Am uitat să vă zic cel mai important lucru care mi s-a întâmplat în ultimii doi ani: de alaltăieri pot să râd din nou, prieteni!
După mai bine de un an în care mi-a fost rușine să râd cu toată gura, în public, acum pot să râd din nou fără să-mi mai fie jenă. De ce? Pentru că am din nou dinți.
Și zic „din nou” pentru că de mai bine de jumătate de an dantura de pe partea mea dreaptă nu mai exista, nici sus, nici jos. Treabă care poate se observa mai greu în timp ce vorbeam sau doar zâmbeam. Dar când râdeam cu toată gura, știu cu siguranță că se vedea foarte urât că nu mai există nimic acolo.
Nu scriu textul ăsta ca să mă laud, îl scriu pentru că nu-mi vine să cred că am trecut prin această experiență. Dar îl scriu mai ales cu următorul scop: dacă există pe aici măcar un singur om care să aibă aceeași groază de mers la dentist cum am avut eu, sper să îl ajute măcar un pic articolul ăsta.
Nu cred că există cineva care să aibă frică de dentist mai mare decât am avut eu. Sechelele din copilărie și din adolescență, când am ajuns pe mâinile unor cetățeni stomatologi, care m-au maltratat în fel și chip, și-au pus amprenta definitiv pe psihicul meu. Doar când pronunțam cuvântul „dentist” sau „stomatolog” mi se zbârlea tot părul pe mine. Ce să mai vorbim de dus la vreun control…
De altfel, acesta fiind și motivul principal pentru care am ajuns în situația ca acum să-mi reconstruiesc o mare parte din dantură de la zero. Nu mai insist pe subiect, am povestit deja pe foarte larg cât de groază îmi era, cum a fost nevoie de un întreg complot și cum m-au păcălit ca să pot fi momit în incinta unei clinici stomatologice.
Da, știu, există foarte mulți oameni care nu înțeleg teama de dentist, bravo lor, îi felicit. Dar știu extrem de bine că există și cei ca mine, cei cărora li se declanșează groaza în suflet când vine vorba despre. Cu ei vorbesc, pentru ei am scris azi.
Prin urmare, dacă există pe aici cineva aflat în situația în care să aibă probleme cu dantura, dar în același timp să-i fie și frică să meargă la dentist, sfatul meu cât se poate de dezinteresat și sincer (vă rog să mă credeți că asta nu e publicitate plătită) este să îi încerce pe oamenii ăștia de la Gentle Dentist.
Desigur, asta dacă sunteți din București sau din localități de pe lângă Capitală, ca să aveți cum să vă deplasați mai ușor. Deși să știți că eu m-aș fi deplasat liniștit de la sute de kilometri distanță dacă știam că n-o să mă doară. Să fim serioși, între benzină și lipsa durerii, aleg oricând a doua variantă.
Dacă oamenii ăștia au reușit să mă facă pe mine să nu-mi mai fie frică, credeți-mă, înseamnă că sunt în stare să facă același lucru pentru oricine de pe lumea asta.
Iar faza e că relația cu stomatologul este aproape la fel ca o relație cu psihologul: se bazează pe foarte multă încredere. De-aia, în momentul în care ai dat de un terapeut bun, cu care ai chimie, nu mai vrei să-l schimbi.
Fix același lucru se întâmplă și cu un stomatolog care ți-a demonstrat că poți să ai încredere în el și că reușește să-ți facă lucruri extrem de complicate fără să simți durere: nu mai vrei să-l schimbi nici mort. Cred că mai degrabă schimbi nevasta decât un dentist care lucrează fără dureri. Zic și io, nu dau cu parul.
Prin urmare, repet, articolul ăsta nu este pentru cei care deja au stomatologi în care au încredere. Foarte bine că-i aveți, duceți-vă la ei, îngrijiți-vă dinții!
