Articol scris de Iulia.
…
Vă ziceam săptămâna trecută că nu trebuie să vă imaginați că numai tata creează chestii creative. Că nu e cazul. Le mai face și mama. Mai răruț, e drept. Da și când le face… să te ții!
Și, par egzamplu, a creat una chiar săptămâna trecută.
Căci vă zisesem că a fost ocupată cu nepotul din dotare, recte fiul nostru, copilul. Și dacă pe vremea mea, meniul era pe bază de “asta avem, asta mănânci”, odată cu Epoca Nepotului, lucrurile s-au schimbat substanțial.
Pentru că onor nepotul a poftit la oușoare din alea mici (adică oo de prepeliță, în traducere), maman s-a și executat, a luat oușoarele din frigider și le-a pus la fiert. Iar ca să fie treaba, treabă, și să nu se încurce cu mizilicuri, a pus tot cofragul, de 10 sau 12 sau câte naiba or fi.
Și dup-aia s-a dus să-și mai vadă de niște treburi de care mai avea ea la calculatorul la care lucrează ea, din altă cameră decât bucătăria.
Între timp, copilul și bunicul erau foarte ocupați să joace fotbal în curte.
La un moment dat, după ceva vreme… să zicem nu chiar puțină, mama începe să audă niște bubuieli, care se tot repetau.
Nervoasă nevoie mare, iese afară să îi ia de urechi pe inculpații jucători de fotbal, să le zică să nu mai bubuie în halul ăla cu mingea aia, că ea are de lucru și trebuie să se concentreze!
N-apucă să iasă bine pe ușă afară, că constată următoarele:
a) că tata șede în mijlocul curții, cu mâinile în șold și nasul amușinând în vânt, secundat îndeaproape de nepot, în aceeași poziție, pe principiul “face omul, face și maimuța” și
b) că aceasta fiind situația de fapt, presupușii făptuitori nu aveau cum să fie sursa zgomotelor bubuitoare.
Tata: “Hmm, cred că a dat cineva prin zonă foc la ceva, nu știu, ceva plastic sau cauciuc sau ceva, că tare urât miroase!”
Mama amușină și ea, achiesează și apoi decide să revină în casă, ridicând din umeri a nedumerire.
Doar că, la intrarea în casă, o izbește ceva. N-aș ști să vă zic dacă a fost o revelație sau mirosul pregnant care venea dinspre bucătăria dumisale.
Cert e că orice ar fi fost, a făcut-o să se îndrepte degrabă spre bucătărie. De unde, odată deschisă ușa, au năvălit afară vălătuci groși de fum și duhoare.
Căci da, oușoarele cele mititele fuseseră uitate pe aragaz, la fiert.
Și au cam fiert de dracii le-au găsit. Și când n-a mai fost ce să fiarbă, s-au revoltat și au început să bubuie. Și când n-a mai avut ce să bubuie, s-a cam topit ibricul în care fuseseră puse la fiert.
Sper că vă dați seama cam care au fost dimensiunile dezastrului… Practic, urme și resturi de oușoare mici-mititele prin cea mai mare parte a bucătăriei (deși am înțeles că tavanul l-au ratat, deci tot e bine), plus duhoarea care părea să se fi impregnat bine de tot prin toate cotloanele și ungherele.
Plus teama că vor chema vecinii pompierii, când au început să iasă și pe ușă, și pe geam, nori negri și groși de fum urât mirositor (că s-au deschis și uși, și geamuri, și tot, doar-doar s-o aerisi atmosfera).
Acu’, după toată tevatura, un lucru e cert: în ziua aia, mama nu s-a plictisit deloc!
Voi? Ați fost vreodată în pragul unui incendiu de origini gastronomice? Sau poate de altă natură? Vreo placă de întins părul uitată în priză? Vreun ștecăr care a decis să bubuie din senin? Vreo plăcintă transformată în cărbune?
sursa foto: freepik.com
Io ,taman săptămână asta.Am uitat sa opresc espresorul.Am făcut cafeaua,am servit-o,da nu știu cum se face ca am uitat sa răsucesc butonul s-o cum se face ca nici ni am văzut luminita aprinsa ca espresorul e la un brat dustsnta de mine.
A rămas pornit,și fără apă vreo 15 ore.Fara miros de plastic topit,numai ma miram de ude e asa cald lângă mine ca sursa de căldură e taman în celălalt cap de odaie.
Aoleu, deci practic a încercat într-una să facă espresso, deși nu mai avea apă? 😮
Mai e funcțional? Presupun că nu, sau?
Eu am încălzit o dată o porție de fasole cu sos timp de 30 de minute și am intrat în bucătărie de sete, nu că mi-ar fi mirosit ceva până în dormitor (țin toate ușile închise între camere). Cratița a rămas întreagă, dar am spălat-o temeinic. De atunci nu mai plec din bucătărie când pun ceva pe foc.
Acu mi-am adus aminte că nu demult, să fie vreo lună-două, am pus niște paste la fiert, să am ce să-i dau copilului când vine de la grădiniță.
Și m-am dus să lucrez. Mi-a atras atenția un oarecare sfârâit, a cărei sursă nu o puteam identifica. Dar nu mi-a luat mult… 🙄
Și nu, n-am mai putut salva oala.
Concluzia pe care o trag e că munca dăunează mâncării!
Comentariu beton!28
As vrea sa zic ca nu mai fac, dar am si eu la activ niste „gratare” din astea nedorite. Si cea mai misto faza: acum vreo 8 ani am pus de supa. Da? 3 litri de apa. Si am topit oala, ca s-a facut scrum totul. Joac-o pe asta 😀
@dojo, tu pari să joci la profesioniști 😂
Daa, am ars nuca pusă la prăjit de a mirosit trei zile toată casa, am răscopt o baclava. De atunci, orice aș face, pun pe telefon alarmă, chiar dacă nu ies din bucătărie.
