N-am nici cea mai mică idee când naiba am reușit să văd atâtea. Dacă vă zic programul meu din fiecare zi, n-o să vă vină nici vouă să credeți.

Mă rog, aia e, bine că le-am văzut.

👉 Cassandra – serial, Netflix

Mi-a plăcut. Foarte buni nemții pe cinematografie, mișto ideea, bine scris scenariul, iar actorii șmecheri de tot. E tare cum reușește scenariul să îmbine două planuri temporale atât de îndepărtate, pentru că acțiunea filmului are loc și-n zilele noastre, dar și-n anii ’70.

Chestia asta cu universuri de timp diferite, mie de obicei îmi repugnă, mă enervează să trebuiască să fiu atent pe două paliere diferite, dar în „Cassandra” cele două planuri temporale se îmbină perfect, totul curge natural.

Mi s-a părut totuși un pic tras de păr pe partea de tehnologie care nu prea avea cum să existe în anii ’70, dar, hei, până la urmă este un film SF, deci se poate orice.

Mai e ceva ce nu mi-a convenit prea tare, mai precis modul brusc în care a apărut în poveste un personaj, dar nu pot să vă spun care, că nu mai are niciun farmec dacă vreți să-l vedeți.

Una peste alta, eu îl recomand cu inima ușoară.

👉 The Last Night at Tremore Beach (La última noche en Tremor) – mini-serie, Netflix

Este o bijuterie. Punct.

Dincolo de slăbiciunea mea pentru limba spaniolă, sunt convins că dacă îl făceau americanii sau britanicii, probabil că acum toată lumea ar fi vorbit despre el. Dar așa, pentru că este doar o mini-serie spaniolă, a trebuit să-l descopăr singur.

Dacă îi dați play, dați-i și un pic de timp, lăsați-l să crească, că la început pare un pic greoaie acțiunea, și lentă, și chiar ușor repetitivă.

Dar, pe măsură ce trec minutele, o să vedeți că totul capătă sens… mă rog, cât sens poate să capete în condițiile date. Pentru că… pentru că nu vreau să vă zic de ce, că v-aș strica toată plăcerea. O să vă spun doar atât: de multă vreme nu s-a mai jucat un serial așa cu mintea mea. Iar finalul, doamne apără și păzește, finalul m-a lovit direct în moalele capului.

Era aproape ora 2 dimineața când l-am terminat, în condițiile în care eu nu mă culc nici de Revelion la ore din astea, dar n-am avut cum să-l las. Credeți c-am mai putut să adorm după? Mi se învârteau pe sub pleoape zeci de secvențe din serial.

Nu mai insist, vă spun doar că e o bijuterie și că merită văzut.

În altă ordine de idei, am căutat și-am reușit să găsesc orășelul în care s-a filmat „La última noche en Tremor” și-mi doresc să mă duc să-l văd cu ochii mei vara asta.

Pentru că, prieteni, cel puțin din serial, pare locul în care aș vrea să îmi trăiesc bătrânețile. De-aia vreau să mă duc să văd dacă și-n realitate are același vibe. Nu insistați, că nu vă spun cum se numește, o să aflați dacă chiar ajung acolo.

Și nu, nu vreau să emigrez, probabil că n-o să plec niciodată din România. Dar nimic nu mă poate împiedica să visez c-aș putea să o fac cândva.

👉 Zero day – serial, Netflix

Am făcut zilele trecută această glumă pe Facebook:

La bieții scenariști de la Hollywood nu s-a gândit nimeni.

În toate filmele, americanii erau ăia buni, iar rușii erau ăia răi. Na, mai fă acum filme. 🤷‍♂️

N-aveți idee cât de tare i se potrivește primului episod din „Zero Day” ăsta.

Zic doar de primul episod, pentru că atât am văzut, mpare rău, mai mult n-am putut să duc. Și începuse atât de bine, mai era și cu De Niro, unul dintre actorii pe care-i divinizez, dar n-am putut.

Am o problemă mare când e vorba despre filme: nu pot să trec peste producțiile care-și desconsideră spectatorii crezându-i pe toți tâmpiți.

Pot să înțeleg convențiile cinematografice, n-am nicio problemă să accept că Superman poate să dea timpul înapoi zburând în jurul pământului sau că un cetățean care n-a văzut în viața lui un focos nuclear, poate să dezamorseze unul cu o simplă șurubelniță în cruce. Filmele nu sunt realitate și pot să înțeleg asta.

Băi, dar când președintele Statelor Unite (mă rog, președinta, că e o femeie) vrea să țină o conferință de presă în care să anunțe public că o să atace informatic Rusia și să spună care sunt obiectivele pe care vrea să le atace, dau „stop” și nu mai intru vreodată să văd continuarea.

