Zilele trecute am ajuns până la Bârlad, c-am avut un eveniment nefericit în familie și-am fost la înmormântare, dar nu despre asta voiam să stăm de vorbă acum.
Știam că va trebui să stau peste noapte acolo, așa că aveam nevoie de cazare. Prin urmare, am deschis booking-ul și am început să caut hoteluri în Bârlad. Nu sunt prea multe opțiuni, nu mai țin minte câte sunt toate, dar doar vreo trei erau compatibile cu nevoile mele.
Din alea trei, unul era cam departe de oraș, deci a căzut, așa că mai rămăseseră două: hotelul pe care îl aveau toate orașele de provincie pe vremea lui Ceaușescu, ăla care e fix în centrul orașului, și încă unul.
M-aș fi dus spre ăla din centru, dar am făcut imensa greșeală să dau click pe poze să văd cum arată. Și nu era bine ce-am văzut. În mai toate orașele din țara asta, hotelul din centru a fost renovat și modernizat. La Vâlcea, de exemplu, în locul fostului hotel Alutus, că așa se numea pe vremea aia, acum este un Ramada, unul dintre cele mai mișto hoteluri la care am stat vreodată.
Nu și la Bârlad, prieteni, nu și la Bârlad! Moldova se numește hotelul lor din centru și este rămas fix în aceeași stare în care era pe 25 decembrie ’89. M-am cutremurat când am văzut pozele de pe booking și mi-am zis că dacă așa arată în poze, unde teoretic ar trebui să faci cumva să arate mai bine, la fața locului probabil că sunt șobolanii cât antilopele pitice de stepă.
Prin urmare, am aruncat un ochi pe cealaltă opțiune care-mi mai rămăsese pe booking. N-arăta rău deloc în poze, hotelul părea să fie chiar foarte aproape de locul în care aveam eu treabă, prețul era foarte ok. Am rezervat în secunda doi.
Dar stați, că nu reclamă la hotel voiam eu să fac, după cum vedeți, nici măcar nu i-am zis numele.
Am ajuns, am parcat, după care a venit să mă întâmpine chiar proprietarul locului care, spre surprinderea mea, era un puști ce nu părea să aibă mai mult de 17-18 ani. M-am uitat așa mai lung la el și l-am întrebat care e faza cu cazarea, mai ales că, odată ajuns la fața locului, m-am prins că nu e hotel.
Clădirea este un ansamblu rezidențial nou-nouț, de abia terminat, mobila, de exemplu, încă mai are mirosul ăla de nou.
Și mi-a zis puștiul că e clădirea lui taică-su, că abia au terminat-o, că e vândută toată încă dinainte s-o termine, dar că i-a dat și lui două camere de care să se ocupe și să facă bani cu ele.
Puștiul nu avea 17 sau 18 ani, avea 19, că l-am întrebat, și mi-a plăcut foarte mult treaba asta cu taică-su care i-a dat două camere din ansamblul rezidențial: „astea sunt, te descurci să faci bani cu ele, bine, nu te descurci, la mine să nu vii după bani”.
Doamne, cât de tare mi-a plăcut ideea. Uitați-vă în jur la copiii de bani gata (de FOARTE mulți bani gata) și-o să înțelegeți de ce mi-a plăcut atât de mult. Nu știu, în capul meu e că cu cât au părinții mai mulți bani, cu atât mai greu e să-și responsabilizeze copiii și să-i facă să înțeleagă că banii nu răsar singuri în conturi.
De-aia mi s-a părut o idee foarte șmecheră să-ți responsabilizezi copilul. Practic, îi dai bani, dar nu băgându-i în cont, ci punându-i la îndemână instrumentele cu care să-i facă. Uite, fiule, astea două camere sunt ale tale. Ocupă-te de ele, fă ce știi mai bine ca să-ți aducă bani.
Plus că-l pui să se ocupe de ceva ce face parte dintr-un ansamblu rezidențial. Dacă n-are chef de muncă și freacă menta, i le iei frumușel înapoi și-l trimiți să se angajeze la mecdonalț.
În fine, nu mai insist, cred că ați înțeles. Cert este că dacă aș avea foarte mulți bani, obscen de mulți bani (bănuiesc că ăsta e termenul atunci când îți permiți să ridici un ditamai blocul), exact asta aș face și eu cu copiii. Le-aș pune la dispoziție instrumentele cu ajutorul cărora să facă bani, dacă nu sunt în stare, să fie sănătoși, să se ducă să se angajeze.
Voi? Păreri?
P.S. Hai să vă spun totuși și numele locului, că poate aveți treabă prin Bârlad și nu vreau să vă am pe conștiință pe motiv că vă puneți viața în pericol înfruntând șobolanii și coropișnițele de la hotelul ăla din centru. DYA Residence se numește. Personal, nu voi mai sta în altă parte când o să mai am treabă la Bârlad.
sursa foto: freepik.com
Ăla se numește părinte responsabil. BRAVO!
Nu-i dai pește zilnic copilului, ci-l înveți să pescuiască.
Comentariu beton!59
Exact așa am zis și io, dar am uitat s-o scriu.
Da, mi se pare o metodă excelentă. Bravo lui taică-su.
Într-o țară plină de Iorgulești și alde Pascu, un puști ca ăsta e ca o gură de aer proaspăt.
Comentariu beton!51
Păcat ca nu sunt mai mulți parinti bogați așa..Ca ne-am umplut de beizadele
Comentariu beton!25
I-am zis puștiului ceva de genul: „așa îți faci și tu măcar banii de club”. S-a uitat foarte serios la mine: „eu nu merg în cluburi”. 🤷♂️
@MV: când ești educat de mic cum să faci bani, cluburile-s ultimele pe listă.
Comentariu beton!65
Imi place ideea. Foarte buna. Trebuie sa ma gabdesc ce fac cu fi-miu in cativa ani. Cum sa il fac si scoata bani. Eu ii dau bani foarte rar, pentru ca el isi scoate parleala se la nasi si bunice. Ieri a primit ceva de la mine pentru ca am vandut la piata de vechituri si el m-a ajutat sa car cutiile.
Comentariu beton!24
De ce, ești multimilionară și te temi c-o să-ți toace averea?
Lasă, mă, copilul să urmeze cursul firesc: școlă, după care bani.
Eu mă refeream în articol la oamenii cu obscen de mulți bani.
Asa de bogata nu sunt desi mi-ar place sa fiu🤑. Ma gandesc ca de pe la 16 ani poate sa lucreze cateva saptamani pe vara ca altfel tot acasa pe telefon ar sta. Macar sa inteleaga si el un pic valoarea banului.
Comentariu beton!30
@Adina, sunt cazuri și cazuri. Nu e neapărat să muncească de la 16 ani. La noi, de ex, atunci s-a apucat de învățat pt medicină și n-am acceptat să muncească. Învăța și pt bac, și pt 3 materii nelegate de bac în plus pt admitere. A luat 9,60 la bac ( ceea ce nu contează în acest caz la admitere) și 9,50 la admitere fac de top, la buget, plus cu bursă timp de șase ani. Și stat la cămin studențesc 6 ani, deși, normal, ar fi vrut chirie, ca alții. Cred că MV se referea la alte situații, în care e posibil ca banii prea mulți să strice copilul
Comentariu beton!30
@Vlad, intradevar sunt cazuri si cazuri. Nu suntem bogati, dar dintr-o parte a familiei juniorul e singurul mostenitor. Si el e constient ca la un moment dat o sa ii pice ceva bani (nu extrem de multi, dar o suma acceptabila), bani pe care el nu i-a muncit. Banii aia nu ii va primi oricum, ci vor avea o clauzula. De aceea am spus si in primul comentariu ca va trebui sa ma gandesc la ceva din care fi-miu sa invete sa se descurce singur cu banii. Pana una alta am remarcat ca nu e cheltuitor si se gandeste de 2 ori daca sa-si cumpere ceva din banii lui. Mai vedem.
dăkît las și io sacoșa acilișa, că o să fie lung, da’ merită citit; bag mașina la spălat (că nu plecăm în vacanță așa, ca animalele, nu?) și vin să ridic sacoșa…
Comentariu beton!35
Alooo, ce vacanță???
întreabă CEL obosit deja de atîtea…
pă sărăkie, pă maldivele dă est, pă bulgaria, ca cum ar veni
Comentariu beton!47
Stai domle la rând ca toată lumea.
Comentariu beton!16
ce e, bre? n-ai văzut capacu’ dă butelie? sau ai uitat vremea ailantă?
