina.
nu contează ce a generat nefericirea, ci cum o elimini;
altfel votăm 35 de ani pesede, că au fu.at, dar au și făcut…
Comentariu beton!20
@ASM, de ce ești nefericită? Dacă vrei sa spui…
Daca n-ai fi povestit tu de cazul unui incornorat care accepta situatia, nici n-as fi crezut ca barbatii pot fi in asemenea circumstante. Ma gandeam ca toti is cu testosteronu’ pe high.
Dar femei sunt multe.
Multe stiu sigur, cu nume si adresa, despre infidelitatile partenerului, multe banuiesc si se fac ca nu stiu. Toate accepta, majoritatea din frica de a-si pierde situatia financiara.
Unele sunt femei amarate, de la tara, barbatul aduce singurii firfirei si accepta nu doar infidelitatile, ci si violentele fizice.
Pe partea cealalta, cea cu harfe si rasini, cunosc vag doua neveste intretinute. Cred ca se roaga sa-i mearga bine barbatului pe partea de inselat, sa le lase-n pace si sa nu se schimbe nimic. Atat timp cat nu le trimite la munca, nu dispar masinuta, banii de unghiute si genute, mai pica cate o vacanta, e bine!
Am avut si eu destule discutii cu barbatu’, dar pe partea asta cu inselatu’, nu ne-au venit idei.
Comentariu beton!27
Eu am venit să spun că tipa a luat o decizie bună, părăsindu-l pe tip pentru șeful ei. N-ai cum să faci casă bună cu un tip de felul ăsta.
Comentariu beton!23
Tipul ăsta de care zici probabil nu o iubește pe (fosta) nevasta, așa că de ce sa își dea el viața peste cap. Probabil nici de opinia colegilor nu l- a intetesat foarte tare, motiv pentru care a rămas să lucreze acolo.
Vă mai aduceți voi aminte de Lorena Bobbit ?
Glumesc. Și nu prea. Cre’ ca de aia a apărut pe lume Codul Penal 🙂
Știți ce aștept eu? Să apară aici un domn care să explice frumos, pe puncte, cum a căutat dumnealui în altă parte ce n avea acasă.
@Leia: l-am întrebat pe frate-miu de ce și-o înșelat nevasta și singura explicație a fost „te saturi de aceeași gaură după 20 ani”.
L-am întrebat de ce și-o înșelat nevasta încă din primul an de căsnicie (asta am aflat-o de la el abia anul trecut), dar n-am primit un răspuns concret. 🤷♂️
Comentariu beton!17
@JT, io l-am intrebat acelasi lucru pe dentistul meu – nevasta-sa era cea mai misto profa din tot orasul, frumoasa, educata, stilata – si-a zis: toata ziua friptura, friptura, friptura!!! ai mai vrea, dreaqu, si-o fasole!
Comentariu beton!14
„oricît de futeșă ar fi o femeie…” M. Cărtărescu
@moatza: doar un cretin tânjește după fasole când are acasă friptură. 🤷♂️
Din păcate, lumea-i plină de ei.
Comentariu beton!15
Mda, Stan Pățitu’ de două ori, c-odată n-o fost destul, doar că prima s-a trezit că-i mai trebuie ș-alt penis după 7 ani de căsnicie (9 ani de relație.
A doua n-o rezistat un an.
Am băgat divorțu-n ambele cazuri, imediat ce-am aflat de mizerie.
Ambele m-au acuzat de lipsă de interes în relație. M-am uitat la ele cu scârbă și le-am zis (pe rând, binențeles): vai de capu’ tău, ai ajuns la vârsta asta și ai trecut prin viață ca gâsca prin apă. 🤷♂️
Comentariu beton!22
Aș accepta cu ceva condiții:
Să îmi plâng de milă și să fiu nefericită într-un hotel de 5 stele la Monte Carlo și cu un card bancar fără limită în poșetă! Banii nu cumpără fericire dar prefer să fiu nefericită în condiții de lux! 😂😂😂😂😂😂
Comentariu beton!22
Sot si sotie la restaurant. El mare scula, cu bani cacalau. Ea casnica si devotata. Intra o bunaciune in restaurant, se apropie de ei, il saruta pe obraz si trece mai departe. Ea, siderata: cine e asta, draga? El: amanta mea. Ea: si nu te sfiesti sa mi-o spui asa in fata? Vrei sa divortez? El: treaba ta, dar apoi adio cumpărături la Paris, concedii in Dubai etc. Ea nu mai zice nimic.
Dupa o vreme intra in restaurant un partener de afaceri de-al lui, cu o fufa la braț, se saluta cu primul si se așază la o masa.
Ea: aia cine e? El: amanta lui. Ea tace, isi mananca in liniste homarul iar la un moment zice: a noastră e mai frumoasă 🤪
Comentariu beton!35
@Irina, nu cred ca ai dreptate. Când ești intr-adevar nefericit, nu-ti mai pasa ce ai.
Eu cred ca oamenii nu sunt facuti sa fie monogami si ca cei mai multi aleg sa se casatoreasca nu din iubire, nici macar din dragoste, ci dintr-o dorinta disperata de a se incadra in dogmele unei societati obtuze si absurde. Probabil ca noile generatii, care au o gandire mai libera, vor schimba radical aceste aspecte ale vietii.
Eu nu as accepta sa fiu inselata, dar nici nu as sta intr-o relatie care se degradeaza sub ochii mei. Relatiile ar trebui sa fie pentru a petrece timp de calitate cu partenerul, nu pentru a te chinui reciproc.
Comentariu beton!24
@Valeria: ete căcat. Iubirea vine la pachet cu monogamia. Dacă nu ești monogam(ă) nu iubești. Iar iubirea începe cu sine.
Cine trăiește fără iubire, trăiește degeaba. Nu-i nici o diferență-ntre persoana respectivă și lespedea din cimitir. 😎
Comentariu beton!47
John Temple, ideea era sa ne spunem propria parere. A mea asta este, nu e musai sa fie in aceeasi linie cu a ta.
Iti recomand sa vezi/revezi The Lobster (2015). Desi este o distopie, prezinta perfect „iubirea”, asa cum este ea in realitate
@Valeria: îmi cer scuze. E clar că vorbim de lucruri diferite.
Nu ai cum sa fii in aceeasi relatie zeci de ani si sa nu inseli. Punct. Oricine spune altceva cred ca ori este mincinos, ori a renuntat efectiv la propriile-i placeri in favoarea copiilor sau a altor beneficii. Dar ala nu este un om fericit.
Știi că fix la fel cred și oamenii care nu înșală despre ce zici tu, da? Dar FIX la fel, doar că din direcție inversă. Sunt aproape stupefiat că i-ai făcut mincinoși sau nefericiți pe toți, doar pentru ca înșelatul ți se pare ție ceva firesc.
@Valeria: îmi este foarte clar că vorbim de lucruri diferite. E ok, nu trebuie să avem toți aceleași standarde.
Sau poate-s io ciudatul, nu știu.
Comentariu beton!14
Mie nu mi se pare firesc inselatul, dimpotriva, ma dezgusta. Ce cred eu este ca nu trebuie sa insisti intr-o relatie nefunctionala, care conduce la inselat, indiferent ca inseli tu sau esti inselat.
P.S. Imi cer scuze daca am ofensat pe cineva, chiar nu am avut intentia asta. Pur si simpu eu nu cred in ideea de casnicie si de bunastare in relatiile pe termen foarte lung.
@Valeria: sunt de 17 ani împreună cu soția si n-am înșelat-o niciodată.