Am carbonizat și eu niște crutoane o dată. Tot așa, vreo 3 zile a puțit în casă.
Fascinant cum ceva care, gătit cum trebuie, e delicios, da cum scapă un pic mai mult la foc, devine horror 😂
Comentariu beton!12
Oooo, da! Cand am citit patania, mi-am amintit.
In urma cu multi ani, am decis sa fierb niste gusa de porc sa fac obald (ardelenii „cunoaste”). Problema era urmatoarea: trecut de ora 23, inca 3 pagini de tradus pentru a fi livrate la ora 8 dimineata urmatoare, 2 usi din acelea oribile termopan intre bucatarie si biroul meu.
Evident ca am uitat complet de ce fierbea in bucatarie… pana la 1 dimineata, cand brusc au sarit toate sigurantele. Am fugit spre panoul electric aflat in bucatarie si m-a izbit mirosul… ca de vazut, clar nu vedeam nimic. Doar o flacara. Ce sa vezi, era hota nou-nouta care atarna deasupra aragazului, la aproximativ 30 de cm de teava de gaz si mai putin fata de o priza.
Ce perdele… ca era totul negru. Tavan, pereti, mobila anterior alba, electrocasnicele cu funingine pe ele… Mirosul de ars a iesit dupa cateva luni, perdelele le-am inlocuit, am spalat peretii de nu stiu cate ori si apoi am zugravit.
Din fericire, pentru ca am multi ingerasi pazitori cu pile si relatii in stratosfera carora li s-a facut mila nu atat de mine, cat de copilutul care dormea in patutul lui o camera mai incolo, au sarit sigurantele la timp si nu s-a intamplat o nenorocire.
De atunci nu am mai ultra-prajit/copt nimic, am schimbat nenorocitele alea de usi, caci a spala pereti in 20 decembrie nu mi se pare deloc pregatire pentru Craciun.
Comentariu beton!30
😮😮😮 No, asta da horror story!
Iarna, frig afara, ajung acasa si zic sa-mi fac un ceai. Stateam la bloc, bucataria amenajata pe balcon. Ies pun un ibric cu apa pe aragaz si revin in casa caci pe balcon era frigut. Si uit, uitare.
A doua zi, dimineata ies chioara de somn tot in balcon, sa vad cum e vremea si observ in intuneric ceva rosu in directia aragazului. Ibricul meu incandescent! Am stins focul usurel si l-am lasat acolo sa se linisteasca si am fugit. Seara m-am intors sa evaluez situatia – toate bune, ibricul isi face si acum treaba.
Comentariu beton!21
Moamăăă, da ce ibric din oțel făcut pentru NASA era ăla? 😮
Comentariu beton!15
Adevarul este ca de la.usi ni se trage… enorocitele…
@Cat: sora meaaa! Te 🤗
Imi amintesc de bunicul meu preferat cand a uitat oule pe foc. Ars ibric, ou pleznit, miros peste tot. Si ne zice: cate zile oi trai n-o sa mai uit oule pe foc. A 2-a zi a murit saracul de el😢. Insa ne amintim cu placere de ultima lui patanie💙.
Si eu am patit-o cu „oolele”. Le-am pus la fiert si indragostita lulea m-am dus sa ma conversez cu viitorul sot pe Skype. Si am uitat de ele pana cand am imputit casa. Stateam la etajul 7 cu o individa care avea un caine si o pisica de care nu prea acea grija si nu prea curata dupa patrupede. Am strans totul si am zis sa deschid fereastra de la bucatarie. Pisica, pe jumatate fara par (cred ca suferea de o boala) a sarit fix pe pervazul de la bucatarie si se pregatea sa sara 7 etaje. Am incremenit. Si sa ma vezi pe mine cu frica de inaltime, incercand sa salveze pisica. Mi-a reusit pana la urma, dar a trebuit sa schimb strategia de aerisire a apartamentului. Pisica si cainele inchisi intr-o camera, totul aerisit, mutate animalele in alta camera si aerisit si in ultima camera. Noroc ca duduia nu era acasa😀.
Comentariu beton!12
Ce face, dom’ne, dragostea din om! 😂
Și nu doar o dată, de mai multe ori. Iar asta se-ntâmplă atunci când stii câ ai mai pățit si nu vrei să mai pățești. Atunci uiți, când ești sigur că ai totul sub control. Bine, incă nu s-a ajuns până la pompieri.
Aia zic, atâta timp cât nu se implică pompierii, e ok 😂
Fix cu acelasi tip de oua am patit-o si eu. Cred ca o saptamana am tot simtit mirosul. Se mai intampla cand fac crutoane. Le pazesc cat le pazesc apoi oricat de nefacute ar fi, un moment daca plec din bucatarie, la intoarcere sunt aproape arse.
PS: cofrajele de oua de prepelita au, de obicei, 24 de oua, asta asa ca sa avem dimensiunea corecta a dezastrului 🙂
Comentariu beton!16
Așa, așa, mulțumesc pentru precizare 😁
Am băgat varză cu ciolan la cuptor. Pe seară.
Am scos din cuptor cenușă.
Comentariu beton!15
🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Uite de-asta folosesc eu slow cookerul. Ăla când își termină treaba, se oprește, nu ca afurisitul de cuptor!
Și altădată am pus apa la fiert pentru un ceai.
Am ars-o.
Sunt tare priceput cu focul. 🤣
Comentariu beton!15
🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Mereu când las ceva pe foc, pun timer pe telefon.
Cred că e cel mai safe așa.
Poi doar cine nu gătește și nu intra prin bucătărie ,nu poate ,să fi patit așa ceva Nouă,muritoarelor de rând,ni se întâmplă. Principalul este să nu ajungem până la pompieri
Dap, pe principiul „numai cine nu muncește, nu greșește”.