Comentariu beton!20
skuze la domnii, fusăi să ridic unasutălei de la bancomat, că nu vreau să-l dezamăgesc pe băiatul de la spălătorie:
– șefu’, da’ la farurile astea nu dăm și noi un polish…?
păi nu dăm noi? dăm, cum să nu dăm…
anfa, scurt reminder: vînd scule pentru lemn, umblu mult, știu oameni; și OAMENI, ca cei despre care povestesc azi;
tipul meu are azi treizecișiceva de ani, deci a prins schimbarea de regim copil mic fiind;
taie lemne; într-o hală dintr-aia veche, din beton (nu-mi dau seama ce ar însemna în banii de azi 900-1200 metri pătrați de așa ceva; nici curtea, betonată în întregime, de cca 4000mp); că de la asta au plecat dezvăluirile lui, în urma întrebării mele „boss, da’ ai cîștigat la loto? sau trebuie că ai „spate” puternic…?”
de aici începe povestea lui, după niște hohote puternice (da, se pare că am darul ăsta; uneori):
suntem 4 copii la tata; ne-a întrebat pe fiecare ce vrem să facem, că el ne ajută să studiem; avea oi; multe; după revoluție s-a apucat și de pădure…; io am zis că vreau la brașov, la silvicultură; bine, te susțin, da’ cu o condiție, zice; cînd ai liber de la școală, sîmbăta, duminica, te duci la pretinu’ X și muncești la pădure; țapinar; sau ce ți-o zice el; că școală faci tu, nu-i vorbă, da’ practic n-o să știi nimic; și în meseria asta se moare foarte ușor, dacă ești bou…; așa că, în timp ce colegii mei mergeau la chefuri, în city break-uri etc., io îl înjuram în gînd pe tata; și tăiam copaci; azi nu-mi pare rău, da’ atunci…
– da, dar uite ce ai realizat! măcar te-a ajutat cu parale…
iarăși hohotește;
– da, într-un fel m-a ajutat, nu zic… da’ stai să vezi! cînd am terminat facultatea eram sătul pînă în gît de lemne; m-am angajat ceva inginer la dacia; navetă 2 x 65 km zilnic; după aproape un an mă gîndesc „bă, ce kkat fac eu? îs rupt de oboseală, majoritatea banilor se duc pe mașină și pe mîncare… nimic deoparte… unde ajung așa?”; mă duc la tata:
– bre, dă-mi și mie ceva de muncă, să fac un ban!?
– ce vrei? zice
– dă-mi o bucată de pădure!
– bine, zice, îți dau, da’ nu faci mofturi! și te tratez ca pe oricare alt partener!
și mi-a dat! o văgăună, domnu’ musulmanu, „în unghii” se zice la noi că trebuie să cobori; am scos lemnul cu boii; eram rupt, da’ nu m-am lăsat; dacă a văzut tata că mă țin de treabă, următoarea locație a fost mai accesibilă… am făcut ceva bani, îmi dăduse el o răcoanță (gugăliți voi) care se strica des… trebuie să-mi iau mașină cu macara; am găsit în germania, da’ aveam doar vreo 70% din sumă; mă duc la tata: – împrumută-mă!
– bine! cînd îi dai înapoi?
– peste 4 luni!
– ok, mergem la notar! o zi dacă întîrzii, îți iau mașina!
nu dormeam noaptea, că tata e om de cuvînt! în 3 luni i-am dat banii;
– pînă aici frumos, zic, da’ cum te-ai ales cu hala/curtea?
– aici a fost o secție a lui aro; a venit un japonez, a falimentat, a luat priprietatea banca; n-au reușit s-o vîndă nici după 5-6 ani; bine, cît vedeți cu ochii era junglă; bălăriile mai mari decît omul! mă duc la director să întreb de condiții; „fă o ofertă”, zice; bine-bine, ofertă-ofertă, da’ la ce preț vă așteptați? rate? cîte?
– fă o ofertă! scrie suma, pune-o în plic, adu-o la bancă! vedem ce iese…
m-am gîndit vreo 3 zile ce să fac; dator nu prea voiam să fiu, că mai fusesem…; am scris pe foaie exact cîți bani aveam în cont; ce-o fi o fi! (nu-mi aduc aminte suma, da’ era ceva de-a dreptul obscen; de mică; nu-ți luai un SUV de azi cu banii ăia!); în 7 zile vine răspunsul băncii:
„am analizat cu atenție oferta dumneavoastră și vă anunțăm că se ACCEPTĂ”;
vă zic cu mîna pe inimă, mi-e drag omul ăsta; nu s’tem prieteni, da’ îl respect și mi-e drag; azi are niște bani (cred) peste medie, dar muncește cot la cot cu oamenii în pădure; la hală stă nevasta;
– e o curățenie în curte, zici că ești în austria
– aceeași oameni de ani de zile
– are o calitate la cherestea… tot de austria (ia puțin peste medie, da’ „eu vreau să fac calitate! și partenerii, aceeași dintotdeauna, tot de calitate mi i-am ales!”)
Comentariu beton!137
Nu îmi place chestia cu tăiatul pădurii!
De unde atâta pădure? E ceva ce nu ” sună” bine!
Comentariu beton!12
Ricky Gervais, un alt om pe care îl prețuiesc:
Just because you’re offended, doesn’t mean you’re right.
Comentariu beton!40
Când îți iubești copilul cu adevărat și nu vrei să-i futezezi direcția în viață, așa procedezi.
Comentariu beton!28
Foarte frumos!
Și eu i-am pus pe nume două apartamente în zone diferite de oraș plus un autoturism și 22.314 euroi. Deocamdată se descurcă. Vedem mai deparye, că are doar doi ani de joacă cu astea.
Ăia 14 euroi i-ai avut mărunt prin buzunare sau?
I-a dat toti banii!
Nu, dar n-a vrut să ii dea 111.036,70 lei, a zis ca mai rotund e-n euro 😂
Comentariu beton!19
Pot sa spun cum se dau banii copiilor in Germania in regiunea in care locuiesc eu:
-copii cam pina la 14 ani primesc o suma fixa, la momentul asta cu inflatie intre 30-40 de euro pe luna de cheltuiala din care isi cumpara ce vor ei. alti bani suplimentari nu primesc, trebuiesa vada ei cum se gospodaresc. multi economisesc ca sa-si cumpere ulterior ceva mai fancy.
-copii dupa 14 ani primesc ceva mai mult, cam intre 50-70 euro. aceleasi reguli si la ei, sa se gospodareasca cum cred ei. daca cheltuiesc banii astia nu exista suplimentari.
-copii de dupa 14 ani muncesc joburi de elevi, distribuie ziarele dimineata, distribuie reclame, spala masini, ajuta batrini in menaj, fac gradina unuia si altuia, iar in vacanta fac joburi de vacanta pentru elevi, vind inghetata sau alte cacareze in parcuri de distractie si altele asemenatoare.
-cind mergi la cumparaturi cu parintii pentru haine, pantofi si alte chestii din astea, parintele iti va plati lucruri bune, ba chiar foarte bune dar nu fitze. diferenta intre cit ar plati parintele pentru un articol necesar si foarte bun si lucrul de fitze trebuie s-o puna copilul din banii economisiti. de exemplu sneakersi foarte buni se gasesc la 60 de euro, aia de fitze pe care ii vrea costa 120 de euro, atunci ii primeste pe aia de 120 de euro daca are cei 60 de euro pe care sa-i completeze.
-la bacalaureat cei mai multi copii primesc scoala de soferi platita de parinti, bunici, si poate o rabla de pina in 3000 de euro si asta a fost.
-la facultate legea il obliga pe parintele german sa dea o anumita suma in functie de salariu copilului, suma care e mica si care de regula nu e cu mult mai mare decit banii de copil pe care ii primeste de la stat pentru copil. studentul se va mentine in facultate apelind la credit special fara dobinda (bafög) sau si jobuind.
Sint convins ca nici un copil nu primeste ceva de genul o locuinta proprietate oricit de obscen de bogati ar fi parintii.
Comentariu beton!52
Io nu inteleg chestia asta.
Adica am, am destule, si case, si masini, si bani.
Am un singur copil care e ok, are ceva scoli, are job bun, are bun-simt si buna-crestere si totusi, cu toate ca am mai mult decat mi-ar trebui mie, lui nu-i dau nimic. Il las sa traiasca cu credite si jinduind dupa o vacanta.
Baaa, sa faca altii asa, asta nu-i de mine!
MV, cu banii de-un bloc e mai greu. Dar poti incepe cu o garsoniera, un studio, de-astea de saraki.
Comentariu beton!45
@moatza, sunt culturi diferite, este greu să înțelegem. La noi nu se pune pb, că avem încă rate la casă. Dar și dacă nu am avea, nu i-aș da prea multe. Până văd că are, Doamne feri, ceva pb și atunci aș da orice. Aș păstra ceva de urgențe și pb
Copiii au joburi si in timpul scolii? Ca asa am inteles din ce ai spus si atunci ma intreb cand mai invata?
Multumesc!
moatza 🙂
Ceea ce spui tu e „nu sint de acord cum fac majoritatea parintilor germani”.
🙂 foarte bine, fa tu altfel, nu te opreste nimeni.
Parerea celor care fac asa in Germania e ca copii trebuie sa stie pe pielea lor care e valoarea banului, cum se obtine, ca e o chestie cu efort si transpiratie, sa invete sa gospodareasca banul cistigat si sa-l pretuiasca. Cei mai multi germani o sa-ti spuna ca nu vor sa creasca un Arschloch (echivalentul romanesc ar fi un fel de mielea mulii), de misecuvenist, pentru ca nimanui nu i se cuvine nimic in afara de ce obtine prin efortul personal.