L-am scris fix pentru oamenii aflați în situația mea de acum doi ani, pentru cei care au probleme cu dantura și știu de ele, dar nu fac nimic să le rezolve pentru că le e groază să meargă la vreun cabinet.
Ei bine, vouă vă spun, dacă sunteți pe aici: Gentle Dentist și-a axat toată filosofia existenței pe principiul „stomatologie fără dureri”. Asta fac ei, cu asta se ocupă: încearcă, și reușesc, să le demonstreze celor care ajung la ei că se poate și fără dureri.
Credeți-mă, dacă au reușit să mă facă pe mine să mă gândesc că „iar n-o să găsesc loc de parcare când mă duc la clinică”, în loc să fiu îngrozit că urmează să mă duc, înseamnă că vor reuși și cu voi și cu oricine.
Atât am avut de zis. De-aici încolo, mingea e la voi.
P.S. Știu că vă cer să dezvăluiți ceva foarte intim, dar dacă există pe aici oameni cu frică de dentist, poate ne povestiți despre asta.
Iar dacă sunteți și dintre cei cărora le-a fost frică, dar au rezolvat, cu atât mai mult o să vă rog să ne povestiți. Poate-i mai ajutați și pe alții.
sursa foto: freepik.com
Io cred că-s norocos. În afară de cele 4 măsele de minte pe care le-am scos și două plombe n-am avut altă problemă. Ambele plombe sunt la aceeași măsea. Poate ajută că fac de două ori pe an detartraj!
Comentariu beton!13
Da, chiar ești.
Mă așteptam să văd, la final, o poză cu tine râzând cu toți dinții…Sau n-ai vrut sa ne orbești de dimineață cu zâmbetul tău strălucitor?
Comentariu beton!25
N-avea rost să traumatizez lumea cu fața-mi. 🤭
Va alintati, domnu’, va alintați…. 🤣🤣
Absolut deloc. Îi invidiez pe toți cei care merg liniștiți la stomatolog.
nene Adoriene, nu văzuși pă febe ce cameră de hotel are? păi dacă zîmbea al nost’ se dădea, pe stadion, alarmă de nocturnă aprinsă…
Comentariu beton!23
O să pun și aici camera de hotel pentru cei care n-au Facebook. E mult prea tare ca să n-o vadă și omuleții de pe aici.
🤣🤣🤣
Nici farurile nu le-a aprins. A fost de-ajuns să zâmbească la faza scurtă și să râdă în hohote la faza lungă😉
Comentariu beton!26
Când eram copil m-a dus mămica la un stomatolog mare cât tot cabinetul și pe care-l chema și Zmeu. Da’ avea namila aia de om o atingere așa de fină încât îți trecea teama instantaneu. Mai nasol era când trebuia sa bage o mână cât o ramură de copac în gura mea de copil de 9 ani. Când plecam de la el mă dureau fălcile. Dar durere de dinți, nici un pic și asta m-a făcut sa merg fără frică la dințar până la venerabila vârstă pe care o posed…
Comentariu beton!31
Băi, te invidiez…
Norocosule.
Acum o luna, o mamica de aici se plangea ca trebuie sa faca lucrare pe canal (normal cu ditai anestezia, ca nu se joaca lumea cu din astea). Am linistit-o ca si eu am facut 2 in copilarie. PE VIU 🙁
anno domini millenovecentonovantanove! nuș cum, m-or găbjit ăștia că să mă fac apărător al patriei, să mă duc, cică, „în vederea satisfacerii stagiului militar”, cum scria pe țidula aia;
ei, și cum la mine-n gură bătea un vînt de tuamne ferestre, mi-am luat inima-n dinți (mai oximoronic de atît…) și m-am prezentat la viitoarea soție a unui coleg de muncă, dentist și asistent universitar; cînd a văzut doamna situația și a auzit termenul de 2 săptămîni și-a pus mîinile-n cap: „ok, te fac! da’ nu te-aud, că…”
după ce m-a frezat bine pe o parte la prima întîlnire, a urmat a II-a; în Boltă (pentru neieșeni, e laboratorul facultății); vreo 3-4 scaune dispuse cam în romb; la cel din față-stînga mea lucra la o doamnă un prof. universitar; mare; la propriu mare; și-l aud:
– doamnă… doamnă! DOAMNĂĂĂ!!!!