Ok, da, până la urmă n-a mai avut loc conferința de presă, dar să nu vă imaginați că nu s-a mai ținut pentru că serviciile de informații, Pentagonul, consilierii și cine o mai fi fost prin jurul doamnei președinte i-au explicat că dacă ai de gând să ataci Rusia, o ataci fără s-o anunți și, mai ales, fără să spui ce obiective vrei să-i ataci.

Nu, oameni buni, doamna președinte era cu foile în mână, pregătită să dea pe goarnă tot, s-a oprit din alt motiv, pe care nu vreau să vi-l spun, că poate totuși vă mănâncă undeva să vedeți „Zero Day”.

Dar ideea e că n-ai cum să scrii așa ceva într-un scenariu decât dacă ești ferm convins că publicul tău țintă sunt cetățenii cărora le curge scuipat din gură.

Mpare rău, până la acest moment al acțiunii am putut să duc, după care am zis „ooook” și mi-am văzut de treabă.

Ah, încă ceva care m-a amuzat tare de tot. Cred că producătorilor le-a picat fața când au văzut că iese Trump președinte. Nu de alta, dar serialul e făcut la marele fix pentru varianta în care ieșea Kamala. Președintele USA e o femeie de culoare, iar De Niro joacă rolul unui fost președinte care o ajută, Biden curat, jur. După care iese Trump, n-ai cum așa ceva. 😀

Gata și cu serialul ăsta de mare angajament.

👉 Bomb Scared (Fe de etarras) – film, Netflix

Asta e o comedie spaniolă pe care mi-a recomandat-o colegul de comentarii @Tom.

Să știți că nu e rea deloc, am râs de câteva ori, dar eu am marele avantaj că mă atrage tare de tot subiectul ETA. Or în filmul ăsta spaniolii fac mișto bine de tot ce organizația teroristă din Țara Bascilor.

Totuși, sunt foarte curios dacă aveau curaj să-l facă și să-l lase să ruleze în cinematografe pe vremea când ETA ar fi pus bombe și pentru mai puțin de atât. Tind totuși să cred c-ar fi rulat în săli de cinema goale.

E foarte mișto, să știți, n-aveți nici cel mai mic motiv să nu-i dați play.

👉 The Åre Murders – mini-serie, Netflix

Bun, bun de tot. Nu-mi amintesc să fi văzut serial suedez (și nordic în general) care să nu-mi placă.

Bine scris, bine jucat, bună intriga, te ține în tensiune. Puteți să-i dați play oricând, cu inima ușoară.

👉 Căsătoria – film românesc, Netflix

Nu mi-a plăcut. Deloc și nimic. Nu e genul meu de film, pare un fel de parodie scremută sub formă de sequel al spectacolului de teatru „Nunta lui Krecinski”. Adică tot Bendeac, adică tot Liviu Pintileasa.

Ah, ca să n-avem vorbe, mie îmi plac și Bendeac și Pintileasa ca actori. Ambii mi se par foarte buni spre geniali, trebuie să fii rău intenționat ca să susții altceva sau să nu-i fi văzut niciodată jucând. Cu atât mai rău mi-a părut că nu mi-a plăcut absolut nimic la „Căsătoria”.

Nu știu să explic în termeni de specialitate, dar aproape tot umorul din film mi s-a părut forțat, glume grosiere, în tușe prea proeminente, deși filmul se vrea ceva înspre genul cult.

Mă rog, e părerea mea, poate e vreo capodoperă și nu m-am prins.

Dar dincolo de ce cred eu sau nu, mi se pare o mare porcărie că s-a ajuns în stadiul în care nimeni nu mai are curaj să spună ce gândește cu adevărat despre filmele și serialele românești.

Mă refer la adevărul pe care ar trebui să-l spună oamenii care lucrează în această industrie sau în industrii conexe cinematografiei, adică cei care se și pricep. Doar că nimeni dintre ei nu face asta, că dacă spui ce gândești, poate se supără cineva dintre cei care au lucrat la filmul și serialul respectiv. Și, na, nu se știe când ai nevoie de ei.

Desigur, aceiași oameni n-u nicio problemă să facă albie de porci producții de genul „Team Building” sau „Haita de acțiune” (le-am zis la repezeală pe primele două care mi-au venit în minte), dar în cazul filmelor de genul ăsta nimeni nu riscă nimic, e trendy să vii și să explici doct că sunt producții subculturale.

Mi-a fost greață când am văzut elogiile pentru serialul „Subteran” venite de la oamenii din industrie. Vai, ce producție, vai ce scenariu, vai ce actori, vai ce muncă minunată. „Subteran” fiind cel mult o producție mediocră, făcută praf de un scenariu slab și de doi-trei actori care nu aveau ce să caute acolo. Credeți c-o să găsiți părerea asta la oameni avizați care știu că lucrurile stau exact așa? Niciodată.