Dar daca ti se pare gresit sa nu faci in nici un caz asa 🙂
Comentariu beton!28
Carmen, ziarele si reclamele pe care le distribuie elevii le distribuie de regula dimineata in zori, adica trebuie sa se trezeasca cu o ora sau un pic mai mult mai devreme, si da fac asta si pe ger 🙂 Mai sint ziare locale care se distribuie o data pe saptamina gratuit si dupa amiaza, deci e vorba de doua ori 2-3 ore de munca pe saptamina. Curatenie, ajutat batrinii la cumparaturi, spalat de masini, amenajari de gradina o fac de 5-6 ori pe luna tot asa cite 2-3 ore. Mai e cu plimbat cateii. alea sint plimbari de cite o ora (20 de euro plimbat catelu, si daca esti istet si ai noroc, combini doi catei). Dupa cum vezi nu vorba de foarte foarte mult timp si de munci pe care le poate face lejer un copil peste 12 ani. Nu e asa ca jupoaie cine copii cu munca, si apoi orice copil face din propria vointa si initiativa daca vrea sa aiba bani in plus, si daca nu atunci nu, plus ca poti face „joburile astea numai pe perioade foarte limitate de timp, nu sint ca niste joburi la care trebuie sa te duci musai si luna viitoare.
Comentariu beton!13
@Dede, n-am facut, cat am avut i-am dat si-s multumita ca n-a fost nevoie sa se uite-n card la ultimul leu. Eu inca imi amintesc cate mi-ar fi trebuit cat am fost tanara si n-am avut pe cineva sa m-ajute.
Am doua exemple de-astea de parinti spartani si parca inteleg de ce copiii s-au tot dus si nu mai vor sa se uite-napoi. Io nu zic sa-i cumperi cu bani, dar sa nu-ti ajuti copilul doar din principiu, ca tu esti Titi Duru care tre sa dea lectii…
Nu stiu daca nemtii au vorba aia cu „imi dau si pielea de pe mine”, dar la noi umbla vorba asta.
Comentariu beton!17
@moatza: problema e ca daca ii dai mereu cat are nevoie…nu o sa aiba niciodata niste nevoi de satisfacut, normale. asa ca o sa si le caute in alte parti
Ideea nu e sa il tii sarac, vaipll. Ci doar sa nu fie extrem de bogat. Sa intelega care este valoarea banilor si sa se lupte pentru ei. Lupta aia il creste si pe copil, ca om.
Oricum, astia nu mor de foame. Au acces la network de calitate, acasa mananca bine, au acces la facultati calumea. Practic, desi nu le dai bani, le dai oricum calea sa faca banii aia.
Comentariu beton!14
@animaloo, de la un moment al discutiei, eu am vb pur teoretic.
sau mai bine-zis, mi-am povestit experienta, pana la un moment dat.
in cazul nostru, nu se mai pune problema de ajutor asa cum se imagineaza pe-aici.
al meu are 34 de ani, e insurat, material are mai mult decat i-ar trebui. e inginer ca taica-su si profeseaza de peste 10 ani, a facut si ASE-ul ca sa ma multumeasca si pe mine 😆
in timpul liber, asa cum fac inginerii ASE-ul, ma tachineaza el.
dar da, l-am ajutat f mult la inceput, pentru un start bun in viata. nu mi-a fost greu, doar pe el il am, de ce nu as fi facut-o?
cu asta nu sunt eu de-acord, sa dam lectii spartane copiilor nostri, doar pt ca putem.
si da iar, chiar si acum ii fac cadouri consistente, ce-i rau in asta?
@Dede spălat mașini? Cum vine asta? Unde? Nici în propria curte nu ai voie darmite în parcări, și nu cred că conduc minorii până la spălătoriile auto. Reclamele și ziarele le distribuie seara. Îmi amintesc ca în 1982 când m-am întors cu mașina din Franța am tranzitat dimineața devreme în Germania un oraș mare și m-a izbit să văd la semafoare copii chiar și mai mici ca mine (aveam 11 ani atunci) care distribuiau ziare la intersecțiile semaforizate. Cred că au apus vremurile ălea.
Știu în biserică o familie care a dat băiatului lor un apartament. Nu sunt bogați dar se descurcă. Singurul băiat între cele 4 fete mai mari și independente.
Io aștept și azi ceva notar care să-mi zică: Știți, părinții dumneavoastră au fost foarte bogați dar nu v-au spus pentru că au vrut să vă pună la încercare.
p.s. Nici eu nu merg prin cluburi.
Comentariu beton!73
Băi, să știi că și eu aștept. Sunt convins că până la urmă o să apară. 😀
hai că nu mai e mult, o să apară, da’ nu notarul, ci clubul; de ăla al pensionarilor zic…
Comentariu beton!33
Dacă aștepți suficient de mult, o să apară până la urmă un notar sfătos, cu barbă albă, lângă niște porți luminoase. Care o să-ți zică să încerci la subsol, că aici nu ești eligibil.
Comentariu beton!28
La noi deocamdată nu se pune problema de dat bani, dar încep să mă gândesc serios la chestii pe care le-ar putea face, ca să înceapă să priceapă că banii nu cresc în copaci (că acu cred căcam așa are impresia, în ciuda explicațiilor noastre repetate și a faptului că ne vede efectiv muncind zi de zi).
Legat de copiii de bani gata, cred că ține mult de 2 chestii:
Primo – clar, de cum e crescut și ce valori i se insuflă de mic; știu copii din familii cu obscen de mulți bani care au preluat afacerea familiei și muncesc de numa și circulă cu mașini „normale” gen Hyundai sau Reno sau așa, nu se dau în GLEKSC și alte combinații de litere și cifre nenumărate.
Secundo – cred că o mare parte, pe care o poți influența numai limitat, ține pur și simplu de firea respectivului copil. Iarăși, știu copii din familii cu obscen de mulți bani, care însă refuză să preia ceea ce li s-a oferit și ori preferă să lucreze prin vreo corporație (cred că mai degrabă pe principiul să aibă de un’ se întoarce, decât pentru că i-ar pasiona mediul corporatist), ori sunt pur și simplu…beizadele, în ciuda faptului că părinții au încercat să le dea o educație ok în direcția asta. Dar probabil pe undeva totuși s-a greșit 🤷♀️
Comentariu beton!28
sunt de acord și cu primo, și, mai ales, cu secundo. Cunosc destule cazuri de gemeni, crescuți în exact același mod, în exact același mediu, cu la fel de multă iubire / sau nu, dar unul este hăis și celălalt e cea. Ceea ce putem modela este legat și de firea și felul cu care s-a născut acel copil
La Secundo aş zice că beizadeaua realizează că de fapt tot bătrânul vă conduce, pasându-i activitățile mai ‘frecătoare la icre’. Într-un fel e o piedică, bătrânul practic vede că i-se confirmă ideile, concepțiile şi-l cam persiflează pe beizadea cu ideile lui mai la zi, mai de viitor. Lucrând aiurea mai capătă experiență şi altele, cu bătrânul/a s-ar toci şi epuiza energiile.
Pe principiul pregătești copilul pentru drum nu drumul pentru copil e super bine ce au facut părintii aia. Vorbesc la plural pentru ca ambii tre sa faca la fel nu precum fiul lui văra-miu căruia mumă-sa nu îi da bani de șampanie de 1500 lei in club dar îi da ta-su or the othe way arround nu mai stiu exact. Părintii au bani multi ca detin supermarket, depozit de materiale de contructii,o cârciuma si înca ceva ( nu mai stiu ca am pierdut sirul). Fiul este scapat de sub control de la 16 ani, acum e pe 19 ani, si singurul lucru pe care il stie sa faca este sa toace zecile de mii pe saptamana si sa renunte la liceu ca a auzit el ca a renuntat la scoala si Zucki, Bill Gates etc insa aia au renuntat la Harvard University nu la Liceul Agricol Costești. ‘Nfine atat poate atât face si părintii se uita la el ca la soare cum bea pe club in Mamaia șampanie de 1500 lei/ sticla si fumeaza trabuc. Nu a muncit o zi in niciuna din afaceri si nu o va face niciodata pana nu ii taie finantele asa ca ce face omul ala din Bârlad e f bine bravo lui.
Comentariu beton!37
Neața!
Chiar dacă nu pot spune că ne dau banii afară din casă, noi încercăm să ne învățăm copiii ce și cum.
Fie-mea (aproape 14 ani) are contul ei, cont în care îi intră bursa de merit. La acel cont am și eu acces, plus că nu poate cumpăra nimic online.
De asemenea, mai face bani din bijuteriile handmade pe care le gândește singură (brizbrizuri), din desene/picturi, din făcutul de proiecte colegilor (…) și din dusul de sticle/doze la reciclare. Din banii ei își ia diverse materiale necesare. A învățat că din banii pe care îi face din ce vinde, o parte trebuie să o investească tot în „afacere”.
Tot din banii ei și-a luat un skateboard pe care și-l dorea foarte mult – noi i-am explicat că nu îi luăm altul, pentru că are deja unul, ea a argumentat că cel pe care îl are este pentru începători, așa că îl va da fratelui ei contra modicei sume de 50 lei (inițial a costat 200 lei) și că ea își ia skateboard-ul dorit. Au căzut de acord amândoi și aia a fost.
Fiul meu (8 ani +) nu are, momentan, proiecte de făcut bani pentru că îi suplinim noi nevoile, în principiu. Dar face anual bani din colindat (pe la rude, evident), iar când vrea ceva ce noi nu credem că ar fi imperios necesar, apelează la acei bani. El învață, momentan, care e faza cu investițiile… A avut și „investiții” proaste, a învățat din ele, aia e, mergem mai departe.