Am avut un coleg acum câțiva ani, care locuia singur și avea un „ritual”. Când ajungea acasă, de la muncă, intra prima oară în bucătărie, unde aprindea aragazul care avea, pregatit de dimineață, un ceaun cu ulei pentru cartofi prăjiți. Apoi intra in dormitor, se schimba și dădea drumul la calculator pentru o sesiune de jocuri, revenind apoi să facă mâncarea. Doar că într-o zi a adormit lângă calculator. El avea și o problemă cu somnul, în sensul că puteai liniștit să tai lemne cu drujba lângă el, că nu auzea. Una peste alta, l-au trezit vecinii, după ce au spart ușa de la apartament, fiindcă casa scării era plină de fum negru. In bucătărie nu au putut intra din prima. Iar apartamentul a fost renovat integral
Comentariu beton!23
Aidecapumeu! 😮🤦♀️
Asta întrece cu mult pățania mea!!!!!!!!!😮😮😮😮😮😮😮
Comentariu beton!11
Da, am pus odată niște castane la fiert și apoi m-am dus în living și am adormit în timp ce mă uitam la televizor. M-am trezit brusc după vreo oră, am dat fuga în bucătărie și dezastru: castanele deveniseră cărbuni încinși, fumăraie peste tot… Am deschis ușa bucătăriei (dădea spre terasă) și geamul (era iarnă, da’ nu mai conta…) Pe cratița în care castanele se transformaseră în cărbuni se mai văd și acum urmele arsurii…
Din cauza boului de Murphy am impresia că rabaturile astea se întâmplă preponderent iarna. Să îngheți bine cât aerisești 🙄
Comentariu beton!12
Pe când eram mămikă și lucram intens la diversificat minunea, fierbeam carnea într-o cratiță numai a ei, ca nu cumva să o spurcăm cu diverse. Pentru legume aveam o chestie separată care mergea cu curent. No! Cratița aia, măcar o dată pe săptămână trebuia frecată temeinic , că scrum îi făceam carnea la fată! Naiba să mă știe cum reușeam! În bucătărie eram amândouă sau în cameră, dar tot reușeam să o las pe aragaz până ajungea la punctul negru 😁 Ați crede că orice om botezat după câteva pățanii își revine, ei bine, la mine nu s-a întâmplat. Oricum am urât diversificarea vieții, ăsta a fost bonusul 😂😂😂
Comentariu beton!12
I feel you, sister! Și eu am urât din ficați blestemata de diversificare și mi-e ciudă și acum că n-am făcut blw. Câtă muncă aș fi scutit…
Mie mi-a ieșit figura cu ouă de găină. Multe că veneau copiii in week-end de la facultatea și pofteau ouă umplute. Multe. Că deh, studenții sunt foarte flămânzi. Soțul expediat la cumpărături (cu listă) iar eu am zis că până se fierb dânsele dau o raită pe calculator. O cafea, o țigară, un minesweeper… Până am auzit poc-poc-poc…. Am ajuns in bucătărie când ele încă mai explodau. Încercam să ma apropii de aragaz – explodau spre mine, în dușmănie. Am ridicat cât am putut gulerul bluzei, am pus ochelarii pe nas și am reusit sa ajung la buton. Apoi am deschis complet fereastra care era întredeschisa. Un fum negru a izbucnit spre libertate. M-am dus pe balcon să ma calmez si aud bum-bum. Again? Dar acum erau si strigăte. Vecinul de la 1 si cel de la trei (eu stateam la etajul 2) se autosesizaseră. Soțul a venit in fugă, vazuse si el fumul. Așa că era antrenat. A plecat să cumpere alte ouă. Si dacă tot s-a dus, a fost instruit să cumpere și o oală noua. Dar da, tavanul a scăpat.
Comentariu beton!24
Știu că nu-i de râs, dar imaginea bombardamentului cu ouă… 😂😂😂
Eu am pățit fix aceeași chestie, dar cu trei oua de rață, pe care le-am pus la fiert și m-am dus sa ma uit la Stargate SG-1. Și m-am uitat…până am auzit bubuind. M-am gândit „hai, a bubuit cazanul de la boiler!” Când am intrat în bucătărie, era un fum alb gros sa-l tai cu cuțitul și o duhoare…Asa ca da, știu exact cum e
Comentariu beton!12
Deci nu numai statul la calculator dăunează gătitului, ci și televizorul 😁
Clar😁
Asa am decis eu ca epilarea cu laser este calea si garantia ca nu o sa dau foc niciunei case. Asta dupa ce de 2 ori pe vremea cand inca mai prestam la domiciliu obiceiul epilatului cu ceara calda, era sa dau foc bucatariei, la propriu! Prima data a fost vorba de bucataria alor mei, in liceu si a doua oara de bucataria apartamentului in care locuiam, in primii mei ani de activitate in campul muncii. Episoadele au fost la indigo: flacari cat toate zilele, care dupa ce au fost stinse au schimbat culoarea bucatariei din alb in negru taciune! Si nu, nu uitasem ceara pe aragaz ci doar s-a prelins putin, a luat foc, eu m-am panicat, am mutat recipientul sub apa rece, au urmat flacarile imense si apoi fumul mult, gros si negru.
Am zis ca a 3-a oara nu are rost sa imi mai incerc norocul, asa ca atunci am luat decizia pt care ma felicit si in zilele noastre, de a apela la epilarea cu laser.