Eu zic s-o lasi mai moale cu generalizarea si concluziile pripite.
Comentariu beton!19
24 here and no hungarians in the village.
Janos toastează:
– Ridic acest pahar pentru cei 10 ani de cînd trăiesc cu nevasta meu!
Ion, prietenul cel mai bun, îl corectează:
– A mea, băi, nevasta mea, aşa-i corect.
– Taci, bă Ioane, cu a ta trăiesc numai de 2 ani!
Comentariu beton!29
Omul fura de rupe din firma.
Varianta 2 ar fi sa aiba si el vreo relatie amoroasa cu cineva din anturajul sefului – SF.
Nu mai vorbesc de varianta concedierii individului care nu ar rezista nici 5 minute in fata unei instante.
Un update peste un an ar fi interesant.
In prima mea relatie serioasa am fost inselata. Era 1 ianuarie. Dupa multe incercari de a ma impaca am acceptat sa il iert si sa trec peste. Nu am mai adus niciodata vorba despre asta. Daca eu am acceptat sa il iert atunci inseamna ca mi-am asumat ceea ce fac. Ne-am despartit dar din alte motive pe care eu le consider mai grave decat infidelitatea. In relatia asta am avut prieteni un cuplu (erau prietenii lui) care aveau o relatie deschisa. Erau si casatoriti. I-am intrebat cum pot sa accepte asta si au zis ca este vorba doar de placere fizica. Atata vreme cat nu se indragostesc de persoana cealalta atunci ei nu considera inselat.
Sotul meu a fost inselat de mama fiicei lui. Si ea l-a parasit luandu-si fata si a plecat la individul respectiv. El a vrut sa vorbeasca cu tipul si s-au intalnit la o cafea. Stiu ca a suferit foarte mult. Eu i-am spus lui ca daca totusi calca stramb, macar sa nu aflu. Si daca aflu, macar sa fie mai buna decat mine. Si poate ca o sa imi placa si mie si o sa ii ofer menage a trois-ul mult visat :))))
Nu stiu, eu consider ca fiecare avem limitele noastre peste care putem trece sau nu. Sunt multe motive pentru care se accepta infidelitatea, gen comoditatea, dependenta financiara si/sau emotionala, prejudecati sau pur si simplu faptul ca nu o consideri atat de grava. Si asa cum ziceau si prietenii aia ai mei, atata vreme cat nu sunt implicate sentimente, atunci este doar un act fizic care aduce placere.
Comentariu beton!14
Acum niste ani, eram casatorit, cu un copil mic de cca un an. Sotia cu depresie post-partum, mai patise si niste mizerii pe la munca, nu era prea bine cu caputul. Eu unul incercam sa fiu acolo si pentru ea si pentru copil si pentru casa, deh, asa concepeam eu sa fiu capu’ la familie, sa tin totul pe mine.
Pleaca doamna la un moment dat la o conferinta profesionala ceva, la vreo 2 zile ii butonam laptopul (n-aveam secrete, ne stiam parole la nevoie, chestii) si imi apare un mesaj pop-up de la un domn cu ceva gen „mi-e dor sa te am in brate ca in week-end”. Bum, badumtss, aoleu… Discutii, scandal, juraminte ca nu s-a intamplat nimic… Am zis hai sa o cred, daca chiar zici ca iti e asa de rau in cuplu, hai la terapie de cuplu si incetezi discutiile cu asta, block total. Nu accepta block, zic hai la terapie, bula ala era in alta tara oricum si alta deplasare nu mai pupa doamna decat cu mine de mana, nema, n-a mers, i-a dat in discutii nemuritoare cu nea ala pana ne-am separat si apoi divortul a venit rapid. Acum ii pare rau, ca eram baiat bun cica. Pana mea, a avut n sanse sa ma pastreze alaturi, nu trebuia sa ajunga in bratele aluia (desi se jura ca nu a fost nimic sexual) si apoi cand ne-am separat ca cica pauza un pic nu trebuia sa inceapa rapid o relatie cu un individ pe care sa il si prezinte copilului. Aia e.
PS: in toata povestea, eu nu am inselat, nu am fost nici macar pentru un oral cu finalizare la profesioniste, doar dupa divortul efectiv semnat si parafat am avut prima relatie cu altcineva.
Comentariu beton!39
Bănene… 🤦♂️
și uite-așa apăru piesa „Geluțu! muri-ți-ar capra de necaz, Geluțu…”
sorry, man, pentru pățanie, da’ ierea la fileu…
@costica – am ras tare 🙂
@Mihai – mda, aia e, life sucks and then you die. Dar ma uit in urma linistit acuma, am un copil minunat, e cu mine jumatate din timp si avem o relatie tare buna, colaboram cat de cat bine pentru el, am o relatie de cativa ani cu o tipa faina, viata a mers mai departe.
Comentariu beton!26
Gelutzu jos palaria!
bre, @Vasilescule, ție chiar nu ți-e bine?! în loc să ne lași să ne priască parastasu’, tu vii cu d-astea grele?!
și încep să mă gîndesc la cît timp îs io plecat de acasă…
și ce-aș putea face…
glumesc, ăv cors! nici măcar un one night stand! both ways!
Comentariu beton!25
Tare asta cu parastasu!
🤣🤣🤣
Am fost înșelată, și nu o dată. Am plecat de fiecare dată, cu toată durerea și vinovăția de genul „eu am fost de vină și din cauza mea s-a dus la alta”. Acum știu că erau ei tâmpiți și eu proastă. Dar am plecat, nu aș mai fi putut dormi în același pat cu omul ăla. Și da, știu cazuri în care acceptă (el sau ea). De obicei pentru că frica de a rămâne singur și același model de gândire ca al meu: e vina mea. Însă…am fost amantă, vreme de 8 ani. Tot de proastă, că nu credeam că merit mai mult de o jumătate de relație.
Comentariu beton!22
De curiozitate, ai fost amantă înainte sau după ce ai fost înșelată?
După. Și nu…nu mă răzbunam pe nimeni. Doar eram în faza de vinovăție maximă pentru ce făcuse ăla (primul cheater), și atât am știut să fac.
Povestea mea de viață arată că cine înșeală o dată o va face de câte ori are ocazia și se plictisește in relația curentă. Am început relația cu fosta, care îmi era si șefă în timp ce era încă măritată. Soțul ne-a prins în casa la ei, venind într-o zi mai repede de la muncă si tot n-a vrut să divorțeze. A divorțat ea forțat si ne-am mutat împreună având o relație de 10 ani. După 10 ani, plictisită fiind din nou m-a înșelat si pe mine, eu neștiind nimic, doar ca eu nu m-am opus divorțului pt că știam motivul. Deși n-am prins-o, comportamentul era exact ca cel de când ne-am cunoscut, doar ca de data asta eu eram incornoratul. Ceea ce mi-a demonstrat că în viață cam plătești totul. Nu rămân datorii.
Comentariu beton!53
@moatza da, pentru ca doar asa practic i-a dăruit-o nașei. Moștenirea va fi doar a ei :)))
Am omis sa spun ca și în partea noastră a avut loc o tranzacție imobiliara, varul stătea în casa mamei lui, care atunci când a aflat a trecut pe la notar ca să îi dea casa direct nepotului. Deci, dacă stai bine pe imobiliare, regula cu înșelatul se pare ca e mai laxă.
or mai fi multi prosti de-astia?
practic i-a dat o casa pt ca a iertat-o 😆 😆 😆
Parintii mei au divortat cand mama a aflat ca era inselata de multi, multi ani. Nu a avut nicio banuiala pana cand nu s-a trezit cu una din amante la usa.
