Articol scris de Iulia.
…
Deși inițial îi zisesem șefului că săptămâna asta mă trag pe dos și nu-i trimit nimic, pe de o parte nu m-a lăsat sufletul să-l pun să-și muncească bietele oase bătrâne și în week-end, iar pe de alta, prea mi-a ridicat-o la fileu joi, cu mâncărurile, așa că n-am putut să mă abțin.
Am lăsat un comentariu lung cât o zi de post la articolul respectiv, dar apoi mi-am dat seama că aș mai avea multe de zis – că mna, când n-am io multe de zis? 🤭 – așa că iaca acilea versiunea mea de plăceri și neplăceri gastronomice.
Nu mai repet ce-am scris acolo, alea rămân cum le-am stabilit.
Mai trebuie însă să adaug câteva chestii la listă:
Nu-mi place brânza de vaci. Nu pot s-o mănânc în nici o altă formă decât în cheesecake sau în plăcintă. În rest, să n-o văd. Nu. Nici mămăliguța n-o mănânc cu brânză de vaci, ci ori cu feta, ori cu cremă de brânză gen Almette.
Asta a fost o reală provocare în perioada în care mă luptam cu grasa interioară, pentru că, ce să vezi, numeroase idei de meniuri de regim includ brânza de vaci. Brrr, mă ia cu frisoane și acu când mă gândesc.
Urăsc cașul. La fel, nu mă ating de el nici dacă mă bați cu funia udă. Idem și cu urda sau, și mai rău, cu anomalii precum drăcia aia împuțită în coajă de brad. Bleacs.
La capitolul brânzeturi, cred că am mai zis: am avut muuuuulți ani de zile în care pentru mine brânză însemna brânză topită și atât. Și da, ok, brânza de vaci din plăcinte. Punct.
Apoi, tot datorită (sau din cauza, luați-o cum vreți) grasei interioare, am început să mănânc cașcaval. La început, îl mâncam numai înecat în ketchup, era singura variantă în care îl puteam da pe gât.
Însă cumva, undeva, pe drum, s-a produs un declic pe la neuroni și a început să îmi placă la nebunie. Ba mai mult, am început să gust și chestii mai dubioase (din perspectiva mea, evident), gen cheddar, mozzarella ori, șoc și groază!, chiar brânzeturi cu mucegai.
Acu le mănânc pe toate cele de mai sus cu mare plăcere, singura cu care n-am reușit neam să stabilesc o relație de bună înțelegere fiind gorgonzola.
Tot la capitolul lactate, nu beau lapte gol nici bătută. Uneori îl mai folosesc pentru ciocolată caldă, dar răruț. Și nu pun gura nici sub amenințarea pistolului pe chestii din familia sana, kefir, lapte bătut, ayran și ce-o mai fi. Mi se întoarce stomacul pe dos numai când le simt mirosul.
La capitolul proteină animală, am zis că nu îngurgitez capre, oi, viezuri ori altele asemenea. N-am încercat niciodată, dar nici nu cred c-aș fi tentată, vânat.
La fel, nu cred că m-ar tenta vreodată chestii mai „exotice” gen cangur, țestoasă sau mai știu eu ce. Nu exclud complet posibilitatea (nu c-aș avea eu prea frecvent ocazia să gust file de cangur, dar mna), însă așa, strict gândindu-mă, cred că mai degrabă aș zice pas.
Ah, tot din seria: n-am pus niciodată gura, da nici n-o să mă prinzi: n-am gustat niciodată pui de baltă sau melci. Și poa’ să vină și Marele Manitou personal să-mi explice ce deliciu sunt, nu încerc și pace.
La capitolul vegetale, n-am gustat niciodată bame în nici o formă și nici nu cred că m-ar putea convinge cineva.
Nu suport mâncarea de gutui, mi se pare un fel de ciulama de care ți-ai bătut joc (nici măcar nu știu dacă se face cumva similar cu ciulamaua, da așa-mi arată mie).
Mă mai oripilează anșoa și caperele. Nu știu exact ce oi avea cu bietele chestii, dar nu le suport nici să mă pici cu ceară.
Anșoa cumva tocat mărunt-mărunt-mărunt- mărunt sau blenduit, integrat în diverse sosuri am mai mâncat, însă doar pentru că efectiv nu se simțea prezența acolo. Dar să mănânc de bună voie, n-ai să mă prinzi.
La capitolul vegetale nu fac prea multe mofturi, îmi plac cam toate în afara celor menționate. A, ba nu, mai trebuie să adaug la lista cu „bleacs, ia mizeria aia de lângă mine” andivele. Jur că nu pot pricepe rostul și rolul acestei chestii pe lumea asta.
Practic, dacă ar dispărea de pe lume andivele, caperele, rucola și busuiocul, vă dau cuvântul meu de onoare că nu aș suferi nici măcar o clipită.
Da, nu-mi place nici busuiocul. Sau oregano, ziceți-i cum vreți. Iac, vorba lu’ fi-miu.
În rest, halesc cu mare plăcere cam orice furaj, inclusiv spanac, conopidă, broccoli, dovlecei și numeroase alte chestii care, în general, nu se bucură de o popularitate prea mare.
Îmi plac până și banalii și anoștii fulgi de ovăz. Și nu, nu vorbesc de ăia înecați în zahăr, care se găsesc în compoziția diverselor müsli-uri așa-zis „sănătoase”. Vorbesc de ăia seci și banali, de costă 5 lei punga la Lidl.
Fructe halesc cam orice, nu cred că am întâlnit până acum fructul care să nu-mi placă, cu o singură excepție: grapefruitul. Ăla nu. Sub nici o formă. Nu, nu și nu!
Iubesc cu pasiune tot ce înseamnă ciuperci, cred că aș putea trăi lejer cu tocană de ciuperci măcar vreo săptămână-două. Iar dacă mi-ai mai da din când în când ș-o lingură de ciuperci cu maioneză, n-ai mai avea treabă cu mine.
Iubesc năutul. Atât sub formă de humus, cât și mâncat așa, direct din conservă. Numai scurs bine și c-o leacă de sare pe el. Iar variațiunea năut copt, eventual c-un praf de sare și un pic de usturoi… au, mamă! 🤤🤤🤤
Îmi plac salatele cam în orice fel de combinații – și cu, și fără proteină. Îmi plac și alea „clasice”, lejere – gen roșii cu ceapă, castraveți și salată verde, dar și alea gen salată Cesar sau combinații care, până să le încerc, mi s-au părut ciudate tare – cum ar fi fasole cu ceapă roșie, feta și ton. Sau salată de varză albă cu paste și porumb.