N-am avut niciodată curaj să încerc treaba cu ceara acasă. Am avut o singură tentativă, cu ceva ceară rece. După ce vreo săptămână se tot lipeau izmenele de mine, am decis că unele lucruri e mai bine să le facă profesioniștii 😂
Eu am păţit asta, dar cu ouă de găină. Stăteam cu chirie într-o locuinţă în care nu trebuia să treci prin bucătărie ca să pleci din casă. Aşa că le-am uitat la fiert şi am plecat floricică în vizită la mama, departe binişor. Şi mama, ca orice mamă grijulie, la un moment dat m-a întrebat ce voi mânca la prânz. În momentul ăla mi-am adus aminte de ouă şi am tulit-o rapid în stradă să caut un taxi. Nu am găsit pe prima stradă, am fugit pe alta mai circulată, am găsit un taxi şi am urlat şoferului pe unde să meargă, având în vedere că în centru era ceva maraton şi erau închise străzi: „Repede, vă rog, că îmi sare casa în aer!” Că aveam butelie la aragaz! Ca norocul, casa şi aragazul şi butelia erau la locul lor, nu ştiu prin ce minune flacăra se stinsese, dar ouăle erau împrăştiate pe toţi pereţii, aşa cum fac ele când le uiţi la fiert! La fel mirosul, la fel cratiţa, exact la la mama Iuliei!
Pfua, curat noroc! Nu știu cum e, că n-am locuit niciodată într-o casă cu butelie, dar mi-e o frică de ele ca de dracu! Probabil unde am și tot auzit tot felul de povești, care mai de care mai nasoale.
Da, da am avut totuși noroc 🙂
Tot cu oua am pățit și eu, dar de găină. Am pus la fiert intr’un ibric și a sunat telefonul fix. Am stat de vorbă vreo oră. Cred că a fost un noroc că era presiunea mica la gaze și am intrat în bucătărie exact când se evaporase apa și începea să miroasă a ars.
Ah, deci le-ai prins totuși înainte să fie dezastrul complet 😁
Da, da, am avut totuși noroc 🙂
Aoleu, mă duc să văd ce fac oooolelele mele care sunt acum la fiert 😂
Comentariu beton!11
Fuuuuuuuuuuugi! 😂
Am o rețetă de prăjiturici mici, fără zahăr, cu purée de castane, ceva de vis. Dar am și voință: mi am propus să intru în blugii din facultate 🙂 Eh, cre’ ca dorința asta a mea de rezânizare s a dus acolo sus și Cineva a zis ca nu se poate și cu 58 de kg și cu prajiturici mici. Fără zahăr. Carbonizate🥺 Totul în jur mirosea a… zahăr ars!
Și numa’ astă vară ce mi am refăcut bucataria…
Și da, nu știu ce m a apucat să verific, la raft, cât zahăr are acel minunat purée de castane😱🤬😰 Producătorul ar trebui condamnat pentru genocid!
No, hai că zahăr ars nu poa’ să fie chiar așa de rău, sau? 🤔
Mult succes cu rezânizarea, eu încă n-am curaj să cumpăr baterie pentru cântar (a decedat cândva mai prin iarnă și am decis să avem o relație la distanță pentru un timp. Suspectez că n-a fost o decizie prea înțeleaptă)
Eu am pus niste cartofi la fiert cu gandul da opresc focul cand ies pe usa. Am plecat evident fara sa il opresc si aveam o programare de rutina la cardiolog. Eu am o teniune normala de regula, am intrat mi-a pus asistenta tensiometrul si brusc mi-am adus aminte de cartofi, era o imagine in cabinet cu dieta cardiacilor si erau mentionati cartofii si modul de pregatire. 🙂 In momentul ala am realizat si tensiunea mea a devenit 16. Am sunat sotul care a zburat spre casa si a gasit cartofii inca comestibili, mai aveau putina apa pe fundul oalei. Altadata am uitat ceapa julienne taiata la calit si am intrat in sedinta. Aia nu a mai putut fi salvata. Ideea e ca eu cand incep sa lucrez uit de tot , clar imi trebuie o alarma, ceva.
Asta îmi aduce aminte de o zi, ăsta vară, când m-a sunat vecina mea din capul satului, să-mi zică să mă duc urgent la ei acasă, că pusese niscai cucuruz la fiert și ea a crezut că a stins soțul din dotare focul, el a crezut că îl atinge ea, așa că au plecat lejer de acasă, ca niște floricele.
Și-au adus aminte când erau la naiba în praznic. Noroc că puseseră destul de multă apă în oală și focul era mic, așa că atunci când am ajuns eu, situația nu apucase să se transforme în popcorn 😂
Comentariu beton!15
Oho si cate nu am ars eu sau copt pana s-au facut scrum. Noroc ca am o plita desteapta de la Teka care se opreste cand in oala nu mai este apa si se supraincalzeste recipientul recte si plita. Nu e prin inductie dar este plita de ceramica electrica.Cuptorul insa nu are aceste abilitati drept pt care am dacut scrum pizza, lasagnia si alte chestii. Totpe principul bag la cuptor si ma apuc de lucru cu usile inchise dar lasa ca merg in 15 min….mda 15 min pe naiba. Daca nu pun alarma pe tel uit si le dac scrum.
Da chiar așa, oare nu există și cuptoare d-astea deștepte, cu funcție anti-carbonizare? 🤔
Oamenii se împart în 2 categorii: aia care folosesc toate butoanele și toate programele de la un aparat (masina de spălat, cuptor electric, etc) și cei, ca mine, care găsesc un program care face ce le trebuie și nici nu se sinchisesc sa vadă și alte optiuni. Ei, din cauza asta, când fac mâncare la cuptor trebuie sa ma bazez pe memoria personala desi știu ca exista un timer la cuptor, care l ar opri după o perioada. Încă nu am provocat mari tragedii, dar, hei, timpul nu este pierdut
@Mojo
Mi-am luat aragaz mixt, cuptor electric, 3 butoane, timp, temperatura, mod de coacere si se si opreste singur cand a expirat timpul. Am renovat apartamentul din Piatra Neamt si-am mutat aragazul acolo. Pentru locuinta actuala am zis sa cumpar la fel, numa’ ca intre timp a evoluat tehnologia si am luat cu afisaj electronic. Mai poate dracu’ sa-i seteze timp si temperatura, de-abea reusesc sa-i fixez ora, si nici nu se mai opreste singur, doar tiuie. Dar am reusit totusi sa nu uit nimic in el si sa se arda. Sunt si eu din a doua categorie.