Fratele meu s-a separat recent de sotie ca urmare a multiplelor infidelitati din partea lui pe care ea a decis intr-un final ca nu le mai poate tolera. A sperat mult timp ca el se va potoli, intr-un final a decis ca nu mai vrea sa astepte. Trist este ca ea l-ar accepta rapid inapoi daca el ar mima ceva intentii de schimbare.
Cu atatea exemple in familie s-ar zice ca eu ar trebui sa stiu ce am de facut in viata. Si am stiut. Cam 20 de ani. Apoi am ales constient sa insel, sa ma las in voia acelui „chemical high” ca nu stiu cum sa ii spun altfel, cu intentia clara de pastra relatia in care sunt de multi ani.
Pot spune din perspectiva celei care inseala ca totul pare simplu, ca albul e alb si negrul e negru pana ti se intampla tie. Apoi incepi sa percepi nuante, sa vezi ca toti suntem diferiti, ca viata bate filmul, ca iubirea e pusa pe pauza de chimie, ca totul tine de comunicarea pe care o ai cu partenerul, de atentia pe care o acorzi vietii de familie si cat de putin conteaza ce cred cei din jur.
Mi-a luat mult timp sa inteleg ce mi-a lipsit de am facut loc unei astfel de povesti in viata mea, si sub protectia anonimatului pot recunoaste ca am avut un partener de sex foarte misto, cu vitalitate, minte deschisa si bine familiarizat cu fiziologia feminina. Ce nu cunosti, nu iti lipseste, si inteleg acum ca am fost putin prea tanara si neexperimentata cand mi-am cunoscut sotul. Dar, odata ce ai deschis ochii atunci intervine partea grea – cea in care trebuie sa alegi pe ce drum vrei sa mergi. Eu am ales sa pun capat aventurii si sa ma bucur de partenerul meu, cel alaturi de care vreau sa ma bucur de fiecare zi.
Regret? Nicio secunda.
Normele sociale sunt cele care vor trebuie regandite intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat.
Pe cei care sunt atat de siguri de ei ca nu s-ar lasa purtati de valurile emotiilor i-as intreba daca in situatia unor disfunctionalitati de ordin fizic care pun in mare dificultate activitatea sexuala ar renunta la/ar refuza partenerului placerile sexului? Cateodata sexul e doar sex, da o stare de bine care ajuta si vietii de familie.
Ar mai fi de povestit, dar ma lungesc prea mult. Cine ma judeca, ma va judeca oricum indiferent de argumente. Si le doresc sa nu fie niciodata nevoiti sa ia decizii in legatura cu astfel de situatii.
Comentariu beton!64
Mda…
@MV: QED.
@Eva: deci ți-a lipsit „partener de sex foarte misto, cu vitalitate, minte deschisa si bine familiarizat cu fiziologia feminina”.
Cum ai rezolvat problema între timp, ca înțeleg ca partenerul e același si de amant te-ai despărțit?!
Dacă problema ar fi la el aș renunța la sex. Dacă problema ar fi la mine și el ar vrea o altă parteneră, ne-am despărți.
Am scris mai sus că infidelitatea e unul din cele două lucruri pe care eu nu le-aș accepta niciodată. Dacă celălalt își dorește altceva, aș prefera să-mi spună și să putem încheia într-un mod onest relația. Consider că dacă unul își dorește și altceva, ceva în legătura dintre cele două persoane nu e ce trebuie.
@eva nu te judec si iti apreciez curajul sincer.
Recunosc ca nu as accepta sa raman in relatie, pentru ca nu as mai putea avea incredere, iar daca asta nu e, cum am mai putea construi impreuna? Cred ca ma cunosc si stiu ca mereu as avea dubii „oare chiar se duce la paine? sau trebuia sa raspunda la telefon?” si asta este tortura…nu multumesc.
Inteleg si mentalitatea cu friptura si fasolea, dar daca e asa , anunta-ma inainte si da-mi dreptul sa aleg, altfel sunt doar scuze…asuma-ti si anunta-ma, iar eu la randul meu imi asum daca mai raman cu tine dupa „fasole”, fara reprosuri, corect? Daca imi spui asta dupa ce aflu singurica, imi pare rau dar sunt doar scuze…
Raspund strict pt ca ai intrebat ce am face daca partenereul are dificultati de ordin fizic…sunt in genul asta de situatie, nu o sa mint, e al naibii de greu… nu”lipsa” e grea, ci problemele medicale, sa stii ca si el e frustrat atat de lipsa, cat si de vinovatie, ca tratamentul dureaza, pe cealalta parte si tu esti frustrata, cateodata ti se pare ca ai tras batul scurt etc…
Nu imi permit sa dau sfaturi la nimeni, suntem diferiti si actionam diferit, eu personal am ales sa il sustin cat pot eu de mult, de la cautat medici (umblam prin tot felul de medici de 3 ani si abia de jumatate de an am aflat cauza), la cheltuielile aferente, pana la sustinerea emotionala (care cred ca este cea mai importanta in cazurile astea)…nu stiu daca este bine sau rau, dar daca situatia ar fi imvers, cam asa mi-ar placea sa se comporte si partnerul cu mine.
Comentariu beton!16
@o fata: cum s-ar zice, „la bine si la greu”.
Desi este contrar a tot ceea ce simti, poti sa accepti. Soc si groaza, nu?
Multe comentarii, de la oameni care nu au trecut prin asa ceva. E unul din lucrurile pe care daca nu le experimentezi direct, nu ai cum sa le intelegi cum functioneaza. Oricat ai zice ca as face si as drege, nu ai cum.
Si ca sa fie si mai interesant raspunsul, le-am facut pe amandoua. Prima data cand mi s-a intamplat, am plecat. A doua oara nu.
Dar sa revenim la intrebarea din articol.
De ce ai accepta asta? PEntru ca fiecare om e construit diferit si fiecare are limitele lui. Foarte simplu. Ce merge pentru mine nu trebuie sa mearga pentru tine. Ce tu poti accepta, poate eu nu pot accepta. Motivele initiale pentru care am acceptat sunt cele clasice: n imi puteam imagina viata fara ea, dificultatea partenerului in a se muta, situatie financiara care in cazul unei despartiri necesita extrem de mult timp / munca pentru a face situatia echitabila pentru ambii viitori fosti parteneri. Nu copiii, la asta sunt de convingere (nu parere) ca nu exista deserviciu mai mare pe care il poti face unui copil ca sa vada cum parintii lui traiesc si stau intr-o relatie in care nu exista respect si consens. Chiar daca dragoste nu mai e.
Apoi vine motivul greu imaginabil pentru cineva: chiar si inselat, tot cu aceeasi persoana vrei sa ramai de fapt. Pentru ca din multe puncte de vedere, persoana e ceea ce iti doresti de fapt: e un partener cu care poti muta munti cand e cazul, e persoana care te trage de maneca atunci cand trebuie, este un parinte care vrea sa creasca niste copii care sa devina adulti functionali (nu dependenti de parinti sau care nu stiu cu ce se mananca lumea in care traiesc). Si accepti. Nu pentru ca nu ai alte optiuni, ci pentru ca este alegerea ta. Esti perfect functional si cu si fara partenerul care inseala.
Dar intrebarea la care nu am raspuns inca e: cat accepti? Asta nu stiu. Am multe momente in care zic ca nu mai pot. Multe momente in care sunt OK. Accept atat timp cat eu percep ca fiind acceptabil. Posibil peste o saptamana sa zic gata. Posibil ca peste 1 an. Posibil niciodata. Nu stiu. Mintea omului e o necunoscuta din punctul asta de vedere.
