Ai greșit când ți-ai imaginat că poporul ăsta e prost și laș. Ai greșit când ai crezut că poporul ăsta a uitat complet ce „bine” i-a fost pe vremea când aici domneau sărăcia, foamea, întunericul și lipsa libertății, toate aduse de stăpânii tăi de la Moscova.

Au mai făcut și alții înainte aceeași greșeală, și tot peste bot și-au luat-o. Poate că ne mișcăm noi mai greu, dar și când ne ajunge cuțitul la os…

Ai greșit când ai fugit din țară, în timp ce ai tăi abia așteptau să vadă cum îl faci praf pe Nicușor la dezbateri. Dar tu i-ai ignorat complet și-ai ales să pleci să vorbești furculison pe la televiziuni de aiurea, iată că ieri au ales ei să nu te voteze. N-ai idee cât m-am bucurat când am văzut că alegi să-i umilești fix pe oamenii care te susțineau. Merde…

Și-ai mai greșit undeva. De fapt, asta a fost cea mai mare greșeală a ta: ți-ai imaginat că dacă îi asmuți pe cei fără carte și educație împotriva celorlalți, o să câștigi. Amândoi v-ați imaginat, tu și cu maimuțoiul ăla cercetat penal care crede că Gaza vine de la gaz și că pepsi conține nanocipuri.

Uite că n-ai câștigat, Simioane, poporul ăsta ți-a dovedit că e mult mai mult decât ai crezut. Și ți-a dovedit în cel mai frumos mod posibil: cu ștampila. Fără scandal, fără amenințări, doar votând normalitatea. Adică fix opusul a ceea ce reprezinți tu.

Noi, autiștii, am scos țara din noroiul în care o băgaseși și-am pus-o pe drumul corect. N-avea cum să căștige Rusia alegerile din România, n-avea cum! Poate n-om fi noi mari fani matematică, dar și mai mult urâm jigodiile vândute rușilor și golanii.

Sper să nu mai aud de tine niciodată.

P.S. V-am zis c-o să fie bine? Să nu vă mai îndoiți niciodată de puterea chakrelor mele. Ok, poate mă plouă peste tot pe unde mă duc, dar pe partea cu politica și fotbalul funcționează ca unse. 😀

P.P.S. Îmi pare rău de un singur lucru: că nu pot să le văd fețele celor câteva sute de fani ai rusofilului pe care i-am blocat în astea două săptămâni. Și că nu pot să le transmit asta: marș la căcat, analfabeților! Da, știu, sunt rău, și ei sunt tot români. Dar eu nu eram tot român când ei îmi urau să mor în chinuri și îmi înjurau toată familia? Dar când făceau listele răzbunării, pe care apăream și eu, nu tot român eram?

Nu, prieteni, după câtă muie mi-am luat în ultima jumătate de an, consider că sunt chiar blând și moderat.

Altfel, aproape că mi-a dat o lacrimă când l-am văzut pe Simion recunoscând c-a pierdut, aproape. După care mi-am adus aminte că nu știa ce să se facă cu noi după ce câștiga, și nu mi-a mai dat. Hai, sictir, cine seamănă vânt culege furtună, Simioane.