Comentariu beton!32
Nu intru în categoria aia „obscenă” dar am niște cunoștințe de genul ăsta care au doi băieți, cel mic pe la 8/9 ani vorbea cu un prieten și povesteau ei că au bani să-și cumpere nush ce gadget dar mai așteaptă până în perioada de reduceri și pot cumpăra aceeași chestie la cam 45% din prețul de lansare, băi, 9 ani 🤗 iar cel mare a făcut o greșeală și a stricat ceva prin casă și a acoperit o parte din pagubă cu bani din pușculiță , după ce a dat banii făcea o remarcă interesantă: dacă eram atent acum puteam să îmi cumpăr X chestie și îmi mai și rămâneau bani 😁 , copii care primesc ceva bănuți dacă prestează diverse chestii prin casă și părinții chiar pot angaja pe cineva care să facă lucrurile alea. Se poate să îi educi dacă și tu prețuiești banii câștigați.
Comentariu beton!28
Nu cred că i-a dat tac-su din senin 2 camere, ia și ocupă-te și fă bani cu ele. Copilul ăla așa a fost crescut, a fost educat financiar de mic, a fost învățat să pună deoparte, să cheltuiască mai puțin decât are, probabil că și în copilărie a fost plătit pentru mici munci pe care le făcea. Copiii nu devin responsabili financiar brusc, la majorat, dacă n-au fost crescuți cu educație financiară din fașă. Din păcate, pentru cei doi mai mari ai mei n-am putut să fac asta din motive obiective, dar cel mic are economii, este plătit pentru câte o muncă pe care o face (nu curățenie în casă, pe aia o face moca), iar alocația și bursa sunt investite până la majorat, când va decide, asistat desigur, ce va face cu banii.
Comentariu beton!39
Eu daca as avea bani pentru cateva generatii nu mi-as lasa copilul nici o zi in campul muncii. Printre altele, nu vreau sa aiba de-a face cu tot felul de sefi si colegi cretini, ca oricat ar fi de bun locul de munca, tot ai parte de specia mentionata mai sus ce parca exista doar sa-ti frece existenta cu prezenta lor mizerabila. As angaja pe cineva sa-i faca educatie financiara ca sa inteleaga importanta si valoarea banilor si cum sa-i administreze.
Si apropo de cretini, o colega are vreo 5000 € salariu si abia a asteptat sa implineasca fiica-sa 18 ani, ca sa o scoata din casa si sa o trimita la ingrijit octogenari desi biata fata nu stie cum se ingrijeste o planta! O colega intelege sa-si educe copilul de 16 ani prin a-l lasa fara mancare si fara telefon daca nu face prin casa tot ce-i zice ma-sa (stiu ca e injuratura dar tipa merita) chiar daca bietul copil se taie pe maini, e plin de rani si cicatrici si trebuie sa-i suporte pe toti handralaii pe care-i aduce individa peste el. Si aduce intr-un an vreo 5 handralai.
Comentariu beton!15
” nu mi-as lasa copilul nici o zi in campul muncii ” – in fond, banii aia trebuie fututi intr-o singura generatie, de ce nu chiar de copilu tau?
Comentariu beton!12
@Tia, da, nici Iorgulescu si nici Pascu nu si-au lasat odraslele sa munceasca. A iesit bine, vrednici sunt!
Una este sa munceasca pentru proprii bani si alta este sa i se faca educatie financiara – in cazul lui pur teoretica, din moment ce oricum are bani la dispozitie si nu trebuie sa faca niciun efort pentru ei.
Nu-i faci niciun bine copilului ferindu-l de orice, suflandu-i in fund ca sefii sunt rai si crescandu-l sub clopot de sticla.
Comentariu beton!20
Greta, animaloo, cunosc foarte multi oameni ce muncesc din greu, de tineri, si comit tot felul de tampenii si isi golesc contul in trei zile de la salariu.
Am o cunostinta care tot asa nu si-a lasat copiii la munca pentru ca ii tine acasa fostul sot. Si eu gandeam ca ce fain, sa traiasca copiii liberi si fericiti. Pana ne-a spus ca se drogheaza copiii ( droguri usoare cica dar nu cunosc detalii), se joaca jocuri pe calculator toata ziua, nu prea ies din casa si nici nu au/avut iubite si au 20 si ceva de ani. Nu sunt toate cazurile la fel dar zic sa te mai gandesti…ca nu intotdeauna iese pe pozitiv cand ii tii in puf.
fiică-mea face bani cam de pe la 8 ani. a început din întâmplare, făcând origami ornamentale pentru aranjamente pe masă la o nuntă, continuând cu produse quiling pentru tot felul de alte aranjamente, de la mărțișoare la invitații la nuntă, iar în ultima vreme au început să apară bani și din desenat. bineînțeles, nu e nimic organizat, banii vin pe sistemul cunoștințe, relații, dar munca ei e răsplătită corect, serviciile ce conțin creațiile ei find taxate în plus și chiar având căutare.
oricum, dincolo de toate, a învățat repede să fie atentă și responsabilă cu banii, dar, mai ales, a învățat că munca serioasă se poate contopi foarte bine cu plăcerea și cu punerea în valoare a diferitelor talente. ce e cert că lucrurile deosebite din camera ei, chitările, vreo 4, laptopul, scump, telefonul, scumpuț, sunt toate cumpărate din banii ei (în care intră și bursa de la școală), economisiți cu răbdare tocmai în ideea atingerii unor scopuri. orice copil, fie de bani gata, fie nu, e de preferat să se obișnuiască repede cu ideea de muncă sistematică și responsabilitate împletită cu plăcere.
Comentariu beton!25
Am stat la Alutus. Pe la începutul mileniului. Era că orice hotel din centru. Poate mai curat decât altele.
Cât despre copii, ai mei au început să lucreze part time din anul 2 de facultate. Multe sâmbete „pierdute” la muncă. Full time in vacanță. Între sesiunea de vară și cea de toamnă. Glumesc. Își luar examenele, nu lucrau în sesiune – concediu de studii fără plată. Cea mai mulțumită a fost fiică-mea cea mare, care a terminat facultatea când au fost două serii, cei cu 5 ani și cei cu 4. Au putut apoi să caute un job mai bun fără grabă. Din fericire au lucrat in meseria pentru care se pregăteau.
Și ceva amar. Soțul unei bune prietene a murit când fiul lor era în anul 2 la facultate. La Cluj. Job-uri part time, internship-uri căcălău in IT. Dar. Dacă lucra cu contract și câștigă 1/2 din minimul pe economie, ar fi pierdut pensia de urmaș. Așa zice la lege. Încurajăm tinerii să învețe și să muncească. Așa că a lucrat la negru.
Are doar 9 ani deci nu prea „se pune” dar incercam sa-i inoculam ideea ca banii nu cresc prin copac si nici gratis nu-ti pica-n poala.
Deci NU primeste bani cash, gen deloc. Exceptii: zi nastere/nume si alte sarbatori cand ii mai pica cage ceva de la noi/bunica. Acasa are TOT ce-i trebuie – dar logic, dupa necesitatie de bun-simt, corect, si cu portia – daca vrea „optionale”, nu le capata de la noi, intra in pusculita lui si-si ia ce vrea.
Are de minim 3-4 ori pe an diferite activitati legate de bani/munca pe la scoala deci a cam prin ideea si de pe acolo.
Acum sunt nevoit sa fac niste renovari intr-un apartament care va fi dat spre inchiriere si merge cu mine sa vada care-i treaba.
Plus ca i-am explicat ca eu am cumparat acel apartament si am reusit sa-l „salvez” (a fost ipotecat de doua ori deja) cu un singur SCOP: ala va fi START-ul lui in viata. Dupa liceu are doua optiuni – FACULTATE (aici o sa detaliem cand mai creste – facultatea, asa cum zice numele, este „facultativa” deci va fi strict optiunea lui daca/ce/unde vrea sa faca dar sfatul pe care i l-am dat e ca cea mai buna idee pentru facultate este intr-o tara cu apa calda, nu in haznaua asta … asa cum am zis, discutia e lunga si complexa, om vedea) sau la MUNCA. In ambele variante, apartamentul ala e fie taxa de scolarizare (din nou, subliniez, AFARA nu in RO) fie start-ul lui in „munca”. Pare ca a inteles ceva din mesaj si rumega inca ideea ca ma mai intreaba cate una-alta de cand l-am luat cu mine sa vada cum e cu apartamentul.
Dar DA, in zona 10-14 ani va invata (o sa am eu grija) ca viata-i pe bani si ca ar face bine sa inteleaga cum se fac banii (LUI!) si cum se gestioneaza. Si apoi in zona 14-18 (liceu) va lucra in fiecare vacanta cate ceva.
Comentariu beton!15
Dar cum poți să nu îi dai niciodată cash? Dacă vrea să iasă cu prietenii la un suc, de exemplu, cum procedați?
@Forest Girl hă? La suc? Mai iese cineva la aşa ceva? Eu nu văd la nemți. La 16 ani ies ei la bere.
din banii proprii, banuiesc.
@AleBlaga, ai mei ies și au ieșit, au o gașcă destul de mare.