și în secunda următoare doamna aterizează pe podea, I kid you not, propulsată fiind în falca stîngă de cazmaua dreaptă a profului…
– păi, ce mama dracului facem aici!? leșinați, așaaa… ei…
de atunci nu mi-a mai fost frică decît să nu dau peste un doctor de ăsta, așa că stau cuminte de 26 de ani la dentista (aceeași) noastră; săr’na Mihaela!
Comentariu beton!25
Lasă că până la urmă văd c-a fost bine. 😀
în afară că mai mănînc cîte o virgulă (săr’na, Mihaela!), am în lot doar vreo 3-4 stranieri; da’ cum ai mei par primiți donație de la 3 persoane diferite și-s oricum aranjați ca cu furca… nici nu se observă! oricum, dacă se permite reclama, Dr. Sălceanu e o super meseriașă, cel puțin asta-i impresia în familie, avînd în vedere că inclusiv cea mică a început la ea, deși acu’ i s-a dat transferul la o colegă specializată în copii, în cadrul aceluiași cabinet.
Dintre toate cele la dentist mi-era frică cel mai mult de „macara”. Era ceva freză cu niște elastice pe care o folosea medicul pentru anumite operațiuni și care inducea o vibrație de obicei însoțită de durere în tot capul. (Acum nu mai sunt cu elastice că aparatele moderne au motorașe electrice.)
Nu îmi mai este frica de „macara” și am constatat că suport binișor durerea. Singura problemă este că leșin la înțepături așa că anestezie doar dacă nu-mi spune de ea sau din aia spray.
Încerc pe cât posibil să-mi țin dinții întregi, dar se tot rup bucățele din ei și trebuie să merg să-i peticesc.
Păi eu paralizam de frică doar când se apropia cu seringa aia pentru anestezie de gura mea. Dar ce să vazi, au găsit o metodă să mă facă să nu mă doară nici măcar sărăcia aia de anestezie. Și nu, nu glumesc și nu exagerez.
@un om: și acum 30 de ani tot cu motor electric erau, crede-mă 🙂
Cand era mic, juniorul a avut parte de un doctor brutal care i-a facut vaccinurile. Numai cand vedea pe cineva in halat si incepea sa tremure si sa planga in hohote. La vreo 2 ani a trebuit sa il ducem la un control la pediatru. I-am explicat problema fricii si ea ne-a intrebat daca aveam plușul preferat cu noi. I l-am dat. L-a luat, la consultat si explicat frumos juniorului ce ii face. Si apoi l-a intrebat daca poate sa incerce si pe el. Uite asa l-am scapat de teama pe junior. Cand am fost cu el l-a dentist prima data, intai m-am asezat eu pe scaun si mi-a facut detartrajul. Evident ca nu am clipit nici un moment de teama. Si dupa ce s-a uitat la dantura lui, i-a facut si un numar de magie. Acum nu ca ii place la dentist, dar macar nu ii e teama.