Comentariu beton!45
Nu-mi e foarte clar, deci prefer să întreb. Înțeleg că tu acum ești în situația în care știi că ești înșelat?
Da, sunt in situatia in care sunt inselat. In acelasi timp, comentariul lasat de Eva ceva mai sus aduce niste explicatii. Pentru ca stiu si am discutat cu partenera exact de ce povesteste ea. Nu s-a ajuns la faza de alegere cum a facut Eva (nici din partea ei si nici din partea mea), dar se va ajunge la un moment dat
Auzi? Nu vrei să scrii un articol despre toată situația asta?
Că-mi tot vine să pun întrebări și nu mai terminăm niciodată.
Spre exemplu, acum prima întrebare care-mi vine în minte este: ce-ai discutat cu soția? După care aș mai avea creo câteva. Ați stat de vorbă despre cum ea te înșală? Și cum a decurs discuția? Și când ați terminat de discutat, v-ați văzut fiecare de ale lui? Noi ce mâncăm diseară?, că m-a luat o foame de la discuția asta…
Nu, serios, te bagi să scrii? Ca să înțeleg și eu mai bine cum stau lucrurile într-un astfel de caz.
Pot incerca. Nu sunt un mare artist al scrisului, dar pot pune o poveste pe o foaie. 🙂
Dificultatea e in a nu face un roman foileton. E extrem de greu sa prinzi toate nuantele de care te lovesti intr-o asemenea situatie care numai simplu de explicat nu e.
Comentariu beton!25
Bagă.
Dimineață pierdută, de Gabriela Adameșteanu; în lectura autoarei, se găsește pe site-ul radio romania cultural; o carte superbissimă, azi tre’ să iau și varianta pe hîrtie;
doamna, mîhnită că soțul nu vrea să meargă în vilegiatură (din cauza iminenței WWI), merge singură în altă parte; în camera unui domn singur; după care îl scoate tot pe soț vinovat: „na, ce era să fac dacă n-ai vrut în conced…”
superb, cum ziceam!
Comentariu beton!19
Ce coincidenta, tocmai citesc „Voci la distanta” de aceeasi autoare, iar pe când eram in România acum doua saptamâni am citit romanul aparut inainte, „Fontana di Trevi”. „Dimineata pierduta” am incercat acum câtiva ani, nu stiu de ce nu m-a prins, o sa-i mai dau o sansa mai târziu. Imi place mult cum scrie Gabriela Adamesteanu, intotdeauna in romanele ei e vorba de cine inseala, de ce, de parteneri de sex si nu numai, de societatea româneasca de dinainte si dupa revolutie, de retrocedari de proprietati, de batrânete, de copii care pleaca si de parinti care ramân.
eu nu ascult audiokook-uri; la volan mai ales; da’ asta a intrat ca unsă; da, nu e facilă, întrepătrunderea de planuri, voci și timpi e ceva… da’ e superbissimă, cum ziceam
Poate găsești pe undeva piesa de teatru cu Tamara Buciuceanu Botez și Gina Patrichi , e un regal absolut.
Pentru mine, răspunsul este clar: nu pot continua o relație după ce am fost înșelată. Nu există loc pentru asta în mintea mea. Am ales divorțul, deși aveam doi copii mici și viața era deja extrem de grea. M-am detașat complet, plecând la 2000 de km distanță si am luat-o de la capat.A fost cumplit de greu, am plecat fara sa cunosc limba tarii, trecuta de 40 de ani, cu doi copii de gradinita, dar a fost singura cale să îmi recâștig liniștea și să le pot oferi copiilor o viață sigură. Am lasat in urma tot ce am construit impreuna in 10 ani de casatorie.
Mi-am reconstruit viața profesională de la zero, am obținut stabilitate financiară și am pus mereu copiii pe primul loc. Sunt o femeie puternică și luptătoare. Cât privește viața personală, probabil nu a venit încă momentul — am fost concentrată pe siguranța familiei. Nu regret nimic.
Comentariu beton!52
In primul rand eu nu as accepta niciodata sa lucrez in acelasi loc cu sotia (si nu am lucrat niciodata). Sau cu orice ruda. Ca angajator, nu as angaja niciodata (si nu am angajat, desi au fost presiuni) sotia sau rude. Mai nou, nici prieteni. Been there done that, cu preteni. Se sfarseste mereu nasol, difera doar momentul.
Mi-e greu sa imi inchipui o astfel de situatie, din motivul de mai sus. Cred ca nu as accepta-o. Mi-as da demisia si as fugi de nevasta ca de dreaq.
Ca anecdota, asa, stiu personal caz 100% real in care sotia lucra in acelasi loc cu sotzu, sotzia l-a inselat cu un coleg, sotzu a innebunit si a plecat, sotzia a ramas (si s-a maritat) cu colegu, cu tot cu copilul avut cu sotzu. Sa vezi ce drama si ce situatii ciudate!
Folosesc prilejul sa dau un sfat nesolicitat: daca aveti firme nu angajati rude, afini sau prieteni.
Comentariu beton!23
De acord cu sfatul. Nu am avut firmă, dar a avut tatăl meu. Cei mai naşpa angajați sunt fix rudele şi prietenii. Nu, nu am lucrat în firma tatălui meu deşi mi-a propus.
Sa ma insele nevasta … hmmm … mai treaca mearga, dar cel mai inacceptabil lucru e sa ma insele amanta. :)))
Aveam tot asa un caz, la un loc de munca anterior. Intr-un departament oarecare, sotul, sotia si amantul sotiei lucrau in aceeasi echipa, de multe ori stateau unul langa altul la birou sau plecau la masa impreuna. Era un lucru cunoscut de toata lumea, uneori cand venea cineva nou in echipa sau in colaborare … primul lucru care li se spunea era ca „avem un colectiv unit” si era dat exemplul „trioului magic”. Se intampla in anii 2000. Deci se poate …
Comentariu beton!16
Din categoria viața bate filmul: familie în care ea decide să aibă o aventură extraconjugală care s-a transformat într-o relație de 17 ani și care a luat sfarșit doar cand amantul a decedat.
În tot acest timp, soțul știa de acea relație si nu era vreun idiot sau să depindă de ea în orice fel. Explicatia era întotdeauna iubirea față de ea.
Mai adaug doar că în cazul de mai sus a fost vorba de mama și tata, iar acest lucru a lăsat multe răni în sufletul nostru (al meu și al surorii mele).
Comentariu beton!53
Sincer, nu știu cum as reacționa. În cazul de fata, omul poate avea alte motive pentru care a stat în firma și în situație. Evitedent motive mai importante decât ce zic colegii, lumea, morala. M-am cam saturat sa arătăm cu degetul pe unii și pe alții petru ca nu fac cu am face noi/trebuie. Nu înțeleg de ce contează. Daca a stat e treaba lui. Nu ați face la fel, e treaba voastră. Nu sunt într-o situație de genul, deci nu apar pe nimeni. Nu-mi înșel bărbatul la lucru pentru ca hahahaha, nu am timp! Și nici chef. Deocamdată. Dar dacă as dormi bine într-o situație din asta, atunci clar as continua. Nu as dormi bine noaptea, nu as continua. Motivele lui numai el le știe și nu înțeleg de ce trebuie noi sa judecam.
Cine pe cine judecă? Că nu mă prind. N-am dat vreun nume, n-am lăsat vreun indiciu care să ducă la identificarea cuiva. Poate am inventat eu toată povestea. N-ai de unde să știi.