@Moatza – cât să le și ajungă banii ăia de la Paște, Crăciun etc? Iar eu prefer să le dau bani să iasă, decât să zacă în casă pe telefon/PC. Plus că lipsesc o dată, lipsesc de 2 ori de la ieșeală, a treia oară nu îi mai cheamă nimeni și îi și exclud din gașcă, ceea ce ar fi tare nasol.
@Forest Girl – astea cu „oras” si „suc” sincer nu prea le inteleg. Dar accept ca exista nuante.
La noi asta cu „sucul” e cam asa:
UNU – la 9 ani e cam devreme de suc. Mai ales daca „suc” inseamna atarnat prin mall aiurea asa cum vad hoarde de pre/adolescenti ca umbla ca niste zombi cu orele pe culoare de mall, eventual si cu macdonalt sau o shaorma in mana. Sau aia carora le-a iesit mustata mai devreme cu vapatul sau pufaitul sau alte mizerii.
DOI – copilul nostru socializeaza in cercuri de copii ai caror parinti au sisteme de valori similare cu ale noastre. Exclus „bombardieri”, combinatori, cefe late, manele, etc. I-am explicat ce inseamna astea si ca genul asta de anturaj e o mizerie riscanta. Paranteza – a avut o perioada de fotbal (mers la antrenament) unde 90% din parinti erau dubiosi si bombardieri … a renuntat singur ca nu-i placea mediul deci, job well done!. Inchis paranteza.
Deci „sucul”, de obicei, e la noi (bine, avem noroc ca stam la casa) sau la acei copii acasa. Supravegheati de parinti. Sau iesire 2-3 copii supravegheati de minim un parinte (facem fiecare familie, prin rotatie) unde, evident, platim noi „sucul” si ce mai e. Tot pe principiul de a controla anturajul si apucaturile, acum, cat inca mai putem.
TREI – al meu face sport si are 3-5 antrenamente/saptamana. Nu ca e fii-miu vreun (potential) Popovici dar d.p.d.v. educatie … nu cred ca Popovici si-a luat educatia de pe la „suc”. Sportul nu prea-i mai lasa TIMP de „suc” … ceea ce nu e rau deloc. „Sucul” de azi (gen atarnat prin mall aiurea si fara scop) este de obicei anturajul (ala prost) de mai tarziu. Vazut la alti parinti care nu vedeau o problema cu „atarnatul” cu orele prin mall (ii aruncau la mall si se bucurau ca au scapat de ei de acasa) si apoi habar nu au avut cand copilul lor s-a apucat de baut/fumat sau si mai rau. Deci „munca” de a evita sa-i intre in reflex asta cu „sucul” eu o vad ca fiind importanta.
La aia cu çash-ul, treaba e cam asa:
UNU – cash la 9 ani nu e cazul. Prea mult cash la copii e tot gresit, indiferent de varsta. Spre liceu, incolo, vom face o intelegere si va avea cate ceva dar acum NU. Eu am primit bani de buzunar abia in liceu si suma era oricum derizorie ca alea erau vremurile si atata puteau ai mei. Am vrut mai mult, m-am zbatut sa obtin mai mult pe muschii mei – uneori mi-a iesit figura, alteori nu. Sunt convins ca a fost ok asa si asa va creste si copilul meu.
Cand va invita o fata in oras o va face pe banii lui (chibzuit, nu sampanie in Bamboo … da-da atat de batran sunt:)) ) sau pe „economie” si asta ii va fi TOT LUI bine din doua motive – va invata sa gestioneze si sa nu se arunce ca prostul iar pitziponacele care il vor refuza pe motiv ca nu are bani oricum nu merita pierderea de vreme.
DOI – nu are interzis sa caute sa faca banii lui dar, din nou, la 9 ani putine sanse sa puna mana pe o suma prea mare. Si nici restrictii vizavi de ce face cu pusculita lui. Pana la urma trebuie sa invete si practic ca poti sa te mai si frigi in viata.
TREI – suplimentul de cash noi i-l acordam fara probleme, daca cere si explica la ce-i trebuie. Daca vorbim de film, teatru, concert, expozitie, muzeu, excursie sau orice are o latura EDUCATIVA, ii dam cash-ul care include si suma necesara pentru un „suc” ca doar nu vrem sa-l salbaticim.
Maticiuc aprobă asta, și el a muncit exemplar,de mic. Bine, ta-su nu a fost strungar fruntaș, a fost mare nene la SIE.
La fel și băiatul ăla care și-a făcut publicitate gratis cu un metru de asfalt, gest care a umezit toată România, a muncit pentru mămica lui, sireaca, și așa și-a făcut bani de deschis Spartanu.
Este posibil ca în cazul băiatului ăstuia lucrurile să stea altfel.
Sunt convins că toți oamenii care citesc aici, au vrut la un moment dat să ridice unu, două,
rezidențiale, dar ceva, nu știu ce, i-a împiedicat.
Ideea asta cu muncitul este foarte mișto, și al meu mi-a spus că la 16 ani vrea să facă în vacanțe ceva Glovo. Să văd dacă îl ține. Mai ales că rezidențialul nu o să fie gata până atunci.
Comentariu beton!31
niște lepre leneșe, ăia 2 menționați; băietu’ lu’ dom’ premare dă Ieșî a fost în stare să cumpere imobil de 250k la nici 2 ani!
Comentariu beton!13
Mai așteaptă să facă băietul 16-17 ani și o să muncească și el ca proprietar al vreunui hotel.
In general vad doua mari abordari in zona asta:
1. Daca as ajunge sa castig obscen de multi bani, as infiinta un fond in care as pune recurent niste sume de bani. Fondul respectiv ar insemna cam asa: 80% actiuni pe bursa in special etf-uri. 20% pur si simplu pariuri mai riscante de exemplu cripto, iar daca iese profit se reinvesteste in etf-ul respectiv. In acelasi timp i-as explica copilului undeva pe la 8-10 concret cum sta treaba cu banii i-as explica conceptul de valoare si mai ales ce faci cu acei bani. Apoi as face o lista prin care i-as explica, faci chestia asta luna asta in acel fond o sa mai pun inca X bani pe care tu alegi ce sa faci cu ei. Vrea sa-si retraga suma obtinuta plateste taxele plus comision, vrea sa investeasca este liber sa aleaga ce vrea sa faca cu acei bani. Apoi la 18 ani i-as explica destul de clar cam care sunt optiunile: face facultatea si se specializeaza intr-un domeniu util societatii(nu scoala de balet) banii pe care ii dadeam acelui fond se vor duce spre asta, vrea sa mai puna bani acolo o poate face din banii de angajare. Nu vrea sa faca sa facultatea va trai cu ce a acumulat minus comisionul meu care e unul rezonabil. Bineinteles daca mor partea mea de mostenire ii va reveni lui si restul scumpei mele sotii.
2. Abordarea germana care a fost deja expusa in alte comentarii.
Insa de departe cea mai importanta chestie pe care o vad ca trebuie s-o faci cu propii tai copii este una simpla. Sa fi sincer cu ei si sa le dai un exemplu pozitiv cand vine vorba de chestiile esentiale. In final copii vor face ceea ce vad in casa(maxima auzita de la un hot de buzunare din Spania in timp ce era in avion spre casa).
Primul meu “nepoțel” are 17 ani, mai am două dar, alea nu se pun pentru că au doar, 3 ani. De la 14 ani merge sâmbăta în talcioc și vinde lucruri, haine, care i-au rămas mici, nu îi mai plac, plus ce adună de la toată familia. Vine și acum și întreabă, sigur mai ai nevoie/îți place, lucrul respectiv😂. Acum , vinde și pe diferite site-uri, haine, încălțăminte și ce mai prisosește, la casa omului. Chiar suntem mândrii de el dar, pentru ca să crească așa, trebuie să îi verifici, anturajul. Nu l-am trimis noi la piață să vândă, probabil nu o făcea dar, când un coleg a spus că, fratele lui face bani la talcioc, mai mulți , s-au hotărât să facă același lucru.
Mi se pare o idee foarte bună asta cu responsabilizarea copiilor. Nu știu alții cum procedează, eu nu am avut să le dau nici apartamente, camere, hoteluri, nici mașină să facă Uber, dar i-am încurajat să muncească. Bineînțeles, le-am mai completat veniturile, cu sume care mi s-au părut rezonabile la vremea respectivă. Urmarea e cam așa:
Fata cea mare (24 de ani în curând) e la Londra, și-a luat licența în iulie, a fost admisă la master, și lucrează de când s-a dus acolo (adică de 5 ani, în curând). O ajutam lunar cu bani (in Londra viața e destul de scumpă, iar chiriile măricele spre uriașe), dar, in mare, se descurca și se auto gestionează singură. Momentan, nu s-a umplut de bani (a avut numai job-uri gen ospătar, barman, abia în ultimul an a prins ceva post de traducător la o firmă, dar baza erau tot veniturile ca ospătar, pentru că nu avea foarte mult de lucru la traduceri). A pus și ceva bani deoparte (nu știu exact cât, că e treaba ei), dar a reușit să meargă din banii ei într-o vacanță de o luna in Thailanda și e foarte mândră de asta.