Hmmm, acu că ziceți, parcă și cuptorul meu are ceva funcție de oprire după nu știu cât timp 🤔
Poate ar fi cazul să citesc manualul de utilizare 🤭
Ouăle astea par sa fie o chestie de-a dreptul periculoasă. Personal, nu am avut astfel de experiențe (o fi din cauză că nu prea gătesc?), in schimb, am asistat la o grămadă de chestii. In top ar fi primul ou fiert de fiică-mea (v-am zis că ouăle sunt periculoase? V-am zis!). De fapt, tehnic vorbind, a fost al doilea, nu primul. Avea donșoara undeva in jur de 16 ani și, singură acasă fiind, s-a hotărât să își fiarbă un ou in scop de a-l mânca. Nu mai făcuse asta niciodată, dar, hei, cât de greu poate fi? Ce poate merge rău?
Așa că s-a apucat…a pus oul in ibric, apa rece peste, tot ansamblul pe aragaz și, când a început apa să fiarbă, a luat ibricul de pe aragaz, a pus niste apa rece peste (că așa văzuse ea că face mă-sa) și a purces la spargerea oului. Care ou s-a împrăștiat instant pe masă (cred că nu era nici măcar fierbinte, cu atât mai puțin fiert).
Dezgustată de rezultat (și indignată, pe bună dreptate, de tupeul oului, a adunat rămășițele pământești – nu foarte conștiincios – le-a redat găleții de gunoi) a hotărât să își mai fiarbă unul – dar de data asta să îl fiarbă cu adevărat (pe principiul „vrei fiert? Lasă că îți arăt eu”). Pe care l-a lăsat la fiert vreo 45 min. Ea nefăcând altceva in timpul ăsta decât să stea pe telefon in camera. Deci: nu l-a uitat. L-a lăsat, fraților, ca să fie sigură că fierbe! Nu va mai spun ce s-a întâmplat, că văd că știți și singuri 😜. Nu a fost nimic diferit de ce s-a relatat pe aici. Atâta că era numai unul.
Cu alta ocazie, o să vă povestesc cum a lipit fiu-meu o clătită de tavan.
PS1: fie-mea e bine mersi, are 24 de ani și s-a mutat de ceva ani la Londra, unde locuiește, muncește și studiază (și mănâncă) singură. Dar ouă nu a mai fiert de atunci!
PS2: când am zis că nu prea gătesc, să știți că e din cauză că nu mă lasă jumătatea mea mai bună. Cică „atâta trebuie să strâng după tine, încât mai bine nu te las sa te apropii de aragaz”. Asta daca vă întrebați cu cine seamănă fata 😁.
Altfel, nu mor de foame nici eu și nici altcineva pe lângă mine, chiar mă descurc cu gătitul dar, recunosc, cu adunatul după, mai subțirel. Nu că nu adun, că adun. Da’ nuș’ cum dracu’ face consoarta că mereu găsește chestii după ce adun eu. Cre’ că le pune ea intenționat când nu sunt atent, sau ceva, că altfel nu îmi explic!
Comentariu beton!26
Fiica-mea, de când a intrat in bucatarie altfel decât in calitate de turista, a luat o hotarâre inteleapta: inainte sa puna mâna pe-o cratita, verifica reteta pe telefon.
Cine n-a lipit măcar o clătită de tavan, n-a făcut clătite cum trebuie! 😂
Mama avea obiceiul asta. Bine, inca il mai are, dar si-a mai pierdut din „indemanare”. Lasa mancarea pe foc si venea sa se uite la film, desi pe vremea lui ceasca nici nu stiu la ce se uita asa de captivant. Probabil vreun congres…
Tin minte ca vedeam cu coada ochiului o lumina in hol, prin gemuletul de la bucatarie si ma intrebam daca o fi lasat lumina aprinsa. Da de unde, falfaia flacara de un metru, nu se vedea nimic in bucatarie de fum, dar am scapat cu bine!
Comentariu beton!13
😂😂😂
De-a lungul vietii am tot prins cateva mancaruri de fundul cratitelor dar nimic dezastruos, cel mult aruncat mancarea si racait ceva timp oalele.
Insa copiii mei, cand erau inca la scoala, s-au gandit sa incalzeasca doua felii de franzela la microunde. Stiti cum se face painea dupa 3 minute la cuptorul cu microunde? Se intareste ca piatra, se arde pana se face gaura in ea, se degaja un fum ingrozitor si tot interiorul cuptorului se innegreste. Au deschis ei geamurile dar, cand am venit de la munca dupa cateva ore, inca mirosea toata scara! Mirosul a persistat cateva zile in toata casa. Cuptorul nu s-a mai curatat si a trebuit schimbat.
Primul cuptor cu microunde l-am cumparat exact pentru popcorn. Si al doilea… si al treilea. Pe primul l-am ingalbenit in doua saptamani, caci s-a ars popcornul in el. Al doilea a decedat din cauza unei diferente de tensiune, dar avea punga cu popcorn in el. Pe al treilea il foloseste copilul din dotare pentru popcorn, lui ii iese mie nu. Sa fie Oare un semn? :)))
Eu am renunțat la microunde, nu din motive de „aoleu, nu e sănătos, o să murim!”, ci pentru că nu mai aveam loc de el. De atunci am redescoperit popcornul la cratiță 🤤
orez cu lapte! nu, nimeni?
