Băi, trebuie să vă povestesc asta pentru că m-am amuzat foarte tare. Mă rog, amuzat e un fel de a spune că m-am enervat bine de tot.

Vorbeam zilele trecute cu un prieten la telefon și, din una în alta, vine vorba despre un alt prieten comun. Mă rog, în ceea ce mă privește, un fost prieten, în sensul că nu mai suntem. Prieteni, gen.

Nfine, ziceam că vorbeam la telefon și vine vorba despre fostul meu prieten C. (din motive lesne de înțeles, n-o să las nume reale), mai precis îmi povestește că a vorbit cu el între cele două tururi ale alegerilor prezidențiale și, evident, la un moment dat s-au întrebat unul pe celălalt cu cine vor vota.

La care C., foarte nervos și ferm:

– Bă, eu nu mă duc la vot, că dacă mă duc o să pun ștampila pe Simion, m-am săturat de hoții ăștia care ne fură de 35 de ani.

Moment în care m-a pufnit râsul la telefon. Știu că e posibil să nu vedeți nimic amuzant în ce-a zis omul, dar asta doar pentru că nu aveți contextul. Neajuns pe care îl voi înlătura eu imediat.

C., fostul meu prieten, s-a săturat de hoții ăștia, în condițiile în care absolut tot ce are, are pentru c-au fost hoții ăștia la putere. Băi, dar absolut tot ce-a făcut în viața asta li se datorează hoților ălora.

Pe scurt, ca să înțelegeți:

1) Taică-său lui C. s-a împroprietărit singur, adică a devenit patronul unei foste companii de stat. Singur în sensul că n-a existat vreo concurență sau vreo licitație făcută pe bune. Pur și simplu compania i-a fost servită pe tavă. Nu pot să vă dau detalii, va trebui să mă credeți pe cuvânt.

Atât pot să vă spun: pe lângă că este un soi de semi-monopol, în sensul că firma respectivă vinde niște produse pe care nu prea le găsești în altă parte, a venit la pachet și cu o grămadă de spații comerciale în tot județul.

Ei bine, acum toate astea au ajuns pe mâna fostului meu prieten.

Să-mi spuneți voi cum ar fi fost posibil așa ceva fără „hoții ăștia” și, mai ales, fără punctul următor.

2) Ca să fie lucrurile și mai limpezi: tatăl lui C. a fost parlamentar român niște mulți ani, din partea unui partid care era fix al „hoților ălora”. Acum poate e mai ușor de înțeles cum s-a împroprietărit cu compania despre care vă vorbeam mai sus.

Repet, firma îi aparține acum fostului meu prieten care „s-a săturat de hoții ăștia”.

3) Pe lângă compania moștenită de la tac-su, C. mai are un business foarte mare. Asta n-ar fi nimic rău, foarte bine că-l are, singura problemă ar fi că este furat de la cei doi asociați cu care îl începuse.

Furat la modul propriu, în sensul că ceilalți doi asociați ai lui au venit într-o bună zi la birou și s-au trezit că nu mai aveau businessul. Acum era doar al lui C. Știu că pare greu de crezut, dar din păcate nu pot să vă dau detalii.

Cert este că n-a fost vreo inginerie complicată, dacă v-aș explica în ce mod banal și-a lucrat asociații v-ați da palme peste frunte: „așa ceva nu se poate”. Ba se poate, când e vorba despre C. se poate orice care ține de țepuit alți oameni.

Păi să nu te ia capul când auzi că voia să-l voteze pe Simion pentru că „s-a săturat de hoții ăștia”?

Tot ce are, dar absolut tot, se bazează pe furt, pe înșelat, pe combinații și pe mișmașuri care n-ar fi fost posibile în nicio țară civilizată din lumea asta. Dar el „s-a săturat de hoții ăștia” fără de care n-ar fi avut nimic. Așa arată tupeul și nesimțirea când sunt ridicate la rang de ironie.

’Te-n dinți, viață!

P.S. Vă dau cuvântul meu că nu glumesc și nu înfloresc absolut deloc. De altfel, există șanse ca articolul ăsta să ajungă și la oameni care vor recunoaște personajul. Ne pot confirma ei că totul e adevărat sută la sută.

Încă ceva, mie mi se fâlfâie grațios de modul în care își fac alții banii. Că muncesc cinstit sau că vând droguri, că au milioane sau că trăiesc din salariu, e fix treaba lor, pe mine mă lasă complet rece. Eu m-am enervat strict când am auzit motivul pentru care îl vota pe Simion.

sursa foto: freepik.com