Eu sunt un tip superstițios, dar n-am nicio îndoială că, mai mult sau mai puțin, toți le avem pe ale noastre.

Însă, înainte de orice, am să vă explic cum am ajuns să fiu superstițios. Pentru că, în ceea ce mă privește, există două feluri de superstiții: cele day by day, adică cele obișnuite care mă ajută la buna funcționare în fiecare zi a vieții mele, și superstițiile legate de fotbal. Cele două categorii sunt total diferite și nu se intersectează una cu cealaltă.

Și acum o să vă explic cum am ajuns la superstițiile day by day pe care le consider vitale și pentru buna mea funcționare, dar și pentru cei din jur.

Totul pleacă de la faptul că sunt un tip extrem de leneș. Doar că, spre deosebire de majoritatea puturoșilor din lumea asta, eu și conștientizez faptul că procrastinarea este cea care mă ghidează în viață.

Vă întrebați ce legătură are asta cu superstițiile, nu? Imediat o să înțelegeți.

Tocmai pentru c-am conștientizat cât sunt de leneș, am hotărât că trebuie să fac cumva să lupt împotriva tentației de a mă lăsa copleșit de ea. Ce înseamnă asta? Înseamnă că, dacă aș face după cum simt, în jurul meu ar fi haos. Pentru că leneșii nu fac curat în urma lor, nu fac ordine, nu fac nimic. Lasă lucrurile peste tot așa cum sunt și așteptă să facă alții.

De altfel, o bună parte din viața mea așa am și procedat, până când mi-am dat seama că nu am cum să trăiesc așa și, mai ales, că cei din jurul meu nu au nicio vină că eu sunt personificarea lenei.

Prin urmare, am început să îmi spun chestii de genul: „dacă nu-ți pui hainele la locul lor, nu treci examenul”, sau „dacă nu faci curățenie în cameră, o să ai ghinion”, sau „dacă nu speli vasele nu agăți nimic diseară”.

Cred c-ați prins ideea, îmi impuneam singur tot felul de chestii din astea menite să mă autodisciplineze în detrimentul lenei. De-aia zic că m-am luptat cu mine însumi să fac cumva să-i mai scad nivelul.

Așa am ajuns ca, în zilele noastre, să fiu o persoană extrem de ordonată. Dar nu pentru că așa simt, ci pentru că așa îmi impun.

N-ai să vezi la mine că nu las o ordine perfectă în urma mea și că nu-mi țin lucrurile în locuri bine stabilite!

Ca să înțelegeți: dacă mă legați la ochi, pot să găsesc în casă orice lucru care îmi aparține. Dar asta e joacă de copii, cred că oricine care e cât de cât ordonat poate, la mine e mai mult de atât,

Pe scurt, dacă aș fi obligat să scot un anumit obiect din rucsacul cu care plec mereu după mine, noaptea, în timp ce conduc pe serpentine, fără să am voie să opresc mașina, l-aș scoate fără să mă uit vreo secundă la rucsac.

Cam așa stau cu pusul lucrurilor la locul lor. Mara zice că e OCD, eu zic că e doar modul în care autodisciplina a învins lenea cu ajutorul superstițiilor. Știu extrem de bine că dacă nu pun lucrurile acolo unde mi-am stabilit, într-un mod dau altul voi avea ghinion. Dacă era OCD, aș fi fost așa dintotdeauna, nu?

Bine, ca să fiu sincer până la capăt, aș mai avea vreo câteva care nu au legătură cu ordinea. Cum ar fi că atunci când mă încalț, întotdeauna, dar absolut întotdeauna, mă voi încălța prima dată cu pantoful drept. Sau cei 10 pași pe care îi fac în spate de fiecare dată când văd o pisică neagră. Sau faptul că nu folosesc mâna stângă să schimb canalele tv. Sau că nu trec pe sub țevi suspendate. Sau că nu iau o foarfecă sau un cuțit direct din mâna cuiva. Sau că nu primesc lucruri care-mi sunt întinse printr-un geam sau o fereastrsă. Dar astea sunt doar așa, ca să mă mențin în formă, să nu uit de la ce m-am luat. 😁

Cât despre superstițiile din categoria a doua, adică cele legate de fotbal, astea au pornit de la o întâmplare din adolescență.