în blocul unde am copilărit, pe vremea copchiilor cu chei de gît, cînd ̶s̶e̶ ̶p̶o̶t̶c̶o̶v̶e̶a̶ ̶p̶u̶r̶ părinții ne lăsau singuri în case și la 8-9 ani deja se considera că ești capabil să-ți gătești ceva singur, apartamentele de pe un nivel erau dispuse cumva în firma literei H; așa că din bucătăria (situată cu 5 trepte mai sus) vecinilor de pe același braț al literei se vedea perfect în bucătăria noastră; se vedeau perfect vălătucii de fum negru care ieșeau pe geamul bucătăriei unde puseserăm, cu soră-mea mai mică, orez cu lapte în ceaunelul de tuci și de unde plecaserăm „numa’ 5 minute” la vecinele Mihaela și Cerasela, că acolo era mișto: puteam sări de pe șifonier pe pat…
nu s-a văruit datorită geamului deschis (era vară), da’ ceaunelul a luat drumul pubelei, oricît ne-am chinuit noi să șurubelnițăm arsura de orez cu lapte!
Comentariu beton!16
Nu, și fix de-asta eu nu fac orez cu lapte decât la crock pot 🤭
Era pe vremea de trista amintire de înainte de 1989, invatam în bucătărie unde era cald și mama gătea fasole cu afumatura. La un moment dat a ieșit sa facă altceva, nu înainte de a- mi spune sa supraveghez oala, eventual sa mai amestec și sa sting focul în câteva minute. Și a ieșit….După vreo 45 minute ,în bucătărie era un fum gros și miros de ars, pe care nu le simțeam, fasolea toată arsă, eu cufundat în studiu. Când au întrata ai mei, alarmați de miros și m- au întrebat de ce dracu nu am stins focul, am răspuns candid :” pai n- ai zis tu ca e cu afumături, credeam ca asa trebuie „….Măcar am făcut bine la test a doua zi…
Comentariu beton!19
Sfânta mare naivitate!
😂😂😂
Răspuns pentru (alta) Iulia: N-am înghețat atunci de frig, din două motive: 1) iernile sunt foarte blânde în Arad (cu sau fără globăl uorming🤣) și 2) bucătăria era separată de restul apartamentului. (Atunci locuiam într-un imobil tip casă, cu două nivele – parter și etaj).
Anul trecut, aproape săptămânal ardeam câte o oală, din motive de bebe pe care îl apuca somnul chiar în timpul procesului de preparat mâncarea. Îl rugam pe soț să stingă el focul după un anumit timp. Evident că ori era în ședința și nu putea să mearga, ori uita pur și simplu și atunci aparea dezastrul. Am rezolvat problema cu un multicooker. Altfel până acum sigur dădeam foc la casă.
Daaaaa, multicookerul e veața!
Acum vreo 20 de ani lucram la o agenție de turism, de luni pana vineri de la 8-18 si sâmbătă program scurt, de la 9-16. Vin eu acasa intr-o sâmbăta, imi fac cartofi prăjiți cu ochiuri, mi le pun pe farfurie, pun tigaia înapoi pe aragaz și merg in cealaltă camera sa mananc la calculator. Dupa vreo 20-30 minute merg spre bucătărie sa duc farfuria goala si pe hol imi miroase tare a fum si ma gândeam: ce vecini mai am și eu, dau foc la bloc 😂🤣. Cand ajung in dreptul usii de la bucătărie vad insa ca de la tigaia mea iesea un fum negru și gros 🤣🤣. Se pare ca uitasem sa închid ochiul la aragaz si pusesem tigaia cu ulei înapoi pe foc. Aveam o planta din aia lunga, care înconjura bucătăria si nu a supraviețuit. Din fericire, a fost singura paguba. Ma rog, plus ca m-am simțit obligata sa dau cu var 😂.
Desi sunt trecuta de jumatate de secol de vietuire si acum ma uimesc cum ne poate juca feste propriul creier…..apropo de „ce vecini mai am si eu”.Am pus tigaia cu ulei la incins si in secunda urmatoare imi trece prin cap un gand…”Ce ar fi sa ma duc sa schimb lenjeria de pat”….ceea ce am si executat . Nici in ziua de azi nu pricep cum de m-am lasat convinsa sa fac asta….Dupa zece minute coborand pe scari ,ma izbeste un miros de GOGOSI….primul gand a fost,,Oare care dintre vecine s-a apucat de facut gogosi..”….vecina eram eu…..dar nu faceam gogosi…..Desi distanta dintre casele vecine este cam de zece metri,sigur vecinii au crezut ca fac gogosi,mai ales ca atunci cand chiar fac o parte ajung si la vecinii mei……ei,de data asta am fost zgarcita…nu le-am dat.
@Carmen, executat și eu, uitasem! Chiar acum câteva zile. Am prestat niște oo ochiuri (bă, e ceva cu oolele astea!!!), le-am extras din tigaie și ne-am pus la masă.
Pe la jumătatea mesei s-a sesizat copilul: ce miroase așa ciudat?
Evident că uitasem să opresc plita 🤦♀️
Sărumâna. Daaa….una de belea !!
Tocană de adidași… cu multă ceapă…am adormit…. cu oala pe aragaz…. apă evaporată…. și ars mocnit cu fum… până ce adidașii s-au transformat în tăciuni roșu aprins.
🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Adidași incandescenți 🤣🤣🤣
Aveam vreo 13-14 ani și purtam șosete albe la sandale! Aveam eu un fix. Nu suportam să mi se vadă degetele de la picioare. Mai bine umblam dezbrăcată pe stradă decât cu picioarele goale în sandale. Șosetele erau impecabile. Fiindcă le fierbeam cu decolorant. Erau niște cutiuțe mici, cilindrice. Se găseau la magazinele cu chimicale. Și am pus într-o zi șosetele la fiert și am zis să dau fuga până la o vecină. În ideea că mă întorc fuguța. Așa fuguța m-am întors că era fum pe casa scării și nu știam a ce pute. Și de unde. Până am ajuns la ușa apartamentului. De acolo veneau fumul și putoarea. Șosetele mele, scrum.
Comentariu beton!13
Nu e frumos din partea mea, dar… Cum, mă? 🤣
Nu știu ce m-a făcut să râd mai tare, sandalele cu șosete sau șosetele fierte 🤣🤣🤣🤣
(alta) Iulia. Da, înteleg. Dar, de, eram adolescentă. Cu idei tâmpite, normal. Mi-am amintit că am pe undeva și o poză cu colegii de clasă și eram încălțată cu niște sandale roșii absolut superbe, le țin perfect minte. Și purtam și șosetele mele fierte. Doame apără și păzește! Acum îmi vine să mor când mă gândesc ce prostălică eram.
Oh da…asta cu ouăle uitate pe aragaz la fiert, chiar de vreo 4-5 ori, o singură dată așa de grav încât s-au împrăștiat pe toți pereții. Eram în sufragerie și mă uitam nedumerită la bărbat, de unde pana mea vine zgomotul ăsta ciudat? Dar altă dată, ultima, pentru că de atunci nu mai fierb ouă fără alarmă 😅 , pusesem pe la 7.45 ouă la fiert. La ora 8.30 încep munca, așa că în jur de 8 trebuie să ies din casă. Normal că uitasem de ouă. Dar în dimineața aceea n-am nicio idee ce s-a întâmplat, în timp ce ies pe ușă, arunc un ochi prin încăpere (open space, bucătărie/sufragerie) și-mi opresc ochii pe cana de cafea rămasă pe masă. A fost ca un impuls , mă întorc să o iau să o pun în chiuvetă (habar n-am de ce, pentru că nu e nimeni în casă până seara) și observ ouăle bolborosind pe aragazul pornit, normal. Am crezut că mor pe loc, gândindu-mă la ce s-ar fi putut întâmpla dacă nu mă întorceam din ușa? Cred că nu-i greu să-ți imaginezi. Bărbatului nici măcar nu i-am mai spus, pentru că mereu mă ironizează atunci când fierb ouă, deși o fac doar cu alarmă pe telefon 😂
Adevărul e, fie vorba între noi, că și fiertul ăsta al ooleleor e un fel de știință 😁
Recunosc cinstit, nici eu nu știu să le fac bine altfel decât cu telefonul.
Eu fierb ouăle cu cronometrul de pe telefon. 2 minute și 30 de secunde pentru soț, că preferă ouăle foarte moi. 3 minute și 15 secunde pentru mine. Și 10 minute pentru mama-soacră. Da, stă cu noi. Are o colecție de boli și nu se descurcă singură, din păcate.
Patzit. Pus varza la cuptor și plecat în altă cameră, la calculator. Mă jucam ceva zuma, parca :)) o venit onor soțul înfometat și o mâncat varză carbonizată. Mustaceli, jelanii, ălea-alea. De atunci, nu mai plec din bucătărie când gătesc.
Pfff, păcat de muncă!
No, și acu mi-e poftă de varză 😐
Eram prin adolescenta, ceva vacanta de vara. Trageam somnul de dupa masa la mine in dormitor. Tata, RIP the mofo, era liber in ziua aceea si s-a gandit sa fiarba el la oala “minune” niste fasole alba boabe. Si pentru ca dura ceva timp s-a dus la el in camera si se benocla la ceva film. Dintr-o data m-am trezit intr-o bubuitura. Cand ma duc sa vad ce s-a intamplat mare mi-a fost mirarea sa vad cum toata fasolea a fost ejectata pe tavan si peretii din dotare. Iar grilajul aragazului era rupt de la forza mirirfica a fasolei, ca atunci cand o mananci si se produce o extorsiune a unui degajament in intestin😁. Inca am pozele de atunci😂😂. Bineinteles ca a necestitat un aragaz nou ca la o verificare mai atenta era damage’ul mai mare.
Si azi dimineata am pus un ibric pe plita asta ceramica sa-mi incalzesc niste apa pt cafea. Folosesc o presa frnaceza de la Ikea von Sweden facuta in China sau Bulgaria, who knows. Si cum m-am dus pana la baie ca natura was calling si traiasca le doom scrolling mi-am dat seama ca am uitat de apa. Noroc ca doar se evaporase apa.😅😅
Acum savurez cafeaua in timp ce va relatez treburi. Zi faina.
Dar tu cum faci dimineața? Pui apa la fiert pt cafea, uiți de ea, și când vrei să pui cafeaua îți dai seama că apa s-a evaporat și repeți procesu ăsta până la prânz când bei cafeaua?
Bro, hai să-ți zic un secret: NU ai nevoie de cafea!
Am mai auzit și eu povesti din astea crunte cu magicele oale kukta.
Când m-am făcut adult la casa mea, mi-am cumpărat și eu una, cu gândul la numeroasele și delicioasele mâncăruri pe care o să le prepar.
Numa că mi-a fost așa frică de ea, că am făcut o singură dată o supă, după care am abandonat-o într-un colț de dulap, iar la ultima mutare, am donat-o.
Acu am crock pot și nu l-aș schimba pentru nimic în lume!
😁 bunica-mii i-a explodat oala sub presiune, capacul s-a înfipt în tavan și conținutul pe pereți. Hidos!
Nimic nu se compară cu ficățeii la cuptor pe care i-am uitat acolo vreo 3 ore. I-am pus, am coborât repede la magazin să mai cumpăr una alta și am uitat ce am în cuptor. Când am ajuns acasă erau carbonizați și pentru că mirosul cumplit persista și fumul se lipise de pereți, după câteva zile a trebuit să văruim bucătăria.