Comentariu beton!18
I feel you. Luni am programare la prima consultatie pentru implanturi (doua bucati). Ma ia nitel cu ameteala cand ma gandesc la gaura … ce va ramane in buzunar 🙂
Comentariu beton!14
Se spune că te-ai maturuzat atunci când te pregătești să mergi la dentist și ți-e frică de cât o să coste, nu de ce-o să-ți facă. 😀
Stii cum zice o vorba „Frica mi-au luat-o de cand eram viu” 😉
Sunt f mândra de tine! Am lucrat într-un cabinet stomatologic, știu f bine ce se întâmplă, care sunt operațiunile, efectele etc, așa că n-am nicio emoție legată de mersul la dentist. Complimente dentiștilor tăi, e mare lucru să reușească ce au făcut cu tine (și nu discut despre partea terapeutică)
Eu am gasit un dentist, ca adult, doamne. Oribil. Si astia mai si fac scoala multi ani. Aveam o extractie de facut. Nu stiu ce a facut ala, m-a durut ingrozitor, am plecat traumatizata. Si le ziceam ca doare, ah, nu e durere, simtiti presiune, sunteti sigura ca nu e presiune?!? Si aveam anestezie, si au tot bagat la anestezic degeaba. A fost o extractie aproape pe viu. Nu am mai calcat pe acolo, le-am lasat si recenzie. Si am primit raspuns ca “domnul nu ne reprezinta, e doar colaborator”. Extraordinar, pai cu voi colaboreaza, lucreaza in clinica voastra, va reprezinta. Un medic incompetent. Am fost ulterior la alt medic la care am si ramas. I-am povestit ce si cum, stie ca imi e teama de durere. Dar e ok omul, nu am mai cautat alt dentist. Medic competent. Si nu simt nimic daca am nevoie de vreo extractie, in 5 ani, doar una am avut. Lucreaza foarte bine.
Felicitări, Mihai. 🥳 Eu sunt mândră de mama mea care, la 78 ani și-a refăcut toată dantura. A ajuns în această situație din cauză că i-a fost extrem de frică să meargă la dentist. O înțeleg. Eu, la 46 ani am sechele, dar merg la dentist, nici nu vreau să mă gândesc ce sechele are ea. Nu știu de unde și-a adunat tot curajul și s-a decis să facă acest pas. Noi am susținut-o și a trecut cu bine peste toată procedura. Se poate, clar, dacă a putut ea.💪🏻😊
Si eu am o experienta similara. Acum un an m-am operat, mi-am scos toti dintii dintr-o singura operatie si mi-am pus implanturi. Cu sedare constienta, m-au drogat de cred ca eram cel mai vesel pacient pe care l-au intalnit. Inca le-am cerut supliment pentru de dimineata, dar evident ca au refuzat. Eu recunosc ca traumele fizice, dar mai ales cele psihice au devenit rapid profunde, dar, daca reusiti sa va abtineti de la a va arunca de pe bloc in primele 48 de ore dupa operatie, sansa sa aveti un zambet stralucitor devine realitate. Acum regret ca nu am facut-o mai devreme, pentru ca stima de sine recastigata chiar face toti banii.
Comentariu beton!15
Mie mi-e groaza doar de factura de la dentist ;))
Comentariu beton!11
Nu mi-a fost niciodată frică de dentist și mi-a plăcut întotdeauna mirosul din cabinetele stomatologice. Din păcate, acum se folosesc probabil, alte substanțe și nu mai miroase așa.
Mi-ai dat șah-mat. Eu paralizam când simțeam mirosul ăla. 🤦♂️
Ha! Nu eşti singura! Şi mie îmi plăcea mirosul ăla – cred că substanţa se numea eugenat! Nu mi-a fost teamă de dentist, nici nu am probleme majore, iar hazardul a făcut să fiu prietenă cu ei!
Bestial mirosul acela! Si persista după vizita la cabinet. Ce mult mă mândream când ma întâlneam cu vreun cunoscut și-mi spunea: vii de la dentist! 😁
Bine, asta după ce multă vreme am fost in aceeași situație ca a lui Mihai, groază de stomatolog. Trebuia sa fac ceva cu dantura si am avut noroc să intru pe mâini bune, asta prin ’84, când la noi nu exista aparatura de acum.
