O să vă spun astăzi o poveste pe care nu v-am spus-o niciodată. Și nu pentru că nu mi-aș fi dorit, ci pentru că efectiv mi-a fost jenă de cât de prost am putut să fiu. Cu toții avem momente în care facem câte o tâmpenie, dar asta despre care o să vă zic azi a fost sublimă spre monumentală.

O să încep o scurtă paranteză. Am mai povestit pe aici, așa că o să reiau foarte sumar, care este relația mea cu cafeaua. Pe scurt, eu nu pot să funcționez până nu beau cafea dimineața. După prima cană începe cât de cât să mi se dezmorțească creierul. Trebuie s-o beau și pe-a doua ca să încep să înțeleg ce e în jurul meu. Dar chakrele mi se deschid cu adevărat abia de la a treia cană încolo.

Asta n-ar fi mare lucru, că bănuiesc că mulți dintre voi sunteți la fel, nu funcționați fără cafea dimineața.

Neajunsul cel mare era că, de fiecare dată când plecam pe undeva la drum lung (cum sunt acum), mă loveam de problema hotelurilor care nu aveau în cameră niciun fel de dispozitiv pentru făcut cafea.

Sigur, o să-mi spuneți că puteam să iau cafea de la micul dejun, doar că eu aveam zile în care trebuia s-o iau din loc cu mult înainte să se deschidă restaurantul hotelului, așa că nu exista nicio șansă să-mi pot procura de pe undeva cafea.

N-aveți voi idee câtă cafea infectă și rece am băut, pentru că mi-o cumpăram de seara, să fie.

Până la urmă problema s-a rezolvat într-un mod senzațional acum două veri, când am descoperit absolut întâmplător mini-espressorul Tchibo Cafissimo Easy. Din secunda în care l-am plătit, în benzinăria de unde l-am luat, nu a mai existat deplasare cu mașina în care espressorul să nu vină cu mine. Nu încep să-mi fac bagajele până nu dau espressorul jos de pe dulapul unde îl țin acasă, e primul lucru pe care-l bag în portbagaj

Acum, că aveți contextul, să trecem la povestea din care o să înțelegeți cât sunt eu de inteligent.

Mini-espressorul a intrat în viața mea cu câteva zile înainte să plec spre Nordkapp, dar de folosit nu l-am folosit decât după ce-am luat-o din loc. În prima dimineață de după plecare mi-am făcut cafea la el, totul a mers ca uns. Țin minte că eram la Brno, de unde am plecat spre Kiel.

Am ajuns la Kiel. Nici aici, evident, hotelul nu avea în cameră vreun ceva să-ți poți face cafea. Așa că l-am scos pe Tchibo Cafissimo din portbagaj și l-am adus în cameră.

A doua zi dimineață, cu ochii cârpiți, mă pun să-mi fac prima cafea a zilei ca să îmi dau seama unde sunt și încotro mă îndrept.

Zis și făcut. Scot espressorul din cutie, îl bag în priză și-n momentul ăsta lovește inteligența mea fenomenală. În sensul c-aș fi putut să mă duc la baie să-i umplu rezervorul cu apă de la chivetă, dar harnic cum mă știți, am căutat rapid o soluție care să mă scutească de acest drum inutil.

Evident, am găsit-o imediat. Leneșii găsesc soluții pentru orice chestie care presupune un minim de efort, să știți. Că cele mai multe nu funcționează, deja e o altă discuție. Cum ziceam, am găsit imediat soluția sub forma unei sticle de apă minerală care era pe masă, fix lângă espressor.

Am mulțumit în gând Bărbosului că m-a scutit de calvarul incomensurabil al unui drum de câțiva metri până la baie și-am tras concluzia care se impunea în mod logic:  da’ de ce nu mi-aș face io cafeaua cu apă minerală, că doar tot apă e? Ce, știe espressorul să le deosebească?

Mândru de soluția găsită atât de rapid, am umplut rezervorul cu apă minerală, am băgat capsula de cafea și-am apăsat butonul „on’. Moment în care s-a aprins un led roșu pe care îl vedeam pentru prima oară aprinzându-se.

Acum, experiența mea de viață îmi spune că întotdeauna când se aprinde ceva roșu, nu e de bine. Fix ca la mașină. Când e roșu nu e bine, ba chiar sunt șanse mari să fie foarte rău.

Cum tot de la mașini am învățat că dacă e să se strice ceva pe la motor, că te pricepi, că nu te pricepi, de duci și deschizi capota. Măcar să pară că te pricepi.

Fix așa am făcut și cu espressorul care acum lumina roșu ca un semafor stricat: am deschis singurul lucru care se putea deschide, respectiv clăpița aia pe unde se introduce capsula de cafea. Mi-era clar că dacă e să fie ceva în neregulă, sigur-sigur o să văd pe-acolo.