Brrrr, eu oricum nu-s mare fan ficăței, dar cum or mirosi carbonizați, nu vreau să-mi imaginez 🫣
Nu te poți numi bucătar amator dacă nu ai ars apa și înroșit o tigaie sau un ibric. Oo nu am reușit să arunc în aer, le-am dezamorsat la timp, dar niciodată să nu spui niciodată.
Și pentru că știu de ce sunt în stare, am gaură de aerisire deasupra aragazului+hotă.
Dadada, exact! Dacă n-ai ars măcar o dată o mâncare, n-ai lipit o clătită de tavan și/sau n-ai înroșit măcar o dată un ibric/o oală, nu te poți numi bucătar amator 👩🍳
Apropo de oo ferte. Până acu câțiva ani fierbeam oo-le ca sălbaticii în ibric până când a venit nevastă-mea acasă cu un dispozitiv electric care asta făcea: Fierbea oo și avea o chestie revoluționară că decupla dupe programare când erau ferte și ieșeau moi medii sau tari. Mișto chestie care mea schimbat veața.
Dupe aia a venit cu altă chestie numită multicooker și cu un robot care frământă singur aluat, oală sub presiune, roborock, aspirator vertical cu acumulator, fier de călcat vertical…
Mi-a aruncat la gunoi tigaia aia neagră de tuci moștenită de la mama în care îmi făcea gogoși de alea bune. Nu am reușit să trec peste trauma asta niciodată.
Daaaaa, au și ai mei divais din ăla pentru Io! Fascinant! Pui oole în el, învârți de boton cât să fie de tari sau cleioase și face drăcia treaba!
Iar apropo de tuci, bunică-mea avea unul care, la origini, fusese portocaliu. De când am eu amintiri conștiente, numai marginea de sus mai avea niște vagi urme de portocaliu. Dar Doamne, cum ieșeau cartofi prăjiți în sărăcia aia! 🤤🤤🤤
În rest…
Robot pt aluat ✅
Oală sub presiune ✅
Multicooker ✅
Roborock ✅
Aspirator vertical ✅
Fier de călcat vertical ✅
🤷♀️
Au fost oameni geniali care s-au împiedicat la fiertul unui ou și au pus ceasul la fiert.
Aveam vreo 14 anișori și trebuia să fierb lapte. Oală minune, din aluminiu, cu pereți dubli între care puneai apă.
Iarnă, zăpadă de vreo 15 cm, orele 19 și-un pic. Pun laptele la fiert și-mi zic să duc gunoiul. Lângă container era terenul de fotbal unde se desfășura mare meci mare. Normal că pe la 22.00 când s-a terminat miuța era totul negru în bucătărie.
Mai recent, de vreo 16-17 ani, mă trezește soția pe la 6 AM că e fum pe hol. Inspectez și descopăr că o canapea veche, din aceea cu arcuri și câlți, ardea mochit cu un fum negru în bucătărie. Atât de negru era fumul încât era noapte și după ce am aprins lumina, de am crezut că s-a ars becul. S-a aprins de la un ștecher turcesc care s-a topit în priză și a căzut pe canapea.
Aoleu, îmi aduc perfect aminte de oala aia cu pereți dubli, cu apă între. N-am înțeles niciodată care ar fi trebuit să fie chichirezul, că dacă nu stăteai cu ochii pe ea ca pe butelie, oricum se lipea laptele și/sau dădea în foc.
Teoretic trebuia sa fluiere cand se evapora apa, semnal ca laptele e gata.
Ahahahaha!
Mama mea, a pus niște paine la cuptor, pe care a pus niște ulei de măsline și sare, spre a se face un fel de crutoane, dar mai mari. Și a plecat de acasă 😬
După vreo câteva ore, au sunat vecinii, ca au chemat pompierii și ii sparg ușa, ca iese fum negru pe geam. Viteza înapoi!
In fața blocului erau Nino-Nino, mașina de pompieri, salvarea și poliția, de parcă descindeau la clanul interlop.
Una peste alta, nu au spart ușa, dar a trebuit văruit, schimbat aragazul și repornit gazul din bloc 😬
Executat! 🙋♀️ De crutoane, zic. Doar că n-am plecat de acasă, numa m-am dus până în garaj (era iarnă și mi-era silă să ies afară) să fumez o țigară. Două. Trei…. 🫣
N-a fost nevoie de zugrăveală, da nici departe n-am fost.
Bineînțeles! Și nu eram acasă ! Au venit și pompierii ,au urcat cu scara la balcon dar am avut noroc A ieșit fum negru dar numai cratița și interiorul au ars.In rest câinele și pisica erau bine.Eram la aerobic și mă sună fiul meu din Germania să îmi spună să merg acasă că arde! Spaima a fost mai mare!
Bine că au scăpat jivinele și că daunele au fost minore!
Copil mic (până într-un an, nu îmi amintesc exact). Făcut varza, băgat varza in cuptor, plecat la mama in altă localitate. M-am întors seara….in cuptor era doar tava. Până nu am zugrăvit….nu a ieșit mirosul din casa.
Tot în aceeași perioadă…pus laptele la fiert pe aragaz și…. surpriză….am plecat iar la mama. Norocul a fost că nu am stat decât vreo două ore și că aveam o oală specială pt fiert laptele, cu fund dublu in care se punea apa și așa nu a dat în foc….doar s-a evaporat.
De data asta oala nu a mai putut fi recuperata, dar macar nu am zugrăvit.
Și pt.ca se pare că este ereditar….fi-miu a plecat la școală și nu a scos sandviș makerul din priza. L-am scos eu când am ajuns acasă, după vreo 6 ore…