Cam multă vehemență fără vreun motiv real, nu crezi?
Nu ma refeream la tine, ci la unele comentarii foarte vehemente. Si mi-am spus parerea: as accepta sa fiu inselata daca as dormi bine noaptea. Restul sunt teorii. Viata bate filmul.
în afară de mine, @Minaosi, io n-am văzut nici un alt vehement; ba da, @JT, da’ el e urît!
@MV întreabă „voi ce ați face?”; atît; iar tu ai răspuns, d p m d v, cînd ai scris „dacă aș dormi bine într-o situație dintr-asta”; nu te judec, Doamne-ferește, există oameni ca @Eva de mai sus, care pot căra bagajul ăsta emoțional, și există oameni ca mine, care nu suntem în stare să jucăm teatru și care ne gîndim la copiii ca @PaulaM traumatizați pe viață din cauza unor dînsa-n trînsa; pentru că, pentru mine, odată ce ai decis să te reproduci, interesul superior al copilului devine literă de lege, nu un concept abstract…
pentru că, iarăși, înșelatul este în primul rînd un proces cognitiv, că nu umblă pi.de și p.li pe stradă, au trecut una pe lîngă alta și, whoops, a alunecat, sorry…
Comentariu beton!25
@Minaosi: nu judecăm, ci doar ne dăm cu părerea pe subiect.
Relax. 😎
@costicămusulmanu: la mine numa’ apa la duș e „nici prea prea, nici foarte foarte”, da-n rest e totul „da” sau „ba”.
Comentariu beton!12
prostule!
și da, am postat asta uitîndu-mă-n oglindă…
😂😂😂 ce-mi place de voi…
Nu cred că aș accepta să mai rămân într-o relație în care partenerul m-a înșelat. Dar multe credeam că n-o să accept și realitatea mi-a dovedit contrariul.
Da, aș accepta. Trădarea e de multe feluri, nu doar sexuală, însă se pare că majoritatea oamenilor se blochează la asta sexuală deoarece nu are nuanțe: a intrat sau n-a intrat, alb sau negru. Ei bine, eu prefer pe cineva cu care să fiu compatibilă, să tragem la aceeași căruță, să construim împreună, chiar dacă mai scapă în boscheți vreunul dintre noi. Ideea e să o facă finuț și să rămânem prioritari unul pentru altul. Adică dacă am treabă de rezolvat cu partenerul, sau am nevoie de partener, să fie acolo pentru mine. Ce face în timpul liber, dacă nu ia „de la mine” e treaba lui. Un om e mult mai mult decât o mașină de făcut sex, stai cu omul, nu cu p*** lui, deci nu văd de ce aș distruge o relație funcțională pentru o tâmpenie. A, dacă relația este nasoală, evident că m-aș despărți, dar pentru că relația e nasoală, nu pentru făcut sex cu altcineva. Pentru mine calitatea relației contează, nu frecușurile inerente. Nu cred în fidelitate, însă cred în loialitate. Iar loialitatea se dezvoltă pe muuulte paliere, sexul e doar unul dintre ele. Deci da, sunt 100% de acord cu antecomentatoarea mea care a rezumat mult mai bine: dacă dorm bine noaptea, accept. Dacă nu, nu.
Comentariu beton!16
Să mă ierți, dar nu cred un cuvânt din ce zici. Le consider le toate doar niște justificări pentru înșelat. Mi-e mult prea lene ca să-ți și explic de ce. Plus că știu că n-ar folosi la nimic. 🤷♂️
@MV: ok, e dreptul tău să nu crezi. Dacă am triggeruit pe cineva enunțând ceea ce simt, îmi cer scuze, nu asta era intenția. Intenția a fost doar să răspund la întrebarea din titlu. Pentru mine nu este un capăt de țară, iar presiunea socială nu mă poate face să simt altfel. Dacă nu este capăt de țară pentru mine, ce pot eu face?
Eu stau și cu p**a lui, nu doar cu el. Așa ca nu aș accepta ca, p**a să meargă unde vrea și el ce? Rămâne cu mine? Hai să fim serioși!
Andrew Parker Bowles știa că nevastă-sa e combinată cu Prințul de Wales, dar a tăcut și a acceptat situația ani de zile. A divorțat abia când nevasta a vrut să se mărite cu prințul. Povestea asta mi s-a părut întotdeauna de moravuri regale pe care le credeam depășite, dar iată că se întâmplă și în vremurile noastre.
În cercul meu am cunoscut un singur caz în care soția ar fi acceptat infidelitatea soțului doar ca să salveze căsnicia. Din fericire, soțul nu a vrut asta și au divorțat. Iar ea e mult mai fericită acum decât a fost vreodată în căsnicie.
Am fost norocos in 2 relatii: respectivele erau bisexuale. In total vreo 15 ani, cumulat.
Am fost din nou ultra-mega-hiper norocos si de 11 ani am gasit o femeie (probabil o cautasem in subcontient) de o calitate morala/etica/whatever indescriptibil de inalta.
Gata cu partea introductiv-autolaudativa, raspunsul pentru intrebarea din articol este nu. Nu fac si nu accept sa mi se faca.
Daca totusi vreodata cindva se va dovedi ca m-am inselat in aprecierea doamnei mele, vad doua variante. Mai bine sa ma prinda nervos, ca s-o bat in cuie. Pentru ca daca ma prinde calm, o vind.
Azi dimineaţă când am vazut titlul, mi-am spus: o să fie cu sânge pe pereţi! Ai deschis o cutie a Pandorei! Dacă Inchiziţia ar mai funcţiona, aş fi candidata perfectă pentru arderea pe rug! Din comentariile citite, este posibil să fiu arsă pe rug, moralmente, cel puţin! Pe scurt, nu am de gând să scriu „Hei, sunt X şi am făcut Y, cer iertare!!” Fiecare poveste percepută de către ” spectatori” are o altă poveste nepovestită, aparţinând celui care o trăieşte şi care nu trebuie explicată nimănui! Suntem unicii trăitori ai vieţii noastre, suntem noi cei care ne judecăm, ne analizăm, găsim soluţii şi nu trebuie să ne justificăm! Cineva spunea că viaţa nu înseamnă doar alb şi negru, are nuanţe! Nu am de gând să vă spun povestea mea (nici măcar fii-mii), pe care o voi duce în altă lume! Doar atât: un cuplu (căsătorit sau nu) presupune libertate, pe care fiecare o foloseşte sau nu! Te-ai căsătorit, ai ales să trăieşti cu cineva, nu presupune „act de proprietate”! Eu m-am căsătorit în ’83, am cerut să nu îmi schimb numele de familie, mi s-a spus, nu se poate! Început prost!! Singura chestie (similară cu o „confesiune”) pe care o scriu: am făcut un milion de trăznăi la viaţa mea, nu regret, nu îmi pun cenuşă în cap, nu acuz pe nimeni…am fost doar eu însămi! Acum sunt doar eu cu mine şi mă simt al naibii de bine în propria companie!! Să explic ce înseamnă asta, este pierdere de timp! …şi voi păstra numele sub care scriu aici!
Comentariu beton!23
Poate mai sondează și el la fosta și îi este mai comod așa.
