Hai să vă spun o treabă care mi s-a părut interesantă.

Evident, înainte de plecarea în Spania, m-am cântărit, fiind interesat extrem de tare ce-o să se întâmple cu greutatea mea, mai ales după ce m-am chinuit două luni să dau jos 10 kg și, mai ales, în condițiile în care în vacanță eu nu mă abțin de la mâncare.

Nu-i înțeleg, și n-am să-i înțeleg niciodată, pe oamenii care țin cure, diete și regimuri când pleacă în vacanță. Mie mâncarea mi se pare una dintre cele mai importante părți ale respectivei vacanțe, mai ales când te duci în locuri care au tradiție gastronomică și vrei să descoperi câte ceva din acea tradiție gastronomică locală.

Cum ai putea să faci asta ținând cură? Te duci la restaurante și-ți comanzi măceșe, ștevie și muguri de pin în loc de cachopo și pulpo a la sidra? Niciodată!

Nine, revenind, tocmai pentru că știam că va urma jihadul culinar, m-am cântărit înainte să plec, după care m-am cântărit când am intrat în casă, la întoarcere. Rezultatul? În două săptămâni m-am îngrășat fix 1,5 kg.

Ce-i drept, aveam o bănuială că nu m-am îngrășat mai mult, pentru că aș fi simțit la haine, dar tot a fost o surpriză să văd că n-au fost decât 1,5 kilograme în plus.

Nu de alta, dar eu sunt capabil de mult mai mult în 14 zile. De altfel, recordul meu absolut este de 9 kg în 10 zile de concediu. În plus, nu în minus. N-am să uit niciodată fețele colegilor mei când am intrat în firmă după concediu.

Așadar, nu mi s-a părut nimic dramatic la cele 1,5 kg în plus, dar trebuie să recunosc că a fost prima vacanță în care n-am mâncat a prost. Și când zic „a prost”, cred că știți exact la ce mă refer: pur și simplu să bagi în tine doar pentru că poți și pentru că ai la îndemână o grămadă de lucruri care arată de-ți plouă în gură.

Ce-i drept, trebuie să recunosc că la asta m-a ajutat și programul de lucru al spaniolilor. Oricum ei închid aproape tot după-amiază, iar acum mai era și Paștele, deci nici gând să te lovești de chestii apetisante la fiecare pas. Așa că toată vacanța am mâncat de două ori pe zi: o dată când plecam de la cazare și o dată seara.

N-am numărat calorii, n-am ținut să mănânc mai puțin decât mi-ar fi plăcut, am mâncat absolut normal de două ori pe zi. Rezultatul a fost cel despre care am zis mai sus: doar 1,5 kg în plus.

Dar partea cea mai interesantă urmează acum.

Am ajuns acasă joi seara și m-am cântărit vineri dimineața, am văzut kilul și jumătate în plus, am ridicat din umeri și mi-am reluat regimul alimentar de dinainte de plecare, adică fasting.

După care m-am mai cântărit o dată și luni, pentru că lunea este ziua în care mă cântăresc în mod obișnuit, ca să-mi monitorizez greutatea. Și-am constatat cu surprindere că din cele 1,5 kg în plus, 1 kg deja se dusese. În trei zile, da? Vineri, sâmbătă, duminică.

Și asta fără să fac sport, pentru că încă nu mi-am reînnoit abonamentul la bazin. Așadar, am dat 1 kg jos doar pentru faptul că, după ce m-am întors, am reluat fasting-ul. Adică mănânc doar o dată pe zi, pe săturate, dar o dată pe zi. Și iată c-a funcționat.

Prin urmare, cred că ăsta va fi de-acum înainte stilul meu de viață, cred c-am reușit să găsesc modul în care pot să împac foamea mea ancestrală și veșnic neostoită cu menținerea unei greutăți constante. Desigur, voi readuce și sportul în ecuație, pentru că până în toamnă vreau să mai dau jos încă 10 kilograme. Și-o să le dau.

Acum să-mi țineți pumnii să funcționeze fasting-ul la fel de rapid și după întoarcerea din Bulgaria, pentru că, prieteni, o să cam dau iama în și-n mâncarea de la Reina del Mar. 🤷‍♂️

Că tot vă rămăsesem dator de ieri cu destinația surpriză.

sursa foto: freepik.com