Îmi mai cumpăram, din când în când, câte un loz în plic, din ăla de 6 lei, dar de fiecare dată ori erau necâștigătoare, ori câștigam câțiva lei. Ei, într-o zi, când mă duceam spre coșmelia de Loto Pronosport să-mi cumpăr un loz, mi-am zis că, dacă fac sub 100 de pași până la un reper pe care mi l-am stabilit singur, înseamnă că o să câștig.

Și ce să vedeți? Am făcut sub 100 de pași, după care mi-am cumpărat un loz de 6 lei și am câștigat 100! Cum să nu rămâi cu sechele după așa ceva?

Iar când în viața mea au apărut fotbalul și Steaua, vă dați seama că am încercat zeci de moduri în care pot să influențez rezultatele meciurilor. Până la urmă, am reușit, mi-am rafinat metodele și superstițiile în așa fel încât n-am nicio îndoială că îmi aduc și eu modestul aport. Da, da, râdeți, dar așa au râs și de Galileo Galilei sau de Magellan.

Prin urmare, de fiecare dată când joacă Steaua, fratele vostru se va îmbrăca cu aceeași pereche de chiloți și va purta aceleași șosete. Nu vă îngrijorați, le păstrez special pentru meciuri, în rest nu le port nici mort.

Dacă văd meciul în deplasare sau în alt loc decât la mine acasă, mă rezum doar la chiloți si șosete, dar dacă văd meciul de pe canapeaua mea din living, lucrurile se schimbă în mod dramatic.

Pe scurt, multe dintre obiectele din cameră trebuie să fie în niște locuri extrem de bine stabilite. TOATE! Nu vă spun care obiecte și în ce locuri, ca să nu-mi sabotez superstiția. Tot ce pot să vă spun este că muncesc între jumătate de oră și o oră ca să pregătesc livingul pentru meci.

Desigur, cei din casă mă consideră nebun. Dar ce mă interesează pe mine ce cred ei, atâta vreme cât îmi ating scopul și echipa câștigă? Apă sub pod, prieteni, apă sub pod. Tocmai i-am ajutat pe băieți să ia campionatul doi ani la rând și să iasă din grupa de Europa League. 💪

Evident, există și meciuri în care echipa nu câștigă, moment în care, absolut de fiecare dată, apare Mara și mă întreabă ironic

– Cum de n-au câștigat, dacă ți-ai aranjat livingul?

De fiecare dată îi răspund unul și același lucru:

– N-a fost vina mea, eu mi-am făcut datoria.

Și nu înțeleg de ce nu mă crede. Probabil pentru că este un spirit neevoluat și n-ai cu cine, oameni buni.

Ah, să nu uit, ar mai fi și niște completări lejere de genul că, dacă am de ales între două obiecte cu aceleași caracteristici, întotdeauna îl voi alege pe cel care are roșu și albastru. Pasta de dinți, de exemplu, nu cred c-am mai folosit de decenii vreo pastă de dinți care să nu aibă roșu și albastru pe tub.

Apa plată sau cu gaz, idem, întotdeauna cumpăr ceva ce are ambele culori pe ambalaj. De-a lungul vremii mi-am luat jdemii de tricouri și hanorace roșu cu albastru. Nu vreți să știți cât tânjesc după o pereche de adidași Superstar roșii cu dungi albastre sau invers. N-am reușit să găsesc indiferent pe ce site-uri am căutat.

Nu dau pronosticuri niciodată sau, dacă prin absurd dau, întotdeauna zic că vom pierde. În ziua meciului nu beau decât un anumit tip de suc. Cred c-ar mai fi vreo două, dar nu mi le amintesc acum.

Acestea fiind zise, abia aștept să aud dacă aveți superstiții și care sunt ele.

sursa foto: freepik.com