Situatia descrisa de tine este absolut halucinanta pentru mine, nu ma vad facand acest compromis. Recunosc ca in relatia cu fostul, un specimen toxic si extrem de violent, am stiut din luna Februarie ca are pe cineva asa ca am stat linistita fara sa fac nimic ci doar urmaream cum evolueaza relatia dintre ei asteptand ca el sa se indragosteasca si sa ajunga la punctul in care sa vrea sa plece singur la cel mai mic push. Drept pentru care in luna iunie i-am strans frumos toate boarfele am chemat curier si le-am expediat la ma-sa, am schimbat butucul la usa si l-am invitat la o discutie. I-am explicat frumos ca stiu ce se intampla, cine este ea, ca este casatorita si ea cu 3 copii etc si mi-as dori ca ei doi sa isi vada de ale lor si sa ma lase in pace. Ma rog nu a fost asa simplu cum am gandit-o eu dar am pus punct consider eu cand mi-a convent mie, calculat ( sa fie vacanta sa pot duce copiii departe de circ la țara) el sa fie f indragostit si sa accepte sa plece din casa etc.
Comentariu beton!25
Eu cred ca nu ma inseala, se inseala pe el si alege sa piarda tot ce-am construit impreuna. N-as putea investiga, chestiona, verifica fiecare pas al altcuiva.
La noi, ratele si stigmatul ii tine pe multi impreuna, desi nu dau doi bani.
La altii, s-a dezvoltat hotwifing. Mi se pare adorabil de scrantit si cred ca vine din pleiada asta de ‘bestsellere’ moderne. Asta subiect 😉
Nu aș accepta așa ceva. Dar, să îți spun o poveste. Maică-mea a trecut prin așa ceva, cu tatăl meu. Cred ca aveam 7-8 ani, taică-miu era șofer pe autobuz, în orășelul nostru. De fapt, toată familia lui, lucra pe autobuze, bunica era taxatoare (pentru cei care nu cunosc, era cea care stătea într-o gheretă, în spatele autobuzului și composta biletele). Mândra lui, lucra ca taxatoare. Maică-mea a aflat (orășel mic, ce să-i faci). Într-o zi, când știa ca ajunge autobuzul (pe vremea aia, circulau destul de bine), ne-a luat (mama), pe mine și pe frații mei și ne-a dus unde era capăt de linie și întorcea autobuzul. Șofer era un unchi, când a coborât toată lumea, mama a urcat, unchiul a coborât și el și a închis ușile. Ce crezi ca a făcut maică-mea? A bătut-o pe madame cu cleștele de compostat, pentru cei care nu știu era un cleste destul de greu. Aia nu a putut reacționa pentru ca, era în ghereta ei. Noi și restul lumii am asistat 🤦♀️. Pentru un copil nu e deloc plăcut să vezi așa ceva. Vreo 2 luni nu l-a primit acasă, pe tata. După s-au împăcat. Bineînțeles ca nu a fost ultima aventură, a lui. Poate din această cauză, sunt de acord cu tine, nu aș accepta, pentru nimic în lume să stau cu cineva care mă înșeală sau ma inselat. Scuze ca m-am lungit atat.
Comentariu beton!20
La mine asta ar fi o linie rosie peste care nu as trece. Mi-as face bagajul in ziua in care as afla si dus as fi. Toate celelalte (casa, masini, bani in conturi) sunt detalii care se pot discuta si mai tarziu, dar locuitul sub acelasi acoperis ar inceta pe loc. Inclusiv tutela copilului am discuta-o mai tarziu – bine, mai are 2 ani si e major, iar la cum se dau termenele la tribunale … ar deveni major inainte sa se incheie divortul
Asa gandeam cand eram tanar, asa gandesc si acuma, dupa 20+ ani de casnicie.
Aveam 19 ani cand am fost inselat (si nici nu a fost un inselat fizic), dar URA necontrolata cu care am privit-o ani de zile dupa aceea, bai nene e ceva de poveste. Si acuma se mai strange ceva in mine cand ma gandesc.
Comentariu beton!15
Viata e complexa si are multe aspecte. 😀
Da, am cunoscut asa cuplu. Bine, e mult zis cuplu.
Ca imagine de amsablu: tineri, s-au sexat intr-o noapte, ea a ramas gravida … nunta.
Apoi in timp iti dai seama ca nu te intelegi dar nu divortezi din varii motive: copil, afaceri impreuna, parinti idioti, etc.
Pur si simplu dupa 3 beri explicau la toata lumea ca nu le pasa dar ca ei sunt un fel de colegi de apartament.
Ce subiect greu. Încep comentariul prin a spune că mie îmi plac oamenii pentru toate poveștile pe care le conțin, așadar, „ascultam și nu judecam”😏. Despre înșelat, am mai multe cazuri:
1. O pereche de tineri trebuia să se căsătorească în anii ’90, părinții ei nu au fost de acord pentru că exista o diferență de vârstă. El s-a ambiționat și s-a căsătorit pe repede înainte cu o alta (prima ieșita in cale), in decurs de un an era nunta făcută, copilul pe drum și casa cumpărată. Mai trist a fost că nu a renunțat niciodată la prima iubita, ea a devenit amanta în toți anii căsniciei, refuzând să își refacă viața cu altcineva. Era o situație cunoscuta de toți factorii implicați, inclusiv familia extinsă. La petreceri in partea ei de familie era și el prezent, era un fapt. Long story short, copilul cuplului a plecat la facultate, părinții au divorțat și tatăl s-a căsătorit cu amanta care i-a fost aproape 20 ani.
2. Un cuplu de cunoscuți au ales să treacă împreună peste infidelitatea lui pentru că erau copii mici la mijloc și un relativ confort financiar. Dar condițiile impuse de sotie pentru a-l ierta și a recâștiga încrederea au fost nasoale, un nivel de control fantastic (carduri, parole cedate, extras de cont in fiecare săptămână). A fost urat, și din păcate nu s-a trecut peste, e o discuție care reapare cu fiecare ocazie. La finalul zilei, ea are un stil de atașament anxios, justificand prin faptul că „s-a fript”, dar de fapt, a rămas și cu o neîncredere în propria persoana și o frustrare că nu este văzută si apreciata de celălalt.
3. Cat despre mine, nu am avut onoarea, doar ii mai reamintesc soțului vorbele mai înțeleptului Micutzu: „unde pleci, mă, la +35 ani, să încerci să pari simpatic cu o femeie?! Stai, dreacu, acasă!”
La finalul zilei, cred că e este despre ce minciuna vrem sa auzim fiecare și cum ne privim în oglinda.
Comentariu beton!22
Hei @MV, nu stiu cum a picat acest text exact intr-o saptamana in care imi pun multe intrebari despre viata, relatii si atractii.
Le multumesc doamnelor care au pus aici in cuvinte istorii de viata pe care le-am trait, le traiesc si eu sau le vad in jur. Si domnilor, pentru ca e util sa vezi cum gandesc.
Am fost in ambele situatii, am fost inselata si am inselat. Nu este ceva ce mi-am propus, nu ma vedeam in aceasta ipostaza. La ~20 de ani eram destul de radicala, totul alb-negru, pana mi s-a intamplat mie si am descoperit infinite nuante de gri.
Am trait in afara casatoriei acel ‘chemical high’ de care spunea @Eva; s-a incheiat prost; acum se pare ca il traiesc din nou, cu altcineva. Nimic fizic de data asta, sunt abia 4-5 zile de cand am simtit din nou fluturi in stomac la propriu. Sunt intr-o relatie de muuulti ani, imi apreciez/iubesc partenerul, ma vad imbatranind alaturi de el… dar nu pot controla in totalitate ce simt cand – pe neasteptate – un alt barbat ma priveste adanc, staruitor, cu ochi plini de promisiuni si intentii, cateva secunde in care timpul se dilata … Un barbat pe care il stiam, fara sa-l fi bagat cu adevarat in seama. Conjunctura face sa nu ne intalnim des ori in contexte favorabile, ceea ce inseamna ca probabil totul va ramane la nivelul de ‘crush’, insa … da, se intampla sa te adancesti in ochii cuiva si sa vezi cum se deschid noi drumuri. Ce se intampla mai departe decide fiecare.