@vera: mirosul e dat de eugenol, care e component al cimentului dentar pentru plombe provizorii, obturații de canal… Și e, de fapt, un ulei esențial cu proprietăți antiinflamatorii, e prezent și în cuișoare, busuioc, scorțișoară…Nimic nu mirosea mai bine în cabinet 🙂
Mulțumesc Andreea!! Ce cuvânt am inventat și eu 🙈🙈
Trauma legată de dentist era de altă natură la mine! Eu personal mă duceam de plăcere la stomatolog! Prin mişcările stupide ale vieţii, după ce m-am căsătorit am plecat din Bucureşti şi m-am mutat într-o zonă unde apa era săracă în iod, chestie care cam distrugea dinţii! Onor soţul din acea vreme avea probleme enorme şi o frică oribilă de dentist. Soacra mi-a şi reproşat că, eu am grijă de dinţi, dar nu îl iau şi pe el la cabinet! Poate doar bătut şi drogat! În fine! Ca să evit aceste probleme şi cu copilul apărut ulterior, am dus-o la dentist, i-am dat pastile cu iod, iar acum, la apropae 40 de ani, progenitura nu are nicio problemă!! Teama de dentist are doar o consecinţă: pierderea lor!! Felicitări Mihai! Ai dat o palmă fricii!!
Felicitări! Mă bucur că ai găsit oameni care să fie fix ce ai nevoie, eu nu am probleme cu durerea așa că nu asta e problema 🤭 este problema lor că nu prea acceptă să lucreze fără anestezie dar mai caut până găsesc ce am nevoie.
Eu am frica de mers la dentist. E suficient sa ajung pe hol sa simt mirosul de acolo sau sa aud freza si ma apuca tremuratul. O perioada de vreo 10 Ani am reusit sa o mai temperez cu un dentist in care aveam incredere. Din pacate de vreo 2 ani nu mai lucreaza. Am mai ramas cu o masea de minte pe care ar trebui sa o extrag, dar nu reusesc nici macar sa fac o programare in alta parte.
Inteleg perfect frica de dentist.
Am 42 de Ani. Tot din copilarie e frica.
Poate reusesc sa imi fac programare la Gentle Dentist. Dar m-am mai gandit la asta si datile trecute cand ati mai scris despre ei si n-am reusit. Trebuie sa-mi adun niste curaj.
Măcar du-te să vorbești cu ei. E altceva când îți explică cineva care se pricepe cum o să procedeze ca să nu te doară. Capeți picul ăla de încredere care să te facă să încerci.
Hai că poți! 🙂 Întotdeauna e mai greu decât pare. 🙂 Și eu am fost exact în aceeași situație. Frică îngrozitor de mare. Am tot amânat să mă duc, dar într-un final am fost nevoită, pentru că mi s-a infectat o măsea, făceam febră, deci nu aveam ce face. Așa că am fost, mi-a extras-o, nu m-a durut deloc… și ăsta a fost primul pas pentru a mă apuca în sfârșit de ceva ce nu credeam că o să pot face vreodată. Nu vedeam posibilă varianta în care să mă apuc să-mi repar dantura, atât de frică îmi era.
Eu fiind și anxioasă… efectiv tremuram după ce îmi făcea anestezia și trebuia să aștept să-și facă efectul. Dar am reușit! Am stat cuminte, am parcurs toate etapele, așa, cu anxietate, dar am reușit! Așa cum o să reușești și tu! 🙂
Și halatul cât a fost, nenea Mișu? Că presupun că fără niște implanturi n-ai scăpat… (întrebare de la unul care nu mai râde de mult…)
Orientativ, evident. Cu mulțumiri anticipate!
Am citit postul de acum 2 ani cand povesteai cum ai ajuns la clinica asta. Imi pare bine pentru tine ca s-a rezolvat si chiar daca nu mergi la cabinet cu inima usoara macar nu mai ai groaza de dinainte.
Eu fac parte din team-ul celor carora nu le e(ra) frica de dentist. Ani la rând am mers linistita. Sufeream un pic la detartraj, la inceputul perioadei mai putin, apoi din ce in ce mai mult, dar n-am avut parte de anestezie. Nici macar la carii n-o aveam. Pâna intr-o zi când, pac, s-a bagat freza aia mai serios in maseaua mea si a fost cât pe ce s-o zbughesc de pe scaun. Data urmatoare am cerut rapid anestezie si, mama, ce bine m-am simtit dupa aia!