Iubesc cu toată pasiunea și ființa mea cartofii. Și pe ăia „normali”, și pe ăia dulci. Aș putea mânca până mi s-ar face rău cartofi în toate formele – piure, salată, copți, umpluți, la cuptor, cu smântână și sare – you name it, I’ll eat it.
Culmea însă, nu mă omor după cartofii prăjiți. Adică na, nu mă înțelegeți greșit, ca orice om normal, apreciez și eu o barabulă înecată în ulei, cu două ochiuri cinstite și o salată de roșii alături. Dar dacă mă pui să aleg între cartofi prăjiți și piure, să zicem, e mai probabil să aleg piureul.
O altă bizarerie de-a mea e că ador cafeaua, pe care n-o beau decât neagră, ca sufletul meu, însă nu mă ating nici cu prăjina de nimic altceva care conține cafea – bomboane, prăjituri, ciocolățuri? Conțin cafea? Nu, mulțumesc. Și nope, nu mănânc nici tiramisu. Sau eclere cu cafea sau orice altceva v-ar mai putea trece prin cap.
Nu, nene. Cafeaua a fost creată pe lume ca să fie băută neagră și opărită. Dacă tre să îi pui un kil de lapte, cinci linguri de zahăr și paișpe de „înălbitor” d-ăla de cafea, ca să o poți bea, mai bine fă-ți un ceai sau bea un suc de portocale dimineața, în loc să te chinui așa.
A, și că tot am ajuns la capitolul băuturi: nu mă omor în general după sucuri, mi se mai face ocazional poftă de-o Cola cinstită sau de un Sprite rece, dar rar și și atunci nu mai mult de un pahar sau o doză.
Însă nu pot să beau sub nici o formă chestii gen suc de ananas sau suc de rodie cu mango sau alte variațiuni d-astea profund chimice disponibile în varii forme în comerțul capitalist.
Ok, recunosc, pe majoritatea nici nu le-am încercat vreodată, pur și simplu mi se strepezesc dinții numai când trec printre rafturi și le văd aliniate acolo.
Și apropo de strepezit dinții – nu beau apă tonică. Nici ca atare, nici în combinații de gen gin tonic. Bleacs. Aia nu e „băutură răcoritoare”, e o pedeapsă pentru papilele gustative.
Și tot la capitolul pedeapsă pentru papile, pentru mine se înscrie și vinul dulce. Știu că multe doamne și domnișoare îl preferă, dar pe mine nu mă prinzi. Pentru mine, vinul trebuie să fie sec precum un banc cu englezi, iar dacă e alb sau roze, rece de să-ți înghețe smalțul de pe dinți.
Și cu asta hai, gata, că iar m-am lungit ca o pomană a conaționalilor de etnie conlocuitoare, deși jurasem pe carne de porc că azi îmi văd de treaba mea.
sursa foto: freepik.com
Aoleu! Nu puteai sa uiți de mâncarea aia de gutui?
Își făcea maica-mea vinerea, ca ținea post. Duhnea in bucătărie a chestie din aia de mi se întorcea stomacul si ma ținea tot weekendul.
Uite, culmea, eu de miros nu îmi amintesc, ci numai de culoarea aia dubioasă și de aspectul de terci bizar.
Ce mi se pare însă uber-ciudat e faptul că gemul de gutui îmi place la nebunie 🤷♀️
La Vasilescu, uitasem de mâncarea de gutui. Sau orez cu prune. De neatins. Brânzeturi si vinuri oricând.
La capitolul băuturi ar fi drăcia de “iagărmaister” sau uzo.
Băi fraților, explicați-mi și mie care e treaba cu orezul cu prune?
La articolul lu’ Vasilescu, în comentarii, am auzit pentru prima dată în viețișoara mea de treaba asta și crăp de curiozitate.
Ce naiba e? E dulce? E garnitură? E fel principal?
Ah, și PS: Jägermeister 🤢
Garnitură? Orezul cu prune??? Doamne, iart-o, că n-a vrut!
@Marius, eu nu le-am menționat pentru că în arealul meu culinar nu se regăsesc. N-am mâncat și nu voi mânca așa ceva în viața vietilor mele.
Hai, bre, lasă asta, că am priceput eu toată săptămâna trecută că-s blondă, nu mai trebuie să subliniezi și azi 😅
Zi naibilor o dată ce e cu sărăcia aia cu prune?!?! 😒
Cum adică ce e? E mâncare. Felu’ doi, cum ar veni.
Aideveațamea 🤢🤢🤢
M-a pus Scaraoțchi să dau o căutare pe gugăl. De ce dracu n-ați precizat nici unii că se face cu prune uscate? 🤢
Deși, nici cu prune normale nu cred că ar fi fost mai puțin abominabil, dar prunele alea uscate sunt o insultă adusă oricăror papile normale. Bleacs, bleacs și iară bleacs!
Dupa mancarea de gutui nu ma dau nici eu in vant, dar mananc anumite mancaruri dulci. De exemplu chiftelute cu sos de visine si chifle proaspete sau cu orez. Fix ca si andivele. Niste feluri de mancare pe care le-am adoptat de la belgieni cu succes.
Eu am aflat despre mâncarea asta „prune cu orez” 🤢 că se face la parastase în perioadele de post, ferească Bunuțu’ da’ tare trebuie să îl fi urât pe răposat ca să îi dai așa ceva de pomană 🙄
Comentariu beton!16
Oh, Jägermeister e bleacs, Ouzo, Raki si tot ce ține de anason urasc cu pasiune.
In rest mananc cam tot ca na, copil de anii 80, mâncam ce se gasea.
Mofturi fac mai mult la consistență: varza de Bruxelles da, dar nu terci de vărzuci, ca mor cu ele de gât.
Mancarea de gutui imi place doar daca este facuta de mama, din gutui bine coapte si aromate. Imi mai place si rata cu sos de portocala sau de visine. Conditii este insa ca sosurile cu fructe sa fie dulci acrisoare si nu doar dulci.
Frați și surori, pe alte articole vă dădeați mari și rotunzi cu ce ați citit. Vreți să vă cred că nimeni n-a citit pe mărețul Tartarin din Tarascon, ăla despre care scria Alphonse Daudet, care s-a dus și-n Alpi. Unde a nimerit într-un oraș în care s-au oploșit niște nobili ruși învrăjbiți în două tabere: oreziștii și pruniștii (adică tot orez cu prune). Așa aflai și eu de așa preparat culinar, care altfel nu l-am văzut și nici pomenit altundeva decât-n cartea aia și pe acest blog.