Niciodata nu poti sti cu certitudine ce este in interiorul unei relatii si in sufletul/mintea oamenilor. Cat iubeste, cat sufera, cat poate rezista cineva. Mie mi se pare ca sotul din istoria de pe blog a fost umilit intr-un mod absolut ingrozitor, dar poate el nu a simtit asa sau a putut sa treaca peste.
Am fost in preajma unei experiente similare. O colega parea sa aiba casatoria perfecta, cu sotul mereu prezent sa o ia, sa o duca, venea sa manance impreuna de pranz, ii trimitea des flori ori cadouri la birou etc. Si aflu dupa cativa ani ca el era violent fizic si verbal acasa, ea l-a inselat cu un random guy care i-a devenit apoi amant, apoi sotul s-a razbunat culcandu-se cu sora ei. In conditiile in care veniturile prietenei mele se duceau majoritar catre sustinerea firmei lui si ajutorarea surorii care nu avea loc de munca. Relatia lor ‘perfecta’ s-a destramat definitiv, dar la cateva luni dupa ce imi povestise suferinta ei, colega aproape il regreta … Cuvintele sunt seci si putine pentru a povesti toate dramele prin care a trecut si in afara de a insela si a fi inselata. Nu stiu, nu inteleg, nu ma regasesc si totusi astfel de povesti exista si oamenii nu pot fi judecati pentru ca nu te poti pune cu adevarat in locul lor si sa fii sigur ca ai fi procedat mai moral, mai onest, mai corect.
Simt ca mai trebuie o concluzie, dar nu stiu alta decat ca viata e complexa si are multe aspecte 🙂 Sa nu ne mai luam atat de in serios si sa iubim mai mult! 🙂
Comentariu beton!18
Ideea ce reală ce se desprinde este ca sexul e de bază și oamenii se cotzaie intr-o veselie indiferent de studii, nivelul social, background, etc.
Dacă stai un pic și analizezi toată faza sta cu sexul, iubirea, etc… atâta efort, energii, bani, probleme, vise, dezamăgiri, complicații…. pentru ce? Mă refer când nu mai ești vreun puștan sau puștoaică necordit sau necordita care doar sex are în cap…
Din afara lucrurile se vad într-un fel, nu știi ce înțelegere au oamenii aia între ei.
Pe mine mă enervează faptul că în cultura asta a noastră nu se discuta, frate. Așa cum nu se discuta despre bani și mvai, totul e „al nostru, altfel nu e relație daca nu știu că ai dat 16 lei pe tampoane și 10 pe varza”, nu se discuta nici de termenii relațiilor.
Totul e cumva presupus din start că „trebuie sa fie așa”.
M-am contrazis acu ceva timp cu un amic care era în faze relativ incipiente de relație cu o duamna. Mă rog, eu zic relativ incipiente tocmai pentru că nu vorbiseră despre „ce suntem noi și în ce condiții?”, da ei se vedeau de ceva timp.
Omu’ a desfășurat activități recreative cu creștina și acu era bosumflat că creștina se vede în același timp cu altu.
Atenție, fara ca omu’ să deschidă niciodată discuția cu „eu vreau pe exclusiv”. Din moment ce el era interesat de exclusivitate, el trebuia sa vina să spună asta.
Dar mnu, e mai simplu să zici că e cwrva.
Suntem diferiți și fiecare percepe înșelatul in felul lui.
Atat timp cat limitele sunt agreate de ambele părți I see no problem.
Nu am fost în situația din articol, dar am fost în situația doamnei din commentul meu, in care m-am trezit cu obligații de exclusivitate fara să știu.
Dar, dacă bănuiești doar, ca te înșală, dar nu faci cercetări, ca sa nu fii sigur, si iti spui ca e doar o părere de a ta?
Eu sincer nu stiu ce as face. Depinde de multi factori. As accepta probabil daca ar fi doar o chestie de scurta durata, fara iubire si daca relatia de baza ar putea sa revina la sinceritate si incredere. Cred ca e mult de reconstruit acolo, dupa un astfel de eveniment. Asa ca…depinde.
Dar asta nu prea inseamna acceptare, imi dau seama :). Insa raspunsul e tot depinde.
Oh, am văzut un comentariu mai jos in care scrie că sunt doamne care speră că soțul sa o duca bine cu amanta că sa n-o streseze pe ea.
True. Cunosc.
Cunosc și invers. Soți adică.
Sunt oameni care s-au căsătorit pentru că „trebuie”.
Nu îi interesează ce face partenerul oficial atât timp cât „in societate” aparențele sunt salvate.
Aia e. E rezultatul educației de căcat pe care au primit-o multi oameni în partea asta de lume
Am fost în genul asta de relație mega toxica de câteva ori, in care partenerul și familia lui încercau să-mi impună „sa ne căsătorim și să facem copii cat mai repede”.
Daca as fi fost crescuta pe stil tradițional, probabil „mușcam” la toate tâmpeniile.
Cel mai tare m-am distrat când m-am petit o cunoștință din familie.
Eu eram îngrijorată că băiatul ăla era cu câțiva ani mai mic. Era ceva gen eu aveam 27-28 și el vreo 24. Mbine, ma cuplați cu un puști? Nooo, stai sa vezi, ii super tare, e matur, bla bla.
Bine, vine ziua întâlnirii.
Apare cetățeanul. Nu-i dădeam o zi sub 45. Era, într-adevăr foarte matur.
Se apucă să mă interogheze. Îmi zice că el e serios (gee, m-am prins după chelie și outfitu de contabil) că are bani -p-asta mi-a zis-o in mod repetat și apăsat și să-și căuta nevasta.
Date-ul ăla a fost ca la târgul de vite.
Mă așteptam să scoată un clipboard sa noteze chestii, să mă caute la dinți și să mă măsoare.
Evident, i-am explicat cat de delicat am putut că obiectivele mele de a rupe cluburile nu sunt congruente cu ale lui și aia a fost.
Prin meandrele concretului am rămas insa in legătură ca simple cunoștințe.
Fast forward niste ani, ne întâlnim întâmplător și îl întreb care mai e viața lui.
Aflu că a folosit aceeași metodă de recrutare până a găsit nevasta, care nevasta i-a făcut 3 copii, după care bye bye fofo (scuzatz franceza).
Și că acu regreta tinerețea petrecuta pragmatic, in loc să-și facă de cap.
Dar în același timp are copii și-i iubește și bla bla. Nu știe ce să facă, să divorțeze au ba?
Long story short, poți să fii relativ smart, sa faci bani cât China, și să fii a total wreck când vine vorba de ales partenerul. Chestie de educație.
Multi cred că e ca și când aplici un algoritm. Mnu e.
Ha, ha, ha! Am citit la repezeala titlul si m-am întrebat: o fi vorba despre înșelat la magazin, in afaceri, la restaurant? Nu înțelegeam. Apoi am citit prima fraza si m-am lămurit.
Dap, interesant subiect! Si trist daca mă gândesc la acea mărturisire a uneia din persoanele care au comentat.
