Hai să vă spun ceva frumos și care m-a lăsat cu gura căscată.

Una dintre cele mai mari plăceri ale mele este să-mi beau cafeaua în fața hotelului în care sunt cazat. Iar dacă hotelul mai este amplasat și fix la o stradă circulată, cum e ăsta în care sunt acum, pot să stau câte o oră, dacă nu și mai mult, să-mi beau cafeaua și să mă uit la oameni, fără să fac nimic altceva. Dintotdeauna asta a fost una dintre marile mele plăceri.

Ei, faza foarte mișto este că fetele de la recepție au văzut că am ieșit la 6:00 în prima dimineață și-am stat o oră în fața hotelului, în picioare, bându-mi cafeaua, că la ora aia încă nu e deschis restaurantul pentru mic dejun, restaurant care are și trei mese afară.

Ce credeți? În a doua dimineață, când m-au văzut că apar tot la 6:00 cu termosul și cana în mână, imediat a sărit una și mi-a zis: „wait a moment!”. După care mi-a scos din restaurantul închis o măsuță și-un scaun, ca să pot să stau jos când îmi beau cafeaua.

Iar azi, adică în a treia dimineață, nici n-a mai fost nevoie de „wait a moment”. Am găsit direct măsuța și scaunul afară. Da, la 6:00 dimineața, când am coborât să îmi beau cafeaua.

Prieteni, nu știu cât le-a păsat de mine sau nu, că nu-s mai breaz decât alți clienți ai hotelului. Dar cu siguranță știu un singur lucru: așa se face turismul. Așa îl faci pe omul ăla să se întoarcă la tine ori de câte ori are ocazia.

Atâta am avut de zis.