Prieteni, oameni buni, fraților, în secunda în care am desfăcut clăpița aia, din locul în care stătea capsula de cafea a izbucnit o mini-explozie. Și vă rog să mă credeți că nu exagerez și nu bag în ele când zic „mini-explozie”, exact asta a fost.

În vecii vecilor n-am să înțeleg cum, dintr-o capsulă din aia (că le știți cum arată, da?) s-a putut umple cu cafea toată camera aia de hotel. Toți pereții aveau cafea pe ei. Și nu numai pereții, inclusiv pe jumătate de tavan erau bucăți de cafea.

Pentru că nu, nu erau pete de apă colorată în maro, peste tot, în toată camera aia erau particule de cafea solidă. Peste tot! În toată camera!

Ar fi trebuit să-l vedeți pe fratele vostru cum a stat să curețe pereții cu șervețele, centimetru cu centimetru.

După care ar fi trebuit să mă vedeți cum am găsit soluția să curăț și tavanul. Pentru că nu, nu ajungeam la tavan nici urcat pe masă. Așa c-a trebuit să pun un scaun pe masă și să mă urc pe scaunul ăla?

Vă imaginați scena cu balerinul silfid cântărind un chintal baletând din mâini cocoțat la mama dracu’? După care a trebuit să repet de două ori figura, în sensul c-a trebuit să mut tot ansamblul ăsta masă-scaun până sub petele la care nu ajungeam. A fost adrenalină, vă zic.

Dar a trebuit să fac curat, n-aveam cum să las camera în halul în care era, n-aveau oamenii ăia de la hotel nicio vină că atât m-a dus pe mine capul, să-mi fac cafea cu apă minerală.

După ce-am terminat de curățat pe-acolo m-am mai panicat o tură. Când mi-am dat seama că era abia a doua zi de când plecasem de acasă și eu deja rămăsesem fără espressor. Adică fără cafea dimineața, adică ceva de neimaginat.

Deja îmi făceam planuri să ajung într-un mall sau vreun magazin de electrocasnice și să-mi cumpăr altul de acolo, din Germania, pentru că nu concepeam restul excursiei chinuindu-mă cu cafea cumpărată de seara.

Spre marele meu noroc, se pare că mini-espressoarele astea de la Tchibo sunt indestructibile sau ceva. L-am scos din priză, l-am curățat, am golit apa aia minerală care mai era în rezervor, după care l-am băgat la loc în priză și, ce să vezi, minune: led-ul roșu nu s-a mai aprins. A funcționat în continuare impecabil, așa cum funcționează și în ziua de astăzi. 💪

❗ Iar acum am o surpriză pentru toți cei care au avut răbdare să citească până aici. Apropo, nici nu mai țin minte când am scris ultima oară un text atât de lung.

Nfine, ziceam că am o surpriză, iat-o: dau premiu un espressor identic cu al meu plus un bax care conține 60 de capsule de cafea.

Poate nu înțelegeți la justa valoare ce înseamnă 60 de capsule, dar o să explic eu destul de clar: încă mai am capsule din primul bax cumpărat acum două veri.

Cât despre espressor, i-am făcut upgrade. În sensul că mi-am luat și un Tchibo Cafissimo Pure Plus care face fix ce făcea și celălalt, doar că e un pic mai mic și mai rapid. Ah, și poate să facă mai multe cafele cu un singur rezervor de apă, deci e un pic peste celălalt. Dar treaba și-o face la fel de bine. Unul din ăsta, nou-nouț, pun la bătaie pentru voi.

Ce trebuie să faceți ca să câștigați premiul?

Să răspundeți la această întrebare extrem de dificilă: care e prima destinație de vacanță, de anul ăsta, în care crezi că ți-ar prinde bine să ai cu tine un espressor Tchibo Cafissimo Pure Plus? Și niște capsule, desigur. Unde aveți de gând să mergeți și, cu siguranță, o să luați espressorul după voi, în caz că-l câștigați.

Nu pare extrem de complicat, nu? 😛

O să fac tragere la sorți, dar după ce mă întorc, adică luni, pe 5 mai. Bine, eu o să vin pe 24 sau pe 25 aprilie, dar am o bănuială c-o să-mi ia un pic să-mi revin, așa că e mai sigur să fac tragerea pe 5 mai când o să fiu cu mințile acasă.

Deci? Unde? Când? Hai, că cred c-abia așteptați să vorbiți despre vacanțe și concedii.

P.S. Fix că ăsta de mai jos o să arate și premiul. Mă rog, cu diferența că espressorul vostru va fi totuși nou, în cutie, în poză e cel care merge cu mine peste tot.

Băi, apropo, să nu vă vină gândul ăl mare să aruncați cutia în care vine, că e făcută special să-l poți transporta cât mai ușor, are inclusiv mâner. Ca să știți.