Eu nu am trecut prin asemenea situații si nici in familie sau printre prieteni nu am auzit, fie ca oamenii erau mai serioși acum o suta de ani fie că așa sa întâmplat sa fie in mediul in care am trăit eu. Ca sa înveselesc atmosfera o sa povestesc ceva din trecutul meu. M-am căsătorit târziu pentru acele vremi, cu un bărbat mai în vârsta ca mine cu 11 ani si holtei. Nici eu nu mai fusesem căsătorită. Ai mei se întrebau probabil de ce omul e necăsătorit la 40 de ani, nedivorțat sau văduv (am spus mai sus ”acum o suta de ani” 🙂 ) dar nu l-a întrebat nimeni asta gândind ca omul (bine situat) a fost mai preocupat de studiu, cariera și si-a urmărit drumul în viața mai întâi. Nici eu nu am vrut sa aflu mai multe fiind convinsa de asta. Si la câțiva luni de la căsătorie, plecat fiind el din tară profesional, o vecina binevoitoare (locuiam in casa soțului meu, departe de ai mei, in alt oraș), mă informează că domnul avusese cu zece ani înainte o relație foarte serioasă cu o femeie căsătorită care se mutase in casa la el (unde locuiam eu acum!), relație puternica care durase aproape cinci ani, cu plecări si reveniri, propunere de căsătorie din partea soțului meu și de înfiere a copilului femeii pe care o iubea. Pana la urma aceasta s-a întors la soțul ei care nu numai că a așteptat-o dar a si primit-o înapoi si au mai făcut un copil. Soțul meu a fost foarte afectat si abia după o vreme lunga si-a revenit. Sunt o fire foarte orgolioasa si am o ciudățenie, sunt extrem de geloasa pe trecut! M-am uitat prin biroul soțului în care nu umblasem niciodată si am găsit însemnări si diverse informații care m-au făcut sa turbez de gelozie si, în consecința, primul impuls a fost să plec acasă la ai mei. Mama soacră care nu locuia cu noi si prietenul lui căruia mă lăsase in grijă oarecum, fiind nouă in București au înnebunit când au aflat ca vreau sa plec. Îmi aduc aminte si acum mirarea și întrebarea lor: ești așa naivă (cred că de fapt voiau să spună proastă) încât ti-ai închipuit ca luând de soț un bărbat de 40 de ani el sa nu fi avut pe altcineva înainte?! Si aveau dreptate, dar atunci nu puteam accepta ca a mai fost si altcineva înaintea mea in viața lui iar vina lui a fost ca m-a lăsat să înțeleg asta. Acum mă gândesc că poate nu voia sa afle, la schimb, ceva din viața mea dinainte care sa îl fi dezamăgit, dar atunci nu înțelegeam asta și mă simțeam trădată cumplit! Evident, n-am plecat acasă dar a fost o perioada destul de lunga pana m-am maturizat suficient cât să înțeleg că am fost atât de, sa zicem, ”naiva”. Urmarea a fost că soțul meu nu numai că nu m-a înșelat dar probabil trăind cele pe care le-a trăit devenise el de o gelozie, ca sa nu zic teamă, exagerată sa nu fie el in situația de a fi înșelat.
Am avut o căsnicie liniștită, cu înțelegere si iubire si de asta când citesc comentariile acestea mă mir si mă întreb oare sa se fi schimbat lumea atât de mult încât înșelatul, relațiile ușoare, profitarea de celălalt să fi devenit atât de dese, banale chiar??
Comentariu beton!13
Aoleu! este in text o greșeală groaznică de ortografie, mii de scuze, chiar nu știu cum a apărut! Acel ”așa sa întâmplat” este evident greșit: s-a întâmplat !!!!!
Eu vă spun și versiunea copilului care a trăit în casă cu un tată ce se „îndrăgostea” frecvent și pleca de acasă la „iubite/amante”.
Imaginați-vă o fată de 11-12 ani care vine acasă de la școală, intră in apartament și îl găsește gol. Nu, nu își închipuia că au calcat hoții, erau anii 80 și nu prea se întâmpla asta din simplu motiv că blocurile muncitorești erau dotate toate cu aceleași lucruri sărăcăcioase. Nu, cel ce se vroia stâlpul casei făcuse iar o pasiune nebuna și se mutase la noua cucerire. Episoadele astea se întâmplau cam de 2 ori pe an +/-. Mama suferea, se consuma și după ceva tip (1 luna, doua) taică-miu începea să se plimbe pe la colțul blocului că să o înduplece pe mama să îl primească din nou acasă veșnică promisiune: am fost un bou, nu mai fac). Și de fiecare dată mama l-a primit, până 2 ani mai târziu când într-o noapte am fugit amândouă de acasă ( în pijamale și desculțe) de frica (Alcoolul îl făcuse să devină extrem de violent) Apoi mama a depus în sfârșit actele de divorț. Am întrebat-o mai târziu, peste ani, de ce a indurat tot chinul ăla? Și mi-a spus că l-a iubit (avea 18 ani când s-au căsătorit) și că i-am fost rușine de ce va spune lumea. „La femeia singura latră și un câine”. A murit cu gândul la el.
Gânditi-vă de 3 ori când sunt implicați copii, traumele lasă urme adânci. Mi-a fost foarte greu sa am relații bazate pe încredere pentru că în mintea mea nu auzeam decât asta: „bărbații sunt niste nemernici, nu vor decât un singur lucru” Și nu e drept pentru nimeni.
Comentariu beton!17
Observ că toți cei/cele care declară, dintr-o suflare, că și-ar lua jucăriile și-ar ieși din relație n-au zis că înainte de-a o tăia, ar întreba infidelul de ce s-a ajuns aici. Pe principiul „ eu n-am nicio vină, tu ești vinovat(ă).”
Chiar așa să fie? Înșelatul sau înșelata n-au nicio vină? Nu cumva certificatul de căsătorie sau traiul sub același acoperiș ne permite să fim egoiști, delăsători, simplificatori, să nu-i mai ținem paltonul, să nu-i mai aducem o floare, să fim obosite, sictirite, migrenoase prea des?
Nu cumva trecerea de la iubită la nevastă o transformă pe ea într-un bun de inventar? Nu cumva obținerea calității de nevastă și mamă îți permite douăzeci de kile în plus și dreptul de-a arăta ca o sperietoare de ciori?
Am mari dubii că cel care devine vulnerabil și doritor de o nouă idilă e singurul vinovat. Știu, dopamina, bat-o vina!
Cât despre „speța” lui Vasilescu, e simplu: relația gazdă – parazit.
Comentariu beton!15
Iartă-mă, însă nu se de acord cu ce spui. Daca nu îți convine că s-a facut cat casa, că nu mai miroase a flori de levănțică sau nu mai prestează bine la pat, te despărți, nu te apuci sa ai viața dubla.
Cu cine vorbești?
Cu Renata vorbeam, scuze 😁. Am dat click pe „răspunde”la comentariul ei insa văd că a luat-o pe câmpii textul.
In cazul unui divort, sotul ar cere sa impartim custodia copilului pe principul o saptamana la el, una la mine. Nu ar exista motiv pentru care un judecator sa refuze. Eu cred ca asta ar avea o influenta negativa asupra copilului si din acest motiv as prefera sa raman intr-o casnicie chiar daca sotul m-ar insela. Nu as luat aceeasi decizie in cazul unor violente verbale sau fizice, care ar fi nocive si pentru copil. Dar “doar” inselat… well…
A mai fost topicu’ ăsta parca 😳
Am trecut prin asta … doar ca eu am fost seful 😳dacă s-ar juca pe roluri …
Angajati erau amandoi …
El a plecat dar pe ea a dat-o nevasta-mea afara …
Atat doar …no fucking drama