@Zuza nu știi tu de viață. Jägermeister-ul îmi evocă Bitter-ul de pe vremuri. Iar Raki, Ouzo, Arak, Pastis, Sambuca (același drac cu multe nume) fu dragoste la prima vedere. De fapt toate aceste licori sunt făcute din grâu și malț, aromate cu anason stelat, lemn dulce sau cătină.
Mincarea de orez cu prune ( uscate) e un fel de mincare care se face la pomeni. Probabil ca sa nu manince lumea prea mult.Nu e de origine romaneasca, ci iraniana, ajunsa in Romania pe filiera turceasca.In plus avea stafide si praf de scortisoara, astea nu prea se gaseau in Romania pe vremuri,asa ca s-au rezumat la prune only.
Mi-a adus odată o vecina orez cu prune în ajunul Craciunului, ca cică „asa se dă”. Era ceva…cum sa spun..indescriptibil. Am identificat orez, bulion, ceapa prăjită și prune afumate uscate. Am zis ca nu mănânc asa ceva nici dacă viata mea depinde de asta
Eu s o pofticioasa,nu mancacioasa 😀 am avut și noroc cu metabolismul că m am îngrășat abia acum spre bătrânețe. Mănânc orice e bine gătit și miroase bine. Doar două lucruri îmi dau cu bleahh ciorba de burtă și mâncarea de fructe gen gutui sau prune.Nu beau nici un fel de suc exceptie limonada dacă are și menta e heaven 😄.
Apropo de mâncăruri de/cu fructe: supă de vișine a încercat careva?
Eu nu, dar am auzit de la mama de ea, cică era mai degrabă mâncare săsească, iar mama era leșinată după ea în studenție (a stat în gazdă la niște sași, la Sibiu). Bine, lu mama îi place și mâncarea de gutui, deci mna, nu știu câtă încredere să am în gusturile ei 😅😅😅
Comentariu beton!16
nu e săsească, e ungurească, și de vis! Pt mine. Bunătare! Nu are de-a face cu mâncarea de gutui, e din altă ligă. Și tot spuneai că-ți plac supele
Pentru mine, supele sau mâncărurile ce includ fructe sunt lături și se dau porcilor.
@VladS, interesant. Nu știu dacă aș încerca 🤔
Deși o dată, de curiozitate, cred că aș testa.
Oare se poate face și cu vișine din vișinată? Măcar să știi o treabă 😂
Comentariu beton!24
@(alta) Iulia supa aia de vișine e pur ungurească (meggyleves), uneori face și soția mea. Și nu cred că ți-ar place pentru că partea lichidă e dată de apă și frișcă lichidă, plus zahăr. Nu știu dacă ar merge cu vișinele din damigeană, problema e cu sâmburii ca supa aia e musai cu vișine fără sâmburi.
Iaca draga mea ca io mananc 99% din produsele pe care nu le gusti tu.
Io mananc andive in toate formele. Gatita, cruda nu conteaza, daca imi dai sa mananc din ele in fiecare zi, nu ma supar.
De rucola nu ma ating pentru ca am un fel de intoleranta la verzitura asta si imi da stomacul pe dos.
Branzeturi, iaurt, sana, lapte e fix ca atunci cand iti canta ingerii de pe varful limbii. Le iubesc la nebunie.
Ciocolata e feblețea mea, dar culmea sa nu imi dai Nutella ca nu ma ating de ea si nici de lichior de ciocolata sau ciocolata cu lapte ca nici de ele nu ma ating. In schimb servesc orice praline sau prajituri care au cafea un ele😋
Si blasfemie, nu ma ating de cola de nici un fel. Am aproape 20 de ani de cand n-am mai pus gura pe nici un fel de bauturi pe baza te cola. De fapt vreo 30, ca acum vreo 20 de ani doar am luat o gurita mica de pepsi max sa gust si mi-a fost rau o zi intreaga. Nu nu ma ating de asa ceva. Iac🤢.
P S.1. Piciorusele de balta sunt bune. Au gust de copanele de pui. Melcii, nope. Nu vreau sa incerc.
P.S.2. La articolul sefului de blog am raspuns mai scurt ca eram la piata de vechituri😉, dar am scos parleala azi😀.
Comentariu beton!13
În primul rând, invidiile mele pentru piața de vechituri (cred că ți-am zis și joi, parcă, dar rămân valabile 😅).
În al doilea rând, Pepsi Max (ăsta e ăla „fără zahăr”, parcă, nu?), alături de Cola Zero și alte asemenea porcării ar trebui interzise prin lege.
Pana mea, dacă ai poftă de chimie la cutie, bagă, nene, o Colă cinstită și pace, nu te izmeni cu mizerii d-astea. Nu că Cola normală n-ar fi o mizerie, da măcar e una onestă, nu o arde pseudo-sănătos 🙄
Comentariu beton!23
@AdinaE spre deosebire de Coca-Cola care e pe zahăr de ăla de toate zilele, Pepsi bagă fructoză de porumb care are efecte neașteptate la unele persoane. Același efect îl au și îndulcitorii ce înlocuiesc zahărul (aspartam, xilin etc) în băuturile cu Zero la coadă.
Aoileu, brânzeturile franțuzești.. yummy! Le ador, cat mai imputite, vorba lu’ fi’miu! Când am fost la Paris cred ca am mâncat 5 -6 kg într-o săptămână 😂. Erau ai mei băieți săracii disperați de mirosul din frigider! Am și o poveste de când aveam vreo 23 ani și locuiam cu o prietenă care aceea un boyfriend neamț. Noi eram leneșe rău și nu ne plăcea să ducem gunoiul. Aveam în frigider o bucată de brânză de oaie cam veche de vreo câteva luni pe care tot evitam să o aruncăm. Vine Franț asta la noi să ne facă micul dejun. Zbang! Printre chestii mișto culinare găsim noi și brânza asta😃. El era ffff încântat de ea și ne întreba cum ne permitem noi din salariu așa finețuri:). Ehee, ce să facem, își mai face omul pofta din când în când, zicem noi. Și ne uităm la el cum bagă chestia aia în el, ne rugam să nu facă toxiinfecție să ne cărăm cu el pe la noi pe la urgențe! Doar nu era să i zicem ce leneśoaie eram noi, nu? N-a făcut nimic, slavă Bǎrbosului!
Comentariu beton!37
Ahahaha 😂😂😂 bine că n-a pățit-o bietul Hans 🤣
Mâncarea de gutui e deliciu, probabil că n-ai avut experiențe bune la început și aia e. Păcat.