Fix la fel s-a întâmplat si cu elogiile pentru filmul lui Bendeac, adică acest „Căsătoria”. Nu contest că există posibilitatea ca multora să le fi plăcut, dar chiar să nu fie măcar un cetățean din branșa asta care să zică „meh, nu mi s-a părut ce trebuie”? Băi, chiar nimeni? Greu de crezut.

Voi l-ați văzut? V-a plăcut? Că până la urmă voi sunteți publicul care plătește bilet. Ăia cu elogiile văd filmul cu invitație.

👉 Moartea în vacanță – film, Netflix

Dacă tot suntem la capitolul filme românești, am încercat să văd și „Moartea în vacanță”, dacă tot a intrat pe Netflix.

N-ai cum, efectiv e de neprivit. Am rezistat 17 minute, dar doar pentru că mi-am impus, că mi-a venit să-l închid de la primele trei replici.

Jur că simți cum îți mor neuronii, unul câte unul, cu fiecare secundă pe care o petreci uitându-te. Nu mă leg de calitatea umorului, că aia e discutabilă și depinde de ce-i place fiecăruia. Pot doar să spun că în niciun caz nu e genul meu de umor.

Dar m-a surprins extrem de neplăcut cât de slabi au fost cei trei pe actorie, cât de scremut a sunat fiecare replică. Și dacă de la Mircea Popa (Mircea Bravo) n-am pretenții, că nu e actor, n-am cum să înțeleg vreodată cum au fost atât de slabi Maria Popovici și Costel Bojog, ambii absolvenți de UNATC.

Nu știu, mă întreb și eu ca prostul: oamenii ăștia au văzut filmul pe care l-au făcut? Lor le-a plăcut de ei înșiși? Se uitau și-și ziceau „meam, ce bine sunt, cum am zis-o p-asta”? Că dacă așa stau lucrurile, e foarte tristă situația.

N-ai cum, prieteni, nu ai cum să te uiți la așa ceva.

👉 The Snow Girl (La Chica de Nieve) – serial, Netflix

Hermanos, dacă n-ați văzut încă „La Chica de Nieve” nu aveți nicio scuză pentru care să n-o faceți. Iar dacă sunteți părinți și-ați trăit măcar o dată coșmarul dispariției copilului de lângă voi, primul sezon o să vă facă să plângeți în pernă.

E ok și sezonul 2, poate chiar mai ok decât primul, dar pentru mine tot sezonul 1 este el mejor de los dos.

Apropo, că tot a venit vorba, la filmele și serialele spaniole nu mă mai uit decât cu subtitrare în limba spaniolă. E drept că mai pun stop-cadru uneori, când sunt dialogurile mai greoaie, ca să am timpul necesar să înțeleg, dar la ora asta, după 48 de zile consecutive de Duolingo (minimum două ore pe zi), pot să le urmăresc în spaniolă și să înțeleg peste 90% fără probleme.

Mai trist e dacă încerc eu să vorbesc, moment în care mă blochez și s-a terminat cu spaniola. Nu știu cum să rezolv asta, nu prea cred că am cum, dacă n-am cu cine dialoga. Probabil că la un moment dat, când mă va lăsa lenea, mă voi duce la un modul de limba spaniolă la Cervantes. 🤷‍♂️

👉 Prison Cell 211 – mini-serie, Netflix

Sunt terminat după filmele a căror acțiune se desfășoară în închisori, avioane și submarine. Am văzut multe porcării în această viață, doar pentru că lucrurile se petreceau în unul dintre astea trei locuri.

Și totuși n-am putut să trec de episodul doi al serialului ăstuia. N-am cum să înghit așa ceva, nu mă poate convinge nimeni că există închisori în care deținuții țin ascunse arme (vorbim despre pistoale, macete, topoare, aruncător de flăcări), nici chiar în America Latină.

Așadar, deși mă atrăgea tare subiectul (un avocat pe care îl prinde o revoltă a deținuților chiar când își vizita un client), l-am oprit fără niciun regret.

👉 The White Lotus (sezonul 3) – serial Max

Mi se întâmplă o chestie ciudată. Am devorat primele două sezoane din „The White Lotus”, mi-au plăcut mult de tot. Ei bine, pe 17 februarie s-a lansat sezonul 3, dar eu n-am simțit nicio secundă vreo dorință de a-i da play.

N-am o explicație pentru asta, singura pe care o găsesc este că sezonul 2 a avut acțiunea în Sicilia, iar cea din sezonul 3 este în Thailanda. Iar temerea mea cred că este mai mult de natură geografică, în sensul că sunt convins că Thailanda n-are cum să fie vreodată la fel de mișto ca Sicilia.

De-aia vin și vă întreb? L-a văzut cineva? Sau măcar l-ați început? E ok sau temerile mele sunt justificate?