Motive de despărțire stupide

inițial am zis că azi n-am ce comenta, da’ s-a activat neuronu’;
de la o glumă;
– știi de ce miros picioarele?
– …
– pentru că-s înfipte în fund…
aia a fost, măcar că era doctoriță; sau poate d’aia…?

Odată demult am fost cu o tipă care era mincinoasă patologica.
Asta a fost și motivul pt care nu am mai fost împreună. Nu cred că s a vindecat nici azi.

Am comis-o si eu cu chestii superficiale. Dar banuiam si atunci, iar acum sunt sigur de asta – au fost doar pretexte la indemnana. Daca mi-ar fi placut respectivele, astea ar fi fost prostii irelevante. Dar cand esti in balanta pe la 30-40% „da”, iar „60-70% „mai bine as merge acasa sa duc gunoiul”, e usor.

Prima, dupa o zi in care incepusem activitatile bahice de dimineata si le-am continuat pana seara, am fost in oras, in barul meu preferat, unde se tinea karaoke si apoi program de ‘scoteca. Continuat voiniceste activitatile bahice. Vad o cunostinta mai veche, care stiam ca ma place, dar sentimentul nu era reciproc, pentru ca era urata. Asta-i adevarul, nu-s mandru, dar daca nu-i atractie, greu o faci.
Greu dar nu imposibil, ca bine aghesmuit, parea mult mai atractiva, ca sa nu mai zic ca discutiile erau excelente (nu prea intelegeam ce spuneam, dar erau excelente). Ajungem acasa, facem treburi rusinoase (aveam 25 de ani si pauza lunga la activ, asa ca a mers ca masina de cusut). Dimineata ii era rau – ce mirare, doar bausem ca vacile cot la cot. Desigur ca mi se parea jenant fata de mine ca vedeam ca nu imi place femeia deloc, dar asta „m-a contrariat” si a fost pretextul perfect, cum, sa borasti asa gospodareste in prima dimineata, vai, nu.
Si colac peste pupaza, cand s-a imbracat, vad ca avea sosete de culori diferite, din perechi diferite. Asta a pus capac.
Dar na, daca mi-ar fi placut, fazele astea doua ar fi trecut ca gasca prin apa.

A doua a fost dupa vreun an, doi. Tot singur de mult timp, tot dornic. Nu neaparat de lugu lugu doar, ci de o relatie, mai ales ca nu puteam uita deloc o fosta relatie, fara sanse de impacare. Cunosc o domnisoara pe net, studenta, cuminte, desteapta, simpatica.
Greseala mea, daca o pot numi asa, e ca asteptam scantei din prima, ceva care sa ma lase mut. Asta se intamplase candva, cu relatia de care am zis si credeam ca doar asa se poate.
In fine, dupa intalnire accepta invitatia la mine acasa, punem un film, bem un pahar de vin, cand sa trecem la alte activitati, ma opreste, pe motiv ca e fecioara (si nu zodie, ca era gemeni).
Eh, faza asta m-a cam racit de tot. Acum nu stiu daca a fost o decizie buna, pentru ca poate m-as fi linistit si eu. Numai ca nu ma atragea destul incat „sa astept” – ce misogin si urat suna, dar asta e adevarul.
Asta sa spunem ca n-ar fi fost de inclinat balanta complet (desi iar ajunsese la 30-40%). Dimineata devreme ne trezim si o conduc la taxi, ca avea ore la facultate foarte devreme. Cand se incalta o vad din profil – avea o alunita pe mijlocul nasului, de culoarea pielii, dar care iesea in relief. Ei, da, ala a fost motivul pentru care am rupt.

Dupa ani, zic ca pana la urma a fost bine. Ma cunosc si stiu ca daca as fi fost atras, puteau fi alunite, ciorapi, borât in wc o ora, ar fi fost irelevante.
Mai trist e ca ulterior am trecut cu vederea lucruri mult mai serioase la primele intalniri, lucruri care NU imi placeau deloc, ca imi era frica de singurate si ca e „ultimul tren” si „asa e la inceput, ne adaptam la celalalt”. Asta e prostie si greseala, nu sa pui punct cand vezi un ciorap desperecheat.

Si asa semi off topic, am primit si eu motive care nu erau neaparat stupide, ci „iti zic asta ca sa ne despartim, amandoi ne facem ca am crede”. Si mai ales cand esti tanar si indragostit, ai o doza considerabila de prostie si chiar reusesti sa te faci ca nu crezi. Cu timpul, am preferat papucii clasici, sanatosi, bine croiti, pe care mi i-au dat diverse femei – esti urat/nu simt nimic. Mai dur, dar mai degraba o bata in cap decat o lalaiala.
– 18 ani – ma indragostesc groaznic de o fata din alt liceu, ne vedem, cofetarie, plimbari (cu distanta regulamentara). Dupa a doua intalnire – „stii, eu as vrea sa nu ne mai vedem, vine acum bacul si as vrea sa ma apuc mai serios de invatat, nu e joaca, ma fac de ras”.
Era olimpica nationala, avea media generala pe la 9.90, mai aveam 8 luni pana la bac. Eu m-as fi multumit cu o intalnire pe saptamana, la cofetarie. Nu era timp.
– pe la 25, tatonari prea lungi cu o blonda cu picioare pana in gat. Care ma tinea de rezerva si prietenul cel mai bun. Pana la urma intreb, mai fata, ce facem? „As vrea dar… nu l-am uitat pe fostul meu prieten si in plus imi plac baietii inalti…”. Eram de aceeasi inaltime sau poate eu un pic mai inalt. Dupa un an s-a maritat cu unul mai scund ca ea.

– pe la 32, tatonari lungi si era sa-mi dau singur foc la valiza. Ea vreo 30-31, corporatista, mama singura, volubila, dar cu oarece tulburari de personalitate si depresii. Tocmai iesita dintr-o relatie in care de cativa ani era cu impacari si despartiri cu farfurii sparte in cap.
Motiv – „ai varsta ta si n-ai o casa, trezeste-te”. Ea avea un apartament ultracentral + o casa cu etaj. Dar trebuia sa fie macar 3 case „in familie”, nu ne jucam. Na, era vina ca mea ca nu imi facusera parintii cadou un apartament plus avansul de casa, cum primise ea.

– tot pe atunci, si iata ceva foarte legat de subiect. Din intamplare reiau legatura cu o fosta din tinerete, cu care au fost planuri de casatorie. Nevazuti de 10 ani. Iar dragoste mare, iar voia sa se marite si imi povestea ce sansa ne da soarta, ce copii frumosi o sa avem.
Dupa 2 luni a gasit 2 motive mari de despartire. 1. dormeam in chiloti de noapte, „de bosorog”. Mie aia imi plac si de altfel ii port si acuma. Mai prost fiind din fire, i-am aruncat pe toti (apoi cand am devenit iar holtei am refacut stocul). 2. Ii placea sa mearga la concerte, dar daca purtam tricouri cu trupe, „nu incerca sa pari tanar, ia-ti o camasa, nu se cade”. Tricourile cu trupe nu le-am aruncat.

Asta-i adevarul, daca vrei sa faci vant cuiva, pretexte se gasesc.