Prieteni, știți despre ce voiam să vorbim în această mirobolantă zi de miercuri? Despre aparatele electrocasnice pe care nu știți să le utilizați și preferați să-i lăsați pe cei din jur să-și bată capul cu ele.

E imposibil să nu aveți prin casă aparate care vă dau coșmaruri în momentul în care sunteți nevoiți să le utilizați. Sau, dacă nu aveți așa ceva, respectul meu se duce până la cer. Eu am.

Sunt trei chestii care îmi depășesc abilitățile și puterea de percepție, prin urmare nu le ating niciodată, indiferent cât s-a chinuit Mara să-mi explice cum funcționează. În plus, nu citesc niciodată instrucțiunile de utilizare, asta chiar nu face niciun bărbat adevărat.

Cum să stai cu cărticica aia în mână și să buchisești cum să utilizezi un robot de bucătărie, de exemplu? Cum te mai poți uita în oglindă după aia?

Râdem-glumim, dar am început fix cu primul loc în topul personal al electrocasnicelor de care mă feresc cum se ferește pisica de apă: robotul de bucătărie. Pentru că da, este de departe pe primul loc.

Din secunda în care am dat comanda pe eMAG și l-am văzut ajuns în casă, mi-am dat seama că voi fi incapabil să folosesc așa ceva vreodată. Doar când văd accesoriile alea fără număr și mă ia cu fiori pe șira spinării. Cum vreodată le-aș putea asambla eu într-un tot unitar care să mai și funcționeze?

Vă spun, mi se pare un semi-miracol când o văd pe Mara cât de ușor îl utilizează. Pare ceva rupt din filmele SF când încep să se rotească toate paletele și elicele alea ca să-i scoată ce-a hotărât ea că are nevoie.

Nu, prieteni, nici măcar apă pentru ceai n-aș fi în stare să fac la el, în ideea c-ar fi posibil.

Pe locul doi este uscătorul de rufe. Și nu mă refer la sârmele alea pe care atârni rufele la uscat, că asta poate și-un bebeluș. Nu, fraților, zic de uscător din ăla electronic care arată ca o mașină de spălat, doar că nu e.

Niciodată în viață n-am să înțeleg pe ce butoane trebuie să apăs ca să bag rufele în el ude și să le scot uscate și aproape călcate. De scos, le scot, dar doar dacă le bagă altcineva care știe să apese pe butoanele alea blestemate. Partea și mai bună e că de când au crescut copiii încerc să le deleg lor și partea cu scosul, ca să nu mai am treabă vreodată cu uscătorul. Deocamdată ține. 😀

La locul trei sunt convins că nu v-ați fi așteptat niciodată. Pentru că, șoc și groază, pe locul trei este un aspirator din ăla care merge el singur prin casă și face curat. Ba mai și spală sau ceva.

Oameni buni, fraților, am încercat tot ce-a fost omenește posibil să-l fac să funcționeze și când îi dau eu comenzile. Efectiv n-a fost posibil. Am ajuns să cred că are ceva cu mine personal, că mă urăște sau ceva, altfel n-am nicio explicație pentru care la mine refuză să aspire sau să facă ce-ar trebui el sa facă.

Să nu credeți că mă duc la el si-i zic „aspiră”, deși părerea mea e că așa ar trebui să stea lucrurile. Nu, nicidecum, mi-am instalat aplicația, am făcut tot ce era nevoie ca să funcționeze drăcia aia rotundă. Nada, niente, zero. Aspiră doar parțial sau merge câteva minute după care se întoarce la bază.

Cum nu am nervi și răbdare să mă cert cu roboții, îmi ajung oamenii, am făcut ce-ar fi făcut orice cetățean care ține la psihicul lui: mi-am dezinstalat aplicația și-am renunțat.

Ah, să nu uit! Și cu fierul de călcat mai am ușoare disensiuni, dar ce bine că nu-mi trebuie niciodată!

În rest, să știți că sunt în relații normale de pace și prietenie cu tot ce înseamnă dispozitiv, aparat electrocasnic din această casă. Și mai sunt, slavă Domnului!

Acesta este momentul în care trecem la voi. Nu aveți idee cât de curios sunt să-mi spuneți care sunt electrocasnicele (sau orice fel de alte aparate și device-uri) pe care preferați să nu le atingeți niciodată.