Dupa care doctorita mea românca s-a mutat la vreo 200 km si n-am putut sa ma duc dupa ea. A urmat odiseea cautarii unui nou dentist in zona, nici Tom Cruise nu l-ar fi gasit, asa de imposibila era misiunea, ca nu stiu daca stiti, Franta (cu exceptia capitalei si a coastelor) e desert medical (cu „s” de la Serbanel, nu cu „s” de la prajitura). Bref, am gasit un dentist la Parigi, good looking (vaz ca am pus calitatea asta pe primul loc, dar jur ca nu e cea dupa care m-am ghidat, ci distanta fata de gara si opiniile pacientilor de pe google), amator de muzica buna, rabdator si cu mâna usoara. Insa, nobody’s perfect, nu-i asa? Defectul lui e ca e…scump, dom’le! Deocamdata nu mi-a scos nici o masea, asa ca n-am avut implant de pus, dar cand o sa se intâmple o sa ma coste cât o masina…
Mai am o speranta, s-o mostenesc pe maica-mea. Aahaaa, nu va gânditi ca vreau sa dea coltul si cu banii pe apartament sa-mi pun coroane! Nici ca sper sa-i recuperez dintii precum nazistii dupa cuptoare. Nah, dorinta mea e mai modesta si mai aleatoare: s-o mostenesc genetic. Cu alte cuvinte sa fiu si eu fara proteza in borcan la 87 ani. Maica-mea are inca dintii ei, ma rog, vreo 2 lipsa mai prin spate si câteva implanturi.
Acu două săptămâni mâncam la prânz. Și mă trezesc cu dinții dezlipiți în gură. Partea dreaptă sus. Stau cu gura închisă. Posibil până la toamnă :)))) au rezistat dinții ăia fix 20 de ani. Oricum mă gândeam să-i schimb. Să văd cat îmi cer cei din Elveția să-i lipesc. Dacă merită, îi lipesc dacă nu…. La toamnă alții. La acelasi dentist la care merg de 20 de ani
Iar mă laud, dar dentistul e singurul medic la care mă duc fără niciun stres, chiar cu plăcere aș putea spune.
Da, asa se explica si cum de incisivii se remarca in unele comentarii apreciative prin diverse parti de internet.
Anul trecut mi-am făcut curaj să îmi pun aparat pentru a face loc celor 3 implanturi pe care le am de făcut. Am 32 de ani și plănuiesc să termin cu totul până la final de an, astfel încât să nu mai am astfel de probleme.
0
Asa si eu cu sechele si traume dar m-a vindecat mersu la clinici civilizate. Nu pot sa zic ca e chiar fun, ceva discomfort si durere tot simt dar groaza si panica au disparut. Un pic panica cand vad pretu!
In schimb copilu’ e mare fan mers la dentist. Clinica speciala doar de copii, arata mai mult a loc de joaca, ecran cu desene fara numar, atitudine foarte faina, il fac sa se simta vedeta. Fara durere dar e drept ca nici n-a avut chestii complicate. Ca el se spala pe dinti spre deosebire de parintii lui!
Si …cireasa de pe tort: jucarie cadou la plecare. O chestie mica si simbolica de 2,3 eur dar care face enorm la psihicu clientilor.
Generatia asta noua are si noroc cu accesul la produse profilactice: sigiliare dinti, tratemente cu fluor, periute cu ultrasunete si altele…care reduc dramatic riscul de carii! Eu ma spalam cu sare ca nu gasea mama pasta de dinti Cristal tot timpu!
