Vă ziceam zilele trecute că, dacă binevoiește Marele Manitou, duminică voi fi în tribunele Cluj Arena, adică mâine seară.

Speranța mea fierbinte fiind că voi asista de la fața locului la momentul când FCSB Steaua va câștiga titlul cu numărul 28.

Așa că mi-am cumpărat bilet la meci, mi-am rezervat hotel și așteptam să se facă duminică dimineața s-o iau din loc spre Cluuuj.

Doar că joi pe la prânz, am avut o revelație când mi-am dat seama că există șanse destul de bune ca atunci când ajung eu la Cluj, titlul să fie deja câștigat.

În sensul că sâmbătă, adică azi, este meciul U Craiova – CFR Cluj, meci în urma căruia FCSB poate să câștige campionatul, matematic vorbind, fără să mai joace.

Pe scurt, că știu că nu sunteți fierți pe fotbalul de la noi, dacă Craiova câștigă sau termină la egalitate cu Clujul, cam aia a fost cu titlul numărul 28.

Nu stau să vă explic criteriile de departajare în caz de egalitate de puncte, că aveți și voi net, dar e fix așa cum vă zic.

Ei, cu această revelație devastatoare în minte, ce-a urmat a venit logic: dar cum ar fi să mă duc eu și la meciul de la Craiova? Că doar așa pot să pun chakrele la lucru, pentru băieți, de la fața locului.

Că nu știu dacă știți, dar într-un fel manifestezi pe pozitiv de pe canapea, de la televizor, și cu totul altfel lucrează chakrele pe stadion. E diferență mare când te simte Universul vibrând energie din tribună.

Ca să nu mai zic ca tot joi mi-am spălat și șosetele norocoase, cele care au contribuit decisiv la victoriile cu Rapid și cu Dinamo, tocmai ce le scosesem din uscător. Dacă nici ăsta nu mai e semn… Cât noroc să mai poarte și ele din fața televizorului? Nu, nu, trebuiau neapărat duse pe stadion ca să se reîncarce energetic și să-i ajute pe băieți sa se trezească în conștiință.

Va dați seama că în condițiile astea nici măcar n-am mai avut de ales, practic am fost obligat să merg și la meciul de la Craiova.

Prin urmare, acum, când citiți asta, ar trebui să fiu deja pe autostrada București – Pitești, mergând vijelios spre Cetatea Banilor, ca să folosesc acest clișeu stupid al comentatorilor de fotbal și nu numai.

Să-mi țineți pumnii să bată Craiova sau să termine egal, să pot să mă duc la Cluj ca o floricică și să văd meciul fără vreo urmă de emoție. După care să mă liniștesc odată, că am și eu o vârstă, nu pot să mai bat coclaurile la nesfârșit. 😛

Da, da, știu, nu sunt chiar cu toți boii acasă, aia e, va trebui să vă obișnuiți cu asta.

P.S. În weekend sunt anunțate temperaturi minime de 2 grade Celsius. E ok, încă am anvelopele de iarnă pe mașină. În ritmul ăsta nici nu cred că le mai pun vreodată pe cele de vară. 🤷‍♂️

sursa foto: freepik.com