Pe de altă parte, aș fi vrut să citesc articole din astea și pe vremea ailaltă. Cred că erau mult mai scurte. 😁
Și încă una: “o leacă”?! La câți moldoveni suntem pe acilea așa ceva nu se face. 😁
Comentariu beton!11
E un deliciu pe naiba! 🙄
E odioasă și pace! Și da, am încercat de mai multe ori. Și gătită de bunică-mea (care gătea bine), și de mama (care gătește excelent), și de prietene unguroaice.
Nu. Nu. Nu și pace.
Nu înțeleg treaba cu „oleacă” 🤔
“Numai scurs bine și c-o leacă de sare” Cred că aici trebuia scris într-un cuvânt.
Aha, da, mi-a scăpat un spațiu aiurea acolo.
de fapt, corect se scrie oliac’
Comentariu beton!12
@Iulia, când ai zis despre năut, ai scris,,c-o leacă „. Se zice oleacă în Moldova. La mine la Buzău – nițel. Sau puțin.😁
Eu sunt mare fan brânză, kefir și lapte.
Mănânc o dată pe an mâncare de gutui, limbă cu măsline și orez cu prune.
Eu sunt singura din casă care le mănâncă.
Imaginează-ți: am auzit în nenumărate rânduri, în inima Moldovei, pe un’ s-agață harta-n cui: „două leci”.
Mind blown.
Păi și ce, eu nu stau la Iashov, în inima Moldovei? 😂
Mi-e cam foame acum și mă așteaptă o telemea de vacă, bacon, roșii românești cumpărate de la unul din piață care le scotea dintr-o cutie pe care scria ungurește ceva. Probabil roșii, după poză.
Când eram copil mi-am petrecut destul de mult timp la bunica șvăboaică și am fost hrănită cu tot felul de ciudățenii dulci. Există acolo și o puternică influență culinară slovacă. De exemplu friptura cu pireu se servește cu garnitură dulceață. N-am suportat-o niciodată. Vara veneam cu roșii sau castraveți din grădină și improvizam o salată. După ce găseam oțetul pe care bunica îl ascundea că face rău la stomac. Iarna stăteam îmbufnată până se îndură să aducă niște muraturi. Apoi sosul de roșii, supa de roșii se serveau cu muuuult zahar. Era deja o cantitate in compoziție, și o zaharniță pe masă pentru cine mai voia. Sosuri de fructe gutui, prune, caise, mere. Not for me. Și ciudățenii cu cartofi, găluște, tăieței in toate combinațiile între ele. Am menționat că acolo cartofii nu se cheamă Katoffeln ci Krumpieren, tot de la slovaci? Așa cum românește le zice crumpei la barabule. Și că să termin cu regionalismele există sate, tot în Banat, unde ardeii umpluți se cheamă sarme de ardei.
@Elvira: ce-i aia bacon? Șuncă? Sau kaiser? 🤔
@JT, kaiser. Șuncă e aia de Praga, ailaltă e slănină 😁
E o șuncă+ slănină made in Romania pe care scrie bacon. Nu keizer, mai aproape de feliuțe de jambon afumat.
@(altă)Iulia: păi io habar n-am la ce se referă ea.
Produsul care conține slănină și carne-n straturi se numește kaiser.
Mușchiul de porc afumat se numește șuncă (jambon pentru fandosiți).
Grăsimea cu piele de pe porc, după ținerea-n sare și afumare, se numește slănină (clisă, pentru ardeleni).
Orice altă îmbârligătură e dovadă de analfabetism culinar. 😎
@Elvira: aia-i kaiser ce-i luat tu, chiar dacă pe etichetă scrie „bacon”.
Jambonul afumat n-are grăsime-n straturi.
Nu există „mai aproape de jambon”.
Limba engleză e destul de limitată la capitolul culinar. 🤷♂️
@JT Nu mă pricep la anatomia (sau geografia) porcului . Din câte știu sunca se obține din partea de sus a piciorului de porc. Dacă aș fi snoabă aș zice pulpa superioară. Porțiunea aflată în jurul femurului dacă asa se cheamă și la porc. Se pune in baiț, mirodenii și se afumă . Când tai o felie are in exterior (spre piele) un strat de grasime. Așa ceva am mâncat. În feliuțe subțiri și cu eticheta bacon. Am greșit că nu am scris „bacon” cu ghilimele. Kaizerul cred că provine din zona coastelor animalului, dar dacă nu-i așa, mea culpa.
N-am apucat să fac lista la articolul lui Mihai, că m-am luat cu fructele alea de mare, da’ pot să încerc aici:
În general nu sunt pretențios la mâncare, că după o grămadă de ani de conviețuit singur în bucătărie și încropit tot felul de mâncăruri din ce se găsește prin frigider, am constatat că nu există mâncare necomestibilă, ci doar prea puține condimente. 😅😅
Nu îmi place peștele (nici să-l mănânc, nici să-l prind – deși e plin de pescari în jur care au încercat să mă corupă), cu două excepții: fileu de somon și ton la conservă, la fel cum nu îmi plac aripioarele de înaripate sau orice altă carne de pasăre nedezosată. Motivul e același: urăsc să pun mâna pe mâncăruri pe care trebuie să le „aleg” între dinți.
N-am încercat melci și broaște, dar nici nu mă interesează tema, în schimb mi-am dat seama că nu refuz fructele de mare gătite de un profesionist, după ce am încercat de câteva ori acasă diferite combinații care includeau caracatiță sau creveți. Meam! 🤤
Lapte nu folosesc decât sâmbăta dimineață la un latte. De altfel singura cafea din săptămână care vede lapte și zahăr lângă ea. După, mai vine una sau două complet negre, ca să o spele pe prima (pe care, apropo, tocmai am terminat-o).
Un meniu care include carne e musai să fie însoțit de un pahar de vin măcar demisec.
Berea e băutură răcoritoare, se bea doar cu chipsuri sau alune.
Evit… maioneza (nu sări la jugulară, aia e) dar aș putea trăi măcar o săptămână doar cu salată de vinete. Ori cu paste, indiferent de formă și ingrediente alăturate.
Nu-mi place curry wurst și cam nici un fel de wurst care se găsește la tarabele din târgurile și parcurile de distracție ale nemților.
Și sigur mai sunt lucruri de pus pe ambele liste („la măcar 1 km de farfuria mea”, respectiv „dimineața, la prânz și cină și încă două gustări între”) dar risc să fac comentariu mai lung decât articolul.
Dadada la vinete și paste 🤤
La maioneză nu comentez, mai multă pentru mine 😅
Currywurst nu-mi place nici mie, și în general nimic ce conține curry, mi se pare că are un gust extrem de…overpowering, nu știu cum altfel să-i zic mai bine.
Din tot ce am mâncat cu curry, parcă nu mai conținea nimic altceva în afară de afurisenia aia de condiment 🫤
Da și eu la vinete și paste.
Îmi plac mult vinetele, maioneza ioc, deci fac salata de vinete cu ardei, ceapă și ulei de măsline.
Macaroanele, în caz de criză (asta însemnînd mai mult nerăbdare/lene de a găti) merg și doar cu o lingură de smîntînă sau niște ketchup picant, cît să lunece pe gît.
Eu colecționez idei de mâncare din comentarii :))
Nici mie nu-mi plac sucurile, dar îmi mai iau câte o cutiuță mică de Cola
Și? Ce ai notat până acum? 😀
Mâncărurile cu gutui și prune, nu am mâncat niciodată.
Bine, cheesecake-ul ăla vero nici măcar nu ar trebui făcut cu brânză de vaci, ci cu brânză finã și cremoasă gen mascarpone sau quark.
Mâncarea de gutui la mine în familie era de fapt doar un sos care se făcea la felul doi lângă ceva friptură, pe modelul bucătăriei maghiare. Și da, mie îmi plac la nebunie combinațiile de carne cu umpluturi sau sosuri de fructe daca-s bine făcute, nu în bătaie de joc.
Mor după grapefruit, dar mă enervează ca e așa messy de mâncat. Ador mirosul până într-acolo încât de la o vreme am constant ceva produse de baie/corp cu grapefruit.
O chestie pe care o detest eu mâncarea fadă, adică aia gătită de oamenii cărora le e frică de condimente și nu folosesc decât sare și piper. Ador aproape toate condimentele și-mi place sa le testez, să le combin, să învăț care cu care se potrivește. Au murit marii exploratori degeaba pe mări și pe oceane dacă ne limităm la sare și piper.
Comentariu beton!19
Eu cheesecake-ul îl fac cu 1 parte brânză de vaci și 2 părți ceva tip de brânză cremoasă și mi se pare bunuț așa. O fi bine, o fi rău 🤷♀️
Condimente îmi place și mie să testez, numa că la ce figuri sunt pe la noi prin casă legate de gusturi noi, cam răruț am ocazia 🙄
Ăla nu e cheesecake, bă. E plăcintă sau prăjitură cu brânză, e ce vrei tu, dar nu cheesecake. 😁
Mmmmm, Jein, vorba neamțului.
Că mă documentai acușica. Cică rețeta originală, „New York cheesecake” e într-adevăr cu cream cheese.
Pe de altă parte, tot pe ceva site-uri de rețete americănești zic ăia că se poate substitui cu succes cottage cheese, că în esență e cam p-acolo. Și că dacă amesteci brânza de veci cu smântână grasă și o bați binebinebine cu mixerul, iese practic cream cheese. Că diferența esențială între ele e textura și conținutul de grăsime.
Pe de altă parte, e drept că rețeta aia pe care o tot făceam eu am salvat-o de pe ceva site românesc, de unde probabil adaptarea cu brânza de vaci combinată cu ailaltă.
Na, că acu mi s-a făcut poftă de cheesecake 🙄
Daca nu ma insel, cheesecake-ul american, care a fost adoptat in Europa, se face cu Philadelphia, care are un continut foarte ridicat de materie grasa. Nu sunt fan. La prajitura cu branza eu pun ori branza de vaci ori quark.
@(alta) Iulia: cred ca am scris in acelasi timp.
Subscriu la caș=ceva oribil, caș, urdă, cașcavea, aceste chestii nesărate și la propriu și la figurat nu au niciun sens. Mămăliga o prefer doar cu smântână, în rest mănânc cam toate brânzeturile cu sau fără mucegai dar nu mă omor după cele cu mucegai albastru. Iubesc busuiocul și oregano, nu suport coriandru verde de niciun fel. În general mănânc tot felul de legume, nici eu nu sunt cu mâncarea de gutui sau orezul cu prune, făcea bunica Dumnezeu s-o odihnească. Am încercat diverse cărnuri, capra și cămila nu sunt pentru mine, cal sau cangur nu aș încerca din principiu. Ovăzul e acceptabil, de când fac pentru fii-mea (1 an), amestecat cu două curmale și scorțișoară e acceptabil. Lapte dulce n-am mai băut din copilărie de când m-au “traumatizat” la țară( eu din totdeauna un animal urban) dându-mi să beau lapte proaspăt muls, nepasteurizat( cuvântul este adaos al maturității, nu știam eu pe atunci de pasteurizare, cert era ca mi-l dădeau nefiert, doar strecurat prin tifon după mulgere). Nu-mi plac piftia, drobul, șoriciul( doar ăla, au filipinezii un fel de șorici deep fried și dat cu condimente, foarte bun cu ceva alcoolic alături). Aș mânca șnițel( porc, vită, chiar și pui) în pezmet până mor, cu ardei copți sau gogoșari murați, șnițelul ăla în pane doar cu făină nu există, nu-l ating . Ciorbele acrite cu borş, vis, cu mult leuștean dacă se poate. Salata de vinete cu roșii sau ardei copți, delicios( nu contează de care salată cu sau fără maioneză, cu sau fără usturoi), salata de icre de știucă delicioasă. Nu-mi plac dulciurile foarte dulci sau făcute din chestii pe care nu le-aș asocia cu dulcele, prin urmare am tot încercat dar nu-mi plac dulciurile japoneze, chinezeşti, majoritatea celor indiene( cu vreo două excepții).
Dadadada la jnițăl, jnițălul e veață 🤤 tot norocul meu e că mi-e groaznic de silă de toată procedura aia de moscolit cu făină – ou – pesmet (și nu, ăla doar prin făină nici nu intră în discuție 🤢).
Idem la vinete sub orice formă și în orice cantitate. Și la icre. Și la dulciurile prea dulci.
În schimb, dă-mi o pungă de covrigi din cei mai banali, cu sare, și ai scăpat de mine 🤣
Ăla doar prin făină și ou e pane, cel puțin la noi, în Banat. Salata de vinete se face cu ceapă (niciodată cu usturoi) și cu maioneză, bineînțeles, se mănâncă cu roșii și brânză sărată de oaie.
băăă, da’ plin de mofturoși p’aci; io conduc de la ora 02,30 și taman ce-am luat masa în familie, în bulgaria; felii de castravete și ardei gras, pîine de casă, pîrjoale de năut și o nectarină;
în mașină, că astea le-am avut în geanta frigorifică; pînă la ristorante… hă hă
Comentariu beton!15
Mmmmm, pârjoale de năut 🤤
adica falafel…
Neața!
Cred că sunt o norocoasă: pot mânca aproape orice. Cu câteva mici excepții: brânza cu mucegai, maioneza (știu, blasfemie! dar merge în salata de boeuf sau ouă umplute) și coriandrul. Dacă primele două le pot tolera într-o anumită măsură, coriandrul no way. L-am crescut în ghiveci cu mânuța mea și avea gust de plastic. Se pare că există o predispoziție genetică pentru asta, unele persoane au aceeași reacție gustativă ca mine.
În copilărie aveam o problemă și cu mazărea, n-o înghițeam neam. Odată cu înaintarea în vârstă a început să-mi placă, dar strict sub formă de sos cu roșii și mărar. Dar în paste sau mai știu eu ce salată? Never ever!
Tot așa nu-mi plăceau cafeaua sau berea, mi se păreau mult prea amare. Acum? Fără cafea nu pot trăi (ideal cu lapte, dar merge și fără) iar vara fără bere ar fi foarte tristă..
Coriandru doar in cantitati homeopatice, altfel mi se pare ca are gust de sapun.
@ametist, am citit și eu pe undeva că treaba cu coriandrul ține cumva de organism. Foarte interesant. Oare se mai aplică și altor gusturi/condimente?
coriandru nu puteam sa il manc nici io…pana cand l-am pus in ce avea treaba 🙂
Am citit tot articolul doar că sa ajung la partea cu alcoolul… Și când ajung, îi rezervi două paragrafe, și alea firave… Zău așa! Nu se face! 🙂
Iar ca să parafrazez un celebru filozof zimbabuean : orice mâncare e gustoasa dacă o îneci în suficient alcool. Bine, el se referea la femei, dar putem extrapola axioma.
În plus, te-ai legat de gin-tonic. Care e un deliciu dacă știi să-l prepari, nu folosești panarama aia de schweps (parca așa se scrie) și nici gin de doi lei. Ia probează tu un Hendricks, Plymouth, Martin Miller, și mai vorbim.
La mâncăruri nu comentez. Eu mănânc cam orice. Dacă îndeplinește câteva condiții: are între două și patru picioare, nu mișcă și nu e verde.
Ntz, la pileală nu intru în detalii, că se lasă cu păruieli 😂
Oare sunt eu complet pe lângă, sau ginul e făcut (și) cu anason? Că dacă da, mai mult ca sigur de aia nu-mi place.
Pileala și păruieli… Pâine și circ… Intră în detalii, că altfel sigur se lasă cu păruială.
Se pune anason in gin. Nu în toate, dar în majoritatea.
Gin Whitley Neill Rhubarb & Ginger, 41.3%, 0.7l e dupe emag… (sorry nu știu să pun linc…😂)
nevastă-mea a început vacanța cu sticlă nou-nouță; merge cu șuepsu’ ăla violet și 3 cuburi dă gheață; vă țîu la curent?
io mă chinui să-mi fac un cupaj din roze sec de busuioacă dă bohotin și fetească regală demi (crama hermeziu); cînd îmi iese, cînd nu…
mă chinui așa!
Am comentat și la articolul lui Mihai, așa c-o să recidivez.
Legea nr. 1 este: mîncarea crește pe os și nu în apă. Orice altceva e furaj/nutreț.
Dulce e doar desertul, dacă nu e sărat. Prefer cu ciocolată, frișcă, cafea, lamîie, fructe de pădure.
Prunele nu se strică pe prostii, sînt materia primă pentru pălincă, în conjuncție cu lemnul de dud și timpul.
Vinul este bun doar pentru confecționarea unui baiț sau ca ajutor de nădejde la frăgezirea măncării în timp ce pățește tratamente termice în tavă la cuptor.
Berea este pils sau lager, obligatoriu versiunea strong.
Lapte beau ca un vițel. Așijderea, sana, kefir, lapte bătut.
Brînzeturile cheddar, burduf (cel mai cel îl găsiți în zona Ungra-Rupea-Hoghiz), cașcaval afumat, brînza topită, bring them on. Dacă are mucegai înseamnă că brînza e stricată, clar. Finețurile să le halească broscarii, la mine pas.
Mămăliga e de bază pentru obținerea de carne bio prin metode ecologice. Carnea bio e aia din fructe de pădure (mistreț, urs, căprioară, iepuri, fazani, whatever) sau din fructe de coteț: miel, ied, vițel, porc, pulpe și aripi de orătănii.
Dacă are mai mult de 4 picioare, folosiți cu încredere Raid.
Dacă se tîrăște obțineți niște cizme sau geci de o calitate foarte bună.
Comentariu beton!18
🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Eu sunt de acord cu 80 la suta din lista ta .. pentru ca ador branza de vaci si laptele batut, kefir sau alte derivate. Pentru mine iaurtul in acele borcanele mici pentru care stateam cu orele la coada in copilarie era o delicatesa. Iar cand aveam norocul sa merg la o matusa la tara care avea vaci si ne scotea din beci oala de lut cu lapte prins eram in Paradis.
Mancarea de gutui nu o cunosc dar deja combinatia de gutuie cu sarat si alte condimente ma „sperie” si nu cred ca as incerca vreodata. E de-ajuns ca la o pomana de post ni s-a servit orez cu prune uscate si de rusine am mancat dar a fost pentru prima si ultima data, mai ales ca ador prunele uscate asa cum sunt, de ce sa le strici gustul in combinatii ciudate. Apropo de pilaf, cand eram mai mica si bunicamea ma tot purta pe la pomeni de inmormantare (facea parte din corul bisericii si trebuia sa fie prezenta) din meniu nu lipseau niciodata pilaful si sarmalele de post (era lumea saraca si nu prea le faceau cu carne pe atunci) si nu stiu de ce in mintea mea de copil asociam mirosul mancarii cu mirosul de „inmormantare” si nu reuseam sa mananc mai nimic (daca era vara doar rosiile cu branza si masline – desigur atunci cand erau). Pentru foarte multi ani nu am pus gura pe sarmalele de post (nici acum nu imi plac dar le gust daca am ocazia) iar pilaful nici in ziua de azi nu il mananc ….mi se face pielea de gaina doar daca il vad sau il miros.
PS. Si pentru mine cafeaua e doar cafea neagra si atat iar vinurile trebuie sa fie seci suta la suta.
Nu, pilaful nu îl suport nici eu, îmi amintesc că-l făcea bunică-mea din găină de curte, grasă că dracu, și punea în mereu aripile și gâtul și dracu mai știe ce alte componente necomestibile (din perspectiva mea) ale orătaniei. Numai gândul la pielea aia grasă și fiartă e suficient încât să mă ia de la lingurică 🤢
@(alta) Iulia poți încerca varianta marocană de pilaf: carne tocată slabă (când găsesc bag de pui sau de curcan), jumi-juma orez și năut. Și mai bagi caise uscate ca să mai taie din gustul gras. La final pui deasupra semințe de rodie și pătrunjel. Nu știu dacă e originală rețeta, e într-o carte Weight Watchers și până acum a fost un hit de fiecare dată când îl făceam. Mai știu și una mexicană cu piept de pui. Tot din aceeași carte de bucate.
Un pilaf bun, cu supa dintr-o gaina de casa, merge oricand.
Dar prin unele localitati din Vrancea, se strica bunatate de pilaf din gaina indulcindu-l.
O colega cu neamuri la tara a facut pomana pt ma-sa la birou, cu toata lumea. A venit barbat-su cu o cratita mare de pilaf cald, galbior de la grasimea adevarata de gaina, si l-a luat inapoi aproape negustat. Era dulce, cu zahar, ca asa se face la ei.
Io tocmai am pregatit masa, astept omu’ cu feluri pe care le-ar manca mereu: supa de rosii, rib eye si piept de pui la gratar, cu ciuperci si cartofi noi trasi in unt, salata de varza cu morcov si o prajitura cu prune si scortisoara.
Brrr, taman ce am scris mai sus – fix galbenul ăla de la găina de curte m-a oripilat pe mine întotdeauna.
Da mai zi de cartofii și ciupercile alea 🤤🤤🤤
Ciulama = mâncare de meduze. Cel puțin în mintea mea, dacă cineva s-ar apuca să facă mâncare de meduze, așa ar arăta. Soțului meu îi place la nebunie și zice că e bună; habar n-am, îi fac, dar nu o gust.
Când eram copil nu mâncam ciorbă, îi ziceam ceai de legume; nu mâncam slănină sau șorici, acum am început să le apreciez.
Mâncare de meduze 🤣🤣🤣
Da și eu la vinete și paste.
Îmi plac mult vinetele, maioneza ioc, deci fac salata de vinete cu ardei, ceapă și ulei de măsline.
Macaroanele, în caz de criză (asta însemnînd mai mult nerăbdare/lene de a găti) merg și doar cu o lingură de smîntînă sau niște ketchup picant, cît să lunece pe gît.
Tu și fi-miu, care prin „macaroane cu brânză” înțelege orice fel de paste cu o linguriță infimă de cremă de brânză și înecate în smântână 🤷♀️
Doamne apară și păzește…orez cu prune, mancare de gutui, mancare de spanac cu lapte nu aș putea să bag așa ceva în gură nici cu arma la tâmplă. Numai când mă gandesc cum arată mi se face greață.
Din categoria lactate nu mananc iaurt, smantana, kefir, sana etc. Cascavalul îl agreez doar de ceva timp.
Lapte doar cu cacao și să fie cald si îndulcit. Am băut în prima sarcină în fiecare dimineață. De atunci nu îmi mai trebuie. Poate o cana la câțiva ani.
Lapte rece direct din frigider nici nu pot să mă gândesc că aș pune gura pe așa ceva…bleaks
Ciuperci, masline, capere, un mare nu.
Carne doar porc si pui.
Daca alte alimente pe care nu le consum le pot găti pentru soț sau copii, de carne de vită, miel sau ied nu mă ating. Dacă vor să mănânce așa ceva există restaurante. Eu nu pun nici macar mâna pe așa ceva.
Vită gătesc, dar alte cornute… Vorba ta, există restaurante.
Spre norocul meu, nu mi s-au solicitat până acu, deci momentan sunt safe 😂
aici in Elvetia am descoperit cum se face pesto-ul. Initial cumparam de la Barilla. Nici nu pute pe langa ala facut de mine. In sensul ca in alea nu gasesti usturoi. Iar noi punem usturoi de simte din cantonul vecin :)))) deci …samburi de nuca, salvie, busuioc, ulei, peccorino ( e scumpa ca dracu) sau parmezan, blenduite….putem manca linistiti de mic dejun, pranz, cina si desert si gustare :)))))2 sapatamni. si apoi plange cantarul :)))))
IN schimb nu imi plac carciofii aia sau anghinarele :)))) cum dracu sa manannci asa ceva? :)))cu branzeturile is mare prietena…in schimb am vomitat de ;a spanac in 2004. De atunci, ne evitam cu incrancenare :)))))
Stai, nu se face cu muguri de pin pesto-ul? 🤔
nu dau o avere pe mugurii vietii :))))) sa stii ca si nuca e scumpa aici. mai ieftine is migdalele si faina de migdale decat nuca macinata. Da, se face cu seminte de alea dar poti pune lejer si nuca sau caju. samburi sa fie ….inca o chestie…lumea e fiarta pe bucataria iatliana…io nu. Nu-mi plac pastele si risoto ala al dente nici sa ma pici cu ceara. La fel nici carbonara facute de ei, le prefer pe alea romanesti facute cu smantana lichida. Pizza facuta de italieni…nu. Am mancat mai buna in Romania. Sorry, is gusturile mele. Si fiind pe granita cu Italia am experimentat destule de la ei. Nu m-au dat pe spate. Parerea mea….supraevaluati.
Adevărul e că dacă mă gândesc cât costă și pe plaiurile autohtone miezul de nucă curățat… Ce mă oftică pe mine maxim e că am pățit-o de multe ori să aibă gust de rânced 🫤
Carbonara halesc oricum ar fi gătite – că-s d-alea „tradiționale” sau adaptări cu smântână și orice alte adaosuri, nu contează. Paste cu ceva carne și ceva care să semene a sos alb = ❤️🤤❤️🤤
#huostricațbucătăriaitaleană 😁
Pizza italienească mărturisesc, nu m-a leșinat nici pe mine. Da io oricum nu-s neapărat cel mai mare fan pizza, deci opinia mea se poate considera irelevantă la acest capitol.
Risotto îmi place, dar să fie cremos și boabele să nu fie terciuite ca la pilaful autohton. Dar nici aici opinia mea nu cred că e relevantă, că îmi place orezul de mor. Mai puțin ca pilaf 😅
Cu muguri de pin, nu. Cu semințe de pin, da.
Iar nucile, umezește-le puțin, pune un praf de sare, și bagă-le 10 min la airfryer. Sa vezi ce gust au…
@(alta) Iulia nu vă mai chinuiți cu semințele de pin. Am renunțat să mai cumpăr de ăstea și bag cu nădejde semințe de floare soarelui. Adică cumpăr gata decojite și doar le rumenesc bine în tigaie. La papilele gustative românești nu se simte deloc diferența.
Pentru orez recomand un aparat dedicat. Niciodată nu o să iasă terci ci fix cum trebuie. costă de la 40 la 300 eur – merită orice investiție. De fapt e bun nu doar la orez ci și la linte și altele.
Omg, cred ca suntem surori despartite la nastere sau ceva: nu suport branza, si bauturile d lapte fermentat, animalele alea mentionate plus inca vro cateva, apa tonica, grapefruitul si uras orice dulce cu cafea desi ador cafeaua simpla 🙂
Ps: cum se face nautul copt cu sare si usturoi? Din ce fel de naut si cum mai exact, da-ne reteta
Ma sister from another mother 🤗
Cu năutul e simplu: boabe din conservă, scurse și uscate bine cu un șervețel de bucătărie sau puse pe un prosop de bucătărie și lăsate să se usuce bine.
Se pun apoi într-un bol, se presară peste ele sare, piper, boia dulce, orice altceva îți mai poftește inimioara, precum și un strop de ulei.
Se amestecă toată treaba bine, apoi se pune în tava de cuptor (cu cuptorul preîncălzit la 200 de grade) tapetată cu hârtie de copt. Se mai aruncă printre boabele de năut, pe ici, pe colo, câteva feliuțe de usturoi și se îndeasă la copt.
Treaba nasoală e căcam durează… Adică să se facă perfect crocant durează cam … mmm… 40 de minute, în funcție de cuptor.
Cică ies foarte bine și la airfraier, dacă deții așa ceva.
Nu e nimic pierdut dacă are carne! Pui, porc, vită, pește nu contenește, dă-i să sune cu proteina! Cred că recuperez acum anii în care le-am scos peri albi alor mei mâncând sfântul știe ce… Baiul mare știți care e? Că și moștenitoarea tronului face exact ca mine, de m-a albit și mai vârtos decât oricum eram… Sper să-și revină mai repede 😀
Lemn dulce/ liquorice.
Am incercat de vreo trei ori, de trei ori am simtit ca nu poate exista ceva atat de rau.
Orice bautura dulce sau indulcita (lichior, vin, ceai, cafea). Da-mi oricand gin, martini, ceai negru, cea mai amara cafea.
Combinatia carne+ branza. De nemancat. Nici nu le pot pune pe acelasi platou. Niste carnaciori cu cascaval au fost singura mancare aruncata la cos in Austria. Nu pot manca nici carbonara, ador pecorino dar nu cu carne. Sarmalele le mananc doar cu ceapa si ardei iute.
Ardeleanca, mananc oricand carne cu sos de fructe/ fructe. Supa de visine sau de mere a bunicii nu avea frisca/smantana.
Branzeturile cat mai puturoase sau picante merg oricand cu orice, dar mai ales cu fructe.
Vorbeati mai devreme despre naut, eu sunt omul care mananca humus cu boabe prajite si falafel, cu boabe de rodie si un ardei mic iute. Curcubeu pe cerul gurii:)
Pestele de orice fel e ok, atata timp cat nu e ton. Marinat crud cu legume, sardine, sprot afumat in ulei…
Maioneza as fi mancat cu lingura cand eram copil, acum… doar de vreo doua ori pe an, cand fac oua umplute.
De stafide si capere nu ma ating nici daca mor de foame.
Și de pilaf dulce cu macrou prăjit ce spuneți ? Mâncam în copilărie la pomeniri. Nu îmi plăcea. Acum ador combinația.
Anna, in ce zona erau pomenirile cu pilaf dulce?
De gătit, gătesc de toate, am familie mare spre foarte mare, cu pretenții și mai mari. Am gătit și picioare de broască, nu am mâncat, gătesc ciorba de burtă, nu mănânc. Am încercat și bame dar, nu îmi place. Soacra mea era nemțoaică din Banat, facea țușpais de morcovi eaks, dar servea iarna, duminica lângă friptură și cartofi prăjiți, compot de vișine. În general mănânc aproape orice, de băut, îmi place whisky cu 3 cuburi de gheață, vorba unui clasic în viață 🤣, vinul dulce și câteodată berea
Ma duc după ciuperci!
bai „drept la replica” tre sa vina de la cineva care si mananca ceva.
aici s-au adunat toti „mananc numa cele mai banale mancaruri”
Lapte dulce nu beau, dăcât la caffe latte, doar în deplasare, acasă beau cafea neagră cu o pătrățică, două de ciocolată amăruie (80% cacao), dar bag sana, iaurt, lapte bătut și ayran la greu, pencă am constatat că așa mi-a… dispărut gastrita
Nu mănânc porc decât puțin, de Crăciun, dar bag cu plăcere o vită cu sos de piper verde, un piept de curcan cu salată fresh de vară, uneori o pastramă de berbecuț cu mămăliguță. Nu bag miel de Paște, e deranj la stomac…
Evit carbs, mai ales cartofi și alte făinoase, dar bag orez de zici că-s japonez (inclusiv sssuuussshiiii!)
Alcool nu mai prea servesc că am în program să scap de vreo 10 kg până la iarnă, dar înainte scăpam la whisky single malt cu două-trei cuburi de gheață și bere, în general, nefiltrată și rece
Nu vreau să aud de mâncăruri gen găluște sau orez cu prune, mâncărici de gutui și alte lighioane vegetale de gen
Brânză, cam de orice fel, dar naturală, de la țară să fie (caș, cașcaval afumat, telemea veche de oaie, feta and so on…
Melci, non, merci! Raci, am băgat, nu mai vreau!
Cam asha… 😛
Aoleu !!! Cum ai ajuns la vârsta adultă când ești asa de mofturoasă?
OK, latinii aveau o vorbă: „de gustibus non disputandum”, care (cred eu) trebuie aplicată mai ales atunci când vorbim despre preferințele culinare. Oricine poate să iubească, să urască sau sa disprețuiască un fel sau altul de mâncare, dar tu ai o listă de „hate” cum n-am mai auzit/văzut/citit pe vreundeva…
NU crăp în mine dragavei (ștevie), mâncare de gutui, orez cu prune și porumb fiert. În schimb, nu știi, stimată Iulia, ce pierzi dacă nu încerci piperchi. Un deliciu mâncat din copilărie până în prezent. Să încerce și Vasilesco, bineînțeles.