Eu sunt unul care se kk pe el de frică de dentist. La modul în care vezi un urs de 180cm si 100kg cum i se înmoaie picioarele cand trece pe lângă vreo clinică stomatologică si aude zgomot de freză – pățit. Sau la modul în care stă cu falca umflată și cu dureri cateva zile. Știu de clinica asta de când ai mai scris de ei, la ei chiar mi-aș face curaj să merg, doar că portofelul nu e niciodată umflat ca măseaua și la cât ar avea de muncăăă – asta e, mai râd cu juma’ de gură.
Du-te bă și stai de vorbă cu ei. Cât poate să coste doar să vezi ce ar trebui să-ți faci?
Cu mare respect pentru cei curajoși și care se înțeleg cu dentistul, eu intru in categoria celor care au făcut atac de panica în cabinet. De frica, nu de altceva. Și a ajuns la dentist după o lungă perioadă de timp, abia la aproape 40 de ani. Așa -i cu cele traume din copilărie. Numai că să vezi minune, am găsit și ei clinica cu oameni pe măsură, care m -au ajutat să scap de temeri . Asta după 3 intervenții chirurgicale, pentru extrageri și pus după implanturi . Nu voi da numele clinicii, dar eu mă rog pentru oamenii aceștia să fie sănătoși , că eu in altă parte nu mă mai duc .
Cu toate avansurile stiintei si tehnologiei stii ce n-au reusit oamenii de stiinta? Sa elimine freza aia cretina care bazaie asa subtire cand sapa in dinte…Nu ma mai doare dar sunetul a ramas si mi se ridica parul pe mana numa cand ma gandesc.
Aici pe copii ii duc la dentist de 2 ori pe an de la scoala sa le faca control si fluorizare drept pentru care nu au frica.Pe cel mare l-am dus la fel de mic la control, capsulat masele etc acum la 16 ani jumate merge singur la detartraj la 6 luni cu cel mic merg eu dar pentru ca a mers de mic cu scoala la medici normali nu ii este frica. Eu am avut traume in copilarie si adolescenta insa am mers ca deh e nevoie. Nu o faceam cu deosebita placere ca deh timp, scump si neplacut dar ca si Vasilescu am descoperit un cabinet cu medici unde nu ma doare frate asa ca tin de aia cu dintii.
La marele fix m-ai lovit.
Traume legate de dentiști am încă din copilărie.
Nu îmi e acum atît frică, cît groază de disconfort/durere, de costuri, lipsa de timp.
Iar clinica aia e mult prea departe, habar n-am dacă găsesc ceva similar pe aici.
Tot amîn, pînă o fi musai.
Exact ca tine! Sechele din copilărie. M-am dus cu copilu’ la dentist și am văzut cum lucrează dr., apoi mi-am făcut curaj pentru că era cam nașpa treaba. Mă duc în continuare, e ceva omu’ ăstaaaa…
Da, sunt de-ai tăi. Și eu trebuie să fac anul ăsta o revizie generală și deja am slăbit trei kilograme numai gândindu-mă la asta.
Am și o poveste, că la mine e vorba de sechele vechi, dezamăgiri peste care încă nu am putut să trec.
Eram în clasa a IV-a (începtul anilor ’80 – în mileniul trecut). La școală s-a făcut o acțiune în care toți elevii școlii au fost duși la cabinet să li se verifice dinții. Mie mi-a zis doamna doctor că am niște carii (nu știam ce-s alea) și că să vin în săptămâna următoare să le rezolvăm, ocazie cu care îmi va arăta și un avion/ne vom juca cu avionul.
Toată săptămâna am visat avioane. Am ajuns iar la cabinet și mi-a pus una-două plombe, timp în care doar dorința de a vedea avionul m-a ținut pe scaun. La sfârșit, a zis: „Gata, am terminat, poți pleca.” Eu am întrebat timid cum rămâne cu avionul.
Ea a luat freza din stativ și a făcut-o să șuiere de cîteva ori: „Nu-i așa că face ca un avion?”
De atunci, încrederea mea în dentiști a dispărut complet.