Băiatul (22 ani) a fost în 2 ani in state cu work and travel și s-a întors cu bani destul de serioși (deși a și vizitat pe acolo, a fost în Hawaii, los Angeles, new York, mă rog, că băieții; cred că și în Vegas). Anul ăsta a terminat și el cu licența și s-a înscris la master, a zis că mai vrea 2 ani de work and travel și pe urmă ori își deschide singur ceva, ori își caută să se angajeze pe bani serioși, in domeniul lui; momentan, îl întreținem noi (am zis sa nu își cheltuiască banii strânși cu trudă, mai bine sa ii investească când or fi ceva mai mulți). Nu are pretenții exagerate, in mod normal se încadrează în 2-300 lei/lună (bani strict de cheltuială, nu luam în considerare mâncarea, facturile, etc). Nu se omoară cu cluburi, petreceri și alte chestii care toacă bani, dar nici nu duce viață de pustnic. Are iubită, are prieteni, ies la un film, sau la cate o terasă, sau la fotbal, mai merg și prin cluburi, dar nu foarte des. A lucrat și aici în țară când a găsit cate un job care sa i se potrivească cu programul de la facultate.
Fata cea mică (aproape 18 ani, încă elevă) stă, categoric, pe banii noștri. Dar și ea a lucrat 2 veri ca ospătar (prima la negru, că nu avea încă 16 ani). Vara asta a „promovat” de la ospătar la babysitter. Ea ne seacă de bani mai mult decât băiatul, dar are „nevoi speciale” (farduri, unghii, coafor, epilat, etc – mă rog, ca domnișoarele). Totuși, anul trecut când a vrut telefon nou, nu a protestat când i-am zis că îi dau bani să își ia, dar mi-i dă înapoi, in rate. Am procedat așa pentru că avea telefon perfect funcțional, vechi de 1 an, așa că am considerat telefonul fiță. Spre cinstea ei, a plătit până la ultimul bănuț, in 6 rate. Bănuiesc că, până la urmă, se va descurca binișor și ea.
Comentariu beton!20
@Mircea nu am reușit mai devreme să scriu, acum mi-am amintit. Stau în Germania, prin 2013 îmi dă soția să citesc suplimentul de vacanțe și călătorii la broșura de la Aldi Süd. Belesc incredul ochii când văd anunțul cu 5 zile la Brașov și Bran pentru fantastica sumă de 1999 euro! Clar se știe care e prostul dintre cel care cere și cel care dă.
Dau înapoi suplimentul și soția mea dă foaia înapoi și mă îndeamnă să citesc și aia. La fix același preț de 1999 euro luai o vacanță de 2 săptămâni în Thailanda. Transport, transbordările și cazarea incluse, nu mai știu de mâncare.
O logică simplă după citirea anunțurilor ăstora zice că o lună în Thailanda e cât 10 zile la Brașov.
Copilul ( student) al unui prieten cu multi bani ,a cerut bani pt mare .Tatal i-a zis sa munceasca ca si sofer pe una dintre masinile firmei taxi care le apartin ,ii da salariul ,strange bani ,si in august se duce la mare .E drept ca a mai adaugat ceva in plus de salariu,dar mi se pare corect sa vada cum se castiga .La alti cunoscuti am vazut ca isi cam cumpara copii La modul : daca stai duminica la pranz cu toata familia iti dau si masina si bani de distractie pt toata saptamana .
mă îndoiesc serios că are atestat de taximetrist. Să mă contraziceți dacă e cazul
@VladS, probabil Uber/Bolt. La taxi clasic condițiile pentru atestat sunt destul de multe. Nu neapărat greu de îndeplinit, dar trebuie permis de minim 2 ani, cazier juridic și rutier și se dă și examen pentru atestat. Nu e chirurgie pe creier, dar tot trebuie să înveți puțin, e un pic mai dificil decât examenul pentru permis, pe partea de legislație. Pentru ride-sharing e mai lejeruț.
Ar trebui introduse cat mai devreme in programa scolara: educatie financiara, notiuni despre nutritie, educatie sexuala, si ceva care sa previna dependentele de substante psihoactive, device electronice, jocuri de noroc, alcool si tutun.
In completare, ce se poate face si pe acasa, dar nu te poti baza pe ce face un parinte, plin de bune intentii dar implicat emotional. Exemplul ala, “lasa, ca eu nu am avut, sa aiba copilul”. Sau “eu am muncit de mic, ca sa nu trebuiasca sa mai munceasca nimeni niciodata”. Si multe altele, pe care cu siguranta le-am mai auzit.
Eu am cunostinte despre frati care se comporta total diferit, avand parinti cu extrem de multi bani. Au beneficiat de aceleasi avantaje. Unul a ars-o pe distractie si e orientat in continuare pe viata frumoasa si papat banii, celalalt si-a vazut de scoala, studiaza afara si nu are nici cea mai mica intentie sa se intoarca pentru ca vrea sa profeseze in domeniul ales.
Niciunul nu va continua business-ul familiei, care a fost sursa de la care au beneficiat cu totii.
Educatie financiară se face in clasa a 8-a. Sau mă rog, există în programă. Ca vârstă, e relativ ok, să zicem. Problema cu toate aceste lucruri care ar trebui făcute la școală este că, pentru a introduce o materie nouă, trebuie să scoți alta. Sau măcar ore de la alta materie. Ar trebui regândită întreaga programă școlară. Cine să facă asta? Ar fi foarte bine și foarte util, ar fi superb dar…
Eu am fost mai curios de cum arata Hotel Moldova si BRRRT.
Pentru cineva care nu a prins comunismul cred ca ar fi o experienta buna de calatorit in timp
Uite că nasc și în Moldova oameni, cu zicea un om mai deștept decât mine, al cărui nume îmi scapă pe moment…
Îmi amintesc că odată i-am spus -fii-mii (era mică încă, acum se îndreaptă spre 17 ierni), că nu știu ce voia „de fițe”: ” Părinții au obligația să-ți asigure masă, casă și educație. Mofturile ți le faci din banii tăi”. A înghițit în sec (a, voia să și facă unghiile… cu gel, să ne înțelegem). După ce a intrat la liceu și le-a făcut de două ori, cu bani din bursă (la salon, să ne înțelegem), apoi a constatat că o costă prea mult așa că acum și le face singură. Fără gel. Bine, i-am mai strecurat și eu niște cugetări despre prea tinere pițipoance…
Comentariu beton!11
În vacanta de după clasa a XI a am vrut neapărat sa muncească undeva. Și cum nu prea avea unde a mers la un laborator de cofetărie. 4 ore pe zi dădea eclerele cu glazura. Monoton. Bani ii dădeam noi patronului sa-i dea în plic drept salariu. Nu i-a plăcut dar scopul era sa o facem să-și dorească altceva. L-am atins cumva dar nu chiar cît s-ar fi putut. Acum se oftică la minim pe economie în cartea de muncă deși salariul efectiv e bunicel.
Dacă își dorește mai mult depinde de ea, că mai are timp. Dacă nu, soarta!
Patronul a beneficiat de munca fetei pe gratis sau nu am inteles eu bine?
@Libelula, fix asta am inteles si eu. Mi se pare ciudat.
Și mie mi se pare destul de ciudat, dar nu comentez. Prima vară când a lucrat cea mică mi-am folosit relațiile, pentru că nu avea 16 ani și nu putea munci legal, dar a vrut foarte mult sa „aibă banii ei”, așa că am apelat pe la cunoștințe. La început a fost chemată numai la evenimente, că noaptea nu se fac controale. Anul următor au căutat-o ei și au intrebat-o dacă mai vrea, și au angajat-o în condițiile legale pentru 16 ani. Anul ăsta a fost babysitter pentru copiii patroanei de acolo. A lucrat 2 luni și jumătate, acum s-a oprit, pentru că urmează concedii și pe urmă începe școala. Șefa a fost foarte mulțumită, i-a dat și un mic bonus de 500 lei. Fata mai puțin, dar, după cum a spus, „măcar acum știu ce NU vreau sa fac în viața. Credeam că îmi plac copiii mici, dar sa stau cu ei 6-8 ore nu e de mine”. Am intrebat-o ce are de gând să facă cu ai ei în cazul ăsta, s-a uitat la mine ca la un extraterestru și a catadicsit sa îmi răspundă „pai o să stea cu voi, ce credeți?”
Comentariu beton!15
E OK abordarea, dar eu aș discuta înainte cu juniorul. Poate el nu vrea să facă pe gazda de hotel și are altă idee care i-ar place mai mult. Și pe urmă vedem de ce bani e nevoie pentru asta.
Dacă nu-i iese asta e, McDonald’s angajează mereu.
„Leave your children enough money so they can do anything, but not enough that they don’t have to do anything” – Warren Buffett
Copilul meu primeste 300 de lei pe luna fiind in clasa a 4-a. La anul 400 si tot asa, nimic in plus, nimic in minus. Sunt bani cu care poate sa faca ce vrea… in limita necesitatilor varstei, normal. Are aplicatie mobile banking si isi gestioneaza singur banii. La inceput ii cheltuia instant pe robuksi, Fortnite si alte shituri. Dupa ce a vazut ca bate vantu’ a paguba restul lunii, a devenit mult mai chibzuit. Sper sa tina treaba asta si cand o fi la liceu. Metoda asta o stiu de la un prof de finante care spunea ca noi, generatia 35-45 ani, cam prima care a prins posibilitatea unor salarii mai mari dupa 89, in mod inconstient le dam copiilor tot ce isi doresc in asa fel incat nu vor mai avea niciun motiv sa se angajeze dupa ce termina scolile.
Cand era fiu-meu mic, ne termina de nervi cu banii pe care-i cerea cand plecam la mare. Ca vrea si banana, si gogoasa, si balon, si masinuta, si toate-nvartitorile din parcul de distractii…
Vorbind c-o colega mai in varsta, aflu metoda ei de stapanire, ca si ea avea unu’ tot de-asta, doar ca mai mare.
Ei imparteau inca de la inceputul vacantei „toti” banii in mod egal si fiecare facea ce voia cu partea lui.
Urmatorul an am facut la fel.
Uite gogosi! – aaa, nu-mi iau acum ca nu mi-e pofta. Sau: imi iau de dincolo, ca era mai ieftina.
Uite baloane! – aaa, se sparg prea repede.
Vrei banane? – faci tu cinste?
Hai la masinute, in parcul de distractii! – aaa, ma dau o seara da si una nu.
Si tot asa.
La plecare a tinut neaparat sa ne oprim in Constanta la un mall-ceva si si-a luat primul DVD, ca era o noutate pe-atunci.
Comentariu beton!13
Incredibil de misto acesti oameni 😊
Noi am găsit un anunț pe net cu cineva care vindea o bicicleta. Când am ajuns, am constatat ca tatăl le facuse lipeala celor 2 băieți ai sai, cu un nene care le vindea biciclete en gros, la pret foarte mic, invoiala fiind ca la o perioada de 1-2 luni, sa cumpere în continuare. Deci băieții trebuiau sa vândă stocul anterior ca să poată cumpăra în continuare, altfel nu le mai dadea la prețul ala foarte mic. Baietii: unul pe la liceu, celalalt dacă era într a 5 a. Aveau sarcina sa facă poze, sa conceapă anunț, sa răspundă la telefon si sa negocieze. Sa primească clienții și sa ii facă sa cumpere. Sa verifice bicicletele de cumpărat dacă sunt potrivite pentru vânzare. Toată treaba se desfășura în curtea casei familiei, deci teoretic nu era periculoasa întâlnirea cu străini. Ziceau băieții ca nu mai au timp sa se ocupe ca trebuie sa învețe mai mult la scoala…
Al meu are 14 ani și primește 1.5 euro/săptămână de la mine și tot atât de la tatăl lui. La vârsta asta în Olanda au voie să lucreze câteva ore pe săptămână, a aplicat la supermarket să pună marfă pe raft. Mulți copii fac asta, indiferent câți bani au părinții.
Unele povești sunt extreme, na, fiecare își crește copiii după propriile valori. Am colegi foarte înstăriți, lucrez într-un domeniu cu salarii mult peste medie, nu e nimeni bogat în sensul de avioane și elicoptere, dar au case de vacanță în Elveția, conduc Tesla, vacanțe în Africa de Sud, Zambia și tot felul de țări exotice.
Copiii lor muncesc. Primesc bani, dar cu măsură și primesc și ajutor, adică nu am auzit de faze extreme să se descurce singuri, când își cumpără un apartament părinții îi ajută cu un avans sau o sumă pt mobilă, uneori sub formă de împrumut, zugrăvesc și montează mobilă ca toți muritorii. Nu le dau bani de vacanțe sau ieșiri sau haine, eu cel puțin nu am auzit, pentru asta lucrează ei. Îi iau cu ei în vacanțe, dar nu le dau bani să se ducă cu prietenii.
Dacă aș avea situația lor, probabil la fel aș proceda. Din fericire, nu am această problemă, eu am emigrat acum 10 ani, am trecut și printr-un divorț, am un trai confortabil dar nu am acumulat ca ei pe parcursul a 20+ ani de venituri mari, piața imobiliară e groaznică acum, nu am cum să mă compar cu ei, copilul meu tot sărac o să fie dacă nu îl duce mintea 🙂
@D., nu judec, nu comentez, dar intreb, facand comparatie cu ce-i la noi: ce poate face cu 3euro/saptamana, in Olanda, un copil de 14ani? ca la noi nu ajunge nici de-un bilet la film.
Strânge mai multe săptămâni și muncește (e 16 euro un bilet la film, depinde și de film/cinema). La vârsta asta nu îi trebuie mai mult, eu vreau ca el să petreacă timp cu prietenii, nu să aibă bani pe mână să umble pe cine știe unde, și părinții ceilalți sunt la fel. Ies la fotbal (gratis) sau se întâlnesc la cineva acasă, tot gratis, în plus mai sunt și adulți prin jur.
Nu suntem absurzi, adică ei mai vor la un parc de distracții, la bazin, alea le plătim noi, dar acolo e un adult mereu care îi transportă și stă cu ei.
O completare, viața în Olanda e foarte scumpă, de când cu pandemia prețurile sunt foarte mari la orice. Și cu salarii mari, dacă te a potrivești să dai în stânga și în dreapta, câțiva euro aici, câțiva dincolo, nu îți ajung.
Și eu cu prietenele mele petrec timp, nu bani. Am două prietene cu care mă văd în fiecare săptămână și nu cheltui un cent. Cu una alerg, cu cealaltă mă plimb. Dacă e urât afară, stăm la una dintre noi acasă la un ceai, sau le mai iau cu mine la sală la piscină și saună (am guest passes). Mai ieșim la un concert, expoziție, film, dar nu în fiecare săptămână. Astea sunt valorile și puterile mele și pe astea le transmit. El o să le aibă pe ale lui
@D. deci dacă nu muncesc, adună 3 luni de-un film, suc și-o pungă de floricele? Asta e fix extremă, no
Dacă îi dai tu bani de film, suc și floricele de câte ori cere de ce ar munci?
Fast-forward 20 de ani și urmașul, educat dur dar drept în spiritul „nici măcar un covrig fără muncă” va aprecia la adevărata valoare educația parentală și va taxa orice moment în care îi este solicitată prezența în familie drept consultanță la un tarif orar adecvat pentru nivelul său de câștiguri, eventual cu un discount de 5% pentru clienți vechi.
Comentariu beton!14
:))) îmi dau seama că nu am nici un control asupra ceea ce va face el în viitor, eu pur și simplu îl stresez în prezent.
Poate știu ei olandezii ceva totuși, și eu mi-am schimbat mult felul de gândire de când sunt aici. Inclusiv să cer bani mulți pentru munca mea și fiu mai zgârcită. Când eram în România eram pe sistemul “îmi dați cât considerați”, “unde a mers mia merge și suta”…
Cel mare, trece-n anul 2 de facultate, are din cls 9 cate 50 lei saptamanal pt cheltuieli diverse. In rest, are bursa de la facultate (si la liceu si gimnaziu a avut) si „burse” din cand in cand de la bunici. L-am crescut cumpatat, nu i-a lipsit nimic din ce-i era necesar la nivel basic dar nici nu l-am rasfatat cu chestii scumpe/la moda. Inca sta cu noi, ca atare noi asiguram masa, casa, cosmetice, etc, dar nici nu cere aproape nimic altceva. Anul asta a fost prima data cand a cerut niste bani pt o plecare (prima, dealtfel) cu iubita la mare. Si n-a cerut toti banii de cazare, a pus si el, ne-a mai cerut si noua. De bani de cheltuiala nici n-a adus vorba.
Deja si-a gasit o colaborare „pe domeniu”, adica it si m-au uimit foarte cand au plecat cu laptopurile dupa ei la mare fiindca in fiecare zi urmau sa aiba de lucru 2-3 ore.
Dincoace sora-sa, clasa a 5 a, e mai mana sparta dar la modul ca-si doreste toate alea dar intelege ca nu le poate avea. Bani de buzunar pe baze permanente nu primeste, dar nici nu cere. Si ea are „burse” de pe la bunici dar pana spre 12-13 ani banii aia se strang in cont si se investesc (nu-s f multi dar nici nu tre sa stea geaba) si la 18 ani, ca si lui frate-su, ii vor fi dati sa dispuna de ei. Paranteza, frate-su i-a re-investit intr-un fond de investitii si tocmai ce-am gasit pe la el grafice printate cu ce castig actualizat are. :)))
E pasionata de arta si de inot si, mai nou, totul se traduce in „cate luni de abonament la inot costa chestia asta?” sau „cate materiale de arta mi-as lua cu banii aia?” :)))) Pare ca incepe sa ierarhizeze, ceea ce e bine. Sper sa-mi iasa si cu ea cum mi-a iesit cu frate-su.
In concluzie da, copilului trebuie sa-i dai undita, sfaturi si exemplul propriu, nu direct pestele.
Da, noi muncim in firma noastra, care nu e mare dar e de ajuns cat sa ne asigure (si lor) un trai decent. Evident ca visez ca unul dintre ei s-o preia, la un moment dat, dar nu exclud si situatia cand ar avea alte pasiuni. El e cu it-ul, sora-sa cu artisticul, posibil sa nu se lipeasca dar, in egala masura, imi doresc pentru ei sa afle ce le place sa faca si sa traiasca din acea activitate.
are nevasta-mea o colega din UK. Parintii, ambii doctori primari (echivalentu), au azil de batrani, au diverse proprietati pe care le inchiriaza. Aka: f f f multi bani.
Ea: a facut medicina in ungaria, acu e la rezidentiat in Suedia. Unde trage sa faca banii. I-a „luat” ta-su apartament, adica i-a platit avansu, cu mentiunea ca i l-a luat unde a vrut el nu ea (nou si in centru, dar scump) si ea isi plateste ratele.
A pus-o si actionara pe firma, dar, fiind in alta tara ea singura tre sa isi lucreze finantele
mai are un frate si o sora…care is „banii lu babacuuuu”
Cel mare a lucrat de anul trecut, avand 16 ani, casier la Profi. Anul acesta ar si aș fi vrut sa incerce alta experienta, dar nu am gasit altceva disponibil. A facut voluntariat la 2 evenimente, Saga si Nostalgia, iar acum este din nou casier. Si cel mic, la 15 ani, a dorit si el sa lucreze, asa ca acum sunt amandoi in acelasi loc. Seful de magazin mi-a spus ca sunt cei mai constiinciosi angajati, seriosi si amabili.
Fiecare activitate vine cu provocarile si lectiile ei.
Aveau posibilitatea sa continue activitatea firmei mele, dar cand au vazut cat mai au de invatat, ca trebuie sa aiba studii superioare tehnice…nu le mai trebuie.
Desi as avea cate un apartament pentru fiecare, tot nu vreau sa le dau lor imediat.
Vreau sa fie motivati sa isi faca singuri, nu sa stea milogi la mine. Vreau sa cresc barbati, nu tufe.
Si mie imi spusese mama ca „ma ține acasa” sa invat pentru facultate, dar nu mi-a plăcut mie sa stau cu mana intinsa la portofelul ei si sa imi justific fiecare moft. Si nu am vrut sa astept sa moara cineva din familie ca sa am si eu o casa. Am avut si 2 joburi, am avut job si business, doar ca sa imi permit casa mea. Maxim am zis ca o sa adaug inca un cod caen, de inchiriere sau administrare imobile, si ii voi lasa sa se ocupe de asta. Dar mai intai sa isi faca experientele lor, inclusiv sa plece in strainatate, pentru experienta
Imi doresc sa lucrez maxim pana face 18 ani cel mic, adica inca 3 ani, dupa care sa ma retrag. Dar vreau sa traiesc din dividende, nu sa praduiasca si ce am realizat eu.
Noi suntem mai saraci asa, dar, pentru ca am fata, vreau sa invete de mica sa aiba mereu banii ei. Cand a inceput sa mearga la competitii de tenis (acum 2 ani, cand avea 8 ani), ta-su a decis ca ii da 50 de dolari pentru fiecare „turneu” si 100 de dolari pentru fiecare meci castigat.
I-a facut un cont „junior” la Chase, legat de contul lui si, in fiecare luna, cand primeste cash back pentru tranzactiile cu cartea de credit (ai uneori 1.5%, 3% bonus), transfera si banii aia in contul fetei.
Anul trecut si-a cumparat cainele (700 de dolari) si, de cate ori calatorim are si banii ei de „spart”.
Pentru ca asta este intelegerea ei cu ta-su, i-am propus ca din septembrie, cand venim acasa si incepe din nou sezonul de competitii, pentru fiecare meci castigat sa ii iau o ora privata cu antrenorul ei preferat. Ma va costa 90 de dolari ora (deci aproape de suta lu’ barbata-miu), avantajul este ca se antreneaza extra si ma astept sa castige si mai mult 😀
Majoritatea copiilor din satul nostru lucreaza la o statiune de ski din apropiere, ca ospatari etc. In fiecare an avem o cohorta de salvamari (sau cum le-o zice, ca sunt lacuri aici, nu mare), este aproape un ritual de trecere pentru adolescenti: la 14 ani fac cursul si pregatirea fizica, de la 16 ani sunt angajati de comunitate cu bani in regula.
Mai ales pentru o fata, cred ca e important sa isi aiba proprii bani, chiar daca la 10 ani ii cheltuie pe jucarii de plus sau alte rahaturi (nu apuca foarte mult, ca suntem oricum cu ochii pe ea si o sfatuim), decat sa ajunga la 20 de ani in datorii de zeci de mii de dolari pe cartile de credit. Plus ca nu vreau niciodata sa „faca frumos” in fata unui barbat, ca, vezi doamne, e rupta in fund si el o duce la un restaurant. O sa aiba masina ei la 16 ani (in ritmul asta o cumpara singura) si mereu ceva bani in cont, daca simte nevoia sa se distreze.
Acum 2 ani am avut treaba in Bârlad şi parcă nu apărea pe Booking. Ma rog, logic, dacă spui ca abia acum au terminat clădirea. La Hotel Moldova nu am avut curaj sa rezervăm aşa că ne-am cazat la Vaslui, nişte km mai departe. In orice caz, mulţumesc pentru pontul de cazare dacă mai ajungem în zona. Si da, povestea „puştiului” este un exemplu fericit.
Noi sintem mai pe sarakie, fii-mea inca nu a avut bani de buzunar saptaminal sau lunar si a implinit 15 ani deja. Abia din septembrie incolo ii vom da, pt ca pleaca la internat. Am zis ca 15 euro pe sapt sint deajuns. Insa ii cumpar tot ce are nevoie sau ii dau bani cind cere pt o iesire. Aici nu se preumbla copiii singuri in oras cum faceam noi odata. Doar cu organizare din timp, deci nu are cum sa fie luata prin surprindere. Bani are, de la ziua ei, de la craciun etc. Dar tine putini la ea, restul ii pune in cont (asa cum procedam si noi, de fapt).
Acu’ să povestesc și despre ai mei care acum au 25 și 26, eu mamă singură, au avut burse de merit pe tot parcursul școlii, au făcut diverse chestii plătite în funcție de vârstă și preocupări, bani de buzunar de la mine nu au avut așa că și-au drămuit bănuții și nu au făcut excese. La fel cum spun și alții chestiile basic normal că le-am asigurat, nu fițe, i-am apărat și protejat mereu (uneori din umbră ca să se simtă independenți). Fiică mea studiază în UK, am putut să îi asigur toate cheltuielile decât pentru șase luni, și-a luat primul job după patru luni și a lucrat până a terminat și masterul, acum este la PHD cu bursă și are și ceva fond de urgențe, călătorește de cate ori poate, are și călătorii de studii plătite, sponsorizări, este alt sistem de învățământ clar. Fiu meu încă locuiește cu mine și ne sfătuim întotdeauna despre cheltuielile casei iar parte din veniturile lui sunt investite nu risipite prin cluburi sau alte prostii, călătorește și se distrează ca orice tânăr responsabil. Când au avut nevoie urgentă de bani s-au împrumutat și sfătuit reciproc și asta m-a bucurat, înseamnă că nu am eșuat ca părinte.
Poți să fii mândră de tine și de copiii tăi, Adriana. Bravo ție că i-ai crescut bine și bravo lor că muncesc și reușesc
ficioru-meu a comentat ca in sfarsit manualele de la scoala au fost utile la ceva…
Le-a vandut unei librarii care ofera optiunea de a cumpara manuale second hand celor care nu pot/vor sa le ia noi. Nu au fost selectate toate, pentru ca se mai schimba preferintele profesorilor si tinuse pentru el manualul de istorie.
Cand a auzit suma evaluata de librar, tata-sau a exclamat: „Ah, e destul ca sa poti face cinste cu pizza in seara asta”
Iar librarul a raspuns: „Daca imi aduci manualul de istorie, o sa iti ajunga si pentru desert!”
@MV, de curiozitate, l-ai intrebat pe baiat daca asta e activitatea lui principala la 19 ani? Adica, da, e foarte ok ce face taica-su, dar imi pot manifesta admiratia daca e o ocupatie de vacanta. Altfel, ar fi mai bine sa faca studii superioare la vârsta asta, loc de munca oricum o sa aiba când o sa termine facultatea.
Părerea mea: un copil nu trebuie crescut în puf, oferindu-i pe tavă tot ce poftește, dar nici în extrema cealaltă, la modul spartan.
Trebuie să simtă că e iubit, ajutat, dar să i se ofere și necesarele lecții de viață și educația adecvată pt a deveni un adult responsabil, care poate trăi pe picioarele lui.
O lecție de viață a fost pt mine pledoaria lui Herr Direktor în fața soților Deleanu referitoare la educația și viitorul lui Dănuț – în „La Medeleni”.
(Pasajul e prea lung pt a fi reprodus aici, dar cine vrea îl poate găsi.)
Totuși, o frîntură relevantă (și incitantă, care poate va folosi vreunui părinte):
” Adevărată dragoste pentru mamele lor au numai copiii crescuţi în
viaţă, nu cei crescuţi în ietacul mamei. Odraslele din ietacul mamei ştiu să-i
canonească bătrîneţele, cu nenorocirile lor futile. Ceilalţi ştiu să preţuiască şi
delicateţa şi jertfele secrete ale celei care i-a crescut, fiindcă la tot pasul s-au lovit
de viaţa care, cum ştii, nu-şi pierde vremea cu solicitudini şi